Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3752/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3752/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 21307/3/2012
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.3752
Ședința publică de la 26 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - R. I. C.
GREFIER - S. Ș.
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurenta – reclamantă MAVDRODIN A. – D., împotriva sentinței civile nr.4004 din 19.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
P. are ca obiect – „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta – reclamantă nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Totodată, învederează faptul că, prin serviciul registratură, la data de 21.03.2013 intimata – pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitate părților să se prezinte.
La reluarea cauzei se prezintă intimata – pârâtă U. S. Haret București, reprezentată de avocat Nacșu S. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/05.03.2013, emisă de Baroul Prahova, aflată la fila 12 în dosar, lipsind recurenta – reclamantă M. A. – D., intimatul – pârât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și intimatul – chemat în garanței M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Intimata – pârâtă U. S. Haret, prin apărător, solicită lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, pentru a da posibilitate recurentei – reclamante să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La reluarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată nu au răspuns părțile.
Curtea din oficiu invocă nulitate recursului pentru netimbrare și reține dosarul în pronunțare cu privire la excepția invocată si asupra fondului recursului.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti-sectia a IX-a, sub nr._, reclamanta M. A.-D., in contradictoriu cu pârâții U. S. HARET (denumita, in continuare, parata 1) și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI (denumit, in continuare, parata 2) au solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) obligarea paratei 1 la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentintei;
2) obligarea paratei 2 să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabilă a hotararii, sub sancțiunea plății de 2.000 lei penalități pe zi de întîrziere de la data pronuntarii sentintei;
3) obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a arătat, in esenta, că, deși au promovat examenul de licență, i se refuză în mod nejustificat dreptul de a obține diploma de licență, cu toate că formele de învățămînt cu frecvență redusă sau la distanță puteau fi organizate de parata 1 în condițiile în care erau organizate cursuri la zi.
In drept, reclamanta a invocat Constitutia Romaniei, Legea nr. 1/2011, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 554/2004, Ordinul M.E.C. nr. 3404/07.03.2006, Regulamentul aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 2284/2007, Conventia Europeana a Drepturilor Omului, inclusiv Protocolul 1 la Conventie.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus inscrisuri.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata 1 a depus intampinare, prin care a arătat, in esenta, că și-a îndeplinit toate obligațiile față de reclamanta.
Totodata, conform prevederilor art. 60 si urm. C.proc.civ., parata 1 a formulat cerere de chemare în garanție a paratei 2, prin care a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea chematei in garantie sa aprobe tiparirea formularelor tipizate constand in Diploma de Licenta si Suplimentul la Diploma de Licenta pentru reclamanta, sub sanctiunea prevazuta de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, in cuantum de 2.000 de lei pe fiecare zi de intarziere, incepand cu a 30-a zi de la devenirea irevocabila a hotararii, cu motivarea, in esenta, ca partea chemata in garatie nu a aprobat tot necesarul de formulare tipizate, motiv pentru care este în imposibilitate de a elibera diploma de licență solicitata de catre reclamanta.
In dovedirea intampinarii si cererii de chemare in garantie, parata 1 a depus inscrisuri.
Parata 2, legal citata, nu a depus intampinare la cererea introductiva.
Ca parte chemata in garantie, parata 2 a depus intampinare la cererea de chemare in garantie formulata de parata 1, prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca fiind neintemeiata.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.4004/19.10.2012, tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata si cererea de chemare in garantie ca lipsita de obiect.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta s-au înscris în anul 2004 la Facultatea de Management Financiar si Contabil, din cadrul paratei 1, specializarea Management, forma de învățămînt – frecventa redusa (FR), conform înscrisurilor depuse la dosar (file 20-22).
Potrivit adeverinței nr. 364/16.07.2009 eliberata de parata 1, reclamanta a obținut titlul de licențiata in economie, promovînd examenul de licență din sesiunea iulie 2009. În adeverința se menționează că parata 1, avand învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza invatamant la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 (fila 19).
Din analiza reglementarilor relevante in speta, rezulta ca nici la momentul înscrierii reclamantei în anul I de studii și nici la momentul finalizării acestora, ca de altfel nici în prezent, parata 1 nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea management, forma de invățămînt FR.
Astfel, parata 1 nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată la forma de învățămînt FR pentru specializarea management în niciuna dintre hotararile în care sunt prevazute expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, si anume H.G. nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, H.G. nr. 916/2005, anexa 1, lit. B, pct. 6, H.G. nr. 676/2007, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 635/2008, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 749/2009, anexa 3, pct. 30, H.G. nr. 966/2011, anexa 3, pct. 6.
