Anulare act administrativ. Sentința nr. 3798/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3798/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 5052/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCALDOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3798/2013
Ședința publică din data de 29.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. E. C.
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta L. P. S.A. , în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 08.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.11.2013, apoi la data de 22.11.2013 și, în cele din urmă, la data de 29.11.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 18.07.2013, reclamanta L. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, solicitând anularea notificării nr. MS/FD/1931/30.04.2013, prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii și declarării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2013 și anularea adresei nr. MS/FD/2039/07.06.2013 prin care CNAS a răspuns contestației administrative adresate de reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta arată că notificarea este nelegală întrucât:
- Elementele din formula de calcul sunt afectate de numeroase erori, care generează valori ale consumului de medicamente net superioare celor reale.
Sunt incluse medicamente care nu au fost vreodată comercializate în România, care nu aveau cum să fie comercializate în perioada aferentă pentru că aveau data de valabilitate expirată, care nu aveau autorizație de punere pe piață valabilă în perioada de referință sau care nu sunt incluse în lista de medicamente compensate sau pentru care studiile de piață efectuate în perioada de referință indică valori mult inferioare ale consumului. Reclamanta exemplifică în cererea introductivă situațiile invocate.
Cu titlu de exemplu, sub codul de produs W55744001, în listă se regăsește medicamentul CIPROFLOXACINA LPH 500mg, a cărui comercializare a determinat, potrivit notificării CNAS, decontări din Fond în cursul perioadei de referință. Or, reclamanta nu a pus niciodată pe piața internă acest produs. Un alt exemplu de produs necomercializat în România, dar inclus pe lista cuprinsă în notificările CNAS, este medicamentul cu codul W55177001, AMOXICILINA FORTE 500mg. Aceeași este situația produselor: AMOXICILINA 250mg (cod W55176001), CEFALEXIN LPH 500mg (cod W55745001), CEFALEXIN LPH 250mg (cod W55746001).
Față de acest element de nelegalitate, CNAS răspunde că medicamentele enumerate mai sus se regăsesc în declarația depusă la data de 28.10.2011 privind lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială.
Declarația depusă de reclamantă în temeiul art. 4 alin. 2 din OUG nr. 77/_ nu reprezintă dovada comercializării efective și a valorilor consumului indicat de CNAS. Prin depunerea acestei declarații, reclamanta nu a făcut decât să-și îndeplinească obligația legală instituită de textul amintit, în sensul prezentării întregului portofoliu de medicamente pentru care au fost eliberate autorizații de punere pe piață, fie că acestea au fost efectiv produse și comercializate sau nu. Mai mult, declarația invocată de CNAS a fost depusă în anul 2011, în considerarea dispozițiilor aplicabile la acel moment. Ulterior însă, a fost introdus art. 4 alin. 21, potrivit căruia deținătorii de APP sau reprezentații acestora vor depune o asemenea declarație trimestrial, până la data de 15 inclusiv a lunii următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția. În consecință, la declarația corespunzătoare trimestrului în cauză trebuia să se raporteze CNAS pentru a verifica portofoliul reclamantei, iar nu la o declarație depusă cu doi ani în urmă.
Mai mult, este cel puțin îndoielnic raționamentul CNAS potrivit căruia, dacă un deținător de APP contestă includerea unui medicament pe lista celor ce au fost compensate, simpla includere a acestuia în declarația privind portofoliul înseamnă automat că acel medicament a fost fără doar și poate comercializat.
Nu în ultimul rând, CNAS își desființează propriul argument atunci când susține că medicamentele indicate s-ar fi regăsit în Nomenclatorul de medicamente aferent anului 2011 și că, în ipoteza în care nu se solicită reînnoirea APP, medicamentul poate fi menținut în circuit până la epuizarea cantităților distribuite, dar nu mai mult de un an. Este limpede că dacă APP-ul medicamentelor respective ar fi expirat nu mai devreme de ultima zi a anului 2011, acestea ar fi putut fi comercializate, cel mult, până în ultima zi a anului 2012, iar nu în întreg trimestrul I 2013, perioada de referință a notificării din speță.
În lista anexată notificării sunt indicate medicamente care deși au fost comercializate de reclamantă în trecut, nu au mai fost puse pe piața din România în anul 2013, iar față de data punerii pe piață a ultimelor loturi, aceste produse aveau valabilitatea expirată încă din anii 2010-2011, neputând fi, așadar, vândute prin farmacii în această perioadă.
