Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5442/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 5442/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 3355/2/2011*

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 5442

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.12.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: A. V.

JUDECĂTOR: M. M. P.

JUDECĂTOR: M. D.

GREFIER: R. B.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 5602 din data de 08.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurentul – reclamant V. R., în contradictoriu cu intimații – pârâți G. României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. (1) Cod de Procedură Civilă, a amânat pronunțarea la data de 02.12.2013, când a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată sub nr._ în data de 11.04.2011 pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul V. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea paratului SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 la recunoașterea calității de revoluționar și acordarea certificatului de revoluționar.

În motivarea acțiunii reclamantul a susținut, în esență că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, a procedat la întocmirea dosarului care să cuprindă toate înscrisurile necesare dovedirii faptelor declarate în acel dosar, pe care l-a înaintat președintelui Asociației din Județul G., fiind depus la data 03.08.1996 și înregistrat sub nr. 1512 la SSPR, conținând un nr. de 18 file.

A mai arătat reclamantul că, de la data depunerii acestui dosar și până în prezent, deși a revenit cu numeroase solicitări de rezolvare, abia în anul 2008, prin adresa nr. 18/2382/10.04.2008 i s-a comunicat că: ”din verificarea documentelor transmise nu figurează ca având certificat doveditor a calității de revoluționar eliberat potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990”. Astfel, a arătat reclamantul, că deși a transmis Secretariatului de Stat pentru Problemele revoluționarilor toate actele doveditoare inclusiv dovada înregistrării dosarului inițial sub nr. 1512, autoritatea publică pârâtă dând dovadă de rea credință nu a făcut aplicarea prevederilor art. 10 alin 4 din HG nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii martiri și luptători care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989, nr. 341/2004.

Mai mult decât atât, cu adresa din 2010 a fost informat că nu a depus dosar în baza Legii nr. 341/2004, motiv pentru care îi returnează toate documentele. În consecință, reclamantul se consideră îndreptățit la recunoașterea calității de revoluționar și eliberarea certificatului de revoluționar în condițiile Legii nr. 341/2004.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 341/2004 cu modificările ulterioare, precum și Normele Metodologice de aplicare a acestei legi.

În dovedirea acțiunii, au fost depuse înscrisuri.

Pârâtul SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 a formulat întâmpinare ( fila 9 dosar) prin care a invocat pe cale de excepție excepția inadmisibilității acțiunii motivată de faptul că dispozițiile Legii nr. 341/2004 nu prevăd posibilitatea acordării de noi calități pentru persoanele cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de luptător în temeiul Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor acelor persoane cărora le-a fost recunoscută această calitate, excepția tardivității acțiunii în raport de care, s-a arătat că potrivit de art. 48 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 aprobat prin HG nr. 566/1996, această Comisie și-a încetat activitatea la data de 07.05.1997, excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere că, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 42/1990 pârâtul nu are nici o atribuție în legătură cu publicarea certificatelor de revoluționar în Monitorul Oficial, excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere că reclamantul nu deține certificat doveditor al calității de revoluționar iar pe numele acestuia nu există o documentație în scopul obținerii acestui certificat, excepția lipsei procedurii prealabile raportat la prevederile art. 109 alin 2 din codul de procedură civilă și art. 9 alin 5 din Legea nr. 341/2004, precum și excepția tardivității introducerii cererii de preschimbare, motivată de faptul că termenul final de depunere al solicitărilor de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționar a fost stabilit pentru data de 30.04.2009.

Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, argumentându-se, în esență, că reclamantului nu i-a fost conferit titlul de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989 în baza Legii nr. 42/1999 și nici nu rezultă din verificările arhivei pârâtului că reclamantul ar fi depus dosar în baza Legii nr. 341/2004.

La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri depuse la filele 20-43.

La termenul din 06.02.2012 s-a dispus introducerea și citarea în cauză, în calitate de pârât, a COMISIEI PARLAMENTARE A REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 care a formulat întâmpinare ( fila 52 dosar) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că, reclamantul nu a făcut dovada deținerii certificatului de revoluționar pentru a putea opera în privința sa preschimbarea acestuia în baza Legii nr. 341/2004.

Față de precizările orale ale apărătorului reclamatului de la termenul din 02.04.2012 ( fila 55 dosar ) instanța a pus în vedere acestuia să depună în scris aceste precizări referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept.