Conform actelor normative anterior mentionate, pentru Facultatea de Management Financiar-Contabil din cadrul paratei 1, specializarea management, nu este prevazuta forma de învățămînt FR.
Nu pot fi primite susținerile paratei în sensul că forma de învățămînt FR putea fi organizata întrucît universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi. Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi. Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 3306/8.06.2011.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin Legea nr. 443/2002, s-a înființat U. S. Haret, iar la art. 3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ frecventa redusa - FR, care nu a fost și nu este nici în prezent autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea management din cadrul Facultății de Management Financiar-Contabil a paratei 1.
Sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către parata 1, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Cum forma de învățămînt urmată de către reclamanta nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art. 38 din același Regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvenți au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea lor.
Pentru aceste considerente, in cauza, reclamanta nu a dovedit caracterul nejustificat al refuzului paratelor de eliberare a diplomei de licență, cu suplimentul aferent, după aprobarea tipizatului, astfel ca nu sunt întrunite condițiile art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. i) si n) si alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a obliga autoritățile parate la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a obtine o diplomă de licență, iar cererea introductiva dedusă judecății este neîntemeiată, urmand a fi respinsă ca atare.
In fine, fata de solutia de respingere a cererii introductive, cererea de chemare in garantie formulata de parata 1 va fi respinsa ca lipsita de obiect.
RECURSUL
Reclamanta M. A.-D. a introdus recurs impotriva sentintei civile de mai sus afirmand ca a urmat cursurile Facultatii de Manaqement Financiar si Contabil, specializarea Management din cadrul Universitatii S. Haret, in perioada 2004¬2009, a sustinut si promovat examenul de licenta in sesiunea iulie 2009. In urma promovarii acestui examan i s-a eliberat adeverinta provizorie de licentiate in economie.
Recurenta a aratat ca adeverinta de licenta a reclamantei exista, este in fiinta, si constituie un act administrativ nerevocat sau anulat in vreun mod de catre instantele de judecata.
Motive de netemeinicie a hotararii:
1. ERROR COMMUNIS FACIT IUS
Specializarile urmate de reclamanta la forma de invatamant, au fost confirmate de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea acestora.
Prin urmare, prevederile legale in vigoare in acea perioada permiteau paratei U. S. Haret sa organizeze formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta, pentru domeniile pentru care era acreditata/autorizata sa organizeze cursuri de zi, deci si pentru specializarea urmata de reclamanta, aceasta tinand de exercitiul autonomiei universitare, garantate de Constitutie si de lege.
S-a mai aratat ca adeverinta de licenta a intrat in circuitul civil si pe baza ei recurenta s-a inscris la master, a obtinut diverse functii, exercita diverse profesii si si-au indeplinit obligatiile fata de U. S. Haret prin achitarea taxelor de scolarizare, promovarea examenelor inclusiv a examenului de licenta.
2. Neconstatarea unor nereguli semnificative in procesul educational privind parata U. S. Haret
Astfel, OUG nr.75/2005 obliga pe furnizorii de educatie ca, dupa obtinerea acreditarii sa transmita anual ARACIS rapoarte anuale de evaluare interna, iar M. E., Cercetarii, Tineretului si Sportului trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educatie, daca ar fi constatat ca nu sunt indeplinite standardele de calitate si sa procedeze la aducerea activitatii educationale la nivelul standardelor de calitate, urmand ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. E. sa elaboreze si sa promoveze, dupa caz o hotarare de guvern sau lege, decizia prin care inceteaza definitiv scolarizarea in cadrul respectivului program,
Este important de subliniat aspectul ca nici dupa incheierea perioadei de monitorizare, prevazuta de Legea nr 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr 676/2007 si a HG nr 635/2008, precum si nici dupa . OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calitatii educatiei, factorii de decizie din sistemul de invatamant nu au sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfasurare a procesului educational la nivelul paratei, nu a fost demarata si finalizata vreo procedura administrativa care sa conduca la concluzia ca universitatea a actionat in afara cadrului legal, cu precizareaa ca, in conformitate cu prevederile art 6 din Legea 443/2002, ministerul de resort avea inclusiv drepul de a propune incetarea activitatii de invatamant si desfiintarea prin lege a acestei institutii de invatamant superior.
In nici un caz . drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducator al sistemului national de educatie sa persiste in refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de reclamanti prin adresa 769/25.08.2009 si ulterior, din moment ce art 8 din Ordinul 3404/2006 leaga posibilitatea organizarii acestei forme de invatamant doar de conditia acreditarii cursurilor de zi.
