Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 3030/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3030/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 5468/2/2012
DOSAR nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3030
Ședința publică de la 10 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul D. I., având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 26 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea la datele de 03 octombrie, respectiv 10 octombrie 2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.07.2012 sub numărul_ reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al securității.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că, urmare cererii nr. P 7031/25.05.2010 formulată de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, s-au demarat verificări sub aspectul constatării calității pârâtului de lucrător sau de colaborator al Securității, în calitatea acestuia de deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. S-a arătat că pârâtul a fost recrutat la data de 20.04.1985 de cadre de contrainformații din Penitenciarul G., pentru încadrarea informativă a deținuților care lucrau la fabrica de mobilă din cadrul penitenciarului, la acea dată semnând angajamentul și preluând numele conspirativ „U.”.
Reclamantul a justificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 prin redarea conținutului notelor informative furnizate de pârât Securității, arătând că acesta a dat informații cu privire la comportamentul unui deținut care dădea cu pumnul în difuzor și înjura politica partidului când se difuzau emisiuni educative sau cântece patriotice și care vorbea în cameră despre țările capitaliste, despre nivelul ridicat de acolo comparativ cu țara noastră, pe baza informațiilor furnizate de pârât, organele de Securitate propunând asupra persoanei urmărite următoarele măsuri informativ - operative: „Prin comandant, să fie pedepsit disciplinar"; „Comandantul să ia măsuri față de abaterile condamnatului”.
Reclamantul a menționat că aceste informații vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pârâtul a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viată privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.
În concluzie, informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și a dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 11 alin. 1 din OUG nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea 293/2008, art. 31 alin. 2 și art. 35 alin. 5 lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum și art. 112 C.pr.civ.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data 21.09.2012 prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că pe rolul Curții de Apel București se află dosarul nr._, cu termen la data de 08 octombrie 2012, solicitând amânarea cauzei în vedere discutării conexității.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că motivele expuse în acțiune au un caracter de generalitate și au fost interpretate în mod greșit, invocând decizia pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a declarat neconstituțional art. 2 lit. b teza I din OUG nr. 24/2008 cu privire la sintagmele „sub orice formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”.
De asemenea, s-a arătat că în dosarul R_ (cota și titularul dosarului D. I.), la litera D, „Documente care atestă transmiterea de informații către securitate potrivit art.2 lit. B”, se menționează că „Nu există”, rezultând așadar că încadrarea pârâtului ca fiind „colaborator al Securității” nu poate fi apreciată ca „persoană care a furnizat informații”, așa cum este definită potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr.24/2008.
Pârâtul a menționat că nu reține să fi semnat un angajament cu Securitatea, invocând totodată și presiunea exercitată asupra sa în cadrul Penitenciarului G., ca deținut, precum și faptul că a informat verbal cu privire la aspecte din camera de detenție, aspecte ce erau de altfel cunoscute.
Prin însemnările marginale ale unor ofițeri, de genul „să se ia măsuri față de abaterile disciplinare”, „să se stabilească natura influenței în rândul deținuților”, „dirijarea informatorului U.”, „se urmărește reacția în urma atenționării”, se poate reține că informațiile nu au avut ca efect sancționarea deținuților, ci menținerea unui climat de disciplină în camerele de detenție și la locurile de muncă, mai ales că nu au fost aplicate nici un fel de sancțiuni deținuților.
Mai mult, pârâtul a precizat că prin atitudinea sa și prin participarea activă la Revoluția din Decembrie 1989, îndreptată împotriva regimului totalitar comunist, se poate reține că nici în perioada anterioară, intenția sa nu a fost „dirijată” pentru menținerea acestui regim, ci dimpotrivă, pentru înlăturarea definitivă a acestuia.
Pârâtul a concluzionat că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile cerute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, deoarece toate referirile consemnate în Nota de constatare au un caracter de prea mare generalitate, fapt pentru care nu pot fi considerate denunțuri privind atitudini potrivnice regimului comunist . De asemenea, notele și rapoartele la care face trimitere reclamantul, nu pot prin felul în care au fost redactate, să conducă la concluzia îndeplinirii și a condiției vizării îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În lipsa precizării exprese, cu referire exactă la care sancțiuni disciplinare au fost supuși deținuții, cărora li s-au aplicat în mod concret aceste sancțiuni, și respectiv care drepturi au fost încălcate, pârâtul nu poate fi considerat colaborator al Securității.
În dovedire, pârâtul a depus înscrisuri, în copie.
La data de 28.03.2013 pârâtul a depus o completare la întâmpinare prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 293/2008 și a OUG nr. 24/2008. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în acest sens precizând pe de o parte că nu a scris notele informative depuse la dosar, iar pe de altă parte că prin aceste note a sesizat fapte cu implicații deosebite privind capacitatea de apărare a țării, antisociale, contrare Legii nr. 23/1971.
De asemenea, pârâtul a susținut, în esență, că din interpretarea art. 2 din OUG nr. 24/2008 și a acestui act normativ în integralitate rezultă fără echivoc că un înscris poate avea forța probării calității de colaborator dacă prin acesta rezultă furnizarea unor informații concrete, ce permit examinarea lor de către instanță sub aspectul întrunirii cerinței de a denunța activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și, de asemenea, de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așadar o calitate a informației sub aspect obiectiv și un aspect subiectiv, factorul volitiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 24/2008, Legea nr. 293/2008, Legea nr. 554/2004, art. 8 din Legea nr. 341/2004, art. 112-115 C.pr.civ.
