Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 2640/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2640/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 4318/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2640
Ședința publică de la 18.09.2013
C. constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: M. C. I.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C.N. POȘTA R. S.A., cu sediul în sector 2, București, ., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în sector 1, București, .. 22-24, având ca obiect –„ litigiu C. de C. (Legea Nr.94/1992)”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 11.09.2013 care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.09.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamanta C.N. POȘTA R. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, anularea Încheierii nr. 14/29.05.2013 și a Deciziei nr. 6/2013, prin care s-au dispus în sarcina societății anumite masuri aplicate în vederea înlăturării unor nereguli în activitatea financiar-contabila, precum și masuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora.
De asemenea, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 6/ 2013 până la rămânerea definitiva și irevocabila a hotărârii care se va pronunța în litigiul pendinte, pentru prevenirea unei pagube iminente în sarcina unității, ca urmare a incalcarii ori interpretării eronate a unor prevederi legale imperative.
În motivare, reclamanta a arătat că, în urma acțiunii de verificare a Situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor și a efectuării cheltuielilor""" la fosta Sucursala Servicii Financiare, până la radierea acesteia, care s-a realizat în data de 03.12.2012 de către C. de C. a României, Departamentul XI a întocmit raportul de control nr. 101/967/13.02.2013, emițând Decizia nr.6/ 2013. Față de cele reținute în raportul de control și în Decizia nr. 6/2013, uzitând de procedura necontencioasa prealabila, societatea a formulat contestație față de măsurile reținute în sarcina unității. Prin încheierea nr. 14/ 29.05.2013 contestația formulata impotriva Deciziei nr. 6/2013 a fost respinsă.
În ceea ce privește măsura dispusă la punctul I din Decizia nr. 6/2013 constând în: "se vor continua demersurile inițiate în ceea ce privește punerea în acord a Normelor privind Operațiunile de Casa aprobate prin Ordinul nr. 114/1977 care au devenit caduce ... cu Normele de lucru emise în vederea derulării contractelor de servicii financiare, prin care C.N.P.R. și-a asumat față de partenerii săi contractuali anumite obligații", reclamanta a precizat că C.N. Poșta R. S.A. a dispus măsurile necesare în vederea revizuirii acestor norme din anul 1977, în concordanta cu evoluția în timp a societății sub aspectul organizării. În aceasta perioada au fost revizuite și alte proceduri de lucru și de sistem.
Un alt aspect care prezintă o relevanta deosebita și care a fost înlăturat de echipa de control a Curții de C. este acela ca activitatea de cash collection, per ansamblu, este o activitate profitabila, încasările din comisioane la nivelul anului 2012 fiind de aproximativ 44.733.557,20 lei iar în anul 2012 activitatea de cash collection a înregistrat un trend ascendent, în comparație cu anul 2011.
În ceea ce privește abaterea de la legalitate și regularitate indicata la punctul I din Decizia nr. 6/2013 constând în practica de nedecontare în totalitate și la termen a sumelor a sumelor încasate în numele beneficiarilor de servicii financiare, diminuându-se astfel penalizările facturate de partenerii de contract, reclamanta a precizat că plata cu întârziere a unor sume datorate în temeiul unor contracte nu poate fi calificata ca abatere, nefiind vorba despre o încălcare a unei obligații legale. În fapt, este vorba despre o nerealizare a unor termeni contractuali, nerealizare ce se datorează unor cauze obiective și anume lipsa acută de disponibil și dificultățile financiare majore ale Companiei.
Neanalizând situația economico - financiară globală a C.N. Poșta R. S.A., organele de control au reținut în mod netemeinic și contrar realității, în sarcina sa, ca și abatere, practica de nedecontare. În fapt, situația companiei este complexa, contractele cu partenerii de cash collection, fiind doar o linie de business.
Dacă s-ar fi analizat contextul global (criza economico-financiară a Companiei) s-ar fi identificat cauzele care au determinat înregistrarea de debite restante în activitatea Sucursalei Servicii Financiare.
Reclamanta a arătat că s-a confruntat și se confrunta cu o perioada dificila din punct de vedere al disponibilităților (lipsa acuta de lichidități), conducerea C.N. Poșta R. S.A. luând toate măsurile necesare și legale în scopul asigurării unei prioritizări corecte a disponibilităților și oportunității utilizării fondurilor bănești.
Astfel deciziile de ordin managerial au reflectat preocuparea constanta a conducerii companiei de identificare a soluțiilor viabile pentru realizarea obiectului de activitate în contrapartida cu interesul privat al terților, în argumentarea prioritizării, prezintă o deosebita relevanta obligațiile de plata ale C.N. Poșta R. S.A. impuse de dispozițiile legale – plata drepturilor salariale, plata creanțelor bugetare și menținerea eșalonării obținute cu privire la creanțele bugetare.
Reclamanta a susținut că nu există o faptă culpabilă a C.N. Poșta R. S.A. care să poată fi calificată drept abatere de la legalitate și regularitate, deoarece, potrivit principiului libertății contractuale, părțile (C.N. Poșta R. S.A. împreună cu partenerii de contract), de comun acord, au stabilit relațiile contractuale, inclusiv în ceea ce privește penalitățile. În acest sens, nu putem vorbi de o încălcare a clauzelor contractuale, ci de o îndeplinire cu întârziere a obligațiilor asumate de părți cu consecința aplicării unor dispoziții ce reprezintă acordul de voința al părților.