Acest refuz constituie un exces de putere, in conditiile in care in perioada 2005-2009 M. E. sau Agentia R. de asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior (ARACIS) nu au declansat nicio procedura administrativa in urma careia sa se constate functionarea in afara cadrului Universitatii S. Haret, pasivitatea factorilor de decizie din sistemul national de educatie neputand fi imputata reclamantilor care au actionat cu buna-credinta.
3. discriminareA.
Pe de alta parte, potrivit art 20 din Ordinul ministrului educatiei si cercetarii nr 2284/2007" Titularii sau imputernicitii acestora au dreptul sa solicite eliberarea actelor de studii completate, dupa termenul aprobat de senatul institutiei, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de doua luni de la confirmarea titlului stiintific de doctor".
Cata vreme au fost respectate dispozitiile legale aplicabile, dreptul reclamantei la obtinerea actului de recunoastere a studiilor este un drept castigat, opozabil oricarui subiect de drept.
Pe de alta parte, nu se pot face discriminari intre reclamant si alti absolventi, cata vreme in cazul tuturor au fost respectate dispozitiile apicabile formei de invatamant urmate, iar MECTS a aprobat formularele tipizate de diploma
In drept, recurenta a invocat art.299, 304 alin 7,8,9 si 304 indice 1 Cod procedura civila.
Parata U. "S. Haret", a depus intampinare, solicitand ca in cazul admiterii recursului sa fie admisa si cererea sa de chemare in garantie a Ministerului E., Tineretului si Sportului, intrucat intre cele doua cauze exista o evidenta interdependență, dupa cum urmeaza:
CURTEA
1.In ceea ce priveste exceptia nulitatii recursului pentru netimbrare
Recurenta a depus taxa de timbru si timbrul judiciar, in sedinta de judecata de astazi, cu ocazia strigarii cauzei pe lista de amanari, astfel incat cerinta timbrarii a fost complinita, motiv pentru care exceptia va fi respinsa ca neintemeiata.
2.Cu privire la necesitatea autorizarii/acreditarii formei de invatamant
Se observa ca in anul 2004, cand reclamanta a inceput studiile cu anul I, forma de invatamant pe care aceasa a urmat-o nu erau autorizata sau acreditata.
Reclamanta sustine ca nu era necesara o acreditare speciala pentru formele de invatamant la distanta, sau cu frecventa redusa, dupa caz, deoarece dreptul de a organiza astfel de forme de invatamant deriva automat din acreditarea pentru forma de zi, invocand art.60, alin.1 din Legea nr.84/1995.
Se constata insa ca art.60, alin.1 din Legea nr.84/1995 nu confera dreptul institutiilor de invatamant acreditate la zi, de a organiza automat si invatamant la distanta, sau cu frecventa redusa, ci numai vocatia in acest sens, in continuare fiind obligatorie parcurgerea acelorasi etape de acreditare sau autorizare provizorie ca si pentru forma de zi.
In vederea aplicarii art.60, alin.1 din Legea nr.84/1995, a fost emisa HG nr.1011/2001 care reglementeaza conditiile de organizare a invatamantului la distanta si a celui cu frecventa redusa, prevazand expres in art.17 ca programele de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se supun procedurii de evaluare academică.
De altfel, se observa, ca in toate hotararile de guvern emise in perioada 2002 (anul infiintarii universitatii)-2004 (anul inscrierii la facultate), autorizarea sa realiza pe fiecare forma de invatamant, fiind mentionata expres forma avuta in vedere: Zi, FF,FR, ID etc.
Ca autorizarea/acreditarea vizeaza inclusiv formele de invatamant, nu doar domeniul, facultatea si specializarea, rezulta si din prevederile OUG nr.75/2005.
Potrivit art.29, alin.3 din OUG nr.75/2005, „in învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă”.
Potrivit art.13 din OUG nr.75/2005, evaluarea externă a calității educației cuprinde, printre altele, evaluarea capacității instituționale, a eficacității educaționale a organizației furnizoare de educatie si evaluarea calității programelor de studiu oferite.
Or, o astfel de evaluare complexa, presupune inclusiv analiza formei de invatamant care sa doreste a fi organizata.
Intimata U. S. Haret a acceptat ca, potrivit OUG nr.75/2005, programele de studii se supun autorizarii provizorii sau acreditarii, dar a sustinut ca notiunea de program de studii nu include si forma de invatamant, referindu-se strict la programa de studii, mai exact la materiile concrete predate.