Exemplu, în lista comunicată de pârâtă se regăsește medicamentul GLIMEPIRID LPH 2mg (cod W42242001), în condițiile în care ultimele loturi puse pe piață și-au încetat valabilitatea încă din anul 2011.
Numeroase alte produse incluse în lista aferentă notificării au avut termenul de valabilitate expirat la începutul anului 2011 și nu puteau face obiectul consumului în această perioadă (ex., GLIMEPIRID LPH 3mg cod W42243001, pentru care ultima . și pusă pe piață a avut termen de expirare anul 2010, GLICLAZID MR LPH 30 mg - cod W42385001 sau VENLAFAXINA LPH 37,5mg - cod W42662001, pentru care valabilitatea ultimelor loturi puse pe piață a expirat încă din 2010, produsul METFORMIN LPH(R) 500mg - cod W_, de asemenea expirat din 2011).
În lista cuprinsă în notificare se regăsesc și medicamente care nu au autorizație de punere pe piață valabilă. Exemplu, medicamentele menționate în notificare având codurile CIM: W13569001, W55051007, W42241001, care nu se regăsesc în nomenclatorul medicamentelor autorizate pentru punere pe piață în România disponibil pe site-ul ANM. Aceste medicamente nu puteau fi comercializate și, respectiv, compensate de CNAS în perioada de referință.
De asemenea, în lista comunicată de pârâtă se regăsesc o . medicamente, ex. cele având codurile W07821001, W04759001, W58861001, care nu se regăsesc pe lista prețurilor de referință ale denumirilor comerciale valabilă în perioada de referință – OPCNAS 898/2012, dar nici în Catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață ediția ianuarie 2013. În această situație, medicamentele respective nu puteau fi compensate.
Un alt argument invocat de reclamantă este acela că sumele indicate în lista anexată notificării corespund unor cantități de produse mai mari decât cele comercializate prin farmacii sau consumate în unități sanitare cu paturi ori în centre de dializă, în aceeași perioadă de referință.
2. În mod nelegal CNAS a inclus în valoarea vânzărilor individuale comunicată și TVA, deși această includere nu este prevăzută în OUG nr.77/2011. Explicația CNAS din cuprinsul notificării, conform căreia consumul de medicamente “conține TVA urmând ca aceasta să fie dedusă de fiecare DAPP” nu este de natură să înlăture elementul de nelegalitate deoarece reclamanta este legată în a efectua calculul contribuției potrivit formulei din art. 3 din OUG nr. 77/2011 strict pe baza valorilor comunicate de CNAS.
3. Impunerea obligației de plată a taxei doar asupra unora dintre agenții economici care contribuie la crearea deficitului pe care taxa trebuie să îl acopere este discriminatorie și încalcă principiul justei așezări al sarcinilor fiscale și protecția proprietății.
În lipsa anulării actului vizat s-ar încălca Convenția CEDO (art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1), pentru lipsa de proporționalitate a ingerinței rezultată din împrejurările că: taxa este calculată nu la prețul de vânzare al medicamentelor, ci la prețului de compensare, incluzând adaosuri comerciale din lanțul de distribuție (astfel, reclamanta plătește o taxă pentru profitul distribuitorilor și al farmaciilor), statul își stabilește discreționar, netransparent și imprevizibil limita pe care o suportă în compensare, aruncând pe umerii plătitorilor taxei sume nerezonabile și disproporționale și, în sfârșit, neconcordanțele și erorile CNAS nu o privesc numai pe reclamanta ci și restul jucătorilor din piață, astfel încât suma totală de compensat este greșit determinată.
Se ajunge astfel la impunerea unei sarcini excesive, care aduce atingere fundamental situației financiare a reclamantei.
4. Reclamanta invocă și excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG 77/2011, în forma în vigoare la data emiterii notificării, arătând în cuprinsul cererii introductive care sunt argumentele pe care se sprijină invocarea excepției.
Prin întâmpinare, CNAS solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportate din FNUASS și din bugetul MS se stabilește de CNAS, prin centralizarea consumului la nivel național, fiind eliminată TVA, în vederea determinării în mod corect a procentului „p”. S-a avut în vedere consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări de sănătate. Cât privește calculul consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, arată că, prețul medicamentelor se suportă din FNUASS și din bugetul MS la nivelul prețului de referință sau al celui de decontare, care include și TVA.
