Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2865/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2865/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 9040/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2865
Ședința publică de la 18.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - C. A.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr.2760/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. E. M..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, la data de 13.06.2013 și apoi la data de 18.06.2013.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2760/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, SCAF a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta G. E. M. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind obligată pârâta să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în dosarul nr._/CC și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Totodată a fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalități.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. unic_, la data de 20.10.2011, pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta G. E. M., a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, solicitând obligarea pârâtului ca, în baza dispozițiilor art. 13 alin. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în ceea ce privește stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Călărași, .; obligarea pârâtului ca, în baza dispozițiilor art. 13 alin. 1 lit. a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, să emită decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri privind imobilul indicat mai sus; obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data îndepliniri obligației în cazul în care aceasta nu înțelege să îndeplinească obligația de a desemna evaluator, respectiv de a emite decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri privind imobilul în discuție, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin notificarea formulată în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Primăria Călărași, jud. Călărași sub nr. 75/16.10.2001, reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Călărași, ., imposibil de restituit în natură.
Prin Dispoziția nr. 2641/7.07.2005, Primăria Călărași, jud. Călărași a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în discuție, această dispoziție fiind comunicată CCSD de pe lângă Cancelaria Primului Ministru încă din anul 2005 și înregistrată sub nr._/CC.
A menționat reclamanta că în repetate rânduri s-a adresat pârâtei cu cereri prin care a solicitat, în primul rând, comunicarea stadiului soluționării dosarului și, totodată, soluționarea acestuia.
Este adevărat că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a stabilit un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, însă acest fapt nu reprezintă o justificare pentru pârâtă pentru tergiversarea și pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil.
Dreptul de soluționare în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționarea echitabilă atât în procedura prealabilă, cât și în contencios, fiind statuat ca atare în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Art. 6 din CEDO statuează că soluționarea într-un terme rezonabil a unei cereri reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil.
Apreciază reclamanta că este nepermis pentru CCSD să tergiverseze în mod nejustificat soluționarea cererii sale, în condițiile în care de la emiterea dispoziției nr. 2641/7.07.2005 au trecut mai bine de șase ani de zile.
Astfel, prin lăsarea în nelucrare a dosarului mai mult de șase ani de zile, rezultă refuzul pârâtei de a soluționa cererea reclamantei.
A apreciat reclamanta că cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei referitoare la acordarea de titluri de despăgubire nu este prematură, având în vedere perioada scursă de la data la care dosarul a fost transmis comisiei și până în prezent, având în vedere reaua credință a pârâtei care rezultă din nesoluționarea dosarului de notificare, mai bine de șase ani de zile.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere, a arătat reclamanta că se impune a fi admis, având în vedere dispozițiile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004.
În speță, obligația de a numi un evaluator este o obligație de „a face”, care poate fi executată în natură doar de către pârâtă, neputând fi adusă la îndeplinire prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin Decizia nr. XX din 12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, se menționează expres că daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară, ce se aplică de instanța de judecată în vederea executării unei obligații de a face sau a nu face, determinată prin hotărâre judecătorească, iar rațiunea acordării unor astfel de daune o constituie exercitarea efectului lor de constrângere asupra debitorului care persistă în neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o, prin silirea lui la plata către creditor a unor sume calculate în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face.
În drept, au fost invocate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005, art. 112 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 18.01.2012, pârâtul STATUL ROMÂN PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând cererea de chemare în judecată pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a reținut următoarele:
În urma notificării formulate de reclamantă în temeiul Legii 10/2001, pentru imobilul din Călărași, ..6, prin Dispoziția Primarului Călărași nr. 2641/7.07.2005 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul din Călărași, ..
Dispoziția de restituire împreună cu dosarul au fost înaintate la CCSD în anul 2005, primind nr. de înregistrare_/CC.
