Despăgubire. Decizia nr. 4008/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4008/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 3364/2/2012*
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 4008
Ședința publică din data de 07.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: M. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta–pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 4541/09.07.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul–reclamant A. G., cauza având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta-pârâtă a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 23.04.2012 sub nr._, reclamantul A. G. a solicitat obligarea pârâtei C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită și să comunice decizia în dosarul înregistrat sub nr._/FFCC/2008, precum și să plătească despăgubiri morale în cuantum de_ lei și cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că are calitate de creditor cesionar în dosarul nr._/FFCC/2008 înregistrat pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin cererea înregistrată sub nr. 719/SCFF/10.02.2012, a solicitat introducerea în baza de date a calității sale de titular al despăgubirilor din cuprinsul hotărârii nr. 47/27.06.2006, modificată prin hotărârea nr. 340/2006 emisă de Instituția Prefectului Argeș-C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, în cota parte indiviză de 12,4843% din întreg. Prin adresa nr. 719/SCFF/15.03.2012, pârâta i-a adus la cunoștință că a îndeplinit punctul 1 al cererii sale din data de 06.02.2012, însă, în ceea ce privește punctul 2, așteaptă soluția irevocabilă a Tribunalului Argeș în dosarul cu nr._/280/2010. A mai precizat că dosarul administrativ a fost înregistrat pe rolul pârâtei, sub nr._/FFCC/2008, iar cererea pârâtei de constatare a nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 47/2006, prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 382 mp, situat în mun. Pitești, ., Județul Argeș, a fost respinsă prin sentința civilă pronunțată în dosarul cu nr._/280/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat că dosarul a parcurs etapa evaluării, în acest sens fiind întocmit de către societatea de evaluatori S.C Romcontrol S.A raportul de evaluare, care a fost supus atenției Comisiei în ședința din data de 18.05.2010, în care s-a dispus formularea unei cereri de chemare în judecată a Comisiei județene Argeș, în vederea constatării nulității absolute parțiale a hotărârii nr. 47/2006, modificată prin hotărârea nr. 340/2007. Dosarul a fost soluționat irevocabil la data de 04.04.2012, motiv pentru care dosarul administrativ cu nr._/FFCC va fi supus atenției Comisiei în vederea emiterii deciziilor. Pârâta a apreciat că nu a existat niciodată intenția de a tergiversa soluționarea dosarului de despăgubire, solicitând instanței a avea în vedere și dispozițiile OUG nr. 4/2012.
În ceea ce privește daunele morale, pârâta a susținut că acestea sunt neîntemeiate, întrucât nu s-a făcut dovada condițiilor cerute de lege pentru antrenarea răspunderii, respectiv condițiile prevăzute de art. 1169 din Codul civil, aceeași situație urmând a fi avută în vedere și în privința cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamant.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 4541/09.07.2012, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea, a obligat pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pe numele reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire nr._/FFCC/2008 și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar a municipiului Pitești nr. 14 din 11.04.2006 a fost respinsă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 650/_/13.10.2005, formulată de persoana îndreptățită A. C., în privința terenului în suprafață de 424 mp, situat în Pitești, ., pentru considerentul că terenul este ocupat de construcția Spitalului de pediatrie (art. 30 alin. 1) și s-a propus validarea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale (art. 30 alin. 2).
Prin hotărârea nr. 47 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere din cadrul Instituției Prefectului Județului Argeș la data de 27.06.2006, modificată prin hotărârea nr. 340/2006, a fost validată propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar a municipiului Pitești în privința numitului A. C. (art. 1 pct. 2, ce vizează Anexa nr. 23, A. C. figurând la poziția 113, modificat prin art. 1 din hotărârea nr. 340/2006 – tabel nominal II, poziția 38), cu diminuarea suprafeței validate de la 424,00 mp la 382,00 mp.
Dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate întocmit la notificarea lui A. C. sub nr. 650/_/13.10.2005, împreună cu întreaga documentație, a fost înaintat la C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr._/FFCC în data de 23.04.2008, potrivit ștampilei aplicată pe coperta dosarului administrativ, aflată în copie la fila 20 din dosar.
La data de 25 noiembrie 2008 a fost înregistrat la registratura Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor raportul de evaluare întocmit de către societatea de evaluatori S.C Romcontrol S.A, sub nr._/R/2008, comunicat ulterior titularului A. C., potrivit procesului-verbal de predare-primire din data de 12.03.2010.