Întrucât, prin cererea depusă reclamantul și-a modificat practic obiectul cererii de chemare în judecată constând într-o obligație de a face, respectiv obligarea pârâților la ” constituirea unei comisii speciale în vederea verificării documentelor și analizării acestora pentru a face propunerea de atribuire a certificatului de revoluționar în sensul avizării favorabile a cererii privind acordarea titlului de luptător” ( fila 61 dosar ), în raport de prevederile art. 132 și 134 din Codul de procedură civilă Curtea a reținut ca această precizare a acțiunii reprezintă de fapt o modificare a acesteia fiind tardiv formulată.

Prin Sentința civilă nr. 5602 din data de 08.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, au fost respinse excepțiile invocate și a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 137 C.pr.civ. instanța va examina și se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate care vor fi respinse pentru următoarele considerente ;

Referitor la excepțiile inadmisibilității /prescripției dreptului la acțiune instanța constată că argumentele aduse de autoritatea publică pârâtă în susținerea acestora sunt de fapt apărări ce țin de fondul cauzei urmând a fi analizate la momentul respectiv.

Referitor la excepția tardivității acțiunii motivată de faptul că potrivit de art. 48 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 aprobat prin HG nr. 566/1996, această Comisie și-a încetat activitatea la data de 07.05.1997, Curtea reține că o astfel de excepție ar fi fost primită dacă acțiunea ar fi fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 42/1990, ceea ce nu este cazul în speța de față, urmând deci, să fie respinsă, ca atare.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive argumentată de această autoritate, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 42/1990 potrivit cărora nu are nici o atribuție în legătură cu publicarea certificatelor de revoluționar în Monitorul Oficial Curtea observă că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă refuzul nejustificat al acestei pârâte de a soluționa cererea sa în sensul recunoașterii calității de revoluționar și eliberării certificatului doveditor or, potrivit Legii nr. 341/2004 SSPR are atribuții în legătură cu verificarea dosarelor privind eliberarea unui astfel de certificat.

Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile raportat la prevederile art. 109 alin 2 din Codul de procedură civilă și art. 9 alin 5 din Legea nr. 341/2004 Curtea reține că obiectul dosarului în reprezintă refuzul nejustificat al SSPR în legătură cu soluționarea cererii reclamantului de acordare a calității de revoluționar iar nu de preschimbare a certificatului deținut, în temeiul acestei legi, așa încât, și această excepție va fi respinsă ca atare.

În fine, nici excepția tardivității introducerii cererii de preschimbare nu poate fi primită având în vedere că prin acțiunea introductivă s-a solicitat acordarea calității de revoluționar iar nu preschimbarea certificatului deja deținut.

Pe fondul cauzei Curtea constată că, prin cererea adresată acestei instanțe reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la recunoașterea calității de revoluționar și acordarea certificatului de revoluționar, cerere formulată în baza Legii nr. 341/2004.

Din actele cauzei rezultă că, într-adevăr, reclamantul a făcut dovada depunerii unui dosar înregistrat sub nr. 1512 la data de 03.08.1996, conținând un nr. de 18 file ( fila 22 dosar), însă aceste documente au fost adresate Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 Comisie constituită în baza Legii nr. 42/1990 și care și-a încetat activitatea la data de 07.05.1997, în timp ce, acțiunea de față a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 341/2004.

Astfel fiind, Curtea va primi apărările autorității publice pârâte SSPR potrivit căreia reclamantul nu a depus cerere și nu a avut dosar înregistrat pe rolul Secretariatului în baza Legii nr. 341/2004, neproducând nici o dovadă în acest sens, din moment ce, bonul atașat în copie la dosarul cauzei despre care reclamantul susține că ar demonstra înregistrarea la SSPR în 1996 a dosarului cu nr. 1512 pe numele său, a fost adresat unei alte comisii constituită în baza unei alte legi, după cum s-a arătat mai sus.

De altfel, nici nu ar fi posibil un astfel de fapt, respectiv înregistrarea în 1996 a unei cereri, în baza unei legi ( 341/2004) încă neapărute.

Prin urmare, instanța observă că, pe de o parte, prin acțiunea de față reclamantul a solicitat recunoașterea calității de revoluționar și acordarea certificatului care să ateste acest fapt, acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 341/2004, iar pe de altă parte că, reclamantul nu deține certificat în baza Legii nr. 42/1990.

Or, potrivit dispozițiilor art. 5 alineat 3 din Legea nr. 341/2004 „(3) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.”

