Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 4327/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4327/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 6261/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4327
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 21.10.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 7356 din data de 06.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , de recurentele – reclamante P. I., T. A., C. R. și V. R., în contradictoriu cu intimatul – pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 alin. (1) din Codul de Procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2013, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 07.07.2011, sub nr._, reclamantele P. I., T. A., C. R. și V. R., în contradictoriu cu pârâtul M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 10% din salariul de bază, începând cu data emiterii Ordinului nr. 605/29.04.2009 al MMFPS pentru reclamanta V. R. până la 1.01.2010 și ulterior plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15% până la data încetării îndeplinirii condițiilor impuse de actele normative care reglementează acordarea acestui spor, iar pentru celelalte reclamante T. A., P. I. și C. R., obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15 % de la data de 1.08.2010 până la data încetării îndeplinirii condițiilor impuse de actele normative care reglementează acordarea acestui spor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 7356 /06.12.2011, prin care a dispus respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 16 din OUG 6/2007: „1) Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj. (2) Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. (3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.”
După data de 01.01.2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 potrivit căreia: „(1) Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază.(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții deosebite de muncă, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, avizat de M. M., Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice. (art. 9 anexa III).”
După data de 01.01.2011 sunt aplicabile dispozițiile art. 1 anexa nr. 1 cap. I pct. B din Legea nr. 284/2010. Acest text de lege prevede că „(1) Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat.(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.”
După cum se poate observa legiuitorul a lăsat organului administrativ libertatea de apreciere cu privire la cuantumul concret al sporului, stabilind, în toate situațiile doar limita maximă a acestuia. Instanța nu se poate substitui organului administrativ pentru a impune ca sporul să fie acordat, în situația în speță, în limita maximă permisă de legiuitor, în condițiile în care organul administrativ a acționat în limitele marjei sale de apreciere. Or, în speță reclamantelor li s-a acordat sporul solicitat în procent de 1% în condițiile în care depășirea limitelor admis pentru radiația electromagnetică a fost minimă. Procedând astfel, nu se poate afirma că organul administrativ a depășit limitele marjei sale de apreciere.
Cât privește acordarea acestui spor într-un alt cuantum, pentru persoane din cadrul instituției care au obținut hotărâri judecătorești, curtea a constatat că, pe de o parte practica judiciară nu constituie izvor de drept iar pe de altă parte nu se poate afirma că reclamantele s-ar afla în aceeași situație ca și persoanele care au obținut hotărâri judecătorești întrucât în cazul respectiv organul administrativ nu mai are nici o marjă de apreciere fiind ținut de dispozitivul hotărârii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamantele P. I., T. A., C. R. și V. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile recurate in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata, obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 10% din salariul de bază, începând cu data emiterii Ordinului nr. 605/29.04.2009 al MMFPS pentru reclamanta V. R. până la 1.01.2010 și ulterior plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15%, până la data încetării îndeplinirii condițiilor impuse de actele normative, care reglementează acordarea acestui spor, iar pentru celelalte reclamante obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15% de la data de 1.08.2010, până la data încetării îndeplinirii condițiilor impuse de actele normative, care reglementează acordarea acestui spor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In fapt, recurentele – reclamante au arătat ca sunt funcționari publici în cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale (MMFPS) de la data de 1.08.2010. respectiv din 2008, astfel cum rezultă din actele administrative de numire in funcție publică.
Potrivit art. 16 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariate și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată prin Legea nr. 417 /2006, angajatorul era obligat să acorde un spor pentru condiții vătămătoare de până la 10% din salariul de bază întrucât potrivit măsurătorilor efectuate de către Agenția de Cercetare Tehnică pentru Tehnologii Militare în sediile MMFPS, valorile densității de putere ale câmpului electromagnetic depășesc valoarea nivelului de referință stabilit prin H.G. nr. 1136 /2006.
