Pretentii. Decizia nr. 1957/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1957/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 66564/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1957
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 10.05.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6, împotriva sentinței civile nr.3969/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. Ș. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 29.04.2013 intimatul reclamant a depus prin serviciul registratură întâmpinare la recursul formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 3969 din 17.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ /CA/2011 al Tribunalului București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. Ș. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 6.
Au fost anulate adresele nr._/2011 și nr._/2011 emise de pârâta AFP Sector 6.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3635 lei reprezentând diferență taxă de primă înmatriculare, plus dobânda fiscală aferentă, calculată din a 46-a zi de la depunerea cererii înregistrate sub nr._/14.06.2011 și până la restituirea efectivă.
A fost respinsă cererea pârâtei de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca BMW, care a fost înmatriculat pentru prima dată în această țară și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei de primă înmatriculare în cuantum de 5623 lei, conform chitanței . nr._/28.01.2008 (fila 22).
Din valoarea totală a acestei taxe speciale, prin nota nr._/20.08.2008 a AFP Sector 6 (fila 23), reclamantului i-a fost restituită suma de 1988 lei, pentru diferența de 3635 lei acesta formulând o altă cerere de restituire, care a fost înregistrată la AFP Sector 6 sub nr._/14.06.2011 și respinsă prin adresa nr._/22.06.2011 (filele 12-13). Împotriva acestei adrese, reclamantul a formulat contestația înregistrată sub nr._/04.08.2011, care a fost respinsă prin adresa nr._/08.09.2011 (filele 19-20).
Analizând înscrisurile depuse la dosar, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că refuzul pârâtei de restituire integrală a taxei de primă înmatriculare este nejustificat, fiind dat cu nesocotirea dispozițiilor dreptului european (art. 110 TFUE).
Astfel, art. 110 din TFUE prevede că „niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat recurenta Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6, in temeiul art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 din Codul de procedura civila, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, arătând în esență următoarele.
1."Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii" - art. 304, C.pr.civ
2.Fiind îndreptat impotriva unei hotărâri care nu poate fi atacata cu apel, recursul Administrației Finanțelor Publice Sector 6, nu este limitata la motivele de casare sau modificare prevăzuta de art. 304 C. pr. civ., instanța de recurs având posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 indice 1 C pr. civ.
1. in mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 6.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecție mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația F. pentru Mediu: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediuluP, organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 aratandu-se inca odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".învederăm faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.C"^ nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu respectiv":
2. Instanța de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu formulata.
Conform art.60 C.pr.civ. "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se îndrepte, in cazul cand ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
De asemenea, potrivit art.61 alin.1 C.pr.civ. "cererea făcuta de parat se va depune o data cu întâmpinarea; cand intampinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare."Asa cum am arătat mai sus (pct.l supra) Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimatul-reclamant, Administrația Finanțelor Publice Sector 6, având numai atribuția legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare. întrucât prin plata taxei de poluare de către petent in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parti, reclamantul, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de încasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.
Prin urmare, fata de dispozițiile menționate anterior, instanța de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garanție formulata constatând ca nu sunt intrunite condițiile art.60 Cod Procedura civila.
In ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 3635 lei, instanța de fond si-a format o convingere greșita tinandu-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006.ln condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
F. de prevederile constituționale ale art. 148 precizam următoarele:
Potrivit art.l-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finalanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord ( state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si România privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care. trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor."
Totodată precizam faptul ca alin.2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte. Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunității Europene precizam ca acestea se refera la" interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent", or, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodată, fata de susținerea reclamantei ca taxa de prima înmatriculare auto, din România este discriminatorie apreciem ca argumentele care stau la baza acest afirmații nu pot fi reținute intrucat regimul fiscal este același pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in România.
In drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 9 si 304 indice 1din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Nu este fondată critica cu privire la faptul că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 6.
Pentru a avea calitate procesuala pasiva . sa existe identitate intre persoana (autoritatea fiscala) parata si cel obligat in cadrul raport juridic fiscal dedus judecații.
Se reține ca prin acțiune intimatul reclamant a sustinut ca a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicita, la AFPS 6, iar potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor platite ca si obligatii fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant in prezenta cauza, se efectueaza la cererea contribuabilului.
Curtea reține că intimatul reclamant a achiziționat din Germania un autoturism second-hand marca BMW, care a fost înmatriculat pentru prima dată în această țară și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei de primă înmatriculare în cuantum de 5623 lei, conform chitanței . nr._/28.01.2008.
Din valoarea totală a acestei taxe speciale, prin nota nr._/20.08.2008 a AFP Sector 6 (fila 23), reclamantului i-a fost restituită suma de 1988 lei, pentru diferența de 3635 lei acesta formulând o altă cerere de restituire, care a fost înregistrată la AFP Sector 6 sub nr._/14.06.2011 și respinsă prin adresa nr._/22.06.2011. Împotriva acestei adrese, reclamantul a formulat contestația înregistrată sub nr._/04.08.2011, care a fost respinsă prin adresa nr._/08.09.2011.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Nu este fondată nici critica din recurs cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, avându-se în vedere prevederile art. 274. Cod pr. civ., precum și faptul că au fost dovedite prin înscrisurile de la dosar, iar cuantumul onorariului avocat este rezonabil în raport de activitatea prestată și obiectul dosarului.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție, instanța reține că este fondată, cu următoarea motivare:
Conform art.60 C.pr.civ. "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana impotriva căreia ar putea sa se indrepte, in cazul cand ar cădea in pretentiuni cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
De asemenea, potrivit art.61 alin.1 C.pr.civ. "cererea făcuta de parat se va depune o data cu întâmpinarea; cand întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de infatisare."
Fondul pentru Mediu, administrat de Administrația F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimatul-reclamant, Administrația Finanțelor Publice Sector 6, având numai atribuția legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare. Intrucat prin plata taxei de poluare de către petent in temeiul dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008 către Fondul Pentru Mediu, s-a născut un raport juridic intre cele doua parti, reclamantul, in eventualitatea in care s-ar constata de către instanța nelegalitatea plații acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administrația F. Pentru Mediu.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 304 ind. 1 si 312 C. proc.civ., Curtea va admite recursul. Va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție.
Va obliga pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 3635 lei diferență taxă de primă înmatriculare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6, împotriva sentinței civile nr.3969/17.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. Ș. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pe chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata sumei de 3635 lei diferență taxă de primă înmatriculare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,10.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București - Secția a IX-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.D. D. M.
Red.jud.D.V./2 ex.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 460/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 2345/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