De asemenea, potrivit art. 3 alineat 2 din aceeași lege „(2) Titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condițiile prezentei legi, avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”.

Aceleași dispoziții se regăsesc, în formulările explicative și în Normele Metodologice a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.

Deci, din reglementările invocate de reclamant ca temei al acțiunii sale, Legea nr. 341/2004 și H.G. nr. 1412/2004 – rezultă că, acestea se referă doar la situația preschimbării certificatelor , avându-se în vedere calitățile, titlurile atestate anterior potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor - martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989, ceea ce acesta a și obținut, iar nu acordarea altor calități, precum cea de luptător remarcat, așa cum s-a solicitat reclamantul prin acțiunea de față.

Cu alte cuvinte, regula generală instituită prin Legea nr. 341/2004 este aceea a preschimbării certificatelor deținute anterior, singura excepție fiind aceea prevăzută la art. 10 alineat 4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 potrivit cărora „(4) Pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la SSPR, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie.”.

Or, în cauză, reclamantul nu a dovedit că s-ar afla în situația avută în vedere de dispozițiile mai sus citate din normele metodologice.

Așa fiind, în raport de considerentele reținute, Curtea va respinge ca atare acțiunea reclamantului apreciind că în cauză nu se identifică vreun refuz nejustificat din partea autorităților publice pârâte în soluționarea cererii reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul V. R., solicitând modificarea hotărârii recurate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ, în sensul admiterii acțiunii pe fondul cauzei.

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.proc.civ.).

In fapt, prin sentința civilă nr.5602/08.10.2012 Curtea de Apel București a respins în mod corect toate excepțiile invocate de Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, însă în mod greșit a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 24.09.2012 instanța a pus în discuție tardivitatea formulării cererii precizatoare depusă la dosarul cauzei la data de 16.08.2012, raportat la dispozițiile art.132, 134 C.proc.civ.

Se arată că în mod greșit a fost calificată ca și cerere precizatoare la acțiunea inițială motivat de faptul că la solicitarea instanței s-a procedat la precizarea obiectului acțiunii și al temeiului de drept, pentru o mai bună înțelegere a situației de fapt. Astfel potrivit dispozițiilor art.134 C.proc.civ. prima zi de înfățișare a fost în data de 14.11.2011, termen la care s-a depus întâmpinare de către pârâtul G. României - Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, iar apărătorul reclamantului a solicitat termen pentru luarea la cunoștință a conținutului întâmpinării și totodată pentru a se comunica înscrisurile depuse de reclamant prin apărător.

La următorul termen de judecată în data de 06.02.2012, la solicitarea pârâtului instanța a introdus în cauză în calitate de pârâtă și C. P. a Revoluționarilor din 1989 și a amânat cauza și pentru imposibilitatea prezentării apărătorului reclamantului din cauza condițiilor meteo nefavorabile.

Totodată, la termenul din data de 02.04.2012 instanța se consideră nelămurită cu privire la obiectul acțiunii și la temeiul de drept și solicită precizări, față de susținerile orale, astfel că reclamantul prin apărător depune la data de 16.08.2012 precizări cu privire la obiectul acțiunii și la temeiul de drept invocat așa cum s-a solicitat.

Deși obiectul acțiunii îl reprezintă "Obligarea pârâtului la recunoașterea calității de revoluționar și acordarea certificatului de revoluționar ", prin precizările depuse nu s-a modificat nimic ci s-a explicat mai bine în ce constă această obligație de a face, raportat la dispozițiile Legii nr.341/2004 care a abrogat Legea nr.42/1990.

Astfel prin explicarea procedurii de urmat în vederea recunoașterii calității de revoluționar și a acordării certificatului aferent, a considerat necesar și util să arate instanței care sunt etapele de parcurs.

Potrivit dispozițiilor art. 20 din Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 aprobat prin H.G. nr. 566 /1996 „Fiecare dosar primește un număr de înregistrare și este înscris în registrul de intrări, iar persoanei care a depus dosarul i se înmânează o dovadă care conține numărul de înregistrare, data depunerii, numele solicitantului și numărul de file din dosar ", iar dovada înregistrării dosarului există și în copie legalizată.

Totodată alin.2 al art.20 Regulamentul de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 aprobat prin H.G. nr.566/1996 prevede că "Dosarele incomplete nu se înregistrează și se restituie imediat solicitantului în vederea completării." De la data depunerii dosarului și până la data introducerii acțiunii, potrivit art.12 alin.3 din H.G. nr. 1412/2004 nu a primit nici o solicitare de completare a dosarului, dacă era cazul.