Situația economica a companiei a impus luarea unor decizii manageriale de prioritizare a plaților prin prisma consecințelor neindeplinirii obligațiilor de plata legale sau contractuale. În acest context, analiza performantei societății pe o singura linie de activitate nu face decât să distorsioneze realitatea activității de încasări și plați la nivelul întregii companii.
Reclamanta a precizat că, la o analiză mai atentă a situației încasărilor și plaților pe activitatea de cash collection, se poate observa că, la nivelul anului 2012, plata către partenerii contractuali s-a făcut în majoritatea cazurilor cu respectarea prevederilor legale, fiind luni în care s-au virat la Sucursala Servicii Financiare sume mai mari decât încasările din lunile respective, sume care au fost plătite către partenerii contractuali. Apariția unei creșteri a datoriilor către partenerii de cash collection la un moment dat, în perioada anului 2012, s-a datorat și faptului că, în lunile martie, mai și iunie 2013, anumite finanțări contractate de Companie de la banci au ajuns la scadenta finala de rambursare.
Deși s-au efectuat plați cu prioritate către partenerii de cash collection, acestea nu se reflecta în mod real în acoperirea obligațiilor de virare a încasărilor curente, deoarece, ca la orice contract comercial, sumele virate acoperă cu prioritate debitele mai vechi. Prin urmare și penalitățile continua să fie calculate la debitele ramase la finalul fiecărei perioade de analiza și încă continuă să se calculeze pentru ca C.N. Poșta R. S.A. nu are încă puterea economica de a acoperi un debit restant de 100 milioane lei la debitele mai vechi.
În consecință, întrucât Compania nu a dispus de resursele financiare pentru a acoperi toate obligațiile restante, acestea fiind în continuare producătoare de penalități, s-a ajuns la o creștere a penalităților, fiind extinsă bază de aplicare a acestora.
A mai arătat că, pentru ca o fapta să fie reținuta ca abatere trebuie să se dovedească și vinovăția operatorului economic la care s-a efectuat controlul, vinovăție care poate îmbracă forma culpei sau intenției, precum și faptul ca prin fapta comisa s-a urmărit obținerea unui avantaj.
A susținut că în cauza, nu se poate vorbi de vinovăția C.N. Poșta R. S.A. în nici una dintre formele sale. Fiind scoasă din context, constatarea organelor de control nu s-a bazat pe explicații de ansamblu ale activității de trezorerie a companiei, care ar fi fost în măsura să expliciteze situația economica precara și lipsa de disponibil cu care s-a confruntat (începând din anul 2009) și continua să se confrunte subscrisa.
Deși organele de control au reținut că abatere plata penalităților de întârziere, acestea nu au indicat cauza care a determinat plata acestor penalități. În ultimele doua rapoarte întocmite cu prilejul controalelor efectuate de echipa Curții de C. s-a consemnat același fapt și anume plata cu intirziere a partenerilor de cash collection și s-a evidențiat suma penalităților calculate în acest sens.
Reclamanta a menționat că, în vederea îndeplinirii la timp a obligațiilor rezultate din activitatea de cash collection, în timpul vechii conduceri, Adunarea Generala a Acționarilor C.N. Poșta R. S.A. a hotărât contractarea unui împrumut în cuantum de 100 milioane lei pentru acoperirea restantelor la cash collection (restante în valoare de 100 milioane, la data de 31.12.2011), împrumut care nu a fost obținut. În prezent, eforturile Companiei continua în vederea achiziționării a doua credite bancare în cuantum, de 20 milioane fiecare, care să asigure lichiditățile necesare achitării debitelor.
Prin urmare, în Decizia nr.6/2013. în mod netemeinic și nelegal s-a reținut în sarcina C.N. Poșta R. S.A. ca abatere existenta unei practici de nedecontare. fiind pusă sub semnul întrebării activitatea de trezorerie a Companiei. În realitate, nu exista o fapta culpabila a C.N. Poșta R. S.A. care să poate fi reținuta ca și abatere de la legalitate și/sau regularitate, deoarece reconfigurarea fluxului de numerar (ca circuit al banilor) nu a afectat Sucursala Servicii Financiare.
Din situația încasărilor zilnice și a plăților efectuate pe această linie de activitate, întocmită de Sucursala Servicii Financiare, rezultă cu evidența ca, în fiecare zi, sucursala a primit sumele necesare plaților pentru contracte de cash collection.
A subliniat faptul că, nici înainte de reorganizarea societății din luna iunie 2012, Sucursala Servicii Financiare nu a încasat în mod direct sumele pentru cash collection, dintotdeauna acestea fiind încasări la nivelul subunităților poștale. Până la reorganizare au existat structurile Direcțiile Regionale care au încasat sumele și le-au virat către Sucursala Servicii Financiare.
După reorganizare, prin desființarea Direcțiilor Regionale de Poștă, au dispărut implicit și conturile regionalelor. Colectivul economic al celor opt Direcții Regionale de Posta a fost preluat de Administrația centrala a Companiei, prin urmare fluxul de numerar a fost reconstruit pe noile linii de comunicare. La acest moment, toate conturile bancare aparțin C.N. Poșta R. S.A. (Administrația centrala), singurele conturi independente sunt cele ale Sucursalei Servicii Financiare pentru plata partenerilor de cash collection.
