Pretentii. Decizia nr. 942/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 63159/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 942
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.03.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: C. I. G.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 1735 din data de 25.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 4, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. C. și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 24.10.2012, de către intimata – reclamantă B. C., întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, verificând conținutul cererii de recurs, constată că recurenta – pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, constată cererea în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta B. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.876 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, cu aplicarea dobânzii fiscale la suma plătită, începând cu momentul efectuării plății – 09.09.2009 și până la momentul achitării efective, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 1735/25.04.2012, prin care a dispus: admiterea acțiunii, admiterea cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă, obligarea pârâtei și a chematei în garanție la restituirea către reclamantă a sumei de 5.876 lei, sumă ce va fi actualizată cu dobânda legală aplicată de la data de 09.09.2009 până la data restituirii efective, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1.279,3 lei (onorariu avocat, taxă de timbru, timbru judiciar).
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Reclamanta a achiziționat din Uniunea Europeană, din Germania, în anul 2009, un autoturism second-hand, marca Volkswagen Golf IV, an fabricație 2001, având data primei înmatriculări 09.11.2001.
În vederea înmatriculării în România a achitat suma de 5.876 lei cu titlu de taxă pe poluare stabilită în temeiul art. 1 din OUG nr. 50/2008, prin Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/09.09.2009 emisă de Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 4 București.
Reclamanta a solicitat pârâtei AFP Sector 4 restituirea sumei de 5.876 lei, considerând că taxa este nelegală, contravenind prevederilor legislației comunitare.
Prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008 impun taxa pe poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Stabilind taxa pe poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din OUG nr. 50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/Simmenthal, nr. c 106/77.
În aceste condiții, se impune obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.876 lei, sumă ce va fi indexată cu rata dobânzii fiscale prevăzută de art.124 Cod procedură fiscală, calculată de la data de 09.09.2009 până la data restituirii efective, în raport de dispozițiile art. 1073 Cod civil, impunându-se repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin nevalorificarea sumei de bani solicitate în această perioadă de timp.
Împotriva Sentinței civile nr. 1735/25.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, susținând că este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1. În mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 4, întrucât taxa pe poluare achitată de reclamantă nu se face venit la bugetul de stat aflat în administrarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice Sector 4, conform dispozițiilor art. 16 din OG nr. 92/2003. Prin achitarea taxei pe poluare nu există niciun raport juridic fiscal între reclamantă și pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 4, astfel că se impune modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
2. Pe fondul cauzei, în mod nelegal a fost admisă acțiunea, întrucât în cauză nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Taxa pe poluare urmează a fi plătită, conform ar. 4 din OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România și la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se referă art. 3 și art. 9.
În speță, reclamanta nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. (2) din OUG nr. 50/2008 și, ca atare, obligația de plată a taxei pe poluare îi revine ca fiind legal datorată.
Taxa pe poluare se aplică tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactivității legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în România.
În acest caz, legislația menționată se aplică, iar taxa este percepută, pentru o primă înregistrare a autovehiculului în țară și pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru că acesta tranzitează o frontieră.
Restituirea solicitată nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) – h) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege.
3. Cu privire la obligarea la plata dobânzii legale, sentința recurată este nelegală și netemeinică, întrucât în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 124 alin. (1) din OG nr. 92/2003 pentru acordarea acesteia.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenta a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata – reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 de restituire a taxei pe poluare în valoare de 5.876 lei, refuz exprimat de pârâtă prin adresa nr._/23.08.2011 și considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat.
Taxa pe poluare a cărei restituire se solicită a fost calculată și încasată de AFP Sector 4, astfel că acesteia îi revine obligația de restituire, existând identitate între titularul obligației din raportul juridic dedus judecății și persoana chemată în judecată în calitate de pârât.
În aceste condiții, în mod legal, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFP Sector 4, critica recurentei în acest sens fiind neîntemeiată.
În privința cererii de restituire a taxei pe poluare, hotărârea instanței de fond este legală, întrucât reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare contravine art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, fiind destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Privitor la regimul intern de instituire a taxei pe poluare pentru autovehicule, Curtea de Justiție a pronunțat la data de 7 aprilie 2011, Hotărârea în cauza C-402/99, T., prin care pe calea procedurii preliminare, a decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Jurisprudența Curții creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie 2007 în cauza C-263/10, N., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxei fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
In virtutea efectului erga omnes și aplicării retroactive a hotărârii preliminare a Curții de Justiție, instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță, O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Demersul judiciar al reclamantei, de a contesta pe cale contenciosului administrativ, refuzul autorităților pârâte de restituire a taxei pe poluare, este admisibil și întemeiat, împrejurare constatată corect de instanța de fond.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea la plata dobânzii legale aferente taxei pe poluare, hotărârea instanței de fond este însă nelegală, întrucât prevederile art. 124 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv nivelul și modul de calcul al acestora, astfel că reclamanta este îndreptățită la acordarea dobânzii calculate începând cu data exprimării refuzului nejustificat de restituire a taxei pe poluare (23.08.2011) și până la data restituirii efective a taxei.
În concluzie, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție și obligării pârâtei și a chematei în garanție la plata dobânzii legale aferente taxei pe poluare, începând cu data de 23.08.2011 și până la data restituirii efective a taxei pe poluare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi admisă în parte cererea intimatei – reclamante privind cheltuielile de judecată, în sensul obligării recurentei la plata sumei de 400 lei cu acest titlu, constând în onorariu de avocat, astfel cum a fost micșorat, raportat la complexitatea cauzei și la activitatea pe care pregătirea apărării a presupus-o în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 1735 din data de 25.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 4, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în contradictoriu cu intimata – reclamantă B. C. și intimata – chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta și chemata în garanție la plata dobânzii legale aferente taxei pe poluare, începând cu data de 23.08.2011 și până la data restituirii efective a taxei pe poluare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Admite în parte cererea intimatei – reclamante privind cheltuielile de judecată în recurs, în sensul că obligă recurenta la plata către intimata reclamantă a sumei de 400 lei cu acest titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.03.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
E. I. C. P. C. I. G. R. B.
Red. E.I.
Tehnored. R.B. /2 ex./29.05.2013
T.B. – S.9 – jud. fond M. D.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 341/2013.... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1645/2013.... → |
|---|