Referitor la temeiurile de drept invocate, instanța de judecată reține doar dispozițiile Legii nr.554/2004 și ale Legii nr.341/2004, însă atât prin acțiunea introductivă de instanță cât și prin precizările depuse acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1073-1079 vechiul C.civ., art.21 Constituția României și Legea nr.341/2004, astfel că obiectul acțiunii 1-a reprezentat dintotdeauna o obligație de a face și anume de a se recunoaște calitatea de revoluționar al reclamantului și de a acorda certificatul de revoluționar.

Consideră că există o contradicție între respingerea tuturor excepțiilor invocate de către pârât și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că deși instanța de judecată reține că reclamantul face dovada depunerii unui dosar în data de 03.08.1996, cu număr 1512 având un conținut de 18 file, fiind depus la C. pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, această Comisie a fost instituită pe baza Legii nr. 42 /1990, precizează că acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 341/2004.

Instanța reține apărările pârâtei SSPR potrivit căreia reclamantul nu a depus cerere și nu a avut dosar înregistrat pe rolul Secretariatului în baza Legii nr. 341/2004, motivând că înregistrarea dosarului în 1996 a fost adresată unei alte comisii constituită în baza unei alte legi. Instanța în schimb nu ține cont de faptul că cele două legi - Legea nr.42/1990 și Legea nr.341/2004 care a abrogat în mod expres Legea nr.42/1990 dar care menține HG nr.566/1996, sunt în strânsă legătură și trebuie analizate ca atare.

Potrivit HG nr.566/1996 la art.11 „C. constată, din oficiu sau la cererea celor interesați, calitatea prevăzută de Legea nr.42/1990, eliberează certificate doveditoare celor îndreptățiți legal și propune conferirea, de către Președintele României, a titlurilor prevăzute de lege". Potrivit art.14 din același act normativ, „în urma analizării și discutării fiecărui dosar aflat în arhivă sau depus ulterior, comisia emite noul certificat și îl anulează pe cel anterior emis".

Prin urmare, regula instituită este de anulare a certificatului emis anterior și a emiterii unuia nou, însă nu în această situație s-a aflat și reclamantul, întrucât acestuia nici măcar nu i se emisese acel certificat, astfel că o preschimbare nu-și avea rostul.

Instanța interpretează în mod eronat norma juridică aplicabilă, întrucât la momentul depunerii dosarului în anul 1996 în vigoare era Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989, iar în anul 2004 se adoptă Legea nr. 341 care abrogă expres Legea nr.42/1990, dar care menține HG nr. 566/1996.

În mod greșit instanța de judecată precizează că nici măcar nu ar fi posibilă înregistrarea în 1996 a unei cereri în baza unei legi încă neapărute - Legea nr.341/2004, pentru a-și motiva susținerea că reclamantul nu a depus cerere și nu a avut dosar înregistrat în baza Legii nr.341/2004. Ba din contra, solicitarea reclamantului a existat dar nu în vederea preschimbării ca regulă generală a Legii nr.341/2004 ci în sensul emiterii certificatului, deoarece depusese în baza Legii nr.42/1990 documentele doveditoare.

In timp ce reclamantul a fost de bună credință și a depus toate documentele necesare dovedirii calității de revoluționar la comisia care era în ființă la acel moment și care funcționa în baza legii în vigoare de atunci Legea nr.42/1990, pârâta a dovedit în mod vădit o rea-credință întrucât după 12 ani, mai exact prin adresa nr. 18/2382 din data de 10.04.2008 G. României - Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989 a răspuns în sensul că „din verificările documentelor transmise nu figurează ca având certificat doveditor a calității de revoluționar, eliberat potrivit prevederilor Legii nr.42/1990."

Este clară intenția pârâtului de a aștepta să treacă anii, pentru ca acea comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 să-și înceteze activitatea în 1997, susținând cu nonșalanță că doar în perioada funcționării Comisiei pentru aplicarea Legii nr.42/1990 și a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 se puteau acorda certificate de revoluționar, așa cum se prevedea în H.G. nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989.