Reclamanta a concluzionat în sensul că nu exista abaterile reținute în sarcina C.N. Poșta R. S.A. prin Decizia nr. 6/2013 și în Raportul de control. Dispozițiile acestor acte administrative nu reflecta corect situația existenta la nivelul companiei (obligativitatea efectuării acelor cheltuieli impuse de prevederile legale) și, mai mult decât atât, prioritizează plata catre anumiți parteneri contractuali privați, în defavoarea altor parteneri contractuali privați sau de stat.
A arătat că nu există o practică de nedecontare a serviciilor financiare, cum în mod netemeinic au reținut consilierii Curții de C.. înregistrarea unor debite restante, la nivelul Sucursalei Servicii Financiare, începând cu anul 2010, a fost determinata de incapacitatea financiara a Companiei de a plați atât sumele curente colectate cât și sumele restante. C.N. Poșta R. S.A. a dispus măsurile necesare de revizuire a fluxului de numerar și asigurarea, zilnic, a plaților curente și restanțelor către partenerii de contract având ca obiect prestarea de servicii financiare.
Prin urmare, consideră că organul de control în mod nejustificat a respins contestația față de aceste măsuri
În ceea ce privește măsurile aplicate pentru stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora, conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 si art. 174 din Regulament, reclamanta a arătat că în Raportul de Control, în mod eronat au fost indicate ca persoane responsabile pentru coordonarea activităților fostei sucursale Servicii Financiare, persoane care nu au făcut parte din structura Sucursalei Servicii Financiare (este vorba despre Directorul Direcției Economice și Dezvoltare și Directorul Executiv al precției Executive Exploatare Poștală din cadrul C.N. Poșta R. S.A.).
A menționat că, deși perioada supusă controlului este 01.01._12, constatările și măsurile dispuse de echipa de control cu privire la presupusele abateri s-au făcut și prin raportare la perioada ulterioara (după data de 03.12.2012), fapt ce excede tematicii aprobate. Totodată, constatările făcute pentru perioada 01.01._12 sunt sumare și tangențiale, făcându-se doar trimitere la raportul anterior întocmit de Curte de C..
În aceste condiții, apreciază că, prin acțiunea efectiva de control, s-a realizat o extindere nejustificata a perioadei supusa controlului și o analiză limitată și neintegrată în contextul procedural de cash-collection raportat la modificările organizaționale ale C.N. Poșta R. S.A..
În acest fel, în opinia reclamantei, organele de control din cadrul Curții de C. au încălcat prevederile art. 50, alin. 3 din Regulament, potrivit cărora:
„dacă pe parcursul desfășurării acțiunii de verificare este necesar fie ca obiectivele de control să fie completate în funcție de constatările echipei de control, fie ca perioada supusa verificării să fie modificata, se va emite o noua delegație care va cuprinde noile obiective și/sau noul termen de finalizare a acestei acțiuni. Totodată, sunt incidente și dispozițiile art. 52 din Regulament, care prevăd ca auditorilor publici externi le este interzisa efectuarea unor acțiuni de documentare și verificare fora a deține delegație și fără să fie notificată în prealabil entitatea la care urmează a fi efectuata aceasta acțiune ".
În conformitate cu dispozițiile art. 85, lit. i din Regulament, Raportul de control trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiuni cu privire la ordonatorii de credite/conducătorii entității controlate, ceilalți reprezentanți legali ai entității controlate, precum și alte persoane din conducerea compartimentelor economice, financiare și contabile, după caz, în perioada supusa verificării și în timpul controlului, cu precizarea intervalelor de timp în care aceștia au asigurat conducerea.
Contrar acestor prevederi exprese, în Raportul de control s-au stabilit ca responsabili inclusiv persoane din conducerea Companiei (Directorul General al C.N.P.R., Directorul Direcției Economice și Dezvoltare), în condițiile în care potrivit Regulamentului de Organizare și Funcționare, conducerea Sucursalei Servicii Financiare este asigurata de un director care are și calitatea de reprezentant legal al sucursalei. De asemenea, în actul de control nu s-a făcut vreo mențiune cu privire la persoanele din conducerea compartimentelor economice, financiare și contabile, după caz, ce și-au desfășurat activitatea în perioadă supusă verificării (17.05._12).
A mai arătat că, potrivit prevederilor art. 85 și art. 181 din Regulament, Raportul de control și Decizia trebuie să cuprindă în mod obligatoriu detalierea constatărilor rezultate în urma acțiunii de control efectuate, reprezentând erorile/abaterile de la legalitate și regularitate, faptele pentru care exista indicii ca au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, precum și cazurile de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienta și eficacitate în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului, precum și concluziile auditorilor publici externi.
Apreciază că, nici în Raportul de Control și nici în Decizia nr. 6/2013 nu au fost clar evidențiate:
1.descrierea detaliata, cât mai completă și în clar a erorii/abaterii de la legalitate și regularitate, a faptei pentru care există indicii că a fost săvârșită cu încălcarea legii penale sau a cazului de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienta și eficacitate în utilizarea fondurilor publice ori în administrarea patrimoniului, pe baza de date, documente și alte dovezi relevante, precum și a cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția deficientei respective.
2.cauzele care au dus la săvârșirea erorii/abaterii de la legalitate și regularitate;
3.actul normativ încălcat, cu indicarea articolului, literei și a conținutului acestuia.
