Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2944/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2944/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 113/87/2011*
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2944
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.06.2013
C. CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: P. A.
JUDECĂTOR: G. G.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă P. C. Sîrbeni, împotriva sentinței civile nr.983/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de C. a României – Camera de C. Teleorman.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă C. de C. a României – Camera de C. Teleorman prin consilier juridic A. S. în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind recurenta reclamantă P. C. Sîrbeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul, intimata pârâtă prin consilier juridic declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata pârâtă C. de C. a României – Camera de C. Teleorman prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, având în vedere că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă obligatorie a contestației împotriva Deciziei nr.63/2010 emisă de C. de C. Teleorman.
C. declară dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
C.
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman-Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, reclamanta P. C. Sârbeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României – Camera de C. Teleorman, anularea Deciziei nr.63/2010 emise de pârâtă cu privire la procesul verbal de constatare nr.2641/9.12.2010, încheiat în urma misiunii de audit financiar al contului de execuție bugetară și a bilanțului contabil pe anul 2009; suspendarea executării actului administrativ reprezentat de Decizia Camerei de C. Teleorman, până la soluționarea definitivă a litigiului.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în perioada 2.11.2010 – 10.12.2010 a avut loc la sediul primăriei controlul privind auditul financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2009, efectuat de Camera de C. Teleorman, susținând, în esență, că actele emise ca urmare a acestui control sunt nelegale și netemeinice.
Prin întâmpinare, pârâta C. de C. a României a invocat excepția necompetenței materiale, solicitând admiterea acesteia.
Prin sentința nr. 197/17.03.2011, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materialei și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București, reținând incidența în cauză a dispozițiilor punctului 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de C. nr.130/04.11.2010.
Învestită cu soluționarea cauzei, C. de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.6584 din 9 noiembrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman
Pentru a pronunța această soluție, C. de apel a reținut că în cauza de față actul contestat și care produce efecte juridice este Decizia nr.63/2010 emisă de Camera de C. a județului Teleorman și, în plus, chiar din reglementarea dată de art. 10 alin. (4), art. 11 alin. (2), art. 16, art. 21 și urm. din Legea nr.94/1992 rezultă că doar legiuitorul poate stabili competența instanțelor de judecată, ceea ce a și făcut prin art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 coroborat cu art.10 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului, potrivit dispozițiilor art.10 alin.(1) din Legea nr. 554/2004.
Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr._ .
Prin decizia civilă nr. 1810/3.04.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei privind reclamanta P. comunei Sîrbeni în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României-Camera de C. Teleorman în favoarea Tribunalului Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal.
Cauza a fost repusă pe rolul Tribunalului Teleorman ța data de 19.07.2012, cu prim termen de judecată la 06.09.2012.
La data de 13.08.2012, și-a completat actiunea în sensul că drepturile salariale în litigiu fac obiectul LEGI nr. 84 din 14 iunie 2012, publicata in M. Of. Numărul 401 din 15 iunie 2012 - privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului plătit din fonduri publice.
Prin sentința civilă nr. 9873/30.12.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamanta P. comunei Sîrbeni ca nefondată. A fost admisă excepția inadmisibilității invocată de către pârâta C. de C. a României – Camera de C. Teleorman. A fost respinsă cererea formulată de reclamanta P. comunei Sîrbeni privind anularea Deciziei nr.63/2010 emisă de pârâta Camera de C. Teleorman, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Cererea formulată de reclamanta P. comunei Sârbeni privind suspendarea executării Deciziei nr. 63/2010 emisă de pârâta C. de C. a Romaniei - Camera de C. Teleorman nu poate fi primită din următoarele considerente:
In general, un act administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei cereri de suspendare a executării trebuie să „pipăie” fondul, evitând a se pronunța asupra acestuia, pentru a constata dacă într-adevăr cererea vizează un act administrativ vădit nelegal, iar executarea lui imediată fiind de natură să creeze efecte nejustificate cu privire la situația reclamanților.
Din analiza prev. art.14 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, rezultă fără echivoc, că pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: sa existe un caz bine justificat si pentru prevenirea unei pagube iminente.
In privința primei condiții, dispozițiile art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004 lămuresc conținutul noțiunii de cazuri bine justificate, aceasta referindu-se la împrejurările legate de starea de fapt si de drept,care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Reclamanta nu a prezentat prin cererea de suspendare care sunt împrejurările legate de starea de fapt si de drept,care sunt de natura sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, făcând doar trimitere la elementele de nelegalitate si netemeinicie ale fondului cauzei.
În atare situatie, tribunalul a constatat ca nu se poate pronunta asupra cererii de suspendare fara a se pronunta asupra argumentelor de drept si fapt care privesc fondul cauzei.
Totodată, reclamanta nu a făcut dovada pagubei iminente care îi va fi cauzată prin actul administrativ fiscal atacat, asa cum este definita in art.2 alin.1 lit.ș) din Lg.554/2004. Potrivit acestei dispoziții legale “paguba iminentă reprezintă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”.
