Pretentii. Decizia nr. 2564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2564/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 3903/87/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2564
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR – J. A.
JUDECĂTOR – C. – N. L.
GREFIER – N. ANIȘOARA
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman – Administrația Finanțelor Publice T. M., împotriva sentinței civile nr. 1066/15.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu, în cauza având ca obiect pretenții – restituire taxă auto.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură, în data de 29.05.2013, de către intimatul-reclamant a unor note scrise, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori noi probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 14.08.2012, sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamantul M. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului T. M. reprezentă prin Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman și Administrația F. pentru Mediu, să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 4151 lei achitată cu chitanța . 7 nr._ din 29 iunie 2012 reprezentând taxă de poluare pentru autoturisme.
In motivare, reclamantul a arătat în esență că a cumpărat un autoturism marca Opel Astra, înmatriculat pentru prima dată la 02 august 2004 într-un stat membru al Uniunii Europene - Germania, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare prevazuta de Legea nr. 9/2012, în cuantum de 4151 lei, taxă achitată în contul Trezoreriei orașului T. M..
La data de 11.07.2012, prin cererea înregistrată sub nr._, a solicitat de la pârâta AFP T. M. restituirea taxei de poluare, cerere respinsă astfel cum rezultă din adresa nr._/12.07.2012.
Susține reclamantul că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 110 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate.
De asemenea, a arătat reclamantul că, în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare .
Prin urmare, reclamantul a concluzionat că taxa achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, a arătat că jurisprudența Curții europene este în sensul că ,obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență ,prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ,rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
La fel, a precizat reclamantul că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre .
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art.117 și art. 218 alin.2 din Codul de proc. fiscală,Legea nr. 9/2012 și OUG nr. 1/2012.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisurile de la filele 5-14 ,21,22 .
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T. M. a depus întâmpinare in data de 09.09.2012, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă susținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă administrată prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și nu s-a solicitat anularea deciziei de calcul a taxei de poluare .
Pe fond, AFP T. M. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, susținând că reclamantul nu se află în vreun caz expres prevăzut de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto ,taxa colectată în temeiul Legii nr. 9/2012 fiind efectul cererii unilaterale a contribuabilului reclamant.
Arată pârâtul că în fapt nu există neconcordanță dintre dreptul românesc și dreptul european ,,Curtea Europeană nu a fost sesizată cu cereri de restituire colectate în temeiul Legii nr. 9/2012.
TRIBUNALUL
Prin sentința civila nr. 1066/15.11.2012, Tribunalul Teleorman a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare lipsei plângerii prealabile, a admis actiunea si a obligat paratele la restituirea catre reclamant a sumei de 4.151 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
„Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare lipsei plângerii prealabile invocata de pârâta AFP T. M. prin DGFP Teleorman ,Tribunalul reține că această excepție este nefondată din următoarele considerente:
Prin decizia de calcul al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reclamantului i-a fost calculată o taxă de poluare de 4151 lei pentru autoturismul second – hand marca Opel Astra.
Plata acestei taxe pentru emisii poluante era necesară reclamantului pentru a putea înmatricula autoturismul în România.
Reclamantul nu a contestat această decizie, act administrativ fiscal care a devenit definitiv.
La data de 11.07.2012 reclamantul a formulat cererea înregistrată sub nr._ prin care a solicitat restituirea sumei de 4151 lei reprezentând taxă de pentru emisii poluante, cerere care a fost respinsa de către AFP T. M. astfel cum rezultă din adresa nr._/12.07.2012 .
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală, se poate restitui, la cerere, debitorului fiscal suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Potrivit art. 135 din Codul de procedură fiscală „Dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 iunie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire”.
Rezultă că reclamantul poate solicita restituirea sumei de 4151 lei plătită cu titlu de taxă pentru emisii poluante chiar dacă nu a formulat contestație împotriva deciziei de calcul ,obiectul prezentei cererii reprezentând de fapt un refuz soluționare cerere în sensul art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
In acest sens a fost pronunțata si Decizia nr. 24 din 14.11.2011 a ICCJ in soluționarea recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al României
Cu privire la fondul cauzei ,examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că reclamantul, în anul 2012 a achiziționat din Germania un autoturism second-hand, marca Opel Astra, înmatriculat în Germania la data de 02.08.2004, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare instituită prin Legea nr. 9/2012,, în cuantum de 4151 lei ,taxă achitată conf. chitanței . 7 nr._ din 29.06 2012, în contul Trezoreriei orașului T. M..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art.;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Ca atare, la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținută discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-si obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare. Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constituția României, Statul roman se obliga sa îndeplinească întocmai si cu buna-credința obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”,iar Art. 148 alin. 2 si 4 din Constituția României statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
De asemenea taxa pentru emisiile poluante instituită de Legea nr.9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 pct.2 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.3) și se restituie (art. 7) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe” (art.2 lit. e). Acest aspect este reglementat și de art. 10 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa pentru emisii poluante se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF, se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației F. pentru Mediu.