Au arătat recurentele – reclamante că în locația în care își desfășurau activitatea, există instalații de microunde, instalații de curenți de mare frecvență și stații de bruiaj, astfel încât condițiile vătămătoare subzista și în prezent și vor exista și pe viitor.
Sporul pentru condiții vătămătoare se acordă funcționarilor publici care desfășoară activitate în autoritățile și instituțiile publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut mai sus și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, iar locurile de muncă pentru care se acordă sporul de până la 10% vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens (OG nr.6/2007).
Conform H.G. nr. 1136/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice, în domeniul de frecvență de 10-400 MHZ, nivelul maxim admis, pentru timp de expunere de 8 ore, este de 0, 125 W/mp. Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare a constatat că a fost depășit acest nivel maxim admis, constatându-se valori cuprinse între 0.13 și 0.14 W/mp, valori care subzistă și în prezent.
Până la data de 15.04.2009, toți funcționarii din cadrul ministerului au beneficiat de un spor pentru condiții vătămătoare de 10%, în conformitate cu art. 16 din H.G. nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr. 223/2007, modificată și completată de O.G. nr. 9/2008.
Având în vedere Ordonanța de Urgentă nr. 35/2009 privind reglementarea unor masuri în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare, MMFPS a emis Ordinul nr. 605/29.04.2009 prin care au fost diminuate sporurile legale în vigoare, până la un procent de 1% pentru: complexitatea muncii în cazul auditorilor și a persoanelor desemnate să efectueze control financiar preventiv și pentru sporul de condiții vătămătoare de muncă. Funcționarii publici din minister au fost de acord cu această măsură temporară (prin semnarea unor tabele nominale la nivel de direcții), fiindu-le garantat faptul că, nu vor avea loc disponibilizări de personal și alte măsuri de reduceri salariale, Ordinul sus menționat urmând a se aplica doar până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Recurentele – reclamante A. T., I. P. și R. C. au precizat că au fost numite în funcție publică, în cadrul MMFPS, în august 2010.
In anul 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. In acest context, drepturile salariale ale funcționarilor publici din cadrul ministerului au fost stabilite în conformitate cu noua lege, păstrându-se sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 1%, conform Ordinului ministrului muncii, familiei și protecției sociale nr. 6J)5/2009, deși prin Anexa III (Reglementări specifice funcționarilor publici). Secțiunea a 3 a (Sporuri), art. 9, se prevede faptul că, funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază.
Începând din luna mai 2010, urmare a punerii în aplicare a Sentinței nr. 4477/23.12.2009 a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal, majoritatea funcționarilor publici din minister beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază, pe când recurentele – reclamante, în condițiile în care expunerea la condițiile vătămătoare este aceeași, beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de 1% din salariul de bază, deși lucrează în aceeași clădire și în aceleași birouri cu personalul ministerului care beneficiază de sporul de 10% din salariul de bază.
Având în vedere că începând cu data de 1 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea cadru nr. 284/28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și faptul că, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege, au solicitat, prin plângerea înaintată pârâtului aplicarea unitară și nediscriminatorie a legii, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) și art. 47 care stipulează că, sporurile, indemnizațiile, primele și compensațiile specifice domeniului de activitate ce se acordă personalului bugetar sunt prevăzute în Anexele I-VIII și că Anexele nr. I-VIII, fac parte integrantă din prezenta lege, respectiv prevederile Anexei I, lit. b), art. 1, alin. (1) și (2), în sensul acordării sporului pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază, pentru toți funcționarii publici din cadrul MMFPS.
