Despăgubire. Decizia nr. 4317/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4317/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 10052/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4317
Ședința publică de la data de la 21.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R.-M. V.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 1272/23.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. C. I., A. R. M. și intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică de la data de 14.10.2013, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanții C. C. I. și A. R. M. au chemat în judecată pe pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună:
1. obligarea pârâtei la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubire, ca răspuns la Dispoziția nr. 3104/01.06.2009, emisă de Primăria Municipiului Târgu J., județul Gorj;
2. obligarea pârâtei să o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;
3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței, în esență, următoarele:
Prin Dispoziția nr. 3104/01.06.2009, emisă de Primăria Municipiului Târgu J., județul Gorj, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul situat în Municipiul Târgu J., .. 96, județul Gorj, compus din suprafața de 407 m.p. teren.
Această dispoziție a fost comunicată și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat dosarul de despăgubire sub nr._/CC.
În data de 20.05.2011, între C. C. I. și A. R. M., având calitatea de cesionari, și M. V. și M. Nicolița, în calitate de cedenți și titulari de drepturi conform Dispoziției nr. 3104/01.06.2009, a fost încheiat contractul de cesiune de drepturi nr. 1281/20.05.2011, autentificat de B.N.P. „R. I.”.
În raport de dispozițiile art. 1393 Cod civil, încheierea contractului de cesiune a fost notificată pârâtei, notificare înregistrată sub nr. RG/_/25.05.2011.
La data de 25.05.2011 reclamanții s-au adresat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților – C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin memoriul înregistrat sub nr. RG/_, solicitând emiterea Deciziei reprezentând titlul de despăgubire, însă fără nici un rezultat.
Cum în Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, nu se prevede un termen special de emitere a dispoziției, pârâta era obligată să răspundă prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, în termenul legal de 30 de zile.
În raport de această împrejurare, nesoluționarea cererii de către autoritatea competentă în interiorul termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia, face să subziste refuzul nejustificat al autorității publice și, implicit, pe plan procesual, atrage culpa procesuală a pârâtului.
Nesoluționarea dosarului într-un termen rezonabil, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, statul fiind obligat să garanteze prin măsurile legale și administrative adecvate realizarea efectivă și rapidă a dreptului de despăgubiri, conform principiului supremației dreptului și al legalității protecției patrimoniului.
Față de refuzul nejustificat de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, raportat la neefectuarea niciuneia dintre operațiunile juridice necesare emiterii titlului până în prezent, la mai mult de 2 ani de la înregistrarea dosarului și, pentru toate motivele de fapt și de drept arătate, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii astfel, cum a fost formulată.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare la data de 21.02.2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarului de despăgubire a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 3104/2009 emisă de Primăria Municipiului Târgu J., județul Gorj, în calitate de entitate notificată, a fost transmis la Secretariatul Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr._/CC.
Dosarul a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se că este legală respingerea cererii de restituire în natură a imobilului.
Etapa evaluării va fi parcursă cu respectarea ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire, ordine stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.
Dosarul privind acordarea de despăgubiri în favoarea reclamanților face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G. nr. 81/2007, urmând a fi respectată ordinea de înregistrare a dosarelor.
Petitul 2 al cererii – transmiterea deciziei la Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, se impune a fi respins ca neîntemeiat, având în vedere modificările aduse Titlului VII din Legea nr. 247/2005 prin O.U.G. nr. 81/2007, reclamanții având obligația formulării cererii de opțiune în baza titlului de despăgubire emis de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cererea privitoare la cheltuielile de judecată se impune a fi respinsă ca neîntemeiată, în considerarea celor mai sus menționate.
Prin sentința civilă nr. 1272/23.02.2012 Curtea a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. C. I. și A. R. M. în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
A obligat pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire în dosarul înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC, aferent Dispoziției nr. 3104/01.06.2009 emisă de Primăria Municipiului Târgu - J..