CNAS avea obligația de a comunica reclamantei consumul propriu centralizat înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate (care include și TVA), neexistând o obligație legală a CNAS de a deduce TVA din consumul de medicamente suportat din FNUASS și din bugetul MS comunicat DAPP-urilor. Obligația legală de stabilire a valorii în funcție de care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției sunt sarcini ale reclamantei, conform art. 5 alin. 3 din OUG nr. 77/2011, aspect menționat și în notificarea adresată reclamantei.
Cu referire la susținerile potrivit cărora valorile notificate includ sume nereale, aferente unor medicamente care nu ar fi putut fi vândute în perioada de referință, arată că aste susțineri sunt nefondate.
Astfel, cât privește codurile de identificare a medicamentelor W55744001, W55177001, W55176001, W55745001, W55746001, acestea se regăsesc în lista medicamentelor pentru care datorează contribuția trimestrială.
Identificarea medicamentelor pentru care s-au raportat consumuri de către furnizorii de servicii medicale s-a făcut în baza în documentului mai sus menționat. Reclamanta a menționat aceste medicamente în lista medicamentelor pentru care ea însăși susține că datorează contribuția trimestrială.
Referitor la codurile de identificare a medicamentelor pentru care reclamanta sustine că nu are autorizatie de punere pe piață, precizează următoarele: W13569001 există în nomenclatorul ANM electronic pentru anii 2011 și 2012; W55051 007 există în nomenclatorul ANM electronic pentru anii 2011 și 2012; W42241001 există în nomenclatorul ANM electronic pentru anii 2011, 2012 și 2013.
Dacă pentru un medicament a expirat autorizația de punere pe piață și nu a fost depusă cerere de reînnoire sau dacă a fost reînnoită autorizația de punere pe piață prin modificarea codului de identificare a medicamentului, medicamentul poate fi menținut în circuitul terapeutic până la epuizarea cantităților distribuite în rețeaua farmaceutică, dar nu mai mult de un an de la expirarea/reînnoirea autorizației de punere pe piață.
Aceleași precizări se fac și referitor la codurile de identificare a medicamentelor W07821001, W04759001, W13569001, W58861001 despre care reclamanta susține că nu se regăsesc în catalogul național al prețurilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață ediția ianuarie 2013.
Referitor la medicamentele cu codurile de identificare W42243001, W42385001, W42662001 și W41726001 despre care reclamanta susține că au termen de valabilitate expirat, arată că, potrivit art. 12 alin. (2) din HG nr. 1389/2010, toate documentele necesare decontării serviciilor medicale și a medicamentelor și a unor materiale sanitare în tratamentul ambulatoriu se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor raportate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor. Potrivit art. 5, alin. (4), (5) și (6), consumul total trimestrial de medicamente (CTt) suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății se calculează pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate, datele fiind centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă.
Prin urmare, aplicarea unor procedee de comparație cu date estimate și care exced dispozițiilor legale, nu pot fi considerate dovezi certe privind consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Referitor la susținerea reclamantei privind discriminarea în raport cu ceilalți actori de pe lanțul de distribuție, arată că aspectele sesizate au fost analizate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 263/2013, care a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 77/2011.
Sunt nefondate și susținerile privind discriminarea prin tipurile de medicamente care intră în baza de calcul.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea a luat act, la termenul din 8.11.2013, de renunțarea reclamantei la invocarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 77/2011.
Analizând pe fond cererea, Curtea constată următoarele:
1. Prin Notificarea nr. MS/FD/1931/30.04.2013 (filele 41-44) pârâta CNAS a comunicat reclamantei L.-P. SA, în calitate de deținătoare de autorizații de punere pe piață medicamente, în conformitate cu prev. OUG nr. 77/2011, valoarea procentului p pentru trimestrul I al anului 2013 și consumul de medicamente suportat pentru același trimestru din FNUASS și din bugetul MS aferent vânzărilor reclamantei, pentru medicamentele din lista depusă de aceasta și pentru care datorează contribuția trimestrială, cu mențiunea că datele referitoare la consumul de medicamente (conform listei anexă la modificare) conțin TVA, urmând ca aceasta să fie dedusă de reclamantă, în calitate de deținător de autorizații de punere pe piață.