La data de 22.08.2012, pârâtul D. I. a depus întâmpinare, prin care a arătat că nu a fost colaborator al Securității, care a fost înregistrată în mod eronat ca dosar distinct, sub nr._, motiv pentru care prin încheierea de ședință din data de 01.11.2012 instanța a încuviințat excepția conexității dosarului nr._ la dosarul nr._, soluția urmând a fi pronunțată în acest din urmă dosar.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză grafică pentru reclamant, raportul întocmit în acest sens de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București fiind depus la dosar (f. 224-234), apreciindu-le ca fiind concludente, pertinente și utile soluționării cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârât, instanța observă că motivele invocate în susținerea acesteia vizează aspecte de fond, respectiv modalitatea de interpretare și aplicare a art. 2 din OUG nr. 24/2008 ce reglementează condițiile cumulative pentru stabilirea calității de colaborator al Securității. În aceste condiții, instanța constată că excepția inadmisibilității invocată de pârât nu reprezintă o veritabilă excepție procesuală, respectiv de mijloc prin care se tinde la împiedicarea judecării pe fond a cauzei, prin invocarea acesteia pârâtul susținând neîndeplinirea condițiilor cumulative pentru a se ajunge la concluzia că a colaborat cu Securitatea. Prin urmare, instanța apreciază că nu a fost investită să soluționeze o excepție procesuală a inadmisibilității, motivele invocate de pârât în cuprinsul acesteia urmând a fi analizate în cadrul cercetărilor asupra fondului cauzei.
În fapt, la data de 20.04.1985 pârâtul a semnat un angajament olograf din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității sub numele conspirativ „U.” (f. 39). În acest context, instanța urmează a stabili dacă susținerile pârâtului conform cărora nu a scris și semnat angajamentul olograf din data de 20.04.1985 corespund realității. Astfel, se reține că în cuprinsul raportului de expertiză grafică întocmit în cauză s-a concluzionat că acest angajament a fost scris de pârâtul D. I., însă nu s-a putut stabili dacă și semnătura a fost executată sau nu de acesta, menționându-se că această semnătură nu poate fi atribuită pârâtului, precum și împrejurarea că aceasta nu poate fi exclus ca posibil autor (verso f. 233 și f. 234). Cu toate acestea, din coroborarea împrejurării că pârâtul este cel care a scris angajamentul cu împrejurarea că notele informative aflate la filele 114, 115 și 117 din dosarul CNSAS I_ și nota informativă aflată la fila 74 din dosarul CNSAS I_, vol. 2, au fost scrise de acesta, așa cum s-a concluzionat în raportul de expertiză grafică (f. 234), instanța apreciază că rezultă fără urmă de îndoială că semnătura efectuată pe angajamentul depus la dosar aparține pârâtului. Mai mult, instanța reține că însuși pârâtul a recunoscut faptul că a făcut declarații organelor de Securitate, însă a circumstanțiat acest fapt prin precizarea că informațiile furnizate vizau fie fapte de natură să afecteze siguranța națională, fie fapte de destabiliza climatul de rigoare din cadrul unei închisori.
Ulterior semnării angajamentului, pârâtul a furnizat benevol informații referitoare la un deținut de la Penitenciarul G., care ar avea un comportament ostil regimului (f. 52-55).
În drept, instanța reține că potrivit art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor;”.
Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații Securității, a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din probele administrate în cauză de reclamant, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale precitate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații sub formă de note scrise despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist (f. 52-55).
În raport de conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea reține că prin informațiile furnizate, pârâtul a denunțat atitudini considerate a fi potrivnice regimului totalitar, iar acestea vizau îngrădirea dreptul la libertatea de exprimare a persoanei vizate în notele informative întocmite ca urmare a angajamentului de colaborare cu structurile Securității, fiind de natură a atrage consecințe negative asupra persoanei indicate. Astfel, pârâtul a dat informații cu privire la deținutul A. G., precizând că, atunci când la radio sunt difuzate cântece patriotice dă cu pumnul în difuzor și înjură politica partidului și pe șeful statului, iar în cameră vorbește despre țările capitaliste și nivelul ridicat de trai din aceste țări comparativ cu țara noastră.
Așadar, în cauza de față este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Sub aspectul celei de-a treia condiții enunțate, Curtea observă că interpretările gramaticală, logico - sistematică și teleologică ale prevederilor legale anterior indicate, conduc la concluzia certă că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere.
Activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat o supraveghere îndeaproape a persoanei despre care dăduse informații. În concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la viață privată prevăzut de art.17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.
În același context, Curtea observă că rațiunea adoptării OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii societății postcomuniste a fostului regim totalitar și a modalității de lucru practicate de acesta, a verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru, sau, după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situații de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.
Nu în ultimul rând, instanța observă că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din OUG nr. 24/2008, care reglementează o situație în care persoana care a furnizat informații Securității nu este considerată colaborator. În acest sens, instanța reține că pentru a fi incidente aceste prevederi, este necesar ca informațiile să fi fost cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată. Or, în cauza de față, reclamantul nu a fost judecat și condamnat pentru motive politice, ci pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în paguba avutului public, nefiind îndeplinită situația premisă prevăzută de textul legal anterior citat.
Prin urmare, instanța de judecată sesizată urmare a aprobării Notei de constatare, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, apreciază că CNSAS, în calitate de reclamant, a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât urmează să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea și să constate că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul D. I., cu domiciliul în A., . nr. 1, ., ., jud. A..
Constată că pârâtul D. I. a avut calitatea de colaborator al Securității.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. E. S.
Red./thred. MD
4 ex./ 27.11.2013
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2613/2013.... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