A obligat pârâta să transmită titlul de despăgubire Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
A respins capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 3104/01.06.2009, emisă de Primăria Municipiului Târgu J., județul Gorj, a fost soluționată notificarea nr. 4858/06.08.2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001 de domnii M. V. și M. Nicolița și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 407 m.p., situat în Târgu J., .. 96, județul Gorj.
Dosarul aferent acestei dispoziții a fost înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/CC.
La data de 20.05.2011, între reclamanții C. C. I. și A. R. M., în calitate de cesionari și M. V. și M. Nicolița, în calitate de cedenți, s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi nr. 1281/20.05.2011, autentificat de B.N.P. „R. I.”,
Încheierea contractului de cesiune a fost notificată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin notificarea înregistrată sub nr. RG/_/25.05.2011.
La data de 25.05.2011, reclamanții s-au adresat A.N.R.P. prin memoriul înregistrat sub nr. RG/_, solicitând emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, la care nu au primit nici un răspuns.
Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sau pentru parcurgerea fiecăreia dintre etapele procedurii administrative reglementate de Titlul VII, astfel că analiza refuzului de emitere în termen legal a deciziei reprezentând titlul de despăgubire se va realiza prin raportare la termenul rezonabil de soluționare a cererii, consacrat de art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza dedusă judecății, Curtea a constatat că termenul de soluționare a cererii nu a fost respectat, în condițiile în care, de la data înregistrării dosarului la Secretariatul Comisiei Centrale au trecut mai mult de 2 ani, fără ca în acest interval de timp, autoritatea administrativă să întreprindă vreo operațiune administrativă în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit procedurii instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Decizia nr. 2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, adoptată de C. Centrală, nu justifică refuzul de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, atât timp cât procedura stabilită nu asigură soluționarea dosarelor de despăgubire cu respectarea cerințelor art. 6 paragraf 1 din Convenție privitoare la termenul rezonabil, componentă esențială a dreptului la un proces echitabil.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea a constatat că acțiunea promovată de reclamanți este în parte întemeiată și a dispus în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 3104/01.06.2009, emisă de Primăria Municipiului Târgu J., județul Gorj.
În temeiul art. 18.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pârâta a fost obligată să transmită titlul de despăgubire Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul A.N.R.P.
Capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost respins ca neîntemeiat, întrucât reclamanții nu au făcut dovada plății cheltuielilor de judecată pretinse, în cuantum de 500 lei, depunând la dosar doar factura fiscală nr. 087/17.02.2012 emisă în baza contractului de asistență juridică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând, în temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă, admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că:
I. Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și faptul că notificarea a fost depusă acum 10 ani, precizând că în cuprinsul art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:
a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b)ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi."
În acest context, mai menționaează recurenta că Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, în cuprinsul art. 1 alin. 1 Titlul VII din Legea nr.247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001...".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Ifgii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:
1. cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și
2. procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmeză a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.
Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.
În acest context, a învederat recurenta că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adaptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
II. Procedura administrativă prevăzută Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modifcările și completările ulterioare, presupune parcurgerea mai multor etape și anume:
-etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2 Capitolul V Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,
-etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării
-etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizandu-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O.U.G r^|81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarului de despăgubire a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 3104/2009 emisă de Primăria Municipiului Tg J., județul Gorj în calitate de entitate notificată, a fost transmis la Secretariatul Comisiei Centrale fiind înregistrat sub nr._/CC.
Dosarul a fost analizat sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, constatându-se că este legală respingerea cererii de restituire în natură a imobilului.
Referitor la etapa evaluării, a subliniat faptul că aceasta se va parcurge cu respectarea ordinii de soluționare a dosarelor de despăgubire, ordine stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 a Comisiei Centrale.
Legiuitorul, neprevăzând un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a stabilit că ordinea de soluționare a dosarelor va fi decisă de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
In aplicarea acestor prevederi, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr.2/28.02.2006 care prevedea, într-adevăr, selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire, cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr.2815/16.09.2008.
Potrivit acestei noi decizii dosarele transmise Secretaritului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii:
-dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr.81/2007,
-dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după . O.U.G.nr.81/2007.
