Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1532/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1532/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 2517/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1532
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 30.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. V.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 29.04.2013 și apoi pentru azi, 30.04.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 3.04.2013, sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a formulat cererea de suspendare a executării actului administrativ unilateral intitulat "Delegarea de competenta nr._/06.03.2013, emisa de A.N.A.F.-D.G.C.I.F." (Direcția Generala Coordonare Inspecție Fiscală), până la pronunțarea instanței de fond.
În motivarea cererii s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri. Astfel, în ceea ce privește existența cazului bine justificat și aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendata, arată reclamanta că, prin actul administrativ atacat, s-a delegat compententa de efectuare a unor activități fiscale de la organul competent teritorial conform prev. art. 33 alin. (1) C.proc.fisc., respectiv Administrația Financiara Sector 4 București, in favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, in condițiile in care aceasta nu a desfășurat pe teritoriul județului Prahova niciun fel de activități dintre cele vizate de activitățile organelor fiscale.
A menționat reclamanta că, actul administrativ a cărei revocare se solicită nu i-a fost comunicat, luând la cunoștința despre existenta acestuia din cuprinsul Invitației nr. 1209 din 20.30.2013, primita de la Serviciul Activitatea de Inspecție Fiscala din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, in care este invocat actul administrativ.
In aceasta Invitație se menționează ca activitatea organului de inspecție fiscala este "efectuarea unui control inopinat la societatea" reclamantă. De altfel, funcționarii ANAF semnează in calitate de "organe de inspecție fiscala". Au fost invocate prev. art. 50, 56, 94 si 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din OG 92/2003, rep., (Codul de procedura fiscala).
Ulterior, in data de 28.03.2013, cand reclamanta s-a prezentat la organul fiscal, dand curs invitației sus-mentionate, i s-a adus la cunoștința ca de fapt face obiectul unui control tematic dispus de organele de cercetare penala, funcționarii ANAF semnând, de asemenea, in calitate de "organe de inspecție fiscala". Au fost invocate prev. art. 56 si art. 219 alin. (1) lit.c) si alin. (2) lit. a) din C.proc.fisc.
In aceste condiții, rezulta ca nu poate fi vorba despre o inspecție fiscala, întrucât inspecția fiscala nu poate fi realizata la solicitarea organelor de cercetare penala, conform prev. art. 94 alin. (5) C.proc.fisc.
Prin urmare, aceste activități, la solicitarea organelor de urmărire penala, nu pot fi desfășurate decât in baza prev. art. 2331 alin. (4) si (5) C.proc.fisc. - Colaborarea cu organele de urmărire penală, activitatea organelor fiscale fiind limitata la "verificări fiscale".
Astfel, delegarea de competenta de la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 București (organul fiscal teritorial, pe raza căruia reclamanta are sediul social) in favoarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova (unde are doar un punct de lucru declarat in Orașul M., insa fara activitate) apare ca vădit nelegala.
Din punct de vedere al temeiului de drept, o delegare de competenta nu este permisa legislativ decât pentru inspecția fiscala, nu pentru verificări fiscale.
A precizat reclamanta, pe de o parte, prevederile exprese si fara echivoc de la art. 99 alin. (3) C.proc.fisc. - Competența, care vorbește doar de delegare de competență pentru efectuarea inspecției fiscale, nu a verificărilor fiscale, iar pe de alta parte, cele ale Ordinului nr. 2311 din 04.12.2007, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 842 din 08.12.2007, privind condițiile de delegare a competentei de efectuare a inspecției fiscale altui organ de inspecție fiscal.
A admite ca este posibila si delegarea de competenta pentru verificări fiscale ar echivala cu o adăugare la lege.
Delegarea de competenta in favoarea DGFP Prahova nu este de natura a eficientiza activitatea organului fiscal, intrucat toata arhiva societății reclamante se afla in București, contabilitatea societății fiind ținuta de o societate specializata tot din Municipiul București, iar asociații si administratorii societății domiciliază tot in București, astfel incat efectuarea lucrării de către organul fiscal din Prahova generează costuri de transport, operaționale, fara niciun fundament. Ori, unul dintre principiile activității organelor fiscale este cel al afectării cât mai puțin a activității curente a contribuabililor, principiu prevăzut de art. 105 alin. (2) C.proc.fisc..
Mai mult decât atat, o eventuala delegare de competenta in favoarea DGFP Prahova nu este justificata, in condițiile prev. art. 34 C.proc.fisc. -Competența în cazul sediilor secundare.
Sediul secundar a fost declarat doar pentru impozitul pe venitul din salarii, in prezent sediul secundar, respectiv punctul de lucru din M., fiind in radiat de la Oficiul Registrului Comerțului, pentru ca reclamanta nu mai indeplinea condițiile numărului de salariați pentru a trebui sa declare respectivul sediu secundar (punct de lucru) din 01.01.2013.