4.valoarea estimativa a erorii/abaterii constatate, ce se determina pe baza de date, documente și alte probe relevante (valoarea tuturor deficientelor consemnate în raportul de control va fi estimată până la zi);
5.consecințele economico-financiare, sociale etc. ale erorii/abaterii de la legalitate și regularitate, ale faptei pentru care exista indicii ca a fost săvârșita cu încălcarea legii penale sau ale cazurilor de nerespectare a principiilor de economicitate, eficienta și eficacitate;
6.persoanele cu atribuții în domeniul în care s-au constatat deficiente, cu descrierea atribuțiilor prevăzute în fisa postului și/sau în celelalte norme și regulamente interne, sinteza explicațiilor și punctul de vedere al acestora față de deficientele constatate, exprimate în nota de relații, precum și punctul de vedere motivat al auditorilor publici externi în cazul neluării în considerare a justificărilor prezentate de aceste persoane;
7.recomandările auditorilor publici externi cu privire la măsurile concrete ce se impun a fi luate, în vederea înlăturării deficientelor consemnate în raportul de control (erori/abateri constatate, fapte pentru care exista indicii ca au fost săvârșite cu încălcarea legii penale, precum și nerespectarea principiilor economicității, eficientei și eficacității în administrarea patrimoniului și în utilizarea fondurilor publice).
De asemenea, a arătat că normele legale prevăd expres obligația de constatare a unei abateri sau erori raportat la un act normativ încălcat, iar nu la prevederi contractuale.
A mai susținut că, așa cum rezultă din Raportul de Control, abaterea nu a fost constatata în sarcina Sucursalei Servicii Financiare și aceasta consta în "nedecontarea către SSF, la termen și în integralitate a sumelor încasate prin oficiile poștale în numele partenerilor de contracte."
În situația în care organele de control ar fi urmărit să efectueze o analiza a activității C.N. Poșta R. S.A. în raporturile cu Sucursala Servicii Financiare, ar fi trebuit să se acționeze în conformitate cu dispozițiile art. 95 din Regulament, pentru a determina în mod corect și complet situația economica a companiei și a aprecia cu privire la necesitatea prioritizării unor acțiuni sau activități.
Efectuarea de către organele de control a unei analize a plaților doar prin raportare la activitatea Sucursalei Servicii Financiare și a documentelor contabile ținute de aceasta entitate a determinat o imagine eronata în ceea ce privește ordinea de prioritate a efectuării cheltuielilor (cheltuielile de personal implicate de activitatea de cash collection, cheltuielile cu creanțe bugetare, etc), așa cum aceasta ordine este impusa de dispozițiile legale în vigoare și de oportunitatea lor.
În Raportul de control, în mod netemeinic s-a reținut ca Sucursala Servicii Financiare și-a desfășurat activitatea în domeniul serviciilor financiare poștale, obiectul principal de activitate fiind gestionarea, dezvoltarea și exploatarea serviciilor financiare poștale, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 31/2002 privind serviciile poștale și a O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plata, cu modificările și completările ulterioare.
A susținut că organele de control din cadrul Curții de C. în mod neîntemeiat au reținut incidența prevederilor O.G. nr.31/2002 și O.U.G. nr. 113/2009, în ceea ce privește tipul serviciilor verificate.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., Hotărârii nr.130 din 4 noiembrie 2010 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI a formulat întâmpinare, solicitând să se respingă ca nefondată cererea de chemare în judecată, atât pe capătul privind suspendarea executării Deciziei nr.6/2013 emisă de C. de României - Departamentul XI, cât și pe capătul privind anularea deciziei și a încheierii nr. 14/29.05.2013.
În ceea ce privește nelegalitatea măsurilor dispuse prin actele de control susținută de reclamantă cu argumente de fond, a solicitat instanței să fie înlăturate ca nefondate și să se rețină că aceste acte au fost emise în baza dispozițiilor Legii nr.94/1992 și ale RODAS.
Deși se afirmă că activitatea de cash-collection este profitabilă și că s-a înregistrat un trend ascendent în anul 2012 față de anul 2011, acest lucru nu exclude că, în fapt, datoria față de beneficiarii de servicii financiare a crescut, astfel că la data de 30.11.2012, SSF datora partenerilor de contracte de cash - collection suma de_,67 lei, din care suma de_ lei reprezintă restanțe. Totodată, având în vedere că sumele nu au fost virate la termen (în conturile beneficiarilor de servicii financiare), au fost calculate penalități de întârziere, care la aceeași dată (30.11.2012) prezentau un sold în sumă de 10.369.519 lei (au fost facturate penalități de plată în sumă de 15.304.558 lei, din care compania a achitat 5.700.448 lei), existând în continuare riscul acumulării de noi penalități.
Totodată, referitor la afirmația făcută de reprezentanții CNPR potrivit căreia, prin Raportul de control, auditorii publici externi prioritizează plata către anumiți parteneri contractuali privați, în defavoarea altor parteneri contractuali privați sau de stat, pârâta a precizat că, în actul de control, nu se regăsește nicio astfel de recomandare a auditorilor publici externi, iar prioritizarea plăților la nivelul CNPR este decizia managementului entității.
Cu privire la activitatea desfășurată de Sucursala Servicii Financiare, echipa de audit a reținut faptul că aceasta a funcționat ca sucursală fără personalitate juridică, în subordinea CN. POȘTA R. SA, până la data de 03.12.2012, când a fost desființată/radiată în baza Hotărârii CA nr. nr.72/31.10.2012. Ulterior desființării, departamentele fostei sucursale au fost preluate la nivelul companiei - sediul central.
