Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4607/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4607/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 6824/2/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4607
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) împotriva sentinței civile nr. 6484/14.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. C. D. și C. D., având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării părților.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, iar prin serviciul registratură, la data de 28.10.2013, a depus cerere privind introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și note de ședință, iar intimatul-reclamant I. C. a depus concluzii scrise prin serviciul registratură la data de 28.10.2013.
Ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 165/2013, Curtea constată că a intervenit transmisiunea calității procesuale pasive de la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, act ce se aplică și cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare în momentul intrării în vigoare a respectivei ordonanțe de urgență. Prin urmare, încuviințează cererea de formulată de C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și introduce în cauză C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Curtea, constatând că s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa părților legal citate de către recurenta-pârâtă, în temeiul art. 242 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției prematurității invocată de recurenta-pârâtă și aflată la fila 9 din dosar și asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6484/14.11.2012 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții I. C. D. și C. D. în contradictoriu cu pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în sensul obligării acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în dosarul administrativ aferent dispoziției nr._/16.06.2008 emisă de Primarul Municipiului București, după expirarea perioadei de suspendare a emiterii titlurilor de despăgubire, cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii fiind respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții sunt beneficiarii dispoziției nr._/16.06.2008 emisă de Primarul Municipiului București, prin care s-a recunoscut acestora calitatea de persoane îndreptățite a benefia de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, Calea Văcărești nr. 222 comun cu nr. 224, sector 4, imposibil de restituit în natură, dispoziție ce a fost comunicată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor si înregistrata de aceasta sub dosar nr._/CC.
După înregistrarea dosarului reclamanților, s-a procedat la analizarea acestora sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură, ulterior fiind întocmit raportul de evaluare, valoarea terenului fiind stabilită la 1.446.000 lei.
Prin urmare, deși pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a finalizat etapa evaluării, aceasta nu a emis nici până în prezent decizia reprezentând titlu de despăgubire, invocând lipsa de cvorum.
Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care să fie parcursă întreaga procedură, finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, dar această împrejurare nu trebuie interpretată în sensul că autoritatea competentă poate amâna nejustificat efectuarea demersurilor necesare, în condițiile în care nu există niciun impediment care să reprezinte un motiv obiectiv de amânare.
Pe de altă parte, în lipsa unui termen stabilit de lege, decizia reprezentând titlu de despăgubire trebuie emisă într-un termen rezonabil care se calculează însumând durata procedurilor administrative care trebuie parcurse de reclamanți, or, în cazul de față, având în vedere data la care au fost făcute primele demersuri, cu atât mai mult apare ca nejustificată întârzierea pârâtei în finalizarea procedurii, prin emiterea actului administrativ.
Având în vedere că, până în prezent, nu a fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire, deși dreptul persoanelor îndreptățite a fost recunoscut prin dispoziția emisă în anul 2008, Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative a încălcat principiul termenului rezonabil, conduita pârâtei neputând fi justificată de faptul că Legea nr. 247/2005 nu prevede expres un termen pentru derularea etapelor procedurii reglementate.
În ceea ce privește executarea de către pârâtă a obligațiilor impuse de instanța de judecată, s-a precizat că la data de 15 martie 2012 a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012 alineatul (1) al articolului unic din actul normativ prevăzând că, la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005.
În consecință, ținând cont de măsura dispusă prin actul normativ menționat, Curtea a dispus ca pârâta să-și îndeplinească obligațiile după expirarea perioadei de suspendare a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.
Din aceleași considerente ce țin de suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și în raport de faptul că, la acest moment, nu se poate prezuma că pârâta nu-și va îndeplini obligația stabilită de instanță, Curtea a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, cu mențiunea că reclamanții au la îndemână procedura prevăzută de art. 24 și urm. din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în ipoteza în care pârâta nu va executa hotărârea irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii de fond ca fiind neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit nesocotirea termenului rezonabil reglementat de art. 6 din convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cauza supusă judecății, etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
De asemenea, s-a arătat că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, precum și etapa evaluării imobilului ce formează obiectul dosarului de despăgubiri. În acest context, s-a arătat că parcurgerea în totalitate a etapei evaluării presupune inevitabil și un interval de timp corespunzător, pe care recurenta l-a parcurs fără întârzieri nejustificate în ceea ce privește dosarul reclamantei.
Referitor la etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, recurenta a menționat că în prezent această etapă este suspendată în condițiile OUG nr. 4/2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, art. 299 și urm., art. 304 alin. 9, art. 3041 C.pr.civ., solicitând judecarea cauzei și în lipsă.