Motivarea instanței că reclamantul nu a dovedit că s-ar fi aflat în situația avută în vedere de dispozițiile art.10 alin.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004 ca fiind singura excepție de la regula generală de preschimbare a certificatelor obținute anterior, instituită prin Legea nr.341/2004 potrivit cărora "Pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, in vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr.42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate" cu condiția de a depune "în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie" este incorectă și nesusținută de înscrisurile depuse la dosar. Nelegalitatea hotărârii atacate constă în această situație în restrângerea nejustificată a normei juridice. Cu atât mai mult cu cât la termenul din data de 14.05.2012, la cererea instanței, a prezentat spre confruntare în original bonul cu număr de înregistrare 1512 din data de 03.08.1996 din care reiese fără nici un dubiu că a depus dosarul privind atribuirea calității de revoluționar la G. României - C. pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989.

Dacă legiuitorul înțelegea ca, prin Legea nr.341/2004, sa restrângă efectele acestei legi doar la preschimbarea certificatelor dobândite în baza Legii nr.42/1990, făcea referire în mod clar si distinct, în cuprinsul art.3 alin.2, doar la certificate, menționând expres despre acestea că se vor acorda doar ținându-se cont de certificatele eliberate în baza legii abrogate nr.42/1990. Din contră, s-a argumentat că legiuitorul s-a referit la titluri - cele instituite la alin. l- care se vor acorda și în condițiile prezentei legi, ținându-se cont de legea-cadru, Legea nr. 42/1990, de unde rezultă temeiul legal pentru al acțiunii.

De asemenea, instanța reține că solicitarea reclamantului nu este de preschimbare a certificatului deja deținut ca regulă generală a Legii nr.341/2004, ci de recunoaștere a calității de revoluționar prin acordarea certificatului aferent. Or, această solicitare reclamantul o putea face doar în baza Legii nr.341/2004 care abrogase Legea nr.42/1990, dar și față de momentul primirii răspunsului de la SSPR din 2008, solicitare întemeiată pe excepția prevăzută de dispozițiile art.10 alin.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004.

Observația instanței că reclamantul prin acțiune solicită recunoașterea calității de revoluționar prin acordarea certificatului care să ateste acest fapt, acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.341/2004 pe de o parte, iar pe de altă parte că reclamantul nu deține certificat în baza Legii nr.42/1990, este incompletă, întrucât nu s-a mers până la capăt cu raționamentul juridic. Astfel, constatarea evidentă este aceea că reclamantul nu deține certificat în baza Legii nr.42/1990 din vina exclusivă a pârâtului SSPR, iar momentul la care a aflat acest lucru a fost în anul 2008 când legea mai sus menționată era abrogată, iar legea în vigoare era 341/2004. Mai mult decât atât retrimiterea întregului dosar s-a bazat pe excepția prevăzută de art.10 alin.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004, prevederi care au fost încălcate în mod flagrant de către pârâta SSPR.

Se mai arată că în data de 16.08.2012 a fost depus prin serviciul registratură la secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, o dată cu precizările și înscrisul - declarația numitei SCHICHT M. dată la Biroul Notarilor Publici Asociați M. M., C. M. și I. R. M. în data de 01.04.2011, înscris ce nu a fost analizat de către instanța de judecată. Prin acest înscris se dovedește faptul că numita Schicht M. în perioada 21 decembrie 1989 - 19 februarie 1990 a avut funcția de secretară pentru C. de Aplicare și Control a Legii nr.42/1990, iar în perioada 1996-1997 Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 și-a mutat sediul în altă locație, ocazie cu care s-au pierdut mai multe dosare ale revoluționarilor. Acest înscris îl consideră extrem de important, în dovedirea acțiunii și se consideră neîndreptățit față de aplicarea unui tratament diferențiat pentru cazuri similare, încălcându-se și dispozițiile art.16 din Legea fundamentală.

De asemenea, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia principiului nediscriminării a statuat constant că "orice diferență de tratament făcută de stat între persoane aflate în situații similare trebuie să-și găsească o justificare obiectivă și rezonabilă."

Această situație s-a concretizat printr-un abuz din partea Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, care s-a prevalat de dispozițiile Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, care a abrogat expres Legea nr.42/1990 și care explică ce se înțelege prin acordarea titlurilor și anume preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, și nu acordarea de noi titluri sau recunoașterea calității de revoluționar, fără a ține cont de excepțiile prevăzute de această lege (art.l0 alin.4 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004).

Intimatul-pârât SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN DECEMBRIE 1989 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, a apărărilor formulate de intimată și a ansamblului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs legat de tardivitatea cererii precizatoare din 16.08.2012, Curtea constată că este nefondat.