Instanta retine insa ca aceasta intepretare este eronata pentru urmatoarele argumente:
Potrivit art.2, lit.c din OUG nr.75/2005, programele de studii concretizează oferta educațională a unei organizații furnizoare de educație.
Or, forma de invatamant propusa de universitate face parte din oferta educationala deoarece formele diferite de invatamant atrag oferte educationale diferite.
Facand parte din oferta educationala, forma concreta de invatamant propusa de universitate se concretizeaza in programele de studiu, potrivit art.2, lit.c citat mai sus.
In vederea aplicarii OUG nr.75/2005 a fost adoptata HG nr.1418/2006 care reglementeaza procedura de acreditare/autorizare.
In art.1.6, paragraful 3, teza a doua a hotararii, se mentioneaza ca programele de studii (programe care sunt supuse autorizarii/acreditarii potrivit art.29, alin.3 din OUG nr.75/2005) se diferentiaza, printre altele, si prin forma de învățământ: la zi, seral, cu frecvență redusă, învățământ la distanță etc.
Fiind un element de diferentiere, rezulta ca un program de studii la forma ZI va fi diferit de un program de studii la forma ID, fiind in realitate doua programe de studii diferite, supuse separat procedurilor de autorizare/acreditare.
In concluzie, parata U. S. Haret nu avea dreptul de a organiza formele de invatamant urmate de reclamanta, la facultatea si specializarea in cauza.
2.Cu privire la forta obligatorie intre parti a contractului de studii
In ceea ce priveste faptul ca reclamanta a incheiat un contract de studii cu universitatea, contract care genereaza drepturi si obligatii reciproce, printre care si obligatia universitatii de a elibera documentele de studii, instanta retine ca un act juridic incheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, in cazul de fata cu depasirea drepturilor conferite de lege universitatii organizatoare, nu poate beneficia de protectie jurisdictionala numai pentru simplul motiv ca niciuna din partile actului nu a solicitat anularea acestuia.
Cu alte cuvinte, un act juridic ce incalca ordinea publica, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absoluta, nu poate genera drepturi si obligatii legitime si, deci, nici de protectie jurisdictionala in cazul nerespectarii lor.
De altfel, una din conditiile de fond ale exercitiului dreptului la actiune este ca dreptul/interesul afirmat sa fie legitim.
3.Cu privire la emiterea adeverintelor
Adeverintele emise de universitate care atesta absolvirea cursurilor si sustinerea examenului de licenta nu confera prin ele insele dreptul la emiterea diplomei de licenta, ele nefacand altceva decat sa ateste o situatie de fapt, fiind emise in vederea executarii unei obligatii contractuale a universitatii.
Eventuala obligatie a universitatii de a emite diplomele de studii si-ar avea izvorul direct in lege, insa numai in conditiile in care contractul de studii ar fi fost incheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul in speta.
4.Cu privire la eroarea .>
Pentru a putea constitui temei al dobandirii unui drept de la o persoana care nu are calitatea de a-l transmite, eroarea cu prvire la calitatea persoanei trebuie sa fie .>
Or, daca in speta, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost . numai pozitia persoanelor care s-au inscris la studii, nu si a celor care, la vremea respectiva, s-au interesat despre oferta educationala a Universitatii S. Haret si au renuntat sa se inscrie), nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibila.
Astfel, convingerea reclamantei, in sensul ca U. S. Haret era autorizata sa organizeze forma de invatamant pe care ea a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmatiile facute la vremea respectiva de universitate, fara a se verifica autenticitatea informatiilor.
Or, verificarea informatiilor presupunea consultarea hotararilor de guvern emise anual, uneori chiar si de mai multe ori in cursul unui an, in care erau mentionate toate universitatile din tara, cu toate specializarile si formele acreditate sau autorizate.
O astfel de verificare se impunea sau, in orice caz, era posibila, cu atat mai mult cu cat institutia parata este o institutie particulara ce nu beneficiaza astfel de increderea asteptata in mod rezonabil de cetateni de la institutiile sau autoritatile publice, in ceea ce priveste legalitatea actelor pe care le emit.
Ca atare, instanta retine ca in speta nu sunt indeplinite conditiile erorii comune si invincibile care sa justifice emiterea diplomelor de studii.
F. de aceste motive, constatand ca sentinta atacata a fost legala si temeinica, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, pentru netimbrare.
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă MAVDRODIN A. – D., împotriva sentinței civile nr.4004 din 19.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
S. Ș.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3722/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2428/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
