Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 1760/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1760/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2646/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.1760
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 mai 2013
C. constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. CHIRĂNUȘ
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. H. S.A. în contradictoriu cu pârâtul C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, având ca obiect „litigiu C. de C.”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat Găgenel I., în baza împuternicirii avocațiale ._/2013 emisă de Baroul București, și pârâta prin consilier juridic P. A. M. cu delegația la dosar la fila 151.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pârâta a depus la data de 14.05.2013, prin serviciul registratură întâmpinare și documentația care a stat la baza actelor administrative atacate în două exemplare.
Instanța înmânează apărătorului reclamantei un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de pârâtă.
În raport de dispozițiile art. 131 NCPC, instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială de judecare a pricinii și în raport de dispozițiile art.10 din Legea nr. 554/2004 invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a instanței și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei învederează că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției necompetenței materiale.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției necompetenței materiale a instanței.
C.
Deliberând asupra prezentei cauzei în contencios administrativ, cu prioritate prin prisma excepției necompetenței materiale invocate din oficiu, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 09.04.2013, reclamanta . solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. de C. - Camera de C. a Municipiului București, anularea încheierii nr. 10/20.03.2013 în sensul admiterii contestației formulate înpotriva deciziei nr. 2/07.01.2013 emisă de Camera de C. a Municipiului București privind înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în Raportul de control nr. 1564/Ds.131/29.11.2012, înlăturarea măsurilor dispuse la punctele 3, 4, 5, 6, 7 și 8 și exonerarea de la plata sumelor indicate ca prejudicii care trebuie recuperate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică din 30.05.2013, C. a invocat excepția necompetenței materiale, asupra căreia se va pronunța cu prioritate conform art. 248 NCPC.
Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, în conformitate cu dispozițiile art. 131 NCPC, C. reține ca fiind relevantă în cauză împrejurarea că prin încheierea nr. 10/30.03.2013 emisă de C. de C. a României a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 2/07.01.2013 emisă de Camera de C. a Municipiului București.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., litigiile rezultate din activitatea Curții de C. se soluționează de instanțele judecătorești specializate. În acest sens, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 stabilește că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Prin urmare, competența materială a instanței de contencios administrativ este dată de ierarhia autorității publice emitente a actului administrativ supus controlului de legalitate.
În speță, C. constată că ceea ce reclamanta contestă este decizia nr. 2/07.01.2013 emisă de Camera de C. Municipiului București, structură fără personalitate juridică ce exercită, potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 94/1992, funcțiile Curții de C. în unitatea administrativ-teritorială a municipiului București. Chiar dacă această structură nu are personalitate juridică, în sensul legii civile, ceea ce are importanță în dreptul administrativ este capacitatea ei de drept public sau capacitatea administrativă, respectiv aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea și executarea în concret a legii. Titularul unor competențe recunoscute de lege are libertatea de a stabili în ce fel își va exercita atribuțiile, litigiul în care particularul vătămat atacă un act administrativ în fața instanței trebuind să se poarte în contradictoriu cu emitentul actului. Cât timp Camerei de C. i s-a recunoscut competența și atribuția legată de posibilitatea de a emite acte administrative în regim de putere publică, entitatea care are recunoscută o astfel de capacitate administrativă are și legitimare procesuală pasivă în acțiunea având ca obiect cercetarea legalității acelui act. În raport de acest criteriu, trebuie tranșat și incidentul referitor la delimitarea pe verticală a competenței instanțelor de contencios administrativ.
Așadar, actul administrativ supus cenzurii instanței este, în fapt, decizia nr. 2/07.01.2013 emisă de Camera de C. a Municipiului București, prin care au fost stabilite anumite măsuri în sarcina entității publice controlate, măsuri a căror legalitate este contestată de reclamantă și urmează a fi analizate de instanța competentă.
Împrejurarea că, prin Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C. s-a prevăzut dreptul conducătorului entității verificate de a sesiza instanța de contencios administrativ doar împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, nu este de natură a avea efecte asupra stabilirii competenței materiale, întrucât rațiunea acestor dispoziții regulamentare este aceea de introducere a unei proceduri prealabile obligatorii, prin care se poate reveni asupra măsurilor dispuse, situație în care accesul la instanță este deschis numai după epuizarea căii administrative de atac.
Pe de altă parte, competența materială nu se poate stabili în funcție de dispozițiile art. 228 din Regulamentul Curții de C., aprobat prin hotărârea Plenului Curții de C. nr. 130/2010, în vigoare începând cu 01.01.2011, întrucât aceste dispoziții regulamentare („competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de Comisia de soluționare a contestațiilor aparține secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate, în condițiile legii contenciosului administrativ”) nu pot înfrânge dispozițiile art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1992, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmând a fi înlăturate de la aplicare, întrucât, în caz contrar, s-ar nesocoti principiul ierarhiei actelor normative și forței lor juridice.
Astfel, prin extinderea competenței materiale a curții de apel la toate încheierile date în soluționarea contestațiilor, fără a distinge cu privire la emitentul actului contestat, se încalcă dispozițiile imperative ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, transformându-se curtea de apel într-o instanță de fond pentru toate litigiile rezultate din activitatea Curții de C., aspect nereglementat însă prin Legea nr. 94/1992. Or, ținând seama de ierarhia actelor normative și având în vedere că, prin atribuțiile conferite de lege, C. de C. nu are îndrituirea de a stabili o competență specială și derogatorie a instanțelor de judecată, C. va reține competența materială instituită de lege (art. 1 alin. 4 din Legea nr. 94/1992, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004), iar nu pe cea stabilită de hotărârea Plenului Curții de C..
Prin urmare, Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat prin hotărârea nr. 130/2010 a Plenului Curții de C., nu are aptitudinea de a conferi competență materială specială și derogatorie Curții de Apel București în soluționarea acestei pricini.
Pentru aceste considerente și având în vedere că reclamanta contestă măsurile dispuse prin decizia nr. 2/07.01.2013 a Camerei de C. a Municipiului București, litigiul privind, așadar, un act administrativ emis de o autoritate publică locală, C., în baza art. 131 NCPC cu referire la art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și va declina competența de soluționare a prezentei cereri în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta S.C. H. S.A., cu sediul procesual în comuna Balotești, . nr. 103E, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul C. DE C. A ROMÂNIEI – CAMERA DE C. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-24, sector 1, în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 mai 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. D. E. Chirănuș
Red./thred. MD
2 ex./ 04.06.2013
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 376/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3016/2013. Curtea de... → |
|---|