Urmare verificărilor efectuate s-a constatat că, în anul 2012, prin intermediul Sucursalei Servicii Financiare au fost derulate 61 de contracte financiare, denumite contracte de cash - collection, încheiate de CN "Poșta R." SA cu marii furnizori de utilități din România și cu principalele bănci autohtone, al căror obiect de activitate l-a constituit încasarea facturilor emise de către aceștia și a ratelor aferente creditelor acordate de bănci, prin intermediul subunităților poștale, Compania realizând venituri din comisioanele plătite de partenerii de contracte.
Din cauza lipsei de lichidități la nivelul Companiei, sumele încasate în numele partenerilor de contracte au fost utilizate pentru efectuarea cheltuielilor curente, nefiind virate în conturile partenerilor la termenele stabilite, astfel că la data de 30.11.2012, SSF înregistra în evidența contabilă debite nevirate la termen către parteneri în sumă de_,67 lei, din care restanțe la plată în sumă de_ lei, nefiind respectate principiile economicității, eficienței și eficacității în derularea contractelor. Penalitățile de întârziere facturate de partenerii de contracte au însumat 15.304.558 lei, din care 5.7Ó0.448 lei reprezintă penalități facturate și achitate până la data de 30.11.2012.
Penalitățile de întârziere în sumă de 5.700.448 lei, facturate și achitate până la data de 30.11.2012 de către companie, au majorat pierderea acesteia.
Aceleași deficiențe au fost constatate și cu ocazia controlului efectuat pentru anul 2011 la CN "Poșta R." SA, respectiv înregistrarea la 31.12.2011, în evidența contabilă a CNPR, a sumei de_ lei, nevirată către partenerii de contracte, precum și a penalităților de 7.648.071 lei, facturate de către partenerii de contracte.
Un alt aspect se referă la faptul că, urmare diversificării serviciilor prestate de CNPR, "Normele privind operațiunile de casă efectuate de unitățile șl subunitățile de poștă și telecomunicații subordonate Ministerului Transporturilor și Telecomunicațiilor (NOC)" aprobate prin Ordinul nr.114/1977 nu mai corespund realității, fiind depășite, astfel că se impune adaptarea acestora la noile prevederi contractuale. în acest sens, conducerea CNPR a emis Decizia nr. 4339/08.11.2012 prin care s-a aprobat componența Comisiei care va revizui aceste Norme, precum și articolele aferente Instrucțiunilor, care presupun operațiuni de plăți specifice Poștei Române.
S-a constatat că nu au fost respectate prevederile art. 5 alin. (1) din OG nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, clauzele contractelor încheiate cu partenerii de contracte prin care se prevedea în mod expres că Beneficiarii acestor sume sunt partenerii de contract și nu CNPR, care în calitate de Prestator, avea obligația încasării numerarului prin oficiile poștale în vederea virării la termen și în integralitate a acestuia în conturile colectoare ale partenerilor, precum și Normele de lucru aferente fiecărui tip de contract de servicii financiare în parte prin care erau prevăzute atribuțiile pe care le avea flecare persoană/structură implicată în procesul de colectare/virare în conturile colectoare ale partenerilor de contracte a sumelor încasate în numerar de la abonații acestora.
Pârâta a precizat că s-a reținut de către auditorii publici externi faptul că în urma reorganizării CNPR, în anul 2012, Sucursala Servicii Financiare (SSF) a fost radiată în data de 03.12.2012, conform Rezoluției Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Municipiului București, iar activitatea acesteia a fost preluată la nivelul CNPR sub directa coordonare a Direcției Economice și Dezvoltare și Direcției Executive Exploatare Poștală.
În acest context, în preambulul Raportului de control au fost înscrise „persoanele care, în timpul acțiunii de control au asigurat coordonarea activităților fostei SSF", și nu cum în mod eronat s-a afirmat: „persoanele responsabile pentru coordonarea activităților fostei SSF".
A solicitat instanței să înlăture ca neîntemeiată și afirmația reclamantei, potrivit căreia „prin acțiunea efectivă de control s-a realizat o extindere nejustificată a perioadei supusă controlului...." întrucât, auditorii publici externi s-au limitat la activitatea desfășurată de SSF până la data radierii sucursalei. Spre ex.: informațiile financiare ale entității sunt cele de la data de 30.11.2012, iar constatările de asemenea se referă la aceeași dată. (la pag.9 din Raport s-a consemnat că "...la data de 30.11.2012, SSF datora partenerilor de contracte suma de_,67 lei, din care suma de_ lei reprezintă restanțe", iar la pagina 19 ".. Pierderea înregistrată de companie a fost majorată cu suma de 5.700.448 lei, reprezentând penalitățile de întârziere facturate și achitate până la data de 30.11.2012").
De altfel, Raportul de control cuprinde mențiunile cu privire la conducătorii entității, cu precizarea intervalelor de timp în care aceștia au asigurat conducerea.
A mai arătat că auditorii publici externi au respectat prevederile Regulamentului și au precizat toate punctele prevăzute în anexa 4 la acesta -„modelul Raportului de control".
În ceea ce privește precizarea actului normativ încălcat, pârâta apreciază că în mod eronat reclamanta afirmă că acesta nu a fost înscris, se poate constata că pe lângă prevederile contractuale, care nu au fost respectate de entitate, cu consecința plății unor penalități, a fost înscris ca act normativ încălcat "Art.5 alin. (1) din OG nr.119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată, care la "Buna gestiune financiară " prevede că: "Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice șl în administrarea patrimoniului public", cu mențiunea că "Aceste prevederi trebuiau respectate de către CNPR având în vedere că, această Companie are statutul de entitate publică, așa cum este aceasta definită prin art.2 lit. n) din Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, conform căruia entitatea publică este "autoritatea publică, instituția publică, compania/societatea națională, regla autonomă, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar șl care are personalitate juridică,....".
Conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.94/1992, republicată, C. de C. urmărește prin verificările sale, atât calitatea gestiunii economico - financiare, cât și economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice.
Pârâta a mai arătat că echipa de control a respectat prevederile Regulamentului, astfel că nu se impunea întocmirea unei Note de constatare, întrucât deficiențele reținute pentru anul 2012 la fosta sucursală au fost constatate și pentru anul 2011 la CNPR, fiind înscrise în actul control încheiat la organul ierarhic superior.
A menționat că prin actul de control nu s-a contestat preocuparea conducerii CNPR și măsurile dispuse de aceasta, ci auditorii publici externi au constatat creșterea sumelor restante datorate de CNPR partenerilor contractuali, cu consecința majorării penalităților datorate și achitate către aceștia, ca urmare a efectuării cu întârziere a viramentelor.
În acest context, a fost evidențiat faptul că, potrivit contractelor de cash-collection, virarea sumelor încasate, prin oficiile poștale, trebuia să se efectueze, de către SSF/CNPR, în conturile beneficiarilor de servicii financiare - în majoritatea a cazurilor - a doua zi după încasare.
A susținut că situația dificilă din punct de vedere financiar a entității verificate a fost generată de faptul că aceasta, de la un an la altul, a efectuat cheltuieli mai mari decât veniturile pe care le-a realizat, iar pentru acoperirea cheltuielilor a folosit o parte din sumele pe care le-a colectat în numele beneficiarilor de servicii financiare, ceea ce a condus la creșterea datoriilor față de beneficiari precum și la plata de penalizări.
Chiar dacă, așa cum afirmă reprezentanții CNPR, potrivit principiului libertății contractuale, părțile (CNPR împreună cu partenerii), de comun acord, au stabilit relații contractuale, inclusiv în ceea ce privește penalitățile și reprezintă acordul de voință al părților, acest lucru nu înlătură consecința acestei acțiuni, respectiv aceea de acumulare a unor debite față de partenerii de contracte și nici consecința plății unor penalități semnificative, cauzate de faptul că CNPR își îndeplinește cu întârziere obligațiile asumate.
Cu privire la susținerile reclamantei potrivit cărora actul de control pune sub semnul întrebării activitatea de trezorerie a Companiei, pârâta apreciază că acestea sunt neîntemeiate, așa cum se poate constata auditorii publici externi doar au redat situația existentă la nivelul CNPR, precum și măsurile luate de actuala conducere, așa cum au fost prezentate în răspunsurile la Notele de relații înaintate și cum rezultă din înscrisurile puse la dispoziție de entitate.
Prin actele încheiate de către C. de C. a României se subliniază în fapt necesitatea manifestării prudenței față de riscurile majore evidente pentru activitatea entității.
Este adevărat că activitatea de cash-collection desfășurată de entitate este profitabilă, înregistrând un trend ascendent în anul 2012 față de anul 2011, însă acest lucru nu exclude, în fapt, constatarea potrivit căreia datoria față de beneficiarii de servicii financiare a crescut, astfel, cum am arătat anterior, la data de 30.11.2012, SSF datora partenerilor de contracte de cash - collection suma de_,67 lei, din care suma de_ lei reprezintă restanțe. Pe cale de consecință, conducerea entității verificate nu are cum să nu fie de acord cu concluzia că se impune o analiză împreună cu partenerii contractanți a posibilității de reconsiderare a termenelor de virare în conturile colectoare ale acestora a sumelor încasate și diminuării penalizărilor facturate de partenerii de contract.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art.205 Cod pr.civ., art.29, art.33 alin.(3) și 43 lit. c) din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată, art. 14-15 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, precum și celelalte dispoziții legale invocate în apărare, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010, publicată în M. Of. al României Partea I, nr.832 din 13 decembrie 2010, art.5 alin. (1 ) din OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, republicată.
În cauză s-a încuviințat și s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depusă la dosar documentația care stă la baza actelor administrative contestate.
Prin Încheierea din data de 26 iulie 2013 – filele 347-349 - C. a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării.
Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, C. reține următoarele:
În fapt, în baza Programului de activitate pe anul 2012, Departamentul XI din cadrul Curții de C. a efectuat acțiunea de verificare a situației, evoluției și modului de administrare a patrimoniului public și privat al statului, precum și legalitatea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor în anul 2012 la Sucursala Servicii Financiare (SSF) din cadrul CN "Poșta R." SA, reclamanta din prezenta cauză.
Deficiențele constatate au fost consemnate în Raportul de control nr.101/967/13.02.2013, valorificarea efectuându-se prin emiterea Deciziei nr.6/2013 de către pârâta C. de C. a României.
Astfel cum rezultă din cuprinsul acestei decizii, măsurile stabilite în sarcina conducerii entității verificate sunt următoarele:
1.Înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar - contabilă sau fiscală controlată, respectiv luarea tuturor măsurilor necesare în vederea stopării practicii de nedecontare în totalitate și la termen a sumelor încasate în numele beneficiarilor de servicii financiare, diminuându-se astfel penalizările facturate de partenerii de contract. De asemenea se va analiza, împreună cu partenerii de contracte, posibilitatea reconsiderării termenelor de virare în conturile colectoare ale acestora a sumelor încasate.
Totodată se vor continua demersurile inițiate în ceea ce privește punerea de acord a Normelor privind Operațiunile de Casă aprobate prin Ordinul nr.114/1977 - care au devenit caduce în contextul economic actual al CNPR - cu Normele de lucru emise în vederea derulării contractelor de servicii financiare, prin care CNPR și-a asumat față de partenerii săi contractuali anumite obligații. Despre demersurile inițiate se va comunica periodic Curții de C., iar răspunsul se va corela cu cel aferent Deciziei nr.2/2013.
Termen: trimestrial
2.Având în vedere că în perioada 01.01- 30.11.2012 au fost plătite penalități în sumă de 5.700.448 lei, cauzate de modul de derulare a contractelor de cash-collection, conducerea CNPR va dispune, urmare analizării situației constatate, luarea după caz, a măsurilor de recuperare a penalităților de la persoanele răspunzătoare. Analiza se va extinde astfel încât să se încadreze în termenul legal de prescripție. Despre demersurile inițiate se va comunica periodic Curții de C., iar răspunsul se va corela cu cel aferent Deciziei nr.2/2013.
Termen: 31.03.2013.
Împotriva Deciziei nr.6/2013, reclamanta CN Poșta R. SA, a formulat contestația nr._/CGS/16.04.2013, respinsă prin Încheierea nr. 14/29.05.2013 emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei C. de C. a României.
Un primă critică formulată de reclamantă se referă la măsura dispusă la punctul I din Decizia nr. 6/2013 - "se vor continua demersurile inițiate în ceea ce privește punerea în acord a Normelor privind Operațiunile de Casa aprobate prin Ordinul nr. 114/1977 care au devenit caduce ... cu Normele de lucru emise în vederea derulării contractelor de servicii financiare, prin care C.N.P.R. și-a asumat față de partenerii săi contractuali anumite obligații.”, aceasta învederând instanței faptul că a dispus deja măsurile necesare în vederea revizuirii acestor norme din anul 1977.
Critica nu poate fi primită, întrucât astfel cum rezultă din Raportul de control nr. 101/967/13.02.2013 și din decizia emisă de pârâtă, obligația impusă reclamantei este aceea de a continua demersurile pentru revizuirea normelor devenite caduce și de a se comunica periodic Curții de C., stadiul acestei activități. Prin urmare reclamantei nu i s-a imputat faptul că nu ar fi demarat activitatea de revizuire a normelor, ci s-a luat act de etapele parcurse și s-a dispus continuarea activității în acest sens, măsura dispusă fiind temeinică și legală.
Un alt motiv de nelegalitate vizează, în esență, împrejurarea că în mod eronat s-a reținut în sarcina sa, la punctul I din decizia contestată, abaterea constând în practica de nedecontare în totalitate și la termen a sumelor încasate în numele beneficiarilor, reclamanta susținând că plata cu întârziere a unor sume datorate în temeiul unor contracte nu poate fi calificata ca abatere, nefiind vorba despre o încălcare a unei obligații legale, ci despre o nerealizare a unor termeni contractuali, cauzele fiind lipsa acută de disponibil și dificultățile financiare majore ale Companiei.
C. constată că această critică este neîntemeiată, întrucât, potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din OG nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv, act normativ menționat în raportul de control, „Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice șl în administrarea patrimoniului public",
Ținând cont da faptul că reclamanta CNPR are, potrivit art.2 lit. n) din Legea nr. 672/2002, statut de entitate publică, aceasta avea obligația de respecta prevederile legale menționate.
Conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.94/1992, republicată, C. de C. urmărește prin verificările sale, atât calitatea gestiunii economico - financiare, cât și economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice.
Or, așa cum s-a constatat de către pârâtă, din cauza lipsei de lichidități la nivelul Companiei, sumele încasate în numele partenerilor de contracte au fost utilizate pentru efectuarea cheltuielilor curente, nefiind virate în conturile partenerilor la termenele stabilite, astfel că la data de 30.11.2012, Sucursala Servicii Financiare înregistra în evidența contabilă debite nevirate la termen către parteneri în sumă de_,67 lei, din care restanțe la plată în sumă de_ lei, nefiind astfel respectate principiile economicității, eficienței și eficacității în derularea contractelor. Penalitățile de întârziere facturate de partenerii de contracte au însumat 15.304.558 lei, din care 5.700.448 lei reprezintă penalități facturate și achitate până la data de 30.11.2012.
Penalitățile de întârziere în sumă de 5.700.448 lei, facturate și achitate până la data de 30.11.2012 de către companie, au majorat pierderea acesteia.
C. constată că aceleași deficiențe au fost constatate și cu ocazia controlului efectuat pentru anul 2011 la reclamantă, în considerarea statutului de entitate publică a CNPR, situația constatată neputând fi calificată doar ca o nerealizare a unor termeni contractuali, așa cum se susține, ci ca o gestionare defectuoasă a fondurilor publice care a avut drept consecință crearea unui prejudiciu în patrimoniul Companiei, în aceste condiții nefiind întemeiată afirmația reclamantei privind absența unei culpe.