Prin încheierea nr. 1202/21.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, pe cale administrativă, la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr. 2/2013.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal la data de 07.03.2013 sub nr._ .
La data de 28.10.2013, intimatul-reclamant I. C. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La data de 28.10.2013 recurenta-pârâtă a formulat note de ședință prin care a invocat excepția prematurității și a solicitat respingerea acțiunii ca prematur introdusă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Analizând recursul formulat, prin prisma disp. art. 304 și art. 3041 C.pr.civ. și a motivelor invocate, Curtea reține:
Asupra excepției prematurității cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază cu prioritate că se impune calificarea acestui incident ca și motiv de recurs de ordine publică, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 109 C.pr.civ. „Oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente”.
Așadar, pentru sesizarea instanței, dar și pentru ca partea să beneficieze de protecție judiciară, este necesară formularea unei cereri, dar și îndeplinirea anumitor condiții apreciate de literatura de specialitate ca și condiții generale de exercitare a acțiunii civile.
Aceste condiții, care sunt aspecte de verificat inclusiv din oficiu de instanță, iar eventuale neregularități ar putea fi invocate de orice parte interesată inclusiv de instanță, oricând, deci și direct în faza procesuală a recursului, apreciate datorită importanței deosebite a acestora ca și motive de ordine publică, sunt afirmarea unui drept (formularea unei pretenții), interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală.
Cu privire la prima condiție amintită, instanța arată că dreptul pretins trebuie să îndeplinească anumite cerințe, respectiv să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat în limitele sale externe și interne, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual.
Cu referire la această din urmă cerință, dacă se constată că dreptul subiectiv pretins nu este actual (existând un termen suspensiv încă neîmplinit ori o condiție suspensivă încă nerealizată), se impune invocarea și admiterea excepției de prematuritate a cererii, excepție de fond, absolută și peremptorie.
Chestiunea privind afirmarea unui drept actual (iar în raport de aceasta invocarea excepției prematurității), tocmai întrucât este vorba de o condiție generală pentru formularea unei cereri de chemare în judecată, constituie un aspect de interes public.
Curtea apreciază așadar că norma juridică în discuție nu ocrotește un interes privat, astfel că problema de drept nu este de ordine privată, motiv pentru care excepția prematurității poate fi invocată și direct în recurs, iar nu numai de pârât, dar și de instanță din oficiu.
De asemenea, că respectivul incident este motiv de recurs rezultă din faptul că este invocat de către recurentă și nu vizează calea de atac promovată, ci cererea introductivă de instanță, intenția reală a autorului excepției fiind de admitere a recursului și, modificând sau casând sentința recurată, admiterea excepției și respingerea acțiunii ca prematur formulată.
Prin urmare, Curtea va califica pentru aceste motive excepția prematurității invocată de recurentă ca și motiv de recurs de ordine publică.
În continuare, analizând excepția prematurității cererii, Curtea urmează să o respingă ca nefondată întrucât dreptul subiectiv pretins de intimații-reclamanți la data sesizării instanței, 03.09.2012, este un drept actual, aceștia sesizând instanța prin demersul judiciar cu o cerere având ca temei incidența dispozițiilor Legii nr. 247/2005, astfel că dreptul pretins nu este afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo condiție suspensivă.
Analizând motivele invocate în susținerea excepției, respectiv incidența dispozițiilor OUG nr. 4/2012 și respectiv ale Legii nr. 165/2013, Curtea constată în primul rând că este de la sine înțeles că cererea de chemare în judecată nu poate fi prematură în raport de intervenția unor evenimente legislative ulterioare.
Totodată, față de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că dreptul pretins este actual, întrucât trebuie să analizeze și să stabilească dacă este vorba sau nu de un refuz nejustificat al unei instituții publice de soluționare a pretențiilor reclamantei. Așadar, eventuala aplicare a menționatelor acte normative și efectele în concret ale acestora, respectiv de suspendare a executării obligației corelative dreptului reclamantului, trebuie avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Prin urmare, împrejurările invocate în susținerea excepției prematurității urmează a fi avute în vedere de instanța de control judiciar la soluționarea pe fond a cauzei.
Analizând în continuare motivele de recurs invocate, Curtea constată că obiectul litigiului îl formează pretenția reclamanților constând în obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului constituit sub nr._/CC unui evaluator și ulterior la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în acest dosar, operațiuni conforme procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Au mai relevat reclamanții nerespectarea de către instituția pârâtă a dreptului lor la soluționarea pretențiilor într-un termen rezonabil, aspect subsumat conceptului de refuz nejustificat de a soluționa o cerere în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Deși este foarte adevărat că acesta este cadrul legislativ în vigoare la data sesizării instanței, la soluționarea pe fond a cauzei reținându-se incidența acestuia, cu consecința admiterii acțiunii în parte, Curtea apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile legale invocate de parte și reținute de instanța de fond.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa întrucât nu mai există cadrul legal și factual pentru a proceda la emiterea titlului de despăgubire.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013 „(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate. (2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege. (3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile. (4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local. (5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a dispozițiilor legale, dar și în vederea soluționării pretențiilor reclamanților, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, dar de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
Totodată, Curtea constată prevederile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prin care se prevede obligația Comisiei Naționale de soluționare a dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale într-un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Astfel, conform prevederilor legale invocate: „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
În raport de aceste aspecte, reținând așadar că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire ca neîntemeiat.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantei cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013 pe de o parte întrucât nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamantă, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte procedând astfel instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
În speță mai există însă un motiv pentru respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, respectiv acela că la momentul pronunțării instanței de recurs nu există un refuz nejustificat al instituției pârâte de soluționare a cererii reclamanților.
Astfel, deși cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 03.09.2012, până la acest moment a intrat în vigoare OUG nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Actul normativ menționat a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 15.03.2012, iar conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară”.
Potrivit articolului unic din ordonanța invocată „(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.
Așadar, deși la data sesizării instanței se putea analiza și constata existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii, în contextul în care menționata hotărâre nu era și irevocabilă, neputând fi deci reținută o rea credință a pârâtei pentru nepunerea în executare, Curtea observă că până la acest moment a fost suspendată prin voința legiuitorului obligația Comisiei de emitere a titlului de despăgubire.
Nu mai poate fi obligată recurenta-pârâtă la executarea unei astfel de obligații (prevăzută de Legea nr. 247/2005) în raport de rațiunile avute în vedere la emiterea actului de suspendare, respectiv:
„În contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României,
având în vedere urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului,
având în vedere faptul că în acest moment nu mai există un mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor și prin urmare se impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor,
întrucât Fondul Proprietatea, creat pentru despăgubirea foștilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în urma conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
întrucât, din cauza obligativității parcurgerii tuturor etapelor procesului de elaborare legislativă, momentul epuizării Fondului Proprietatea nu poate fi corelat cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor,
având în vedere faptul că, ulterior momentului epuizării Fondului Proprietatea, prin emiterea de titluri de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în lipsa unei participații a statului la Fondul Proprietatea, nu mai pot fi parcurse toate etapele procesului de acordare a despăgubirilor reglementate de către titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că persoanele îndreptățite se află în imposibilitatea exercitării după această dată a dreptului de opțiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acțiuni la Fondul Proprietatea,
având în vedere dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituția României, republicată, care prevăd faptul că "nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare",
ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.
De altfel, în raport de aceste rațiuni au fost legal suspendate obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și adoptată Legea nr. 165/2013, care trebuie implementată.
Față de aceste acte normative, Curtea apreciază că în prezent, la data soluționării în mod irevocabil a cauzei, refuzul pârâtei de soluționare a cererii reclamanților este unul justificat, nefiind întrunite așadar condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința recurată în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire ca neîntemeiat și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Având în vedere aceste motive de fapt și de drept, respectiv procedura de urmat în continuare de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în vederea soluționării pe fond a dosarului reclamanților, nu vor mai fi analizate motivele invocate de recurentă și care pot fi subsumate problemelor de fond ce pot fi ridicate în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Califică excepția prematurității invocată de recurentă ca fiind motiv de recurs de ordine publică.
Admite recursul promovat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR (fosta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor) cu sediul în București, .. 202, sector 1,împotriva sentinței civile nr. 6484/14.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți I. C. D. și C. D., ambii cu domiciliul ales la C.. Av. D. C. cu sediul în București, .. 78, ..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că:
Respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire ca neîntemeiat.
Menține în rest sentința civilă recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. V.
GREFIER
A. M. C.
Red./Dact. MD - 2 ex./13.11.2013
Curtea de Apel București – Secția a VIII - C.
Jud. fond C. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1246/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 4003/2013. Curtea de... → |
|---|
