Anulare act administrativ. Decizia nr. 882/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 25931/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.882
Ședința publică de la 25 februarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
JUDECĂTOR - E. I.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V., împotriva sentinței civile nr. 2259 din 23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. R. S.A., având ca obiect „ anulare act administrativ”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2013 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 25.02.2013, când având nevoie de timp pentru a delibera a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 2259 din 23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-a admis acțiunea reclamantei . contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V., așa cum a fost precizată si s-a dispus anularea Hotărârii Consiliului L. al Municipiului Ramnicu Valcea cu nr. 39/24.02.2010 si nr. 307/28.10.2010.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca prin HCL Râmnicu V. nr. 39/24.02.2010, astfel cum a fost modificată prin HCL nr. 307/28.10.2010, având în vedere raportul nr. 5319/17.02.2010 al Direcției Dezvoltare Urbană și dispozițiile OUG nr. 79/2002 și OG nr. 34/2002, s-a hotărât că noile rețele de comunicații prin cablu se vor realiza pe raza mun. Râmnicu V. numai în canalizații subterane amplasate în zona spațiilor verzi și a trotuarelor, prin forare orizontală dirijată, în baza contractelor de folosință încheiate cu titularii dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin care se realizează canalizațiile, iar pentru celelalte zone ale teritoriului administrativ amplasarea rețelelor de comunicații prin cablu să se realizeze conform cerințelor specifice de urbanism și a documentațiilor de urbanism aprobate, interzicându-se amplasarea de rețele noi de cabluri pe suporți aerieni. De asemenea, s-a mai hotărât că operatorii de comunicații prin cablu care operează sau posedă rețele desfășurate pe raza mun. Râmnicu V. au obligația ca, în termen de maxim doi ani de la data adoptării hotărârii, să reinstaleze rețelele respective în canalizații subterane.
In continuare instanta de fond a retinut ca potrivit art. 36 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.
În îndeplinirea acestei atribuții, consiliul local, ca autoritate locală deliberativă, trebuie să respecte dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, scop în care are obligația de a publica un anunț referitor la această acțiune pe site-ul propriu, să-l afișeze la sediul propriu într-un spatiu accesibil publicului, să-l transmită către mass media centrală sau locală, precum și tuturor persoanelor care au depus o cerere pentru primirea acestor informații, cu cel puțin 30 de zile înaintea supunerii spre analiză, avizare și adoptare.
Anunțul referitor la elaborarea unui proiect de act normativ cu relevanță asupra mediului de afaceri se transmite de către inițiator asociațiilor de afaceri și altor asociații legal constituite, pe domenii specifice de activitate, existând obligația de a se organiza dezbateri publice, anterior adoptării acestuia, dacă acest lucru a fost cerut de către o asociație legal constituită sau de către o altă autoritate, de a aduce la cunoștința persoanelor interesate dreptul de a participa la ședința publică în care proiectul se dezbate.
Tribunalul a constatat, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, că, la emiterea hotărârilor contestate, pârâtul nu a respectat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 52/2003, în sensul că nu a făcut publicitatea stabilită de alin. 1 și 2 din acest articol referitoare la elaborarea proiectelor de hotărâri și nici la organizarea unei dezbateri publice a acestora, în condițiile și termenele prevăzute expres de lege, astfel încât critica reclamantei sub acest aspect este întemeiată. Prin nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor Legii nr. 52/2003, reclamanta a suferit o vătămare, întrucât a fost privată de dreptul de a propune, cu titlu de recomandare, modificări și completări ale proiectelor celor două hotărâri, mai ales în condițiile în care prin acestea se reglementează direct în domeniul comunicațiilor.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 1, 4, 6 și ale cap. IV din OG nr. 79/2002, tribunalul a retinut că obligațiile operatorilor de comunicații privind rețelele lor de comunicații electronice constituie, în marea lor majoritate, obligații comerciale ce pot decurge fie din contractul încheiat cu proprietarul sau administratorul bunului proprietate public/privată, fie, în lipsa acestuia, dintr-o hotărâre judecătorească.
Or, stabilirea în mod unilateral de către C. local Râmnicu V. a unor condiții de exercitare în mod exclusiv subteran a dreptului de acces al operatorilor de comunicații, în lipsa unui contract încheiat în acest sens cu operatorii de comunicații sau în lipsa unei hotărâri judecătorești, precum și în lipsa unei documentații de urbanism și amenajare a teritoriului anterioare adoptării hotărârilor, prin care să se dispună și să se justifice cele hotărâte, reprezintă o măsură nelegală ce contravine dispozițiilor OG nr. 79/2002, în condițiile în care acest act normativ reprezintă chiar unul dintre temeiurile de drept ce a stat la baza adoptării horărârilor contestate.
Retinand aceste motive de nelegalitate instanta de fond nu a mai analizat si celelalte aspecte invocate de reclmanta.
A retinut si dispozitiile art. 18 din legea nr. 554/2004.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul C. L. AL MUN. RAMNICU VALCEA care a solicitat admiterea recursului si, in principal, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, in subsidiar, modificarea ei si respingerea actiunii reclamantei.