Conform dispozițiilor art. 16 alin. 4 -7 din Legea nr. 247/2005, după primirea procesului – verbal prevăzut la alin. 2, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarului, sub aspectul verificării legalității soluției de respingere a cererii de restituire în natură, după care centralizează dosarele și le transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După întocmire, raportul de evaluare ce conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire se transmite Comisiei Centrale, care va proceda, după caz, la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire sau la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Curtea a constatat că, până la data introducerii prezentei acțiuni și nici până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a analiza dosarul într-un termen rezonabil, la dosar nefiind depusă o dovadă în sens contrar, iar pârâta justificându-se prin faptul că dosarul ar fi incomplet.
Ori, Curtea a reținut că, deși dosarul administrativ a fost înregistrat la Comisie în anul 2005, pârâta a solicitat acte și lămuriri suplimentare abia după introducerea prezentei acțiuni (23.12.2011).
Pe de altă parte, în urma unei simple adrese a instanței, Primăria Municipiului Călărași a comunicat istoricul de adresă poștală și planurile cadastrale vechi și nou, de natură să clarifice eventualele neconcordanțe, iar reclamanta a depus dovada calității sale de succesoare a numitului C. V., fără a fi nevoie de 7 ani pentru obținerea lămuririlor, așa cum pretinde pârâta.
Față de această împrejurare, Curtea a constatat nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii reclamantei, respectiv neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 16 alin. 4-7 din legea nr. 247/2005 și neemiterea până în prezent a unei decizii în sensul că este sau nu îndreptățită la emiterea unui titlu de despăgubiri, din motive neimputabile acesteia.
În ceea ce privește însă obligarea pârâtei la plata unor penalități de 50 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data îndeplinirii obligației în cazul în care aceasta nu înțelege să îndeplinească obligația de a desemna un evaluator, respectiv de a emite decizia referitoare la acordarea titlurilor de despăgubiri, Curtea a reținut că, potrivit reglementării date de art.18 alin.5 din Legea nr.554/2004, instanța are facultatea, și nu obligația de a aplica această sancțiune, iar în împrejurările concrete ale speței, față de aspectul că abia în cursul procesului s-au obținut lămuririle necesare cu privire la identificarea prin adresă a imobilului, nu se impune aplicarea respectivei sancțiuni.
Față de împrejurările de fapt și de drept reținute, Curtea - în baza art. 1 alin.1, art. 8 alin.1 și art.18 alin.1-3 din Legea nr. 554/2004 - a admis în parte acțiunea reclamantei, în ceea ce privește obligarea pârâtei să desemneze un evaluator și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalități.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 299, 304 pct. 9 și 3041 Cod de procedură civilă, în temeiul art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă(recursul fiind inițial înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF, ulterior în temeiul prevederilor legii nr. 2/2013 fiind trimis pe cale administrativă Curții de Apel București, SCAF), recurenta considerând Sentința civilă nr. 3300/16.05.2012 pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a Vlll-a C. Administrativ si Fiscal, în dosar nr._ ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
I. în mod greșit instanța a reținut faptul că, autoritatea pârâtă ar fi depășit un termen rezonabil de soluționare a dosarului reclamantei, având în vedere, obligativitatea parcurgerii tuturor etapelor aferente procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum și lipsa de la dosar a documentelor, prevăzute de normele metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 și respectiv a Legii nr. 10/2001, documente de natură a conduce la derularea si finalizarea procedurii mai sus amintite, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire
Învederează că procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. țar 247/2005 prevede parcurgerea mai multor etape:
-etapa transmiterii si a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
-etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din £ O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire"
În cazul de față dosarul aferent Dispoziției nr. 2641/2005 emisă de către Primăria Municipiului Călărași a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr._/CC.
Astfel, în urma verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilul notificat de reclamant, s-a constatat necesitatea completării dosarului de despăgubire cu:
A) istoricul de arteră si număr poștal al imobilului notificat.
În acest sens, subliniază faptul că, potrivit Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, entitatea investită cu soluționarea notificării trebuie să identifice cât mai exact în decizie/dispoziție imobilul ce face obiectul restituirii (în natură sau în echivalent), atât în privința locației (adresă, număr poștal, vecinătăți, etc), a componenței acestuia (teren / construcție / teren și construcție), cât și a suprafeței imobilului teren și construcție sil sau anexe.