Ori, daca activitățile organelor fiscale ar fi privit impozitele datorate de punctul de lucru, singurele astfel de sume priveau exclusiv impozitele pe salarii, a căror competenta de verificare ar fi revenit organelor fiscale din orașul M., nu din Municipiul Ploiești, cu care reclamanta nu are nicio legătura.
În ceea ce privește condiția pagubei iminente, dupa cum rezulta din actele depuse la dosar, in baza acestei "delegări de competenta" nelegala, reclamantei i se solicita de către organele fiscale necompetente din județul Prahova o . de documente, toate sub sancțiunile prevăzute de Codul de Procedura Fiscala in sarcina contribuabililor supuși inspecției fiscale.
Astfel, in Invitația nr. 1209 din 20.30.2013, primita de la Serviciul Activitatea de Inspecție Fiscala din cadrul Direcție Generale a Finanțelor Publice Prahova, reclamantei i se solicita prezentarea de documente, invocandu-se prev. art. 219 alin. (1) lit. c) si alin. (2) lit. a) din OG 92/2003, rep.
Ori, in aceste condiții, sub amenințarea aplicării de amenzi de cel puțin 25.000 RON, reclamanta este nevoită să se prezinte in fata unui organ fiscal necompetent, cu consecința generării de costuri suplimentare (transport de la București la Ploiești, complicații generate de faptul ca societatea de contabilitate care prestează serviciile contabile se afla tot in București si deplasarea contabililor la Ploiești, pentru a fi in măsura sa dea relații corespunzătoare in cadrul verificărilor fiscale) si a perturbării activității curente a reclamantei.
A menționat reclamanta că a sesizat în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, autoritatea publica care a emis actul, înregistrând la Registratura ANAF sesizarea sa, cu nr._ din 2 aprilie 2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, C.proc.fisc, celelalte prevederi legale invocate in prezenta cerere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15.04.2013, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, respingerea ca inadmisibilă a cererii de suspendare a executării actului administrativ unilateral intitulat „delegarea de competență nr._/6.03.2013 emisă de Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală”, iar în subsidiar, în situația respingerii excepției, respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Examinând excepția inadmisibilității invocată de către pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Din textul legal rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea solicita și obține suspendarea pe cale judiciară, să fie vorba de un act administrativ unilateral (prorpiu-zis sau asimilat), să se formuleze împotriva acestui act plângerea prealabilă prevăzută de lege, să se facă dovada unui caz bine justificat și a necesității prevenirii unei pagube iminente.
Curtea constată că actul de delegare de competență datează din 6.03.2013, fiind emis sub imperiul OUG nr.94/2011 și al Ordinului Ministrului Finanțelor nr.1545/2012 (și nu al Ordinului nr. 2311/2007 la care face referire reclamanta).
Potrivit art.12 din Ordonanță, competența de exercitare a inspecției economico-financiare, soluționarea conflictului de competență și delegarea competenței se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice, pentru structurile aparținând Ministerului Finanțelor Publice.
De asemenea, în conformitate cu art.4 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1545/2012 emis conform abilitării exprese prevăzută în Ordonanță, structura de inspecție economico-financiară care deține competența de efectuare a inspecției economico-financiare poate să o delege altui organ de inspecție economico-financiară, la solicitarea motivată a acestuia și cu avizul Direcției generale de inspecție economico-financiară. Delegarea de competență se comunică în scris organului de inspecție economico-financiară care a solicitat-o, sub semnătura conducătorului structurii de inspecție economico-financiară competent. Organul de inspecție economico-financiară care a primit delegarea de competență este obligat să înștiințeze, în scris, operatorul economic verificat în legătură cu delegarea competenței, la începerea acțiunii de inspecție economico-financiară.
Din reglementarea legală dată delegării de competență, rezultă că aceasta constituie un act de învestire/sesizare a organului de control fiscal, și nu un act administrativ propriu-zis sau asimilat, astfel cum este el definit de art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, respectiv nu este un act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În aceste împrejurări, nu se poate cere suspendarea executării delegării de competență, iar legalitatea acestui act poate fi examinată doar de instanța legal sesizată cu acțiunea în anularea actelor administrative fiscale ce se vor emite în baza rezultatelor inspecției fiscale, astfel cum rezultă din prevederile art.18 alin.2 din Legea contenciosului administrativ.
Față de aceste împrejurări de fapt și de drept, Curtea va respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă ca inadmisibilă în raport cu dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta ., cu sediul ales în București, sector 1, ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, sector 5, ., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței (la Serviciul Arhivă și pe portalul instanței).
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. M. G.-D.
Red. V.N./Tehnodact. M.G.D./4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2345/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 376/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