Totodată, conform art.2 din decizia amintită, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi transmise spre evaluare.
C. Centrală a emis Decizia nr. 2815/16.09.2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, în temeiul dispozițiilor pct. 17. 1. din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, dar si a soluțiilor nefavorabile pronunțate de instanțele de judecată cu privire la criteriul aleatoriu stabilit prin Decizia nr. 2/28.02.2006.
Astfel, prin Decizia nr.2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de apariția O.U.G.nr.81/2007 și cele transmise după . actului normativ amintit, dispoziții însoțite de avizul de legalitate emise de prefecturi.
În cauza dedusă judecății, dosarul privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după . O.U.G. nr. 81/2007l urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum a arătat mai sus.
Adoptarea Deciziei nr.2815/16.09.2008 s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înființare (2005).Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
III. Cu privire la obligarea Comisiei Centrale la înaintarea deciziei reprezentând titlul de despăgubire către Direcția privind Acordarea Despăgubirilor în Numerar, a învederat recurenta că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit actului normativ amintit, în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de către C. Centrală și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, .
Conform art.3, lit h. Titlul VII din Legea nr.247/2005, introdus prin O.U.G.nr.81/2007, "titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi în numerar o sumă maximă de 500.000 lei."
Prin urmare, reclamanții, ulterior emiterii titlului de despăgubire, au obligația formulării cererii de opțiune în baza titlului de despăgubire emis de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Chiar dacă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor trimite decizia la Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, dispozițiile legale prevăd că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților numai pe baza opțiunii formulate de titularul unui titlu de despăgubire va emite un titlu de plată/conversie.
Prin urmare, a solicitat respingerea acestui petit ca lipsit de interes.
IV. Instanța de fond a obligat C. Centrală la emiterea directă a deciziei conținând titlul de despăgubire, fără a lua în considerare că impunerea unei astfel de obligații, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale și anume, existența unei hotărâri judecătorești irevocabile, care nu poate fi pus în executare, având în vedere aspectele legate de legaliatatea dispoziției emise de entitatea notificată, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Altfel spus, s-ar ajunge în situația acceptată ca subscrisa C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată să emită decizia de despăgubire în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației nu mai depinde în totalitate de această entitate, ci de evaluatori.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 527/2006 a fost aprobat contractul-cadru si onorariile maximale acordate evaluatorilor autorizați, persoane fizice sau juridice, în vederea efectuării raportului de evaluare a imobilelor conform Titlului VII "Regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății si justiției, precum si unele masuri adiacente.
În temeiul acestor dispoziții legale, sunt încheiate contracte de prestări servicii cu societățile de evaluatori sau evaluatorii, precum și anexe al aceste contracte, anexe în care este indicat termenul de executare a evaluării, care variază în funcție de obiectul evaluării, respectiv teren, pentru care termenul este de 20 de zile cu mențiunea ca termenul indicat se calculează de la data primirii dosarelor.
De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că între data efectuării evaluării și data emiterii deciziei de către C. Centrală există o perioadă în care raportul de evaluare se comunică persoanelor îndreptățite, acestea din urmă pot formulta obiecțiuni, la care evaluatorul desemnat trebuie să răspundă și să comunice acest rypus atât persoanelor îndreptățite, cât și Comisiei Centrale, cu mențiunea că obligația de a comunica raportul de evaluare, precum și răspunsul la eventuale obiecțiuni revin evaluatorului desemnat și nu Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. ( a se vedea în acest sens dispozițiile art.16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr.247/2005, aprobate prin H.G.nr.1095/2005). De remarcat și opinia conturată în practica înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia ,,procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ,, (decizia nr. 518/03.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._/3/2007).
A mai arătat recurenta și că, potrivit articolului unic din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/13.03.2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Astfel, următoarele etape ale procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 urmează a fi demarate ulterior încetării aplicabilității prevederilor articolului unic din O.U.G. nr. 4/13.03.2012.