B) situația juridică clară și detaliată pentru imobilul teren, ce formează obiectul dosarului cu numărul anterior menționat.
Învederează faptul că entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au obligația legală de a preciza în mod clar situația juridică a imobilului solicitat a fi restituit, situație din care să rezulte fără echivoc faptul că, imobilul notificat este imposibil de restituit în natură, drept urmare impunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri în condițiile legii speciale. Subliniază faptul că, până la momentul formulării prezentului recurs, Primăria Municipiului Călărași nu a transmis Secretariatului CCSD documente de natură a clarifica situația juridică a imobilului notificat, cu precizarea că, doar situația despăgubirilor încasate la momentul preluării abuzive și calitatea de moștenitoare a reclamantei au clarificate prin documentația întreprinsă în vederea completării dosarului de despăgubiri nr._/CC.
Semnalează faptul că solicitarea completării dosarului cu documentele clarificatoare mai sus amintite își găsește justificarea și fundamentul legal în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 81/2007 potrivit cărora: „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 (...) se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii (...).
De asemenea, necesitatea completării dosarului de despăgubiri cu actele referitoare la situația juridică a imobilului rezultă din prevederile exprese ale pct. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005, în care sunt menționate, detaliat, documentele care trebuie să se regăsească în cuprinsul dosarelor al căror obiect îl constituie acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv de către stat, în baza notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate prin emiterea deciziilor/dispozițiilor de către entitățile învestite cu soluționarea acestora.
Astfel, dosarele constituite de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, urmează a fi înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu obligația de a fi completate - potrivit mențiunilor de la lit. a)-e) din actul normativ mai sus citat - cu întreaga documentație aferentă deciziei emise, din aceasta făcând parte și: „ (...) acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, (...) orice înscrisuri care descriu imobilele, construcții demolate, depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, inclusiv orice expertize judiciare sau extrajudiciare depuse de persoana îndreptățită, împreună cu evaluarea întocmită de comisia de evaluare internă, constituită la nivelul fiecărei entități implicate în soluționarea notificărilor,(...) situația juridică actuală a imobilului obiect al notificării." impunându-se doar în cazurile în care, pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 nu este posibilă restituirea în natură a acestora.
Nu în ultimul rând, învederează faptul că, în lipsa clarificării de către Primăria Călărași a situației juridice a imobilului notificat, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se află în imposibilitatea de a derula în continuare celelalte etape ale procedurii administrative privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 4 din actul normativ anterior menționat „după primirea dosarelor pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor.
Învederăm faptul că, doar în măsura în care entitatea învestită cu soluționarea notificării clarifică situația juridică a imobilului solicitat a fi restituit de persoana îndreptățită - așa cum, de altfel, dispozițiile legale mai sus amintite stabilesc în sarcina acesteia respectiva obligație - atunci Secretariatul Comisiei Centrale va putea proceda la transmiterea dosarului la evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Mai mult decât atât, solicitarea este justificată și prin faptul că în situația ipotetică în care C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ar fi obligată la soluționarea dosarului administrativ prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, recurenta, în lipsa actelor solicitate, s-ar afla în imposibilitate de a aduce la îndeplinire eventuala obligație dispusă.
Arată că solicitarea completării dosarului de despăgubire nu reprezintă o depășire a atribuțiilor Secretariatului CCSD și nici cenzurarea dispoziției Primarului Municipiului Călărași, ci doar asigurarea de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a legalității respingerii cererii de restituire în natură, cu privire la dosarele transmise de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, în măsura în care se constată, lipsa unor înscrisuri de natură a contribui la imposibilitatea finalizării soluționării acestora prin transmiterea la evaluare si emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Învederează faptul că obligarea pârâtei la desemnarea evaluatorilor și/sau emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în toate situațiile în care s-au constituit dosare privind acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001. fără a mai fi avută în vedere necesitatea depunerii - fie de către notificatori, fie de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor - a actelor doveditoare care să justifice acordarea acestor măsuri, ar conduce duce la generarea unei situații anormale în care pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ar trebui să emită decizii în favoarea persoanelor considerate a fi îndreptățite la acordarea unor astfel de măsuri reparatorii, doar pe considerentul că s-au formulat de către acestea cereri/notificări de retrocedare în termenul prevăzut de legea nr. 10/2001.