Reclamantul a devenit titular de drepturi decurgând din soluționarea dosarului administrativ nr._/FFCC/23.04.2008, prin contractul de cesiune de drepturi nr. 1629/29.11.2010 și contractul de cesiune de drepturi nr. 139/27.01.2011, notificate pârâtei.
Raportul de evaluare, precum și dosarul de despăgubiri nr._/FFCC a fost supus atenției Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în ședința din data de 18.05.2010, când, potrivit susținerilor pârâtului, s-a decis promovarea unei cereri de chemare în judecată a Comisiei Județene Argeș, în vederea constatării nulității absolute parțiale a hotărârii nr. 47/2006, modificată prin hotărârea nr. 340/2007, acțiune respinsă în mod irevocabil la data de 04.04.2012.
Nu se contestă faptul că până la data pronunțării prezentei sentințe nu a fost emisă decizia care să conțină titlul de despăgubire în dosarul nr._/FFCC/23.04.2008.
În drept, Curtea a reținut că ulterior soluționării notificărilor sau cererilor de retrocedare formulate de persoanele îndreptățite și emiterii deciziilor/dispozițiilor/ ordinelor de către entitățile învestite cu soluționarea acestora, dosarele administrative sunt înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea parcurgerii procedurii administrative reglementate de dispozițiile din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, TITLUL VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Dispozițiile cuprinse în Titlul VII al legii cuprind reglementări de ordin procedural, cu etape individualizate în mod distinct (etapa înregistrării dosarelor; etapa verificării legalității măsurii de nerestituire în natură; etapa evaluării și stabilirii cuantumului despăgubirilor; etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire; etapa înregistrării cererii de opțiune; etapa emiterii titlului de plată; etapa efectuării plății), precum și de ordin instituțional, stabilind sfere de competențe și atribuții distincte (partajate între C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților).
Astfel, „pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. C. (art. 13), iar potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea titlului de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, în baza căruia se poate efectua plata.
Art. 16 prevede: „(1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau după caz, a ordinelor.
(2¹) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.
(2²) Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
(3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.
(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
(6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
(6^1) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare desemnate de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, deținătorii bunurilor imobile ce fac obiectul procedurilor administrative prevăzute de prezenta lege vor permite accesul acestora la locul unde se află bunurile respective, pe perioada și numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru efectuarea lucrării de evaluare.
(6^2) Deținătorii bunurilor imobile prevăzute la alin. (6^1) vor fi înștiințați în timp util despre efectuarea lucrării de evaluare.
(6^3) În caz de refuz, . în reședința persoanei fizice se face cu autorizarea instanței judecătorești competente, dispozițiile privind ordonanța președințială din codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(6^4) La cererea evaluatorilor sau a reprezentanților societății de evaluare, băncile, notarii publici, agențiile imobiliare, birourile de carte funciară, precum și orice alți deținători de informații privind tranzacțiile cu proprietăți imobiliare sunt obligați să le comunice de îndată, în scris, datele și informațiile necesare efectuării evaluării, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel. Evaluatorii au obligația de a asigura secretul datelor și informațiilor astfel primite.
(6^5) În cazul în care evaluatorul consideră necesar, organele de poliție, jandarmerie sau alți agenți ai forței publice, după caz, sunt obligați să-i acorde concursul pentru obținerea datelor și informațiilor necesare întocmirii raportului de evaluare, precum și pentru îndeplinirea oricărei alte activități în același scop.
(7) În baza raportului de evaluare C. C. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
(8) Dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 32 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire.
(9) În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflație.”
Potrivit art. 16 din cap. 5 - Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, procedura de evaluare și de stabilire a sumei totale ce urmează a fi acordată în temeiul dispozițiilor din acest titlu este coordonată în mod exclusiv de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind finalizată cu emiterea titlului de despăgubire, titlu care ulterior este înaintat pârâtei Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, în vederea emiterii titlului de plată, potrivit dispozițiilor art. 18, condiționat de înregistrarea cererii de opțiune din partea titularului deciziei de despăgubire.
Astfel, Curtea a reținut, din economia dispozițiilor prezentate, că procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ce reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, confirmă intenția legiuitorului de a asigura o despăgubire justă și echitabilă, în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională, iar o astfel de reparație nu poate fi asigurată decât în condițiile acordării integrale a sumelor actualizate, într-un termen rezonabil.