In continuare a sustinut ca instanta de fond a retinut gresit ca nu erau respectate dispozitiile art. 6 din legea nr. 52/2003 intrucat recurentul nu era obligat să efectueze publicitatea stabilită de art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 52/2003 nefiind vătămată reclamanta S.C R. SA, deoarece conform art. 3 alin 1 lit a) actul normativ este actul emis sau adoptat de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală. În cazul de față actul normativ adoptat nu este de aplicabilitate generală.
În mod greșit a reținut Tribunalul București că au fost stabilite în mod unilateral de către C. L. Rm. V. a unor condiții de exercitare în mod exclusiv subteran a dreptului de acces al operatorilor de comunicații, nefiind respectată procedura prevăzută de OG nr. 79/2002, art. 23 lit. c,
A mai invocat ca procedand astfel, instnata de fond nu a aplicat corect dispozitiile HG nr. 525/_, HG nr. 490/2011.
Dupa ce a citat dispozitiile art. 1 si 2 din HG nr. 490/11.05.2011, recurenta a aratat ca nu s-a tinut cont la pronuntarea hotararii de aceste prevederi imperative ale HG nr. 490/2011, hotararea atacata fiind astfel vadit nelegala si data cu incalcarea acestor dispozitii.
La 3.01.2013 a depus intampinare intimata . a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate ca legala si temeinica.
Cu privire la motivul de recurs invocat in preambulul acestuia, respectiv art. 304 pct. 5 Cod procedura civila a aratat ca acest motiv nu a fost motivat in fapt.
Referitor la aplicabilitatea HG nr. 490/2011 a aratat ca aceasta hotarare a fost adoptata ulterior hotararilor contestate ale paratului, care au fost adoptate in anul 2010.
La 18.02.2012 recurentul a depus concluzii scrise si doua directive comunitare.
Intimata reclamanta a depus concluzii scrise la 18 si 20.02.2013.
Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de dispozitiile art. 304 si 3041 cod procedura civila, curtea constata ca recursul paratului este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Cu privire la motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila se retine, asa cum in mod corect a invocat si intimata prin intampinare, ca recurentul nu si-a motivat in fapt recursul in privinta acestui motiv.
Astfel nu a fost indicat forma de procedura care ar fi fost incalcata la pronuntarea sentintei atacate de catre instanta de fond.
Din actele dosarului se retine ca dezbaterile in cauza au avut loc la termenul din 9.05.2012 cand au fost prezente ambele parti, care au si pus concluzii pe fondul cauzei, iar ulterior a fost amanata pronuntarea de doua ori, sentinta pronuntandu-se la 23.05.2012, existand si incheierile privind amanarea pronuntarii.
Nici alte aspecte de incalcare a formelor de procedura nu au putut fi indentificate in cauza.
Prin urmare recursul este nefondat sub acest aspect asa incat se constata ca nu exista niciun motiv de casare a sentintei recurate.
Nu se poate retine nici sustinerea recurentului in sensul ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea ori aplicarea gresita a legii.
Astfel in sustinerea recursului s-au invocat dispozitiile art. 1 si 2 din HG nr. 490/2011, insa, asa cum in mod corect a invocat si intimata reclamanta, aceste dispozitii nu pot fi aplicabile in cauza deoarece hotararile atacate ale recurentului au fost adoptate anterior intrarii in vigoare a hotararii indicate.
Ori hotararile contestate de reclamanta si emise de parat au fost adoptate in februarie, respectiv octombrie 2010.
F. de dispozitiile art. 15 al. 2 din Constitutia Romaniei si art. 6 din codul civil (Noul Cod Civil, art. 1 din Codul civil din 1864), HG nr. 490/2011 nu poate avea aplicabilitate in cauza fiind un act normativ adoptat ulterior hotararilor contestate ale paratului.
Nu este intemeiata nici sustinerea recurentului in sensul ca nu ar fi aplicabile in cauza dispozitiile Legii nr. 52/2003, pentru ca hotararile atacate nu ar avea aplicabilitate generala.
Hotararile atacate sunt acte normative cu aplicabilitate generala deoarece nu se adreseaza unui singur subiect de drept, in textul celor doua hotarari nefiind indicat niciun destinatar al acestora pentru a se putea aprecia ca nu este vorba despre acte normative cu aplicabilitate generala ci despre acte administrative cu caracter individual.
Instanta nu poate analiza si motivele invocate prin concluziile scrise depuse la 18.02.2013, deoarece aceste motive nu au fost invocate prin cererea de recurs, fiind astfel tardiv formulate, pe de o parte, iar pe de alta parte cele doua directive invocate in aceste concluzii nu au fost indicate in preambulul hotararilor atacate si nici in actele care au stat la baza adoptarii celor doua hotarari.
F. de cele retinute mai sus se constata legala si temeinica hotararea atacata si in baza textelor de lege mai sus invocate si a art. 304 pct. 5 si 9, 3041 Cod procedura civila va respinge ca nefondat recursul paratului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât C. L. AL MUNICIPIULUI RÂMNICU V., împotriva sentinței civile nr.2259 din 23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. R. S.A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. C. Gaina E. I. C. P.
GREFIER
G. P.
RED. JUD. CP (2 ex.)
T.B. – S9 – jud. D. M. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2652/2013.... → |
|---|