Prin Adresa MMFPS nr. 264/21.03.2011, pârâtul arată că, în anul 2011, potrivit prevederilor art. l din anexa nr. l, cap. I, pct. B din Legea cadru nr. 284/2010, funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat. Mai arată pârâtul că, locurile de muncă, categoriile de personal care beneficiază, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat, potrivit legii, având la bază buletinele de determinare sau de expertizare emise de către autoritățile abilitate in acest sens. De asemenea, se arată că, pentru înlăturarea diferențierilor semnalate de petenți se impune aplicarea în mod unitar a prevederilor legale in vigoare de acordare a sporului de 15% din salariul de bază funcționarilor publici care lucrează în aceleași condiții, determinate ca periculoase sau vătămătoare, potrivit legii.De asemenea, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a apreciat că, pentru înlăturarea diferențierilor semnalate de petenți se impune aplicarea in mod unitar a prevederilor legale in vigoare de acordare a sporului de 15% din salariul de bază funcționarilor publici care lucrează în aceleași condiții, determinate ca periculoase sau vătămătoare
Recurentele – reclamante au arătat instanței că, în speță, nu au fost consultate sindicatele, ci, potrivit Ordinului nr.605/29.04.2009 al MMFPS acestea beneficiază de sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 1%, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și, cei care, potrivit Sentinței civile nr. 4477/23.12.2009 a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal, beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază.
In conformitate cu prevederile art. 16 din OUG nr.6/2007, „Sporul pentru condiții vătămătoare, de pana Ia 10% din salariul de baza, se acorda funcționarilor publici care își desfășoară activitatea in cadrul autorităților si instituțiilor publice in care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvența produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecventa sau stații de bruiaj. Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) si condițiile de acordare se stabilesc, in limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea in cheltuielile de personal prevăzute in bugetul aprobat. Locurile de munca pentru care se acorda sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate in acest sens".
Aceste prevederi s-au aplicat până la data de 1.01.2010, când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, potrivit căreia funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază. Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții deosebite de muncă precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc având la bază buletinele de determinare, sau după caz, de expertizare, emise de autoritățile abilitate în acest sens, prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor, sau după caz, a reprezentanților funcționarilor publici (anexa nr.3, art.9).
Începând cu 1.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr. 284/2010, potrivit căreia, funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de pana la 15% din salariul de baza, corespunzător timpului lucrat. Locurile de munca, categoriile de personal, mărimea concreta a sporului, precum si condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, in limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la baza buletinele de determinare sau. după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate in acest sens ( art. l din anexa nr. l, cap. I. pct. B).
Prin Sentința civila nr. 7356 /6.12.2011, pronunțata in Dosarul nr. 6261 /2/2011, Curtea de Apel - Secția a VIII-a contencios Administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantelor ca neîntemeiata.In luarea acestei hotărâri, instanța a avut in vedere faptul ca legiuitorul a lăsat organului administrativ libertatea de apreciere cu privire la cuantumul concret al sporului si ca instanța nu se poate substitui organului administrativ pentru a impune ca sporul sa fie acordat in limita maxima permisa de legiuitor, in condițiile in care depășirea limitelor admise pentru radiația electromagnetica a fost minima.De asemenea, a apreciat instanța ca reclamantele nu se afla in aceeași situație ca persoanele care sunt beneficiarele sentinței civile depusa la dosarul cauzei, pentru ca, in acel caz, organul administrativ nu mai are nicio marja de apreciere fiind ținut de dispozitivul hotărârii.
Recurentele – reclamante au criticat sentința civila pentru motive de nelegalitate, pentru următoarele motive:
Prima susținere a instanței este data cu aplicarea greșita a textelor legale in materie, întrucât natura juridica a acestui spor vizează condiții vătămătoare, situație in care nu este la latitudinea conducătorului sa aprecieze oportunitatea acordării sale in cuantum de 10% pentru unii din angajați iar pentru alți angajați în cuantum de 1%, atâta timp cat din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, reclamantele au făcut dovada ca îndeplinesc condițiile impuse de lege, in sensul ca își desfășoară activitatea in spatii in care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvența produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecventa sau stații de bruiaj si ca, valorile maxime admise ale densității de putere ale câmpului electromagnetic au fost depășite, neavând importanta cat de mult a fost depășita valoarea maxima.
Ordinul ministrului muncii nr. 605/29.04.2009 prin care au fost diminuate sporurile legale în vigoare, până la un procent de 1% pentru complexitatea muncii în cazul auditorilor și a persoanelor desemnate să efectueze control financiar preventiv și pentru sporul de condiții vătămătoare de muncă urma a se aplica doar până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Legalitatea măsurii dispuse prin Ordinul ministrului muncii nr. 605/29.04.2009 al MMFPS prin care au fost diminuate sporurile legale în vigoare, până la un procent de 1% pentru complexitatea muncii în cazul auditorilor și a persoanelor desemnate să efectueze control financiar preventiv și pentru sporul de condiții vătămătoare de muncă a fost analizată de Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal care, prin Sentința civilă nr. 4477/23.12.2009, rămasă definitivă și irevocabilă, a obligat M. M. să acorde personalului angajat sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 10% din salariul de bază.
Dreptul de apreciere recunoscut de legiuitor ordonatorului principal de credite pentru stabilirea procentului în cazul sporului pentru condiții vătămătoare de muncă nu poate fi exercitat în mod discreționar și, în consecință, reducerea acestui spor de la 10% la procentul de 1% nu poate interveni în lipsa unei justificări obiective și a unor criterii clar determinate, în raport de natura funcției publice ocupate și de condițiile concrete în care își desfășoară activitatea funcționarului public.
Astfel, instanța de fond ar fi trebuit să rețină că, și în cazul reclamantelor, M. M. nu a constatat existența unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere la acordarea sporului de 10% pentru condiții vătămătoare de muncă în baza măsurătorilor efectuate de Agenția de Cercetare pentru Tehnică și Tehnologii Militare care a constatat că a fost depășit nivelul maxim admis pentru timp de expunere de 8 ore, conform H.G. nr. 1136/30.08.2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri electromagnetice, valori care subzistă și în prezent.
De asemenea, instanța nu a avut in vedere faptul ca paratul, prin Adresa nr. 264 /21.03.2011, depusa la dosarul cauzei, recunoaște ca, pentru înlăturarea diferențierilor semnalate de petenți se impune aplicarea in mod unitar a prevederilor legale in vigoare de acordare a sporului de 15% din salariul de bază funcționarilor publici care lucrează în aceleași condiții, determinate ca periculoase sau vătămătoare, potrivit legii.
Totodată, recurentele – reclamante au arătat ca în speță, nu au fost consultate sindicatele, ci, potrivit Ordinului nr. 605 /29.04.2009 al MMFPS, care urma a se aplica doar până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, beneficiază de acordarea sporului în procent de 1%, deși își desfășoară activitatea în aceleași condiții ca și, cei care, potrivit sentinței civile nr. 4477/23.12.2009 a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal, beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază.
Prin urmare, susținerea instanței ca nu se afla in aceeași situație ca beneficiarii Sentinței civile nr. 4477 /23.12.2009 a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal, este nefondata, atâta timp cat însuși paratul arata ca funcționarii publici care lucrează în aceleași condiții, determinate ca periculoase sau vătămătoare, potrivit legii trebuie sa beneficieze de acest spor in cuantumul maxim prevăzut de lege.
In aceste condiții, se poate observa ca, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, își desfășuram activitatea în cadrul autorității pârâte în locuri în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvența produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecventa sau stații de bruiaj și că valorile maxime admise ale puterii densității de putere ale câmpului electromagnetic au fost depășite, astfel că sunt îndreptățite să primim sporul pentru condiții vătămătoare cel puțin în cuantumul de 10%, cuantum de care beneficiază ceilalți funcționari publici din minister.
De asemenea, recurentele – reclamante au apreciat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere principiul nediscriminării, potrivit căruia violarea acestuia există atunci când se aplică tratament diferențial unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite.
Potrivit art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, „exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazata pe religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", enumerarea din acest articol neavând un caracter limitativ, ci unul pur exemplificativ.
In speță este violat acest principiu, întrucât recurentele – reclamante se află în aceeași situație ca și funcționarii publici, care sunt beneficiari ai sentinței civile mai sus arătate, in sensul ca își desfășoară activitatea în cadrul autorității pârâte în locuri in care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvența produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înalta frecventa sau stații de bruiaj și valorile maxime admise ale puterii densității de putere ale câmpului electromagnetic au fost depășite.
In plus, recurentele – reclamante au mai arătat că prin Legea nr. 283 /14.12.2011 privind aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 80 /2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37 /2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 12 alin.(2) și (3) s-a prevăzut: „(2) Sporurile pentru condiții de muncă prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, se acordă și personalului nou-încadrat și personalului ale cărui raporturi de muncă sau serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-au reluat activitatea în anul 2012, numai în măsura în care acesta își desfășoară activitatea în aceleași condiții de muncă cu ale personalului care beneficiază de aceste sporuri din instituția/autoritatea publică respectivă, într-un cuantum egal cu cel stabilit pentru funcțiile similare în plată. (3) începând cu data de 1 ianuarie 2012, prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunzător personalului încadrat și personalului care și-a reluat activitatea, în anii 2010 și 2011, cu respectarea art. 6 alin. (4) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare."
Recurentele – reclamante au mai arătat instanței că prin Ordinul ministrului muncii nr. 88/16.01.2012, pe care l-au anexat în copie, "pentru aplicarea unitară și nediscriminatorie a legii" (așa cum se menționează în Nota la Ordin - pe care au anexat-o în copie), începând cu luna ianuarie 2012 intimatul pârât a acordat sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase în procent de 10% pentru toți angajații MMFPS care beneficiau de spor pentru condiții vătămătoare, recunoscând în Nota la Ordin că: "s-a creat o situație discriminatorie între angajații care își desfășoară activitatea în cadrul ministerului" și că: "deși lucrează în aceeași clădire sau birou, unii angajați beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază (cei care au câștigat în instanță acest drept), pe când ceilalți salariați, majoritatea angajați în minister ulterior acțiunii în instanță, beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de 1% din salariul de bază, deși expunerea la câmpul electromagnetic este aceeași."
Având in vedere cele expuse, recurentele – reclamante au apreciat că instanța de fond, pronunțându-se de la primul termen, a pronunțat sentința civila recurată cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 16 din OG nr. 6/2007, art. 9 din anexa nr. 3 din Legea nr. 330/2009, art. l din anexa nr. l, cap. I, pct. B din Legea nr. 284/2010, și fără a cerceta și aspectele semnalate mai sus și nesocotind dispozițiile art. 129 alin. (4) și (5) indice 1 din Codul de procedură civilă.
Astfel, pentru a pronunța o soluție temeinică și legală, judecătorul trebuie dă aibă un rol activ, fiind dator să pună întrebări părților sau să pună în dezbatere lor orice împrejurare de fapt și de drept care duce Ia dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, iar dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele.
De asemenea, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.
Neprocedând în acest fel și pronunțându-se de la primul termen, recurentele – reclamante au apreciat că, în raport de motivele invocate, de susținerile părților și de înscrisurile depuse, instanța de fond trebuia să constate, mai întâi, că reclamantele erau îndreptățite la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare în procent de cel puțin 10% din salariul de bază, începând cu data emiterii Ordinului nr. 605/29.04.2009 al MMFPS pentru reclamanta V. R. și de la data de 01.08.2010 pentru celelalte reclamante și, mai apoi, având în vedere Adresa MMFPS nr. 264/21.03.2011, răspuns la Plângerea prealabilă, în care pârâtul arată că, în anul 2011, potrivit prevederilor art. l din anexa nr. l, cap. I, pct. B din Legea cadru nr.284/2010, funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat și că, pentru înlăturarea diferențierilor semnalate de petenți se impune aplicarea in mod unitar a prevederilor legale in vigoare de acordare a sporului de 15% din salariul de bază funcționarilor publici care lucrează în aceleași condiții, determinate ca periculoase sau vătămătoare, potrivit legii, să se pronunțe asupra acordării sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază.
Ori, de exemplu, instanța de fond nu a solicitat reclamantelor, pentru a verifica situația în care se află fiecare reclamantă, să facă dovada că sunt funcționari publici în cadrul ministerului sau că își desfășoară activitatea la sediul ministerului unde au fost făcute măsurătorile.
In consecința, recurentele – reclamante au solicitat instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate și obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 10% din salariul de bază, începând cu data emiterii Ordinului nr. 605/29.04.2009 al MMFPS pentru reclamanta V. R. și de la data de 01.08.2010 pentru celelalte reclamante și, ulterior, având în vedere Adresa MMFPS nr. 264/21.03.2011. răspuns la Plângerea prealabilă, plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de până la 15%, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
In susținerea recursului, s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, s-au invocat dispozițiile pe art. 304 indice 1, art. 304 pct. 9 C., art. 16 din OG nr. 6/2007, art. 9 din anexa nr. 3 din Legea nr. 330/2009, art. l din anexa nr. l, cap. I, pct. B din Legea nr. 284/2010.
Prin întâmpinarea formulată la data de 01.06.2012, intimatul – pârât M. M., Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea cererii de recurs, ca nefondată, fără a indica alte argumente suplimentare.
La Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 09.05.2012, sub nr._ .
Prin încheierea nr. 1658 din data de 25 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (2) și (4) din Legea nr. 2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să soluționeze.
La Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată la data de 03.07.2013, sub nr. _ .
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea, în majoritate, constată următoarele:
In fapt, recurentele – reclamante au arătat ca sunt funcționari publici în cadrul Ministerului M., Familiei și Protecției Sociale (MMFPS) de la data de 1.08.2010 (reclamantele T. A., P. I. și C. R.), respectiv din 2008 (reclamanta V. R.), astfel cum rezultă din actele administrative de numire in funcție publică.
Prin cererea de față, recurentele-reclamante au solicitat acordarea sporului pentru condiții vătămătoare, spor ce nu le-a fost acordat pentru perioada mai sus menționată.
În drept, potrivit art. 16 din OUG 6/2007: „1) Sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează câmpuri electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj. (2) Categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut la alin. (1) și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat. (3) Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin. (1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.”
Prin Ordinul ministrului muncii nr. 605 /29.04.2009 au fost diminuate sporurile legale în vigoare, până la un procent de 1% pentru complexitatea muncii în cazul auditorilor și a persoanelor desemnate să efectueze control financiar preventiv și pentru sporul de condiții vătămătoare de muncă, iar acesta urma a se aplica doar până la . legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
După data de 01.01.2010, a intrat în vigoare Legea nr. 330 /2009 potrivit căreia: „(1) Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții deosebite de muncă, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, avizat de M. M., Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice. (art. 9 anexa III).”
După data de 01.01.2011, sunt aplicabile dispozițiile art. 1 anexa nr. 1 cap. I pct. B din Legea nr. 284/2010, care prevăd că „(1) Funcționarii publici beneficiază de un spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat. (2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.”
Legalitatea măsurii dispuse prin Ordinul ministrului muncii nr. 605 /29.04.2009 al MMFPS prin care au fost diminuate sporurile legale în vigoare, până la un procent de 1%, a fost analizată de Curtea de Apel București - Secția C. Administrativ și Fiscal care, prin Sentința civilă nr. 4477 /23.12.2009 pronunțată în dosar nr. 5519._, rămasă definitivă și irevocabilă, a obligat M. M. să acorde personalului angajat sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 10 % din salariul de bază.
Ceea ce invocă în esență recurentele reclamante este crearea unei discriminări între angajații aceleiași instituții; pe de o parte, cei care au fost reclamanți în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 4477/ 23.12.2009 a C.-Secția a VIII a SCAF, care beneficiază de un spor de 10% ca urmare a aplicării acestei sentințe; pe de altă parte, reclamantele, care nu beneficiază de acest spor, deși lucrează în aceleași condiții.
Or, sub aspectul discriminării, ca și aspect ce încalcă dreptul la un proces echitabil, Curtea reține ca argument hotărâtor necesitatea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. c. României ). Curtea mai are în vedere și faptul că se impune analizarea prezentei cereri prin prisma verificării încălcării sau nu a dispozițiilor art. 6 din CEDO prin practica neunitară a instanțelor de recurs în această materie.
Se mai are în vedere și atitudinea instituției pârâte, care a emis Ordinul nr. 88/ 16.01.2012 (ulterior pronunțării sentinței primei instanțe), prin care a acordat, începând cu ianuarie 2012, sporul în procent de 10 %, în Nota din 29.12.2011 fiind argumentată această măsură prin necesitatea înlăturării situației discriminatorii create între angajații care își desfășoară activitatea în cadrul ministerului; se arată că, deși lucrează în aceeași clădire sau în același birou, unii angajați beneficiază de un spor pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de bază (cei care au câștigat în instanță acest drept), pe când ceilalți salariați, majoritatea angajați în minister ulterior acțiunii în instanță, beneficiază de un spor de 1% din salariul de bază, deși expunerea la câmpul electromagnetic este aceeași.
Or, cât timp chiar intimata-pârâtă a recunoscut discriminarea creată și a înțeles, pentru anul 2012, să înlăture această discriminare, prin acordarea uniformă a sporului, Curtea apreciază că se impune acordarea acestui spor și recurentelor de față.
Curtea nu poate lua act de modificarea acțiunii în recurs, în sensul că se solicită numai acordarea sporului în procent de 10 %, ci se va pronunța asupra acțiunii astfel cum a fost formulate.
Sub aspectul procentului concret al sporului, se constată că prin cererea introductivă, reclamantele au solicitat obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 10 % din salariul de bază, începând cu data emiterii Ordinului nr. 605/29.04.2009 al MMFPS pentru reclamanta V. R. până la 1.01.2010 și ulterior plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15% până la data încetării îndeplinirii condițiilor impuse de actele normative care reglementează acordarea acestui spor, iar pentru celelalte reclamante T. A., P. I. și C. R., obligarea pârâtului la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15% de la data de 1.08.2010 până la data încetării îndeplinirii condițiilor impuse de actele normative care reglementează acordarea acestui spor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Față de aspectul că atât sentința civilă nr. 4477/ 23.12.2009 a C.-Secția a VIII a, cât și Ordinul nr. 88/ 2012, acordă sporul în procent de 10%, Curtea constată că nediscriminarea presupune acordarea sporului către reclamante în același procent.
Pentru aceste considerente, în opinie majoritară, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, va admite recursul; va modifica sentința recurată, în sensul că va admite în parte acțiunea; va obliga pârâtul la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 10% din salariul de bază, începând cu data emiterii Ordinului nr. 605 /29.04.2004 al MMFPS până la 31.12.2011 pentru reclamanta V. R. și începând cu 01.08.2010 până la 31.12.2011 pentru reclamantele T. A., P. I. și C. R., sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Admite recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 7356 din data de 06.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , de recurentele – reclamante P. I., T. A., C. R. și V. R., în contradictoriu cu intimatul – pârât M. M., Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstince.
Modifică sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul la plata sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 10% din salariul de bază, începând cu data emiterii Ordinului nr. 605/29.04.2004 al MMFPS până la 31.12.2011 pentru reclamanta V. R. și începând cu 01.08.2010 până la 31.12.2011 pentru reclamantele T. A., P. I. și C. R., sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.
Președinte Judecător Grefier
A. V. M. M. P. R. B.
Red./Tehnored. A.V. /2 ex./30.10.2013
C.A:B. S.8 – jud. fond D. G. S.
Cu opinia minoritară a judecătorului M. D., în sensul:
Respinge recursul ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.
Apreciez că în speță soluția ce se impunea a fi pronunțată este de respingere a recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din textele de lege indicate în considerentele opiniei majoritare, respectiv art. 9 din Anexa III la Legea nr. 330 /2009 și art. 1 anexa nr. 1 cap. I pct. B din Legea nr. 284/2010, incidente pentru perioada supusă controlului, ordonatorul principal de credite are competența de a stabili locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiții deosebite de muncă, precum și condițiile de acordare a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, după consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților funcționarilor publici, avizat de M. M., Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, consider că instanțele de contencios administrativ pot efectua un control de legalitate care este limitat la modalitatea în care ordonatorul principal de credite și-a exercitat atribuțiile în legătură cu stabilirea sporului pentru condiții vătămătoare, putând fi sancționat doar în situația în care aceasta îmbracă forma excesului de putere, astfel cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, respectiv „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.” Or, în cauza de față nu s-a invocat niciun motiv care să acrediteze concluzia că ordonatorul principal de credite și-a exercitat atribuțiile de stabilire a locurilor de muncă, a categoriilor de personal și a cuantumului concret a sporului pentru condiții vătămătoare cu exces de putere.
Astfel, în condițiile în care cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare pentru categoria de personal din care fac parte și reclamantele a fost stabilit prin Ordinul nr. 605/29.04.2009 emis de MMFPS, respectiv de către ordonatorul de credite ce are atribuții legale în acest sens, consider că instanțele de judecată nu ar putea să se subroge autorității publice competente și să stabilească alt cuantumul al sporului, alte locuri de muncă sau alte categorii de personal care ar beneficia de acest spor, ci pot cenzura actul administrativ prin care aceste elemente au fost stabilite în situația în care se dovedește abuzul de putere al emitentului, condiții ce nu sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Pe de altă parte, jurisprudența instanțelor în cauze similare nu reprezintă un argument valabil pentru susținerea temeiniciei acțiunii reclamantelor, cât timp caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești asupra dezlegărilor date problemelor de drept interpretate diferit este recunoscut de codul de procedură civilă numai în privința deciziilor pronunțate în recursul în interesul legii, iar o interpretare a unor instanțe dată problemelor de drept ridicate nu este de natură să confere legitimitate demersului reclamantelor.
În plus, apreciez că în cauză nu sunt incidente considerentele expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza B. contra României (cererea nr._/05) întrucât acestea se referă la practica neunitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv cea mai înaltă instanță internă care are tocmai rolul de a reglementa contradicțiile jurisprudenței.
Mai mult, CEDO a realizat o analiză cu privire la o . elemente în raport de care a stabilit că inconsecvența practicii instanțelor de judecată determină o încălcare a art. 6 alin. 1 din Convenție, respectiv instanța la nivelul căreia s-a produs și rolul acesteia în cadrul sistemului judiciar intern referitor la unificarea practicii, precum și persistența în timp a acestei divergențe de jurisprudență. Așadar, existența unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o cauză similară nu este de natură, prin ea însăși, să determine o încălcare a art. 6 alin. 1 CEDO și nici nu poate fi interpretată ca reprezentând pentru reclamante o speranță legitimă de a obține recunoașterea sporului solicitat.
De asemenea, trebuie observat că și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut, în cadrul hotărârii menționate, că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale.
Nu în ultimul rând, împrejurarea că pârâtul a emis Ordinul nr. 88/ 16.01.2012, prin care a acordat, începând cu ianuarie 2012, sporul în procent de 10 %, în Nota din 29.12.2011 fiind argumentată această măsură prin necesitatea înlăturării situației discriminatorii create între angajații care își desfășoară activitatea în cadrul ministerului, nu poate fi interpretată ca reprezentând un argument juridic pentru admiterea acțiunii, ci reprezintă manifestarea de voință a ordonatorului de credite în sensul stabilirii cuantumului sporului pentru condiții vătămătoare, emiterea acestui act administrativ având la bază o prevedere legală și încadrându-se în limitele de competență stabilite în favoarea ordonatorului de credite.
JUDECĂTOR,
M. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4399/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cauţiune. Sentința nr. 3586/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