Este de necontestat că Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, reglementează procedura de acordare a despăgubirii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, cu parcurgerea unor anumite etape, iar instanța are de cenzurat atitudinea pârâtei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor legale într-un termen rezonabil, în cadrul procedurii administrative, pentru a nu se ajunge la o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O., având în vedere că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat, pentru care li s-a stabilit dreptul la acordarea de despăgubiri, în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a supus controlului instanței de contencios administrativ pretinsa neîndeplinire, de către pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligațiilor sale legale din cadrul procedurii administrative, reglementată în Titlul VII, de parcurgere a etapei verificării legalității măsurii de nerestituire în natură, de trimitere a dosarului de despăgubire pentru efectuarea evaluării și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul individualizat conform datelor menționate în cererea de chemare în judecată, ce formează obiectul dosarului de despăgubire înregistrat sub nr._/FFCC, într-un termen rezonabil.
Curtea a mai reținut, de asemenea, că în prima etapă a procedurii administrative, dreptul de cenzură al Secretariatului Comisiei Centrale se limitează la verificarea „legalității respingerii cererii de restituire în natură”(alin. 4), astfel încât verificările acestei instituții nu pot viza aspecte referitoare la eventuale neconcordanțe între suprafețe, sub aspect cantitativ, la îndreptățirea notificatorilor de a beneficia integral de despăgubiri, iar refuzul verificării legalității măsurii de nerestituire în natură nu poate avea la bază pretinse nereguli referitoare la insuficiente elemente de identificare a imobilului, aspecte care ar fi de natură să creeze impedimente numai în etapa evaluării imobilului. Or, chiar și impedimentele invocate cu privire la lipsa dovezilor referitoare la materialele folosite la edificarea construcției și anul construirii nu pot constitui temei suficient pentru refuzul pârâtei de a înainta dosarul reclamanților spre evaluare, în condițiile în care la dosarul administrativ se regăsesc deja două rapoarte de evaluare ale aceluiași imobil.
În condițiile în care dispozițiile alin. 21 prevăd necesitatea însoțirii dosarelor de despăgubire „de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta”, apare cu evidență că etapa verificării legalității titlului prin care se stabilește dreptul la despăgubire sub alte aspecte decât cel al posibilității sau imposibilității restituirii imobilelor în natură este anterioară și sfera persoanelor care pot exercita acest control de legalitate limitativ prevăzută, astfel încât controlul exercitat de către pârâtă, care stă la baza nesoluționării dosarului de despăgubire al reclamanților, nu are la bază un temei legal.
Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, a rezultat că dosarul de despăgubire nr._/FFCC a fost înregistrat pe rolul Secretariatului Comisiei Centrale la data de 23.04.2008, astfel încât până la data înregistrării acțiunii pe rolul acestei instanțe, 23.04.2012 sau cel târziu al pronunțării prezentei sentințe, 09.07.2012, se impunea ca etapa verificării legalității măsurii de nerestituire în natură a imobilului, ale desemnării evaluatorului, aprobării sumei rezultate din evaluare, așteptării poziției reclamantului față de această sumă și emiterii titlului de despăgubire să fie parcurse, dat fiind intervalul de 4 ani de la înregistrare.
Curtea a apreciat că nu este necesară exprimarea expresă în scris a refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, trecerea unui termen de 4 ani în care pârâta trebuia să parcurgă etapele procedurii administrative și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pe numele persoanei îndreptățite, fiind prin ea însăși expresia refuzului de soluționare care se constituie într-un abuz de drept administrativ conform Legii nr. 554/2004 contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, iar atitudinea pârâtei se circumscrie unui exces de putere, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Curtea a subliniat că această măsură, dispusă la 4 ani de la înregistrarea dosarului, apare luată cu un evident abuz de putere, astfel încât cererea apare ca fiind întemeiată în parte, față de intervenirea evenimentului legislativ al suspendării operațiunilor de „emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.”, prin OUG nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 169 din 15 martie 2012, pe de o parte nu s-a extins și asupra etapei verificării legalității măsurii de nerestituire în natură, alin. 2 al articolului unic fiind elocvent în acest sens („În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite.”), reținând că obligațiile administrative ce incumbau pârâtului trebuiau îndeplinite înainte de intervenirea acestui eveniment legislativ.