Astfel, judecata de primă instanță a avut următoarele termene: 14.11.2011, când s-a amânat cauza pentru ca apărătorul reclamantului să ia cunoștință de întâmpinare și pentru a i se comunica pârâtului o copie a înscrisurilor depuse de reclamant în ședință publică; 06.02.2012, când a fost introdusă în calitate de pârâtă și C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989 și s-a amânat cauza pentru a fi citat noul pârât cu o copie a acțiunii și cu mențiunea de a formula întâmpinare; 02.04.2012, când s-a amânat cauza pentru ca reclamantul să precizeze în scris obiectul acțiunii sale și temeiul legal în baza căruia a formulat cererea; 14.05.2012, când s-a luat act de precizarea orală a reclamantului în sensul că obiectul acțiunii îl constituia obligație de a face întemeiat pe dispozițiile Legea nr. 341/ 2004 și s-a dat termen la 24.09.2012, pentru ca reclamantul să depună la dosar precizarea formulată oral în ședința publică de la acest termen.

Reclamantul a depus o cerere intitulată „precizări cu privire la obiectul prezentei cauze și la temeiurile de drept invocate” la 16.08.2012, prin care a arătat că „obiectul precizat al acțiunii este o obligație de a face și constituie o soluție echitabilă pentru reclamant, anume de a obliga pârâții la constituirea unei comisii speciale în vederea verificării documentelor și a analizării acestora pentru a face propunerea de atribuire a certificatului de revoluționar în sensul avizării favorabile a cererii privind acordarea titlului de luptător.”

Prin încheierea de la 24.09.2012, prima instanță, față de dispozițiile art. 132 și art.134 C.pr.civ. a respins Cererea Precizatoare depusă la dosar de către reclamant, la cel de-al patrulea termen de judecată, ce reprezintă de fapt o Cerere Modificatoare a obiectului acțiunii inițiale, ca fiind tardiv formulată. S-a reținut că, astfel cum se poate observa din conținutul Cererii Precizatoare, la fila 62 dosar, obiectul precizat al acțiunii, îl constituie „ obligația de a face”, partea solicitând obligarea pârâților la constituirea unei Comisii speciale în vederea verificării documentelor și a analizării acestora pentru a face propunerea de atribuire a certificatului de revoluționar în sensul avizării favorabile a cererii privind acordarea titlului de luptător. Raportat la obiectul acțiunii inițiale, prin care se solicita obligarea pârâtului la recunoașterea calității de revoluționar și acordarea certificatul de revoluționar, instanța apreciază că este vorba de fapt de o modificare a acțiunii inițiale și nu de o precizare a acesteia.

Curtea reține că atâta timp cât la termenul din 14.065.2012, cauza a fost amânată pentru a se depune în scris ceea ce se precizase oral de către reclamant, iar acesta prin precizarea scrisă a completat ceea ce precizase oral, cererea din 16.08.2012 este o cerere completatoare, iar nu o cerere precizatoare.

Astfel fiind, rezultă că erau incidente prev. art. 132 Cod de Procedură Civilă, care permitea formularea cererii completatoare doar până la prima zi de înfățișare inclusiv; or, aceasta fusese la data de 14.05.2012, faptul că instanța i-a pus în vedere reclamantului să redacteze în scris ceea ce precizase oral neafectând stabilirea împrejurării ca termenul din 14.05.2012 a fost prima zi de înfățișare.

Curtea reține ca fiind corect acest argument, de altfel aceasta fiind și acțiunea ce a fost soluționată de prima instanță; tardivitatea modificării s-a reținut în raport de solicitarea din cererea completatoare din 16.08.2012 de a se obliga pârâții la constituirea unei Comisii speciale în vederea verificării documentelor și a analizării acestora pentru a face propunerea de atribuire a certificatului de revoluționar, în sensul avizării favorabile a cererii privind acordarea titlului de luptător.

Nu se poate considera că există o contradicție între respingerea tuturor excepțiilor invocate de către pârât și respingerea acțiunii ca neîntemeiată; astfel, instanța de judecată a reținut că reclamantul face dovada depunerii unui dosar în data de 03.08.1996, cu număr 1512 având un conținut de 18 file, fiind depus la C. pentru cinstirea si sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, această Comisie a fost instituită pe baza Legii nr. 42 /1990, dar a avut în vedere temeiul juridic al acțiunii reclamantului astfel cum a fost formulat (și așa cum a reiterat și prin motivul de recurs anterior chiar recurentul), respectiv Legea nr. 341 /2004.