Tot în considerarea statutului de entitate publică al reclamantei, C. apreciază că situația constatată de pârâta C. de C. nu poate fi analizată doar din perspectiva principiului libertății contractuale, potrivit căruia părțile CNPR împreună cu partenerii, de comun acord, au stabilit relații contractuale, inclusiv în ceea ce privește penalitățile, întrucât persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public, așa cum este cazul reclamantei, trebuie să manifeste o exigență sporită în administrarea acestor fonduri, astfel încât să preîntâmpine producerea unor eventuale prejudicii, chiar dacă acestea ar fi generate de nerespectarea unor clauze contractuale.
Or, în cazul analizat, pârâta a constatat creșterea sumelor restante datorate de CNPR partenerilor contractuali, cu consecința majorării penalităților datorate și achitate către aceștia, ca urmare a efectuării cu întârziere a viramentelor.
În acest context, a fost evidențiat faptul că, potrivit contractelor de cash-collection, virarea sumelor încasate, prin oficiile poștale, trebuia să se efectueze, de către SSF/CNPR, în conturile beneficiarilor de servicii financiare - în majoritatea a cazurilor - a doua zi după încasare, C. constatând că au fost acumulate debite față de partenerii contractuali, consecința constând în plata unor penalități semnificative care au prejudiciat Compania, existând chiar riscul de intrare în insolvență.
Nu se poate reține argumentul reclamantei, în sensul că activitatea de cash-collection este profitabilă, întrucât este lipsit de relevanță, în contextul în care datoria CNPR față de beneficiarii de contracte a crescut semnificativ ca urmare a plăților făcute cu întârziere. C. are în vedere faptul că, așa cum rezultă din documentele depuse de pârâtă, nevirarea sumelor la termen, în conturile beneficiarilor de servicii financiare, a condus la penalități de întârziere, care la data de 30.11.2012 prezentau un sold în sumă de 10.369.519 lei (au fost facturate penalități de plată în sumă de 15.304.558 lei, din care compania a achitat 5.700.448 lei), existând în continuare riscul acumulării de noi penalități.
Nici împrejurarea că situația economică a reclamantei a impus luarea unor decizii manageriale de prioritizare a plăților, nu poate fi luată în considerare, întrucât nu poate justifica prejudiciul produs prin plata unor penalități de întârziere semnificative.
Referitor la afirmația reclamantei, potrivit căreia, prin Raportul de control, auditorii publici externi prioritizează plata către anumiți parteneri contractuali privați, în defavoarea altor parteneri contractuali privați sau de stat, C. constată că în actul de control, nu se regăsește o astfel de recomandare prioritizarea plăților la nivelul CNPR fiind decizia managementului Companiei.
În ceea ce privește afirmația reclamantei, în sensul că, în preambulul Raportului de control au fost înscrise persoanele responsabile pentru coordonarea activităților fostei Sucursale Servicii Financiare, C. constată că este eronată, întrucât, din cuprinsul actului, rezultă că este vorba despre persoanele care, în timpul acțiunii de control au asigurat coordonarea activităților fostei Sucursale Servicii Financiare .
Este neîntemeiată susținerea reclamantei afirmația reclamantei, potrivit căreia, prin acțiunea efectivă de control s-a realizat o extindere nejustificată a perioadei supusă controlului, întrucât, din analiza actului de control, se reține că acesta s-a limitat la activitatea desfășurată de Sucursală până la data radierii, Raportul de control cuprinzând mențiuni referitoare la conducătorii Companiei, cu precizarea intervalelor de timp în care aceștia au asigurat conducerea.
În ceea ce privește susținerea reclamantei, în sensul că echipa de control nu a respectat prevederile art. 95 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., C. constată că în situația dată nu se impunea întocmirea unei Note de constatare, întrucât deficiențele reținute pentru anul 2012 la fosta sucursală au fost constatate și pentru anul 2011 la CNPR, fiind înscrise în actul control încheiat la organul ierarhic superior.
Critica potrivit căreia actul de control pune sub semnul întrebării activitatea de trezorerie a reclamantei, este neîntemeiată, C. constatând că actele de control și decizia contestată nu cuprind mențiuni în sensul arătat de reclamantă.
În ceea ce privește critica reclamantei referitoare la faptul că nu au fost respectate prevederile art. 85 și 181 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., în sensul că raportul de control și decizia nu cuprind, sub aspect formal, toate elementele obligatorii, C. constată că este neîntemeiată, din analiza acestor documente rezultând că acestea cuprind toate elementele necesare, în cuprinsul raportului de control regăsindu-se toate punctele din anexa nr. 4 – „modelul Raportului de control”.
Referitor la termenele stabilite de pârâtă pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 6/2013, C. reține că, potrivit pct. 25 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., „în condițiile în care conducătorul entității verificate prezintă în scris până la termenul stabilit prin decizie argumente temeinice care justifică neaducerea la îndeplinire a măsurilor, acesta poate solicita prelungire termenului stabilit în decizie.”, reclamanta având posibilitatea de a uza de textul regulamentar, pentru a obține o prelungire a termenului.
Din aceste considerente, constatând că actele administrative atacate au fost emise de pârâtă cu respectarea prevederilor legale, C. va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C.N. POȘTA R. S.A., cu sediul în sector 2, București, ., în contradictoriu cu pârâta C. DE C. A ROMÂNIEI, cu sediul în sector 1, București, .. 22-24.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2013.
Recursul se depune la C. de Apel București.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. M. - C. I.
Red.jud. P.C.
Tehnored. I.C./4ex
..2013
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3083/2013. Curtea de... → |
|---|