Curtea a mai subliniat că omisiunea autorităților administrative de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive, chiar de ordin administrativ, poate antrena o încălcare a art. 6 alin. (1) din C.E.D.O. și, pe de altă parte, că reclamanții au fost lipsiți de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat în sensul art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, privare ce se extinde și asupra subdobânditorilor de drepturi.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de stabilire a reparațiilor pentru imobilele preluat abuziv, reglementată de actele normative indicate mai sus, conferă consistență concluziei încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a unui proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluționarea cauzelor în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.
Astfel, Curtea a apreciat că se impune admiterea acțiunii în parte, cu aplicarea dispozițiilor legale reținute anterior, astfel încât a obligat pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită pe numele reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul ce face obiectul dosarului de despăgubire nr._/FFCC/2008.
În privința daunelor morale solicitate, dincolo de faptul că reclamantul are calitatea de cesionar de drepturi, dobândind un drept de creanță abia în anul 2010, nu invocă nicio împrejurare de fapt care să justifice prefigurarea vreunui raport juridic delictual sau cvasidelictual în cuprinsul căruia să poată fi analizată existeta unui prejudiciu de natură morală, motiv pentru care Curtea a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
- Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 21.12.2012, a formulat recurs pârâta C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a susținut că în mod nelegal și ignorând cadrul normativ instituit prin O.U.G. nr. 4/2012, aprobată și modificată prin Legea nr. 117/2012, instanța de fond a obligat la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului, fără a ține cont de faptul că s-a suspendat procedura emiterii titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor până la data de 15.05.2013, prin OUG nr. 4/2012.
A precizat că suspendarea procedurilor de emitere a titlurilor de despăgubire urmărește implementarea Hotărârii CEDO din cauza-pilot M. A. și alții împotriva României și a fost determinată și de imposibilitatea corelării epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărâri pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reforma legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor. Prin această suspendare nu s-a urmărit doar amânarea momentului la care se va emite titlurile de despăgubire, ci și blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății acestor despăgubiri.
În privința resurselor financiare pentru plata despăgubirilor, respectiv cele prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, acestea nu mai există în prezent, după cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012. Astfel, Fondul Proprietatea s-a epuizat în proporție de peste 99%, iar plata în numerar a fost sistată timp de 2 ani datorită lipsei fondurilor necesare în acest sens. În aceste condiții, emiterea titlurilor de despăgubire nu ar avea o acoperire, fiind necesară găsirea altor resurse financiare aferente plății acestor despăgubiri.
Pe de altă parte, prin hotărârea pronunțată în cauza-pilot M. A. împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirilor acordate efectiv, cât și a mecanismului de acordare a acestora, pentru a ajunge la situația în care legislația internă să reglementeze o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Așa cum rezultă și nota de fundamentare a O.U.G. nr. 4/2012, în intervalul de timp de 6 luni, interval prelungit prin Legea nr. 117/2012 până la data de 15.05.2013, urmează a fi adoptat un act normativ, ceea ce justifică, încă o dată, oprirea procedurilor de acordare a despăgubirilor, respectiv pentru a avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie să le fie plătite despăgubiri, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real, așa cum recomandă hotărârea CEDO amintită. În aceste condiții, nu este posibilă stabilirea îndeplinirii de către CCSD a obligației privind emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire întrucât intenția legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri până la reformarea legislației în domeniu.
Totodată, prin instituirea acestui termen aferent datei de 15.05.2013, obligațiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamant, ca si condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de desfășurare. Singura posibilitate legală pentru a obține admiterea unei acțiuni privind un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a se exercita o acțiune preventivă, așa cum este ea reglementată de art. 110 Cod proc. civ., dar, în speță, ipotezele de excepție ale acestui text de lege nu sunt îndeplinite, raportat la rațiunile adoptării O.U.G nr. 4/2012 și la împrejurarea că admiterea acțiunii nu este necesară pentru a preîntâmpina o pagubă iminentă pe care reclamantul ar încerca-o, dacă ar aștepta împlinirea termenului, întrucât, indiferent de momentul efectiv al plătii, acesta va obține despăgubirea stabilită de lege, suspendarea urmărind tocmai acest scop.
Împrejurarea că dosarul reclamantului a fost înregistrat la C. C. anterior intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012 nu poate prezenta relevanță în cadrul analizei exercitării dreptului de a cere emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, atâta vreme cât procedura emiterii deciziilor a fost oprită temporar prin voința legiuitorului. În plus, data de la care C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor ar fi putut proceda la parcurgerea etapei emiterii deciziei în dosarul reclamantului este reprezentată de data la care s-a finalizat în mod irevocabil de către Tribunalul Argeș litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. dosarului nr._/280/2010, respectiv 04.04.2012. Or, la momentul pronunțării deciziei Tribunalului Argeș, intrase deja în vigoare OUG nr. 4/2012.
A învederat caracterul netemeinic al reținerilor instanței de fond potrivit cărora „reclamantul a fost lipsit de prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilelor preluate de stat" în măsura în care, prin decizia nr. 723/2012, Curtea Constituțională a statuat că „măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. 2 din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară si de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar."
Referitor la aprecierile instanței privind nerespectarea termenului rezonabil prevăzut de art. 6 alin. 1 din CEDO în soluționarea dosarului reclamantului, a arătat că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin 1. lit. o) din Legea nr. 554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile, iar caracterul rezonabil al unui termen se apreciază de la caz la caz.
În concluzie, recurenta a apreciat că suspendarea emiterii titlurilor de despăgubire nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin Convenție și urmărește un scop legitim, și acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
În drept, recurenta a invocat Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul nu a depus întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 09.09.2013, Curtea a luat act că, în baza art. 17 și urm. din Legea nr. 165/2013, a operat o transmitere legală a calității procesuale, dispunând introducerea în cauză, în calitate de recurentă, a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
4. Soluția instanței de recurs.
Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut culpa fostei Comisii Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în neemiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în favoarea intimatului-reclamant, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul sentinței recurate.
Cu toate acestea, Curtea nu poate face abstracție de faptul că, între timp, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, prin care a fost modificată întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubiri, aspect ce urmează a fi analizat din oficiu drept un motiv de ordine publică, conform art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în raport de noile prevederi legale, deși subzistă refuzul nejustificat constatat în mod legal și temeinic de prima instanță, Curtea apreciază că măsura de remediere dispusă, respectiv obligarea la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire, nu mai poate fi executată în contextul legislativ actual. Mai mult, la acest moment nu mai subzistă temeiurile legale reținute de instanța de fond.
Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, „dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Curtea constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile și cauzei de față, astfel încât intimatului-reclamant, deși nu i se neagă dreptul la acordarea măsurilor compensatorii, i se impune de către legiuitor respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare a cererii sale în despăgubiri.
În acest context, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din lege, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”
Analizând acest text de lege, Curtea reține că și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art. 21, cu atât mai mult aceasta fiind situația în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă. Cu alte cuvinte, procedura de soluționare reglementată la art. 21 se impune cu necesitate.
În acest sens, Curtea reține ca fiind relevante în cauză dispozițiile art. 21 pct. 5-9 din Legea nr. 165/2013: „ (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. 6. (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. 7. (9) În cazul validării deciziei, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv”.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea reține că, față de procedura reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin Legea nr. 165/2013 a fost introdusă o nouă etapă, cea a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară, s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului, nu se mai emite titlu de despăgubire, ci decizie de compensare prin puncte.
Se observă, așadar, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei-pârâte, în vederea punerii în executare a noilor dispoziții legale, precum și în vederea soluționării pretenției intimatului-reclamant, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei și de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
Deși unele etape din Legea nr. 247/2005 ar putea fi echivalate prin raportare la noua procedură reglementată de Legea nr. 165/2013, aceasta conține și dispoziții cu caracter de noutate, care trebuie respectate întocmai de către recurenta-pârâtă, fiind practic în imposibilitatea de a pune în executare dispozitivul hotărârii judecătorești, respectiv să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Prin urmare, Curtea constată că intervenția legii noi nr. 165/2013 a lipsit de efecte hotărârea primei instanțe cu privire la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Reținând că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligației dispuse de prima instanță în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantului cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, întrucât reclamantul nu a formulat o astfel de cerere, soluția contravenind principiului disponibilității, și, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății, ceea ce nu este permis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta–pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 4541/09.07.2012 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul–reclamant A. G..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. M. B. C. P.
GREFIER
M. G.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/01.11.2013.
Jud. fond: D. M. B., Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C..
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 4256/2013. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2613/2013.... → |
|---|