În acest sens, în situația în care emiterea titlurilor de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. Centrală nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat.
În drept, au fost invocate prevederile din Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, OUG nr. 184/2002, OUG nr. 4/2012, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 din Codul de Procedura Civilă.
Prin încheierea din 25.02.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, față de prevederile art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013, scoaterea cauzei de pe rolul său și trimiterea admnistrativă a dosarului la Curtea de Appel București, secția a VIII – contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fosr reînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.04.2013, sub nr._ .
Recurenta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat, în temeiul prevederilor Legii nr. 165/2013 introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Aceasta din urmă a depus note de ședință prin care, față de incidența noului text normativ, Legea nr. 165/2013, a înțeles să invoce excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
În susținere, a arătat recurenta că, urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
în privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază recurenta că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
A mai menționat recurenta-pârâtă că, avându-se în vedere și noile dispoziții în materie, își menține criticile din cererea de recurs, ce impun respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în M .O. nr. 278/17.05.2013, Curtea, la termenul de judecată din 02.09.2013, a dispus introducerea în cauză, în calitate de recurentă-pârâtă, a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va admite recursul civil de față și în consecință, va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că va respinge în tot acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată, cu mențiunea că excepția prematurității, invocată de către recurenta-pârâtă constituie, în fapt, o apărare de fond, decurgând din aplicarea noului act normativ, Legea nr. 165/2013, urmând a fi avută în vedere cu ocazia verificării temeiniciei pretențiilor din cererea introductivă de instanță.
Astfel, Curtea constată că obiectul litigiului îl formează pretenția reclamanților, constând în obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei conținând titlu de despăgubire, conform procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Astfel cum s-a arătat anterior, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților, cu motivarea că refuzul de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire este unul nejustificat și a obligat pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, în dosarul administrativ nr._/CC, după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, fiind, de asemenea, obligată pârâta să transmită titlul de despăgubire Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.
Soluția primei instanțe se impune, însă, a fi modificată, în raport de incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Astfel cum rezultă din cuprinsul prevederilor art. 50 din actul normativ menționat, la data intrării sale în vigoare au fost abrogate dispozițiile cuprinse în articolele 13, 14, 14 ind. 1, 14 ind. 2, 15 literele a) - d) și f), articolele 16, 17, 18, 18 ind. 1, 18 ind. 2, 18 ind. 3, 18 ind. 4, 18 ind. 5, 18 ind. 6, 18 ind. 7, 18 ind. 8, 18 ind. 9 și articolul 22 din titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv“ al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară.
Ca atare, este evident că din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 întreaga procedură de stabilire a despăgubirilor, implicit procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost desființată, soluționarea dosarelor de despăgubire urmând a avea loc în condițiile și în termenele prevăzute de noul act normativ.
Este de subliniat că, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, solicitarea reclamanților de obligare a pârâtei la parcurgerea procedurii administrative, prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005, nu mai are niciun temei legal, dosarul de despăgubiri urmând a fi analizat de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 165/2013.
De altfel, însăși obligația stabilită de prima instanță a fost condiționată de expirarea perioadei de suspendare, prevăzută de OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.117/2012, astfel că o atare obligația ar fi subzistat numai în situația în care după expirarea perioadei de suspendare, dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 ar fi rămas în ființă.
În raport de aceste aspecte, reținând, așadar, că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005 și de plano nu se poate reține existența unui refuz nejustificat în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu privire la îndeplinirea obligațiilor prevăzute de Legea nr.165/2013, Curtea va admite prezentul recurs în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 1272/23.02.2012 pronunțată de Curtea de Apel București- Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. C. I., A. R. M. și intimata-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge în tot acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013
Președinte,Judecător, Judecător,
R. M. V. H. P. G. A. F.
Grefier,
M. H.
Red./Tehnored. RMV
Ex. 2/29.10.2013
Jud. fond – E. I. – C. - scaf
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2652/2013.... | Despăgubire. Sentința nr. 875/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