De asemenea, subliniază un alt aspect și anume acela că, entitățile învestite cu soluționarea notificărilor formulate în temeiul legii nr.10/2001 tratează cu superficialitate probleme legate de acordarea despăgubirilor în temeiul actului normativ amintit, în sensul că nu își asumă, cu responsabilitate, justificarea soluțiilor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor notificate, lăsând în sarcina Comisiei Centrale să găsească modalități, prin care să emită decizia conținând titlul de despăgubire, chiar în condițiile nerespectării, în mod evident, de către acestea a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Nu în ultimul rând, a susținut faptul că nu se poate retine refuzul nejustificat al Comisiei Centrale de soluționa dosarul reclamantei deoarece, în speța dedusă judecății nu există un refuz al pârâtei materializat sub forma unei exprimări explicite, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva dosarul aferent Dispoziției nr. 2641/2005.
Așa cum a precizat în cuprinsul prezentului recurs, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu se opune soluționării dosarului prin parcurgerea în continuare a celorlalte etape ale procedurii administrative aferente Titlului VII din Legea nr. 247/2005 ( adică transmiterea la evaluare, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire), în măsura în care, sunt respectate dispozițiile legale din domeniul legislației restituirii proprietății la care a făcut referire, respectiv în măsura în care dosarul reclamantei va fi completat cu înscrisurile referitoare la clarificarea situației juridice a imobilului notificat si istoricul de arteră si număr poștal al acestuia.
Totodată, având în vedere că, în cuprinsul documentației aferente Dispoziției nr. 2641/2005 nu se regăsește justificarea (adeverința, referatul) Primăriei Municipiului Călărași, având ca obiect susținerea propunerii de acordare de despăgubiri în favoarea reclamantei (adică precizarea situației juridice din care să rezulte imposibilitatea restituirii în natură a imobilului), consideră că nu se poate reține în culpa Comisiei, nici refuzul nejustificat de soluționare a dosarului reclamantei deoarece în acest caz, prin nedepunerea justificării soluției adoptate de Primăria Municipiului Călărași nu s-au respectat de către entitatea emitentă a dispoziției, prevederile art. 16 alin. 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 modificat prin Ordonanța de Urgență nr. 81/2007, potrivit cărora „Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 se predau însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, si de întreaga documentație aferentă acestora", iar în documentația aferentă deciziei, nu se regăsesc înscrisuri din care să rezulte situația juridică a imobilului notificat.
II. Referitor la etapa evaluării (etapă care nu ar putea fi declanșată decât în măsura clarificării de către Primăria Municipiului Călărași a aspectelor anterior semnalate) menționează că aceasta este în prezent suspendată în condițiile impuse de către O.U.G.nr.4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, ordonanță prin care a fost suspendată procedura emiterii deciziilor reprezentând titlul de despăgubire si respectiv Legea nr. 117/04.07.2012.
În privința termenului de 6 luni prevăzut de O.U.G. nr.4/2012, a învederat următoarele aspecte:
Suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, pentru plata despăgubirilor nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012.
Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar, plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. în aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.
Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plății timp de 2 ani prin O.U.G.nr.62/2010, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură, până la expirarea acestui termen, astfel că, pentru identitate de rațiune această soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei deduse judecății în prezenta cauză, pentru emiterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării O.U.G.nr.4/2012.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza - pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G.nr.4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, interval prelungit prin Legea nr.117/2012, până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor.
Astfel, noul act normativ trebuie să se întemeieze pe o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită.
În aceste condiții, apreciază că nu este posibilă stabilirea îndeplinirii obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire pentru 6 luni, întrucât, așa cum a arătat, intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu.
