Despăgubire. Sentința nr. 1368/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1368/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 18109/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1368
Ședința publică de la 17.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
GREFIER - A. M. G.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții P. G. și P. M. în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că prin cererea de la fila 38 din dosarul Tribunalului București, apărătorul reclamanților a solicitat judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care înțelege să pună în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale, având în vedere dispozițiile art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2 /2013 de degrevare a instanțelor judecătorești și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, să rețină cauza spre soluționarea excepției necompetenței materiale.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 18.05.2012, reclamanții P. G. și P. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților obligarea pârâtei la înaintarea dosarului către evaluator, în condițiile art. 16 alin. 5 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Câmpulung, ., precum și obligarea pârâtei la plata sumei ce va fi stabilită prin raportul de evaluare.
Prin sentința civilă nr. 393 / 18.02.2013 pronunțată de Tribunalul București-Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel București-secția de C. Administrativ și Fiscal.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
La data de 11 noiembrie 2005 a fost emisă de către Primăria Municipiului Câmpulung Dispoziția nr.392 prin care s-a stabilit în favoarea reclamanților acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale pentru imobilul situat în Câmpulung . jud. Argeș compus din teren în suprafață de 700 mp și construcții în suprafață de 131,29 mp, expropriat și ocupat de blocurile din Cartierul G. Câmpulung,
Dispoziția a fost înaintată ANRP în vederea urmării procedurii administrative prevăzute de legea nr.247/2005, cu modificările ulterioare, iar potrivit Adresei nr.5353/ CC/12.04.2010, dosarul a fost restituit Primăriei Câmpulung în vederea completării documentației cu dovada încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică, respectiv reanalizării notificării în lipsa unei astfel de dovezi.
Reclamanții au apreciat măsura restituirii dosarului ca a fi abuzivă, astfel că prin acțiunea de față au solicitat obligarea pârâtei la înaintarea dosarului la evaluator și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilul în cauză, indicând drept temei în drept al cererii și dispozițiile Legii nr.554/2004, legea contenciosului administrativ.
Având în vedere acest temei de drept, tribunalul reține incidența dispozițiilor art.3 pct.1 C.pr.civ. potrivit cărora „curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale”, pârâta ANRP fiind o instituție centrală a statului conform art.1 alin.1 din HG nr.361/ 2005 astfel cum a fost modificată prin HG nr.1068/2007, calitate de atrage competența curții de apel în soluționarea litigiului de față.
Reclamanții invocă dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările ulterioare, potrivit cărora „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”, contestând, în esență, refuzul pârâtei de a înainta dosarul la evaluator și de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire.
Nu pot fi primite susținerile reclamanților în sensul aplicabilității dispozițiilor art.26 din Legea nr.10/2001 care ar atrage competența de soluționare a litigiului în favoarea tribunalului, deoarece respectivul text de lege are în vedere contestațiile formulate împotriva modului în care a fost soluționată cererea de emitere a dispoziției de restituire sau de acordare a despăgubirilor de către unitatea deținătoare, iar în cauza de față nu se contestă în niciun mod dispoziția nr.392/11.11.2005 ci se urmărește obținerea de despăgubiri în temeiul acestui act.
De asemenea, nu pot fi reținute nici dispozițiile art.20 din titlul VII al legii nr.247/2005, cu modificările ulterioare, potrivit cărora „Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București” (text de imediată aplicare conform art.23 alin.1 din Legea nr.2/_ privind luarea unor măsuri pentru degrevarea instanțelor) deoarece reclamanții nu contestată o decizie sau un refuz de emitere a unei decizii de către CCSD.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr. _ la data de 14 martie 2013.
La termenul din 17.04.2013, Curtea a pus în discuție din oficiu, având în vedere dispozițiile art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești și față de împrejurarea că obiectul prezentei acțiuni se încadrează în dispozițiile art. X din aceeași lege, excepția necompetenței materiale a acestei instanțe.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, Curtea constată următoarele:
Prin prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, s-au statuat următoarele:
„(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) - (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.”
Conform prev. art. X din aceeași lege, alineatul (1) al articolului 20 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247 /2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, a fost modificat și are următorul cuprins: " Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
Rezultă că, după . Noului Cod de procedură civilă, care a avut loc la data de 15 februarie 2013 (anterior rămânerii în pronunțare de către prima instanță, dar anterior pronunțării sentinței), cauzele având ca obiect obligarea CCSD la emiterea deciziei, intră în competența de soluționare a tribunalului în a cărui rază domiciliază reclamantul. Este adevărat că reclamantul a înțeles să cheme în judecată ANRP, iar nu CCSD, dar acest lucru urmează a fi clarificat de către instanța material și teritorial competentă.
Având în vedere imediata aplicare a normei de modificare a competenței materiale, precum și faptul că reclamanții au domiciliul în Câmpulung, Jud. Argeș conform mențiunilor din Dispoziția nr. 392/2005, Curtea va admite excepția de necompetență materială a C.-SCAF și, în baza art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - SCAF și va dispune trimiterea dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a C. - Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal.
În baza art. 158 alin. 3 C.p.c., declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții P. G. și P. M., cu domiciliul în Câmpulung, ., județul Argeș și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la avocat M. M. C. în Câmpulung, .. 5, județul Argeș, cu domiciliul în Câmpulung, .. 5, județul Argeș în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, .. 202, sector 1, în favoarea Tribunalului Argeș - Secția de C. Administrativ și Fiscal și dispune trimiterea dosarului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. V. A. M. G.
Data red. 24 mai 2013
5 ex
Red. Jud. AV
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 442/2013. Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 846/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