Pentru a face dovada pagubei iminente, reclamanta trebuia să prezinte care este prejudiciul material viitor cauzat de actul administrativ fiscal atacat, mai ales că problema restituirii sumelor încasate de către salariatii ca spor dispozitiv, spor calculator, ajutor hrană, prime de 8 Martie, 1 Iunie și C. anterior intrării în vigoare a Legii nr.284/2010 nu se mai pune ca urmare a amnistierii fiscale prevăzută prin Legea nr. 84/14.06.2012.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art.14 din Lg.554/2004, modificată și completată, tribunalul a constatat cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 63/2010 emisă de pârâta C. de C. a Romaniei - Camera de C. Teleorman ca nefondată.
În temeiul art. 137 din Codul de procedură civilă, tribunalul a examinat cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de către pârâta C. de C. a Romaniei- Camera de C. Teleorman exceptie de fond care face de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Este vorba despre o exceptie de fond deoarece privește o cerință pentru declanșarea procedurii judiciare.
În speța de față a fost invocată excepție inadmisibilității pentru lipsa procedurii contestației împotriva deciziei reglementată de pct. 92 - 108 din Regulament este o procedură administrativă obligatorie.
Reclamanta a formulat prezenta acțiune direct în fața instanței de judecată, fără a parcurge procedura administrativă obligatorie a contestației împotriva Deciziei nr.63/2010 emisă de Camera de C. Teleorman în condițiile prevăzute de
Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., aprobat prin Hotărârea nr. 1/04.02.2009 a Plenului Curții de C. a României.
Potrivit punctelor 92-106 din Regulament împotriva măsurilor dispuse prin decizia Camerei de C., persoana interesată poate depune contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii acesteia.
În urma soluționării contestației se emite o încheiere, care poate fi atacată la instanța le contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Punctele 106 și 108 din Regulament prevăd faptul că, împotriva hotărârilor înscrise în încheiere, entitatea verificată, în termen de 15 zile lucrătoare de a primirea comunicării, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Procedura contestației împotriva deciziei reglementată de pct. 92 - 108 din Regulament este o procedură administrativă obligatorie, la care partea nu are dreptul să renunțe, care trebuie urmată și care trebuie să se finalizeze într-o încheiere, aceasta putând fi atacată la instanța de contencios competentă, în condițiile Legi nr. 554/2004.
Conform art.109 alin.2 C.proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei procedurii prealabile, în condițiile stabilite de aceea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Acțiunea administrativă prealabilă reprezintă o instituție de drept public și este întemeiată pe dreptul de revocare a actului administrativ de către autoritatea administrativă emitentă.
Accesul la calea jurisdicției judiciare este condiționat, așadar, de parcurgerea Procedurii administrative prealabile, instanța de contencios administrativ neputând fi sesizată anticipat sau concomitent.
În speță, nu rezultă că reclamanta, anterior sesizării instanței a urmat procedura administrativă prealabilă, condiție de admisibilitate cerută de art.7 din Legea nr.554/2004.
In cauza de față, nu s-a făcut dovada contestării Deciziei nr. 63/2010 în cadrul procedurii administrative obligatorii, Tribunalul rspingând cererea formulată de reclamanta Primaria comunei Sârbeni privind anularea Deciziei nr. 63/2010 emisă de pârâta Camera de C. Teleorman, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta reclamantă Primaria comunei Sârbeni, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, arătând faptul că, din cuprinsul acțiunii rezultă că împotriva măsurilor dispuse de Camera de C. Teleorman autoritatea publică locală a formulat obiecțiuni în termen legal, fapt pentru care consideră că a urmat procedura administrativă prealabilă.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul formulat de recurentul reclamant, în raport de dispozițiile legale incidente, C. reține următoarele:
Prin recursul formulat recurenta reclamantă critică sentința pronunțată de instanța de fond ca netemeinică și nelegală, susținând în esență că împotriva măsurilor dispuse de Camera de C. Teleorman autoritatea publică locală a formulat obiecțiuni în termen legal, urmând procedura administrativă prealabilă.
Analizând probele administrate în cauză pe care se întemeiază soluția adoptată de instanța de fond se constată că recurenta reclamantă a formulat cerere de chemare în judecată direct în fața instanței fără a parcurge procedura contestării împotriva deciziei nr.63/2010 emisă de Camera de C. potrivit Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activității Curții de C. conform cărora se depune contestație în termen de 15 zile lucrătoare împotriva măsurilor luate de către Camera de C.. În urma soluționării contestației, C. de C. emite o Încheiere care poate fi atacată la instanța competentă în condițiile Legii nr. 554/2004.
Procedura contestației împotriva deciziei reglementată de pct.92-108 din Regulament este procedura administrativă obligatorie care urmează a fi finalizată printr-o încheiere ce poate fi atacată la instanța competentă și cum recurenta nu a parcurs procedura administrativă în mod corect instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile legale mai sus citate prin raportare la art.312 Cod de procedură civilă recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă P. C. Sîrbeni, împotriva sentinței civile nr.983/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. de C. a României – Camera de C. Teleorman, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. P. A. G. G.
GREFIER
C. D.
Tribunalul Teleorman – SCMASCAF
Jud.fond.T. N.
Red.jud.G.G./2 ex./
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 07-03-2013, Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2786/2013. Curtea de... → |
|---|