Totodată, prin instituirea acestui termen de 6 luni, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr.247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Or, atât sub imperiul vechiului cod civil, cât și potrivit noului cod civil, creditorul-titular al unui drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
De observat că, în Monitorul Oficial nr.456/06.07.2012, a fost publicată Legea nr.117/2012 privind aprobarea OUG nr.4/2012 și OUG nr.62/2010, potrivit căreia termenele prevăzute în aceste acte normative au fost prelungite până la data de 15.05.2013. Ori, în condițiile în care procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri au fost suspendate până la data de 15.05.2013. C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat,
În drept: Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, H.G. nr. 250/2007, Legea nr. 10/2001, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de Procedura Civilă.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, a probelor administrate, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este fondat urmând a fi admis în limita și pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că deși prin notificarea formulată în baza dispozițiilor speciale ale Legii nr. 10/2001 și înregistrată la Primăria Călărași, jud. Călărași sub nr. 75/16.10.2001, intimata-reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din Călărași, ., imposibil de restituit în natură, iar prin Dispoziția nr. 2641/7.07.2005, Primăria Călărași, jud. Călărași a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în discuție, această dispoziție fiind comunicată CCSD de pe lângă Cancelaria Primului Ministru încă din anul 2005 și înregistrată sub nr._/CC, totuși în prezenta cauză au devenit incidente dispozițiile legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, lege de imediată aplicare potrivit disp. art.4 din acest normativ, potrivit cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv în prezenta cauză conform art. 1 alin. 5 din Constituția României, fiind obligatorii cauzelor aflate pe rolul instanțelor având acest obiect precum cererea introductivă, nefiind negat dreptul reclamantei, ci reglementându-se modalitatea în care acest drept la acordarea despăgubirilor aferente imobilului pentru care a fost emisă dispoziția în temeiul legii nr. 10/2001, republicată să devină unul real și efectiv, iar nu teoretic și iluzoriu.
Din această perspectivă, Curtea constată că începând cu data intrării în vigoare a noilor dispoziții legale în materia acordării despăgubirilor cuvenite în temeiul legii nr. 10/2001, republicată, procedura de analiză a dosarelor administrative va respecta exclusiv disp. art. 21 și următoarele din legea nr. 165/2013, având în vedere disp. art. 41 din același act normativ, potrivit cărora „ (1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), C. Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Din analiza acestor dispoziții legale, Curtea constată că inclusiv în cazul obligațiilor privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a acestei legi se vor executa potrivit art. 21 din același act normativ, astfel încât, inclusiv în cauzele( situație de altfel incidentă și în privința intimatei-reclamante) în care încă procedura administrativă nu fusese finalizată prin efectuarea raportului expertiză privind evaluarea imobilului în temeiul dispozițiilor Titlului VII din legea nr. 247/2005, republicată și stabilirea unei sume certe în privința cuantumului despăgubirilor(împrejurare în care ar fi fost aplicabile disp. art. 41 alin. 1 teza I-a din legea nr. 165/2013, respectiv procedura de emitere a titlului de despăgubire și de efectuare a plății acestor despăgubiri ar fi fost finalizată potrivit dispozițiilor Titlului VII din legea nr. 247/2005, republicată), dispozițiile legale prevăd obligativitatea reluării procedurii administrative prin analiza documentației care a stat la baza emiterii dispoziției anterior emise, în sensul verificării existenței dreptului la acordarea acestor despăgubiri inclusiv din perspectiva existenței calității intimatei de persoană îndreptățită, existând posibilitatea atacării unei astfel de act administrativ potrivit disp. art. 35 din legea nr.165/2013.
Prin urmare, Curtea constată ce impune reținerea caracterului justificat al refuzului recurentei-pârâte de a proceda la continuarea și la finalizarea procedurii administrative în temeiul dispozițiilor legii nr. 247/2005, având în vedere inclusiv prevederile OUG nr. 4/2012(menținute prin decizia Curții Constituționale a României nr. 723/2012) - potrivit cărora procedura administrativă a fost suspendată începând cu data intrării acestora în vigoare până la 15.05.2013, inclusiv, în mod succesiv, precum și față de noile dispoziții legale incidente în această materie, adoptate conform celor reținute anterior, considerente care coroborate conduc în temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. la admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr.2760/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. E. M..
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex/25.06.2013
Jud. fond: N. V.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 264/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2854/2013. Curtea de... → |
|---|