În consecință, Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratat”.
RECURSUL
Parata Administrația Finanțelor Publice T. M. prin Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman a declarat recursimpotriva acestei sentințe, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 18.01.2013, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat ca taxa specială auto se plătea cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriul României și a fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (menționăm că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Conformându-se acestei cerințe, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicată în M. Of. nr. 327/25.04.2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.
(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului."
În mod greșit instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de intimatul reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și faptul că, începând cu data de 01.01.2007, dată la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, apreciind acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
În conformitate cu art. I- 33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar In ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea unei forme și a mijloacelor".
Arată în continuare că, potrivit art. 110 primul paragraf din Tratatul de Instituire a Comunității Europene „Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Legea - cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp, autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor.
Având în vedere cele arătate, a mai învederat instanței de recurs că taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia:
„Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
A mai solicitat instanței de recurs să observe că nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 deoarece aceasta este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.
De asemenea, a solicitat a se avea în vedere și următoarele aspecte:
La apărarea pe fond a solicitat instanței sa introducă in calitate de chemat in garanție Administrația F. de Mediu din cadrul Ministerului M. și Pădurilor, cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr.294, Corp A, Sect.6
Întrucât taxa de poluare, nu este venit la Bugetul General Consolidat al Statului ci este o taxa ce este încasata și administrata de Administrația F. de Mediu.
Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman nu face decât oficiul de încasare a sumelor, deoarece Administrația F. de Mediu nu are o structura in acest sens. Sumele urmează a se restitui din contul Administrației F. de Mediu ce este deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Teleorman.
Acest aspect este întărit de dispozițiile prevăzute de Hot. 686/2008, Secțiunea a 3-a.
Prin urmare, Administrația F. de Mediu trebuie, conform legii, sa stea in instanța in calitate de chemat in garanție.
O.U.G. 50/2008 stabilește că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest fond este gestionat de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu;
- Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România.
Mai mult, art. 8 din O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, prevede în mod clar situația în care se restituie taxa de poluare, și anume: „Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa in România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului in România, potrivit prevederilor alin. (2)".
Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu."
Întrucât taxa este în context cu principiul comunitar „poluatorul plătește" și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă sursă bugetară pentru fondul de mediu gestionat de Administrația F. de Mediu.
Intimatul-reclamant M. P. a depus note scrise prin care a arătat că își menține apărările formulate în cererea introductivă cu ocazia judecării fondului și prin care a mai solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal, precum și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
CURTEA
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 02.08.2004.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de Legea nr.9/2012, in cuantum de 4.151 lei, astfel cum a fost stabilita de parata Administratia Finantelor Publice T. Magurele prin decizia din 29.06.2012.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de Legea nr.9/2012 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 02.08.2004 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 29.06.2012.
Or, in data de 02.08.2004, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 29.06.2012, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 02.08.2004-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 02.08.2004, este evident mai mica decat taxa de 4.151 lei platita de reclamant, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamant a sumei de 4.151 lei achitata cu titlu de taxa.
In ceea ce priveste sustinerea recurentei in sensul ca, in fata instantei de fond, ar fi formulat o cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu, instanta constata ca o astfel de cerere nu a fost formulata.
Astfel, parata Administrația Finanțelor Publice T. M., a depus, prin intermediul Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman, doar intampinare, fara a depune si o cerere de chemare in garantie, astfel incat instanta de fond nu a fost investita cu o astfel de cerere.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului Teleorman – Administrația Finanțelor Publice T. M., împotriva sentinței civile nr. 1066/15.11.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. și intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Șurculescu F. J. A. C. – N. L.
GREFIER
N. Anișoara
Red. Jud.J.A../2ex
Jud. Fond:R. M.
Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1419/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 882/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