Ceea ce invocă de fapt recurentul este că cele două legi - Legea nr. 42 /1990 și Legea nr. 341 /2004 care a abrogat în mod expres Legea nr. 42 /1990 dar care menține HG nr. 566 /1996, sunt în strânsă legătură și trebuie analizate ca atare. Au mai fost invocate și prev. art. 11 din HG nr. 566 /1996, conform cărora „C. constată, din oficiu sau la cererea celor interesați, calitatea prevăzută de Legea nr. 42 /1990, eliberează certificate doveditoare celor îndreptățiți legal și propune conferirea, de către Președintele României, a titlurilor prevăzute de lege". Potrivit art.14 din același act normativ, „în urma analizării și discutării fiecărui dosar aflat în arhivă sau depus ulterior, comisia emite noul certificat și îl anulează pe cel anterior emis".

Or, așa cum recunoaște și recurentul, regula instituită este de anulare a certificatului emis anterior și a emiterii unuia nou, însă, câtă vreme acestuia nici măcar nu i se emisese acel certificat, nu se punea problema de preschimbare.

Recurentul susține în esență că deși nu a formulat cerere de preschimbare conform Legii nr. 341/ 2004, cererea sa din 1996 formulată în temeiul Legii nr. 42/ 1990 trebuia considerată ca și cerere în sensul Legii nr. 341/ 2004, câtă vreme această din urmă lege a menținut reglementarea din actul normativ anterior ( Legea nr. 42/ 1990).

Or, Curtea constată că nu așa funcționează mecanismul de preschimbare a certificatelor conform Legii nr. 341/ 2004. De esența acordării noului tip de certificat conform Legii nr. 341/ 2004 este deținerea certificatului vechi eliberat conform Legii nr. 42/ 1990, în noua lege existând o singură ipoteză de eliberare a certificatului nou în lipsa celui vechi (art. 10 alin (4 ) din Normele Metodologice de aplicare a Legii 341 /2004, aprobate prin H.G. 1412 /2004, care prevede ca pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate și ale căror nume se regăsesc în listele cuprinzând propunerile făcute de SSPR Administrației Prezidențiale pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1 - 3 din Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau în decretele Președintelui României de atribuire a acestor titluri, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanții vor depune la SSPR, în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie și adeverința prevăzută la alin. (3) lit. d).)

Din actele cauzei rezultă că, într-adevăr, reclamantul a făcut dovada depunerii unui dosar înregistrat sub nr. 1512 la data de 03.08.1996, conținând un nr. de 18 file ( fila 22 dosar), însă aceste documente au fost adresate Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, Comisie constituită în baza Legii nr. 42/1990 și care și-a încetat activitatea la data de 07.05.1997, fără a i se elibera un certificat și fără ca recurentul-reclamant să facă dovada că a deținut un certificat în baza Legii nr. 42/ 1990.

Astfel, recurentul nu se încadra în niciuna din ipotezele care permiteau eliberarea certificatului preschimbat conform Legii nr. 341/ 2004.

Astfel fiind, în mod corect a reținut prima instanță faptul că recurentul-reclamant nu a depus cerere și nu a avut dosar înregistrat pe rolul Secretariatului în baza Legii nr. 341 /2004, neproducând nici o dovadă în acest sens, din moment ce, bonul atașat în copie la dosarul cauzei despre care reclamantul susține că ar demonstra înregistrarea la SSPR în 1996 a dosarului cu nr. 1512 pe numele său, a fost adresat unei alte comisii constituită în baza unei alte legi, după cum s-a arătat mai sus.

Nu se pot atribui acestui bon, care dovedește doar înregistrarea unei cereri la comisia constituită conform Legii nr. 42/ 1990, efectele echivalenței cu o cerere conform Legii nr. 341/ 2004.

Prin urmare, instanța a observat în mod corect că, pe de o parte, prin acțiunea de față reclamantul a solicitat recunoașterea calității de revoluționar și acordarea certificatului care să ateste acest fapt, acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 341/2004, iar pe de altă parte că, reclamantul nu deține certificat în baza Legii nr. 42/1990.

Este evident că Legea nr.341/2004 a avut ca scop doar preschimbarea certificatelor dobândite în baza Legii nr. 42 /1990, aceasta reieșind chiar din ansamblul normelor cuprinse de această lege.