Datele comunicate de CNAS sunt cele la care s-a raportat calculul contribuției trimestriale datorate de reclamantă, în calitate de deținător de autorizații de punere pe piață pentru trimestrul I al anului 2013, conform OUG nr. 77/2011 (taxa clawback).
Contribuția se calculează după formula prev. la art. 3 din OUG nr. 77/2011.
Conform art. 3 din OUG nr.77/2011, (1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.
(2) Procentul "p" se calculează astfel:
(CTt - BAt)
p = ------------- x 100,
CTt
unde:
CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;
BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat.
(3) Valoarea procentului "p" se comunică persoanelor prevăzute la art. 1 de către C. Națională de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).
(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011.
Conform art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 17/2012, începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane lei.
Împotriva datelor comunicate de CNAS, reclamanta a formulat contestația administrativă (fila 45) prev. de art. 6 alin. 1 din OUG nr. 77/2011, contestație respinsă de CNAS, conform adresei de răspuns nr. MS/FD/2039/07.06.2013 (filele 46-50).
2. Raportat la criticile formulate de reclamantă privitoare atât la comunicarea inițială cât și la soluția dată contestației administrative, Curtea constată că este fondată critica care vizează nelegalitatea și netemeinicia Notificării din data de 30.04.2013 și respectiv a răspunsului la contestație, datorată includerii TVA în valoarea consumului de medicamente pentru trimestrul I 2013 aferent vânzărilor reclamantei.
Astfel, potrivit art. 3 din OUG nr. 77/2011, anterior citat, valoarea procentului „p” trebuie stabilită în funcție de valorile CTt și BAt, care nu includ TVA. De asemenea, prin raportare la Decizia nr. 39/5.02.2013 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că sintagma „care include și TVA” din cuprinsul art. 31 alin. 5 din OUG nr. 77/2011 este neconstituțională, coroborată cu alte decizii ale Curții Constituționale care s-au referit la prevederile art. 3 din același act normativ (exemplu: deciziile nr. 52/2013 și nr. 263/2013), în cuprinsul cărora Curtea Constituțională a arătat că întinderea și modul de calcul al contribuției, stabilită sub incidența art. 3 din OUG nr. 77/2011, vizează probleme care țin de modul de interpretare și aplicare a legii la cauzele deduse judecății, revenind instanțelor de drept comun să interpreteze prevederile legale care reglementează taxa în cauză în acord cu decizia nr. 39/2013, Curtea constată că se impune interpretarea dispozițiilor art. 3 din OUG nr. 77/2011 în sensul că nu numai procentul „p”, ci și valoarea consumului de medicamente aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție trebuie stabilită fără să conțină TVA. Or, așa cum rezultă explicit din Notificare, ca și din întâmpinarea CNAS, autoritatea pârâtă a comunicat consumul de medicamente conținând TVA, „urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP”. Această poziție neclară a autorității contravine prevederilor art. 5 alin. 3 teza I din OUG nr. 77/2011, care obligă autoritatea pârâtă să comunice informațiile pe baza cărora se stabilește, se calculează și se declară contribuția de către persoanele obligate la plata acesteia, adică întocmai consumul de medicamente trimestrial suportat din FUNASS și din bugetul MS, aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, fără TVA, datele comunicate fiind cele la care trebuie să se raporteze plătitorul contribuției. Împrejurarea că acest consum centralizat de medicamente se stabilește pe baza prețurilor de referință ale medicamentelor prevăzute în CANAMED (calculat pornind de la prețul maxim de vânzare cu amănuntul cu TVA) nu conduce la concluzia susținută de pârâtă, pe temeiul prevederilor art. 5 alin. 7 din OUG nr. 77/2011, conform căreia nu ar reveni autorității sarcina de a deduce TVA-ul din consumul de medicamente suportat din FUNASS și din bugetul MS, comunicat DAPP-urilor. Autoritatea are obligația rezultată din coroborarea prevederilor art. 5 alin. 3 și 7 cu prevederile art. 3 din OUG nr. 77/2011, în interpretarea acestui ultim text legal rezultată din jurisprudența Curții Constituționale, de a comunica datele referitoare la consum, după ce a dedus TVA, întrucât acestea sunt datele la care se raportează plătitorul de contribuție în calcul și declararea acestei contribuții.
Prin prisma acestei critici fondate, Curtea constată că se impune anularea Notificării nr. MS/FD/1931/30.04.2013, emisă de CNAS, prin care s-au comunicat reclamantei date necesare în vederea stabilirii și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2013.
3. Reclamanta s-a referit, prin concluzii scrise depuse la dosarul cauzei pe parcursul judecății (filele 207 și urm.) și la un alt motiv de nelegalitate a Notificării, bazat pe interpretarea teleologică a prevederilor art. 3 și art. 5 din OUG nr. 77/2011, potrivit cărora, în opinia reclamantei, CNAS trebuia să comunice nu valoarea consumului prin referire la valoarea de compensare a medicamentelor, ci consumul de medicamente, în sensul de număr de produse, a cărui valoare ar trebui stabilită de către contribuabil raportat la valoarea vânzărilor față de distribuitorii angrosiști, iar nu în funcție de valoarea de compensare din fond sau din bugetul MS.
Curtea constată că o astfel de interpretare a dispozițiilor legale este forțată și greșită, tocmai din interpretarea sistematică și teleologică a textelor din OUG nr. 77/2011 nerezultând că legiuitorul a înțeles să discearnă între valoarea consumului și consumul de medicamente la care se referă în cuprinsul art. 3, respectiv art. 5 din actul normativ citat.
4. Alt motiv care susține soluția de anulare a Notificării este acela că CNAS nu a avut în vedere la emiterea Notificării lista actualizată a medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială, înregistrată de reclamantă la CNAS sub nr. DMS/SM/1613/16.04.2013, în aplicarea prevederilor art. 4 alin. 21 din OUG nr. 77/2011 (aspect recunoscut chiar de către autoritatea pârâtă prin completarea la întâmpinare-fila 115 a dosarului), ci a avut în vedere o listă anterioară înregistrată sub nr._/28.10.2011, la care s-a raportat atât în răspunsul la contestația administrativă (fila 47), cât și în întâmpinarea inițial formulată.
Raportându-se la o listă a medicamentelor neactualizată, Notificarea atacată în cauză cuprinde erori. În rândul acestor erori, prima care se impune a fi evidențiată este aceea că, raportat la susținerile reclamantei conform cărora o . medicamente nu au fost niciodată comercializate în România (cum ar fi cele având codurile de identificare W55744001, W55177001, W55176001, W55745001, W55746001), pârâta a identificat respectivele medicamente ca regăsindu-se în lista privitoare la portofoliu depusă de reclamantă în anul 2011. Pe de altă parte, menționarea lor în portofoliul pentru care reclamanta deține autorizații de punere pe piață nu reprezintă nicidecum o dovadă că respectivele medicamente au fost comercializate în trimetrul I al anului 2013. Deși pârâta are mijloace de a verifica, în concret, dacă medicamentele despre care reclamanta afirmă că nu au fost comercializate sau nu mai puteau fi comercializate datorită expirării perioadei lor de valabilitate au fost corect comunicate prin datele caselor teritoriale de sănătate, cu ocazia soluționării contestației administrative nu a întreprins verificări concrete, mărginindu-se la a constata că datele sunt cele comunicate de farmaciile cu circuit deschis, de unitățile sanitare cu paturi și de centrele de dializă, certificate pentru exactitate prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor, care nu ar fi datori să furnizeze și alte date pe baza cărora să se verifice susținerile reclamantei. Or, baza de impunere trebuia verificată în concret, în raport de criticile contribuabilului.
Pe de altă parte, unele dintre erori sunt confirmate prin probatoriul administrat în cauză. Astfel, cât privește medicamentele având codurile W07821001, W04759001, W58861001, despre care reclamanta a invocat că nu se regăsesc pe lista prețurilor de referință ale denumirilor comerciale valabile în perioada de referință, pârâta a depus anexa nr. 3 la completarea la întâmpinare (fila 119), prin care confirmă susținerile reclamantei. Cât privește codurile W13569001, W55051007, W42241001, despre care reclamanta a afirmat că nu se regăsesc în nomenclatorul medicamentelor autorizate pentru punere pe piață în România disponibil pe site-ul ANM, prin anexa nr. 2 (fila 118), pârâta a indicat că produsele s-au găsit pe lista CANAMED în anii anteriori, fără însă să facă o dovadă concretă în acest sens, în condițiile în care a invocat că ele puteau fi menținute în circuit, până la epuizarea cantităților distribuite dar nu mai mult de un an. Din această anexă rezultă că medicamentul Glimepirid LPH 1 mg cod CIM W42241001 ar figura în lista CANAMED, în timp ce în conformitate cu dovada prezentată de reclamantă (fila 52), codul medicamentului nu se regăsește în lista medicamentelor din nomenclator.
În privința celorlalte critici punctuale ale reclamantei privind includerea în consumul de medicamente a unor produse care nu au fost comercializate deloc sau nu puteau fi comercializate în trim. I 2013, Curtea constată că, pe de o parte, nu ar putea reține pe baza probatoriului cu înscrisuri administrat de reclamantă ca fiind dovedite aceste susțineri, însă, în același timp, constată că pârâta nu a răspuns în concret susținerilor reclamantei, mărginindu-se să se refere la responsabilitatea pentru corectitudinea datelor care revine raportorilor datelor – farmacii cu circuit deschis, unități sanitare cu paturi și centre de dializă, motiv pentru care, dată fiind anularea Notificării transmisă pentru trim. I 2013, se impune ca, în ocazia emiterii noii comunicări, CNAS să verifice susținerile punctuale ale reclamantei privitoare la necomercializarea anumitor medicamente (indicate de reclamantă în contestația administrativă și, respectiv, în cererea de chemare în judecată) în trim. I 2013.
5. Cât privește invocata încălcare a Convenției EDO prin însuși modul în care este reglementată legal taxa clawback, în raport de care se invocă discriminarea (în raport cu ponderile în care producătorii de medicamente determină depășirea bugetului alocat, în raport cu ceilalți actori de pe lanțul de distribuție, precum și ca urmare a tipurilor de medicamente care intră în baza de calcul) și lipsa de proporționalitate, Curtea, raportându-se chiar la jurisprudența invocată de reclamantă - cauza Di Belmonte contra Italiei_/06, hotărârea din 16.03.2010- constată că, potrivit Curții EDO, impozitele fiscale constituie, în principiu, ingerințe în dreptul garantat de primul aliniat al art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția EDO, justificate conform celui de-al doilea alineat al aceluiași art. 1 și în privința cărora statele membre dispun de o largă putere de apreciere.
Modul de așezare a obligației fiscale este atributul exclusiv al legiuitorului, în raport cu politica fiscală și cea socială promovate de stat.
Obligația financiară născută din prelevarea unui impozit ajunge să nesocotească garanțiile consacrate de art. 1 alin. 1 numai dacă impune persoanei în cauză o sarcină excesivă sau aduce atingere în mod fundamental situației sale financiare (par. 40 din hotărârea citată). În cauza de față, reclamanta nu a propus și administrat probe din care să reiasă că se găsește într-o astfel de situație.
Curtea are în vedere și împrejurarea că reglementarea internă privitoare la taxa clawback a fost cercetată prin prisma exigențelor impuse de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția EDO și de către Curtea Constituțională în cadrul excepțiilor de neconstituționalitate (exemplu: deciziile nr.249/2013, nr. 263/2013 ).
Pentru toate aceste motive, Curtea va admite cererea și va anula notificarea anterior menționată. Ca urmare a anulării notificării, obligația de plată a contribuției pentru trim I 2013 existând conf. prev. OUG nr. 77/2011, pârâta CNAS este datoare să emită o nouă comunicare privind datele aferente trim. I 2013 necesare calculării taxei clawback.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta L. P. S.A., cu sediul în București, .. 44 B, Sector 3, reprezentată convențional prin SCA S. & ASOCIAȚII, cu sediul în București, Opera Center II, ..2, . în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în sector 3, București, Calea Călărașilor, nr. 248, .> Anulează Notificarea MS/FD/1931/30.04.2013 a CNAS privind datele necesare în vederea stabilirii contribuției clawback aferente trimestrului I 2013, precum și adresa MS/ FD/2039/07.06.2013 prin care s-a soluționat contestația administrativă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,29.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. E. C. B. A. I.
Red. CV
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2467/2013. Curtea de Apel... | Despăgubire. Sentința nr. 554/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