Recurentul a mai invocat faptul că nu deține certificat în baza Legii nr. 42 /1990 din vina exclusivă a pârâtului SSPR, iar momentul la care a aflat acest lucru a fost în anul 2008 când legea mai sus menționată era abrogată, iar legea în vigoare era Legea nr. 341 /2004.

Curtea reține apărările intimatei, în sensul că, chiar dacă ar fi depus vreun dosar la C. pentru Cinstirea si Sprijinirea Eroilor Revoluția Române, reclamantul trebuia să întreprindă, în continuare, demersurile necesare pentru acordarea calității pretinse, de către această comisie. În acest sens, potrivit ort 5 alin. (2) din Legea nr. 42 /1990, cu modificările și completările ulterioare, această persoană a avut posibilitatea legală, în toată perioada funcționării Comisiei pentru Cinstirea si Sprijinirea Eroilor Revoluției Române din Decembrie 1989, să conteste la C. P. pentru controlul aplicării Legii nr. 42 /1990, faptul că această comisie nu i-a acordat certificatul de revoluționar pentru calitatea solicitată si numele său nu a fost propus Administrației Prezidențiale, în vederea acordării titlului de Luptător pentru V. Revoluției Române din Decembrie 1989. Mai mult decât atât, chiar dacă ar fi primit un număr de înregistrare ale acestui dosar, reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi adresat Comisiei pentru Cinstirea si Sprijinirea Eroilor Revoluției Române din Decembrie 1989 cu o petiție sau cu o solicitare prin care să i se comunice situația soluționării acestui dosar; de asemenea, nu a făcut dovada că ar fi adresat Comisiei Parlamentare pentru controlul aplicării legii nr. 42 /1990 o contestație referitor la neacordarea certificatului de revoluționat pentru calitatea pretinsă de această persoană, în termen de 30 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a listelor cuprinzând propunerile menționate anterior. Mai mult decât atât, în urma acestor demersuri reclamantul a avut posibilitatea legală de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În sfârșit, cât privește argumentul recurentului legat de declarația numitei Schicht M. dată la Biroul Notarilor Publici Asociați M. M., C. M. și I. R. M. în data de 01.04.2011, Curtea constată că această declarație, deși nu a fost analizată în cuprinsul considerentelor sentinței, nu duce la nelegalitatea sau netemeinicia sentinței, câtă vreme instanța are obligația de a analiza numai înscrisurile considerate relevante pentru soluționarea cauzei; or, această declarație, deși tinde a dovedi că s-ar fi putut pierde dosarul reclamantului depus conform Legii nr. 42/ 1990, nu are relevanță, numai o hotărârea judecătorească civilă sau penală care să constate pierderea și să dispună reconstituirea ar putea avea o relevanță sub aspectul că reclamantul ar fi avut un drept la certificatul de revoluționar conform Legii nr. 42/ 1990; pe de altă parte, câtă vreme reclamantul a dovedit că ar fi depus un astfel de dosar conform bonului nr. 1512 înregistrat la data de 03.08.1996, conținând un nr. de 18 file ( fila 22 dosar), o dovadă suplimentară sub acest aspect de fapt nu mai este necesară; dar depunerea dosarului nu echivalează cu obținerea certificatului, aceasta fiind împrejurarea nedovedită de reclamant ți care duce la respingerea cererii de chemare în judecată de față.

Invocarea jurisprudenței CEDO nu este relevantă, câtă vreme analiza în astfel de situații se face de la caz la caz, neputându-se prezuma că toate persoanele interesate s-au aflat în aceeași situație.

De asemenea, nu se poate reține nici că recurentul a făcut dovada unui abuz din partea Guvernului României - Secretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor din decembrie 1989, prin prevalarea de dispozițiile Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, deoarece aplicarea dispozițiilor legale nu poate constitui un abuz de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 5602 din data de 08.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ de recurentul – reclamant V. R., în contradictoriu cu intimații – pârâți G. României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și C. P. a Revoluționarilor din Decembrie 1989, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 02 decembrie 2013.

Președinte Judecător Judecător Grefier

A. V. M. M. P. M. D. R. B.

Red./Tehnored. A.V. /2 ex./29.01.2014

Tribunalul Ialomița – jud. fond A. G. M.

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2786/2013. Curtea de...		Pretentii. Decizia nr. 2728/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5442/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5442/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI