Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2070/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 2070/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1870/2/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr. 2070

Ședința publică de la 19 Iunie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: A. V.

Grefier F. L. V.

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. U. H. S.A. în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din dată de 05.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat cauza la data de 12.06.2013, și respectiv la 19.06.2013, data pronunțării prezentei, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra cererii de contencios administrativ și fiscal de față, Curtea constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 08.03.2013, reclamanta S.C. U. H. S.A., in contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA (A.N.A.E.) - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili și in contradictoriu cu A. NAȚIONALA A VĂMILOR Direcția Regionala Accize si Operațiuni Vamale București, a solicitat obligarea Direcției Regionale Accize si Operațiuni Vamale București - A.N.V., in Calitate de autoritate vamala teritoriala, la emiterea deciziei de soluționare a cererilor de restituire accize si comunicarea acestora conform legii, și respectiv obligarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili - A.N.A.F., in calitate de autoritate fiscala teritoriala, la comunicarea deciziilor emise de către DRAOV București si restituirea accizelor aferente cererilor de restituire accize, solicitate începând cu data de 12.06.2012, conform Listei anexate, in valoare de 4.489.887 lei, acciza plătită in conformitate cu prevederile art. 260 indice 60 alin. 1 lit. b Cod fiscal si pct. 113 alin. 20-22 indice 3 din Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44 /2004; obligarea paratelor la plata dobânzii legale - de 0.04 % pe zi de întârziere cuvenite începând cu ziua imediat următoare expirării termenului la care ar fi trebuit restituita contravaloarea accizei conform cererilor menționate in capătul I al cererii, in conformitate cu prevederile art. 124 C.proc.fiscala si pcf. 119.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92 /2003 privind C.proc.fiscala coroborat cu prevederile art. 70 si art. 120 alin. 7 (Cod proc.fiscala); obligarea paratelor la plata daunelor cominatorii datorate pentru fiecare zi de întârziere in caz de neexecutare a obligației de emitere a deciziilor de restituire si comunicării acestora de către autoritatea vamala teritoriala, si respectiv restituirii accizelor de către autoritatea fiscala teritoriala; obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, s-au arătat următoarele:

Aspectul dedus judecații consta in nesolutionarea in termenul legal ai. cererilor de restituire accize, prin neemiterea unui act administrativ de soluționare de către autoritatea vamala teritoriala si respectiv prin nerestituirea accizelor solicitate de către autoritatea fiscala teritoriala.

Considera ca este nefondata, neîntemeiata si nerezonabila lipsa emiterii deciziei de soluționare a Cererilor de restituire accize, cereri justificate si indereptatite ale reclamantei întemeiate pe dispoziții legale invocate, nesolutionarea fiind de natura sa complice in mod abuziv situația legala si sa genereze daune grave in patrimoniul său prin interzierea nejustificata in a efectua restituirea accizelor.

Reclamanta este o societate ce isi desfășoară activitatea in principal in domeniul importului si comercializarii produselor petroliere (motorina si benzina), iar unul dintre domeniile importante de activitate ale reclamantei consta in aprovizionarea directa (operațiuni de import proprii), cu produse energetice destinate utilizării drept combustibil pentru navigația in apele comunitare si pentru navigația pe caile navigabile interioare.

Pentru desfășurarea acestei activități, reclamanta deține următoarele autorizații:

a)Autorizația pentru desfășurarea activităților de transport naval in porturi si pe cai navigabile Scria F nr. 0368-GL emisa de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii A. Navala R., iar prin aceasta autorizație ni s-a atribuit calitatea de distribuitor de produse energetice;

b)Autorizația de utilizator Final RO_/ 2011 emisa de Ministerul finanțelor Publice ANAT-ANV-Directia de autorizări, iar prin acesta autorizație nu s-a permis achiziționarea in regim de scutire de la plata accizelor in scopul prevăzut de Codul Fiscal la art. 260⁶⁰ alin. 1 lit. b) cantitățile de produse energetice autorizate se achiziționează de utilizatorul final in calitate de distribuitor.

Pentru operațiunile de vânzare livrare de produse energetice efectuate in intervalul 17.05.2012 si pana in 28.11.2012, reclamanta, in calitate de distribuitor si deținător al unei autorizații de utilizator final in conformitate cu toate dispozițiile legale in materie, a achitat acciza in temeiul prevederilor art. 260 indice 60 alin. 1 lit. b) Cod fiscal ce prevăd ca "sunt scutite de plata accizelor: produsele energetice livrate in vederea utilizării drept combustibil pentru navigația in apele comunitare si pentru navigația pe caile navigabile interioare" si pct. 113 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal ce prevăd la alin. 20 ca "distribuitorul efectuează aprovizionarea navelor la preturi fara acciza. In aceasta situație prețul de vanzare al produsului energetic va fi stabilit de catre distribuitor pe baza prețului de achiziție al produsului care nu are inclusa acciza.""

Potrivit prevederilor alin. 21 al pct. 113 din Normele metodologice: „Dovada care sta la baza acordării scutirii o reprezintă documentul de livrare semnat de comandantul navei sau de reprezentantul companiei de care aparține nava."

Potrivit prevederilor alin.22 al pct. 113 din Normele metodologice: "Pentru cantitățile de produse energetice livrate navelor la preturi fara accize, distribuitorul poate solicita restituirea accizelor." .

Distribuitorul livrează catre nava produsele energetice la pret fara acciza, plătește acciza si ulterior beneficiază de scutirea prevăzuta la art. 260 indice 60 alin. I. lit. b) Cod fiscal, prin restituirea accizelor plătite potrivit procedurii prevăzute de pct. 113 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Aceasta prevedere legala a alin. 22 al pct. 113 din Normele metodologice coroborata cu prevederile art. 260 indice 60 alin. 1 lit. b) Cod fiscal constituie temeiul de drept al cererilor de restituire accize formulate de catre reclamanta si depuse la autoritatea fiscala teritoriala.

In conformitate cu prevederile alin. 22 al pct. 113 din Normele metodologice, a depus cererile de restituire accize, însoțite de toate documentele prevăzute de lege: copia autorizatiei de utilizator final, copia facturilor de achiziție, dovada plații accizelor, un exemplar al jurnalului, copii de pe documentele de livrare, asa cum se poate observa din conținutul fiecărei cereri de restituire accize anexate prezentei cereri. A. vamala, prin direcțiile vamale locale, deține deja - in original si /sau in copie - toate aceste înscrisuri depuse de reclamanta inca de la data efectuării flecarei operațiuni de livrare in parte si, suplimentar, acestea au fost depuse in conformitate cu prevederile legale, anexat fiecărei cereri de restituire accize.

Mai mult, o mare parte din accizele pentru care solicita restituirea, in valoare de 2.832.828 lei, sunt stabilite prin decizii de regularizare a situației emise chiar de catre autoritățile vamale (titlu de creanța si titlu executoriu), achitate de catre reclamanta potrivit acestor decizii de regularizare a situației, iar in acest caz, cuantumul accizelor de restituit fiind stabilit chiar de autoritatea vamala, nu poate comporta nici analize si nici alte verificări suplimentare.

Obligația autorității fiscale teritoriale, in speța Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili (D.G.A.M.C.). era sa transmita cererile si documentațiile aferente depuse de reclamanta catre autoritatea vamala teritoriala, in speța Direcția Regionala Accize si Operațiuni Vamale București (D.R.A.O.V. București), care, dupa analiza, trebuia sa decida asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unor decizii, decizii ce trebuiau transmise autorității fiscale teritoriale, care ar fi trebuit sa procedeze la restituirea accizelor catre reclamanta, in conformitate cu procedura prevăzuta de alin. 22-22 ale pct. 113 din Normele metodologice.

In conformitate eu reglementarile in vigoare, dispozițiile art. 70 C.proc.fiscala, in termen de 45 de zile de la depunerea cererilor de restituire accize, autoritățile fiscale si vamale, in conformitate cu prevederile (invocate) Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, trebuiau sa parcurgă procedura de analiza a cererilor de restituire acciza si a înscrisurilor care le insólese, in intervalul de 45 de zile, la finalul căruia autoritatea vamala teritoriala trebuia sa emita cate o decizie corespunzătoare fiecărei cereri de restituire acciza in parte, sa o comunice autorității fiscale teritoriale si aceasta din urmă, în cadrul aceluiași interval, trebuia sa efectueze procedura de restituire a accizelor cuvenite reclamantei.

F. de aceste dispoziții legale, ca urmare a operațiunilor comerciale derulate încăpând cu data de 17.05.2012, reclamanta a formulat și depus cereri de restituire acciza aferente acestor operațiuni începând cu data de 12.06.2012, cereri care nu au fost soluționate nici pana in prezent, fiind depășit atât termenul legal cât și orice alt termen rezonabil de soluționare a acestor cereri.

Întârzierile in emiterea deciziilor si restituirea accizelor sunt cuprinse intre 223 zile, pentru cea mai veche cerere, si 85 zile, pentru cea mai recenta.

F. de acesta împrejurare a întârzierii nejustificate, reclamanta a formulat notificări, înregistrate la D.G.A.M.C. sub nr. de intrare 959.626 /15.02.2013 si la DRAOV București sub nr. de intrare 4344 /18.02.2013, prin care a pus in intarziere autoritățile fiscale si vamale teritoriale cu privire la obligațiile legale ce le reveneau acestora, iar pana in prezent nu a primit nici măcar un răspuns din partea acestor autorități, termenul pe care il acordase acestora pentru îndeplinirea obligațiilor legale fiind depășit cu un număr de peste 15 zile.

Având in vedere faptul ca suma indisponibilizața ca urmare a nerestituirii accizelor cuvenite se ridica in prezent la valoare de 4.489.887 lei, lipsa emiterii deciziilor si suma mare a accizelor nerestituite i-a perturbat activitatea si este de natura sa afecteze in mod grav continuarea activității, fapt care a general blocajul economie al societății cu riscul de a putea fi solicitată . de către creditorii reclamantei.

Se mai menționează că mai sunt depuse, la Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, cereri de restituire de accize (Formular 321 - anexate) in data de 04.02.2013 in valoare de 232.030 lei, ce se afla încă in termenul legal de soluționare.

F. de pasivitatea autorităților care au refuzat emiterea deciziilor si respectiv restituirea accizelor, solicită să se pronunțe o hotărâre judecatoresca prin care sa fie obligată parata autoritate vamala teritoriala la emiterea si comunicarea deciziilor si, respectiv, parata autoritate fiscala teritoriala la restituirea accizelor cuvenite societății reclamante.

Mai solicită, pentru fiecare zi de întârziere in executarea obligațiilor care vor stabilite de instanța, obligarea paratelor la plata dobânzii legale calculate la sumele reprezentând accize care ar fi trebuit sa le fie restituite, dobânda in valoare de 0,04 % pe zi de întârziere, calculata in baza prevederilor art. 124 C.proc. fiscala coroborat cu art. 70 si art. 120 alin.7 Cproc. fiscala. Dobânda legala calculata pana la data de 14.02.2013 este in valoare de 225.704.15 lei, in conformitate cu calculul anexat cererii de chemare în judecată.

Termenul legal de 45 de zile de soluționare a cererilor (in materie fiscala, conform prevederilor art. 70 Cod. proc. fiscală) este cu mult depășit, fiind depășit orice alt termen rezonabil justificat de o posibila încărcătura autorității in emiterea deciziilor.

Statul, prin instituțiile sale. răspunde atat pentru culpa persoanelor vinovate de neindeplinirea sarcinilor in cadrul autorității, dar si pentru organizarea necorespunzatoarc a activității, concretizata in lipsa cadrului administrativ necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale in cadrul unor termene rezonabile.

Astfel, posibila împrejurarea ca sunt înregistrate foarte multe cereri reprezintă o justificare a lipsei oricărei intenții in întârzierea produsa, dar nu absolvă autoritatea de culpa in condițiile in care reclamanta, in calitate de persoana îndreptățită, are conform legii dreptul la soluționarea oricărei cereri într-un termen rezonabil, cel de drept comun fiind de 30 de zile, potrivit art. 7 din Legea nr. 554 /2004 si de drept fiscal fiind de 45 de zile, potrivit prevederilor art. 70 C.proc.fiscala.

In drept, au fost invocate prevederile art. 1, art. 2, art. 4, art. 7, art. 8 si următoarele din Legea nr. 554 /2004 a contenciosului administrativ, art. 70, art. 120 alin. 7 si art. 124 din Codul de procedura fiscala, art. 260⁶⁰ alin.1 lit.b) din Codul Fiscal si pct. 113 si pct. 119 din Normele metodologice dc aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44 z2004.

Pârâta Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale București, in numele si pentru persoana juridica A. Naționala a Vămilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si incuviintarea probei cu inscrisuri.

În cuprinsul întâmpinării, s-au arătat următoarele:

In cauza, suntem in prezenta nesolutionarii in termenul legal a unei cereri, asa cum este definit acesta de dispozițiile art.2 lit.h din Legea 554 /2004, iar soluția ce poate fi pronunțata de instanța de judecata este aceea de obligare a autorității publice sa emită actul administrativ si nicidecum de restituire a sumelor reprezentând accize întrucât acest lucru se poate face numai dupa stabilirea imprejurarii daca reclamanta are obligații fiscale restante.

Conform pct. 113 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal al României aprobate prin HG 44 /2004: "(22) pentru cantitățile de produse energetice livrate navelor la preturi fara accize, distribuitorul poate solicita restituirea accizelor. In acest sens, distribuitorul depune la autoritatea fiscala teritoriala cererea de restituire de accize, in speța la DGAMC, insotite de documente; (22 indice 1) A. fiscala teritoriala (DGAMC) va transmite cererea si documentația depuse de distribuitor autorității vamale teritoriale, care, in urma analizei, va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere in totalitate sau in parte ori de respingere a cererii de restituire. In cazul admiterii cererii, autoritatea vamala stabilește cuantumul accizei de restituit."

F. de cele prezentate anterior, considera ca cererea de chemare in judecata este prematur formulata.

Mai arată că, in urma reorganizării autorității vamale in anul 2011, nu exista posibilitatea rezolvării tuturor solicitărilor, intrucat la inspecția fiscala a DRAOVB (competenta sa efectueze controlul si sa decidă supra dreptului de restituire a accizelor) mai exista doar o echipa de control formata din doi inspectori.

Totodată autoritatea vamala teritoriala a definitivat controlul, fiind in faza de analiza asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a cererilor de restituire.

Mai mult decât atat, societatea contestatoare este inclusa in planul lunar de activitate in vederea efectuării unei inspecții fiscale parțiale privind accizele. Daca in urma inspecției fiscale se stabilesc, prin acte administrative fiscale ca aceasta datorează obligații fiscale, in speța accize la bugetul general consolidat al statului, in baza legislației in vigoare se va efectua compensarea acestor sume cu cele cuvenite a fi restituite ca urmare a cererilor formulate.

Astfel potrivit dispozițiilor art.117 din Codul de procedura fiscala:

(6)daca debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alineatele anterioare se vor restitui numai dupa efectuarea compensării potrivit prezentului cod

(7)in cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligațiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea pana la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.

(8)in cazul in care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului ,se va efectua compensarea pana la concurenta obligațiilor fiscale restante,diferența rezultata restituindu-se debitorului.

In drept, au fost invocate Legea 554 /2004 :OG 92 /2003 privind Codul de procedura fiscala, Legea 571 /2003 privind Codul Fiscal al României, Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal al României aprobate prin HG 44 / 2004,NCPC.

Pârâta a solicitat si judecarea conform art. 411 alin. l pct. 2 din Noul Cod de procedura civila.

Pârâta Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale București, in numele si pentru persoana juridica A. Naționala a Vămilor a depus o precizare la întâmpinare (fila 110), prin care a arătat că în data de 15.04.2013, inspectorii fiscali din cadrul DRAOV București au emis decizia de admitere a cererii de restituire a accizelor nr. 114/ 15.04.2013, prin care a fost aprobată la restituire sume de 1 997 695 lei, astfel că apreciază cp prezenta cauză a rămas fără obiect.

Pârâta ANAF a formulat întâmpinare (fila 140), prin care a solicitat instanței să constate că petitele nr.1 si nr. 3 ale cererii de chemare in judecata au rămas fara obiect, precum si admiterea excepției inadmisibilitatii petitului nr. 2 al cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta ..

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

1. Referitor la cererea de obligare a DRAOV București - ANV la emiterea deciziei de soluționare a cererilor de restituire accize si comunicarea acestora conform legii si la cererea de obligare a DGAMC -ANAF la comunicarea deciziilor emise de DRAOV București si restituirea accizelor aferente cererilor de restituire accize, in valoare de 4.489.887 lei, arată ca acestea au rămas fara obiect.

Astfel, Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, in urma procesului verbal nr._ / 15.04.2013, înregistrat la reclamanta cu nr. 861 /15.04.2013, a emis Decizia de admitere in totalitate a cererii de restituire a accizelor nr. 114 /15.04.2013, decizie înregistrata la reclamanta cu nr. 860 /15.04.2013, conform căreia s-a restituit reclamantei acciza in valoare de 1.997.695 lei, aceasta fiind suma totala la care reclamanta are dreptul a-i fi restituita. Suma de 2.831.828 lei nu poate fi restituita, întrucât aceasta face obiectul litigiului din dosarul nr. 1211 /44 /2011, aflat pe rolul Curții de Apel G., unde reclamanta se judeca cu Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale pentru anularea Deciziei nr. 8888 /50 /17.06.2011 emisa de DFJAOV G., decizie in care este cuprinsa si suma de 2.831.828 lei accize. Prin sentința civila nr. 121 /15.03.2012, Curtea de Apel G. a respins ca nefondata acțiunea împotriva anularea Deciziei nr. 8888 /50 /17.06.2011 emisa de DFJAOV G., sentința fiind atacata cu recurs, termenul in recurs fiind 12.12.2013, pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Chiar daca recursul suspenda executarea hotărârii atacate, conform art. 20 alin.2 din Legea nr. 554 /2004, totuși actele administrative sunt executorii si isi produc efectele de la momentul emiterii, motiv pentru care obligațiile cuprinse in Decizia nr. 8888 /50 /17.06.2011 emisa de DFJAOV G. sunt datorate si nu trebuie restituite.

2. Invoca excepția inadmisibilitatii cererii de obligare la plata dobânzilor.

Conform dispozițiilor art. 124 alin.1 din OG nr.92 /2003 privind Codul de procedura fiscala acordarea dobânzilor (majorărilor) se face la cererea expresa a contribuabililor. Totodată, conform prevederilor pct.4 Cap.2 din Anexa 1 la OMFP nr. 1899 /2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal "plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai in baza cererii exprese depuse de acestea la organul fiscal competent".

De asemenea, art. 7 alin 1 din Legea nr.554 /2004, prevede faptul ca "inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . sau ori . printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia."

Astfel, conform dispozițiilor legale sus menționate, inainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanta trebuia sa se adreseze organului fiscal competent o cerere de acordare a dobânzilor, in raport de prevederile art. 124 din OG nr. 92 z2003 si a OMFP nr. 1899 z2004.

Susține faptul ca acțiunea reclamantei este inadmsibila având in vedere faptul ca obiectul unei cereri de chemare in judecata in contencios administrativ fiscal nu poate fi decât anularea actelor administrative pretins vătămătoare, cu condiția formulării unei plângeri prealabile.

In acest sens, invederează prevederile art. 1 din Legea nr. 554 /2004, art. 8 din Legea nr. 554 /2004 și art. 18 din Legea nr. 554 /2004, precum și pct. 6 alin. 2 Cap 2 din OMFP nr. 1899 /2004 potrivit cărora, in condițiile in care organele fiscale găsesc neîntemeiata cererea de acordare a dobânzilor, vor emite o înștiințare care va fi comunicata contribuabilului, aceasta fiind actul administrativ împotriva căruia reclamanta îl poate ataca cu plângere prealabila.

Totodată, considera ca cererea reclamantei este inadmisibila in ceea ce privește solicitarea de obligarea a instituției la plata sumei de 225.704,15 lei pe zi de întârziere, întrucât potrivit OMFP nr. 1899 /2004, obligația de a calcula aceste dobânzi revine organelor fiscale si nu contribuabilului, caz in care daca instanța ar admite aceasta cerere, asa cum a fost ea formulata, s-ar substitui organelor fiscale.

Mai mult, aceasta dobânda este calculata la un debit al accizei de 4.489.887 lei, insa suma de 2.831.828 lei reprezentând accize este o suma de plata in sarcina contribuabilului si nu de restituit.

3. In ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata, solicită instanței respingerea acestei cereri, ca neîntemeiata, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 Cod proc.civilă.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.

O altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față nu ne încadrăm în această categorie.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina sa pentru ca să fim obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Or, în cazul de față, nu este îndeplinită nici una din aceste condiții, motiv pentru care solicită respingerea și acestui capăt de cerere.

Reclamanta . a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat următoarele:

Solicită să se ia act de recunoașterea parțială făcută de pârâta DRAOV prin întâmpinare, în sensul nesoluționării în termenul legal a cererii; să se respingă excepția prematurității cererii, arătând că această excepție poate privi doar capătul de cerere referitor la restituirea accizelor aferente cererilor, iar prin cererea sa reclamanta a solicitat în primul rând obligarea la emiterea deciziei de soluționare și comunicarea acesteia, capăt de cerere care nu poate fi considerat prematur.

Cu privire la invocarea rămânerii fără obiect, reclamanta a arătat că decizia nr. 114/ 15.04.2013 restituie doar suma de 1 997 695 lei, câtă vreme reclamanta a solicitat restituirea sumei de 4 489 887 lei. Se mai arată că a mai depus cereri de restituire accize la data de 4.02.2013 în cuantum de 232 030 lei, care se aflau la acel moment în termenul legal de soluționare. Astfel, prin controlul efectuat de pârâtă au fost soluționate și cererile depuse și aflate în curs de soluționare de la data înregistrării acțiunii și până la data finalizării controlului, cu excepția cererilor de restituire în valoare de 2 831 828 lei, sumă asupra căreia pârâta DRAOV București nu s-a pronunțat nici prin procesul verbal nr._/ 15.04.2013 și nici prin decizia nr. 114/ 15.04.2013.

Se mai arată că obiectul dosarului nr. 1211/ 44/2011 nu are legătură cu obiectul prezentei acțiuni.

Se mai solicită respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea dobânzilor, față de aspectul că pârâta a recunoscut prin întâmpinare întârzierea în soluționarea cererilor de restituire și față de faptul că reclamanta a îndeplinit procedura prevăzută de lege pentru acordarea dobânzilor.

La termenul din 5 iunie 2013, Curtea a pus în discuție excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea la restituirea accizelor invocată de pârâta Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale București, rămânerea fără obiect a capetelor 1 și 3 de cerere invocată de ambii pârâți, inadmisibilitatea capetelor 3 și 4 de cerere invocată de pârâta ANAF și din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Ca și ordine de soluționare a excepțiilor, în temeiul art. 248 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea stabilește următoarea ordine, având în vedere caracterul și natura excepțiilor invocate concomitent (cele de procedură având prioritate în fața celor de fond): excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili; excepția inadmisibilității capetelor 3 și 4 de cerere, invocată de pârâta ANAF; excepția prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea la restituirea accizelor, invocată de pârâta Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale București; excepția rămânerii fără obiect a capetelor 1 și 3 de cerere invocată de ambii pârâți.

Anterior pronunțării asupra excepțiilor, Curtea precizează că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulat de reclamantă, este următorul:

-1. obligarea Direcției Regionale Accize si Operațiuni Vamale București - A.N.V., in Calitate de autoritate vamala teritoriala, la emiterea deciziei de soluționare a cererilor de restituire accize si comunicarea acestora conform legii

-2. obligarea Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili - A.N.A.F., in calitate de autoritate fiscala teritoriala, la comunicarea deciziilor emise de către DRAOV București

-3. restituirea accizelor aferente cererilor de restituire accize, solicitate începând cu data de 12.06.2012, conform Listei anexate, in valoare de 4.489.887 lei, acciza plătită in conformitate cu prevederile art. 260 indice 60 alin. 1 lit. b Cod Fiscal si pct. 113 alin. 20-22 indice 3 din Nomele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44 / 2004;

-4.obligarea paratelor la plata dobânzii legale de 0,04 % pe zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare expirării termenului la care ar fi trebuit restituita contravaloarea accizei conform cererilor menționate in capătul I al cererii, in conformitate cu prevederile art. 124 C.proc.fiscala si pcf. 119.1 din Normele metodologice de aplicare a OG nr. 92 /2003 privind C.proc.fiscala coroborat cu prevederile art. 70 si art. 120 alin. 7 (Cod proc.fiscala);

-5.obligarea paratelor la plata daunelor cominatorii datorate pentru fiecare zi de întârziere in caz de neexecutare a obligației de emitere a deciziilor de restituire si comunicării acestora de către autoritatea vamala teritoriala, si respectiv restituirii accizelor de către autoritatea fiscala teritoriala;

-6.obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, Curtea reține următoarele:

Prin calitate procesuală pasivă se înțelege acea condiție de admisibilitate a acțiunii civile, care constă în identitatea dintre pârâtul chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății.

Conform prev. pct. 113 alineatele 22 și 22 indice 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal al României aprobate prin HG 44 /2004, în forma în vigoare la data formulării cererii de restituire de către reclamantă: "pentru cantitățile de produse energetice livrate navelor la preturi fara accize, distribuitorul poate solicita restituirea accizelor. In acest sens, distribuitorul depune la autoritatea fiscala teritoriala cererea de restituire de accize, in speța la DGAMC, insotite de documente; autoritatea fiscala teritoriala (DGAMC) va transmite cererea si documentația depuse de distribuitor autorității vamale teritoriale, care, in urma analizei, va decide asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unei decizii de admitere in totalitate sau in parte ori de respingere a cererii de restituire. In cazul admiterii cererii, autoritatea vamala stabilește cuantumul accizei de restituit."

Rezultă că pe capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize, pârâta ANAF-DGAMC nu are calitate pasivă, aceasta având doar atribuția de a primi cererea de restituire și de a o transmite organului competent, respectiv autoritatea vamală teritorială.

Acest aspect este recunoscut și de către pârâtele din cauză (inclusiv prin adresa nr. 518/ 11.03.2013 emisă de pârâta ANAF.DGAMC), nefiind contestat, astfel că, pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili pe capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize și va respinge acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGAMC ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Asupra excepției inadmisibilității capetelor 3 și 4 de cerere, invocată de pârâta ANAF, Curtea reține următoarele:

Excepția se referă la capătul 3 din cerere (restituirea accizelor aferente cererilor de restituire accize, solicitate începând cu data de 12.06.2012, conform Listei anexate, in valoare de 4.489.887 lei) și capătul 4 din cerere (obligarea paratelor la plata dobânzii legale de 0,04 % pe zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare expirării termenului la care ar fi trebuit restituita contravaloarea accizei conform cererilor menționate in capătul I al cererii).

Prin inadmisibilitate se înțelege acea situație în care reclamantul folosește un mijloc procedural care nu îi este permis de lege sau folosește un mijloc procedural permis de lege, dar într-un alt scop decât cel avut în vedere de legiuitor la reglementarea lui.

Curtea constată că pentru soluționarea acestei excepții, care are un caracter de fond, este necesară cercetarea fondului raportului juridc dedus judecății și stabilirea clară a situației de fapt.

Astfel, începând cu data de 12.06.2012, reclamanta a înregistrat la pârâte cereri de restituire accize, în sumă totală de 4 489 887 lei, care la data introducerii acțiunii în instanță nu erau soluționate.

În cuprinsul acestei sume, reclamanta a inclus atât cereri de restituire de accize (Formular 321 - anexate) depuse la data de 04.02.2013 in valoare de 232.030 lei, ce se aflau încă in termenul legal de soluționare la momentul introducerii acțiunii la instanță, cât și suma de 2.832.828 lei, pentru care exista o decizie de soluționare aferentă unei cereri mai vechi de restituire accize (decizia nr. 88/ 22.02.2012, ce a fost contestată și face obiectul dosarului nr._ ce s-a aflat pe rolul Curții de Apel G.).

F. de întârzierea soluționării acestor cereri, reclamanta a formulat notificări, înregistrate la D.G.A.M.C. sub nr. de intrare 959.626 /15.02.2013 si la DRAOV București sub nr. de intrare 4344 /18.02.2013, prin care a pus in intarziere autoritățile fiscale si vamale teritoriale cu privire la obligațiile legale ce le reveneau acestora.

Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, in urma procesului verbal nr._ / 15.04.2013, înregistrat la reclamanta cu nr. 861 /15.04.2013, a emis Decizia de admitere in totalitate a cererii de restituire a accizelor nr. 114 /15.04.2013, decizie înregistrata la reclamanta cu nr. 860 /15.04.2013, conform căreia s-a restituit reclamantei acciza in valoare de 1.997.695 lei, pârâta arătând că aceasta este suma totala la care reclamanta are dreptul a-i fi restituita. Suma de 2.831.828 lei nu poate fi restituita, întrucât aceasta face obiectul litigiului din dosarul nr. 1211 /44 /2011, aflat pe rolul Curții de Apel G., unde reclamanta se judeca cu Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale pentru anularea Deciziei nr. 8888 /50 /17.06.2011 emisa de DFJAOV G., decizie in care este cuprinsa si suma de 2.831.828 lei accize. Prin sentința civila nr. 121 /15.03.2012, Curtea de Apel G. a respins ca nefondata acțiunea împotriva anularea Deciziei nr. 8888 /50 /17.06.2011 emisa de DFJAOV G., sentința fiind atacata cu recurs, termenul in recurs fiind 12.12.2013, pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție.

Prin urmare, Curtea constată că există 3 categorii de accize ce fac obiectul cererii reclamantei:

- cererea de restituire a accizelor în sumă de 232 030 lei depusă la 04.02.2013, soluționată prin admitere

- cererea de restituire a accizelor în sumă de 2 831 828 lei, depusă din nou începând cu 12.06.2012, nesoluționată, dar care făcuse și obiectul unei cereri mai vechi, soluționate prin respingere și contestată în fața instanțelor la acest moment

-cererea de restituire pentru suma de 1.997.695 lei, depusă începând cu 12.06.2012, soluționată în sensul admiterii prin Decizia de admitere in totalitate a cererii de restituire a accizelor nr. 114 /15.04.2013.

La acest moment, rezultă că singura categorie de cereri care a rămas nesoluționată de organul vamal, prin nepronunțare până la acest moment, este - cererea de restituire a accizelor în sumă de 2 831 828 lei, depusă din nou începând cu 12.06.2012.

Faptul că reclamanta a înțeles ca în paralel cu judecata din cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul ICCJ să mai depună o nouă cerere de restituire a accizelor aferente unor operațiuni care au făcut obiectul cererii anterioare ce a intrat în obiectul dosarului mai sus amintit, nu înlătură obligația organului fiscal vamal de a soluționa această nouă cerere.

Astfel, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, Curtea o va analiza numai în lumina cererii de obligare la restituirea accizelor și de acordare a dobânzii legale aferente.

În ceea ce privește această excepție, Curtea reține că dispozițiile Codului de procedură fiscală au un caracter special, dispozițiile Legii nr. 554 /2004 fiind aplicabile doar în măsura în care nu contravin acestora.

Deși nu poate fi calificată drept procedură jurisdicțională, neîndeplinind cerința independenței organului de soluționare, procedura contestației administrative fiscale se desfășoară în condiții similare sub aspectul garanțiilor procedurale (contradictorialitate, respectarea dreptului la apărare, rol activ al organului ce soluționează contestația, aplicarea principiului „non reformatio in pejus”), existând posibilitatea suspendării procedurii, pentru motive determinate.

Deci, contestația administrativă în materie fiscală nu reprezintă doar o cerere de revocare a actului administrativ în analiza căreia organul emitent sau cel ierarhic superior verifică legalitatea actului administrativ în termenul general, de 30 de zile, fără a urma o procedură bazată pe respectarea principiilor procesuale sus menționate.

În soluționarea contestației fiscale prealabile se emite un act administrativ, cenzurabil în justiție: decizia de soluționare a contestației.

Odată cu atacarea acesteia, se poate pune în discuție legalitatea actului administrativ fiscal, în sensul art. 205 alin. 1 teza a doua (contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii).

Potrivit dispozițiilor art. 205 alin. 1 și 2 din OUG nr. 92/2003 „(1) Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. (2) Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia”.

Astfel, problema care necesită analiza instanței este dacă este admisibilă o acțiune în contencios administrativ împotriva actelor administrativ-fiscale primare, în condițiile în care nu se contestă actul administrativ de soluționare a căii administrative de atac, prin care organul administrativ a analizat „motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal” (art. 213 alin. 1 din OG nr. 92 /2003 privind Codul de procedură fiscală).

Deși este necontestat că reclamanta a respectat dispozițiile legale privind contestația administrativă prealabilă (care are un caracter obligatoriu), în speță sunt aplicabile dispozițiile speciale reglementate de Codul de procedura fiscală, și nu dispozițiile de drept comun, care reglementează în mod expres categoria actelor administrative ce pot fi supuse jurisdicției instanțelor de contencios administrativ.

Legiuitorul impune așadar o procedură administrativă de contestare a actelor administrativ fiscale, procedură care, neavând caracter jurisdicțional, nu poate fi considerată facultativă. Accesul la instanță este garantat, dar numai în condițiile legii. Or, același act normativ reglementează posibilitatea de sesizare a instanței de judecată numai după emiterea deciziei de soluționare a contestației administrative.

Astfel, conform dispozițiilor art. 218 din OG nr. 92/2003 în forma în vigoare la momentul emiterii deciziei de suspendare și promovării acțiunii, „Comunicarea deciziei și calea de atac” – „(1) Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condițiile art. 44, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. (2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.”.

Așadar, analiza legalității actelor fiscale contestate de către reclamanta se realizează exclusiv în cadrul contestației asupra deciziei emise în soluționarea fondului contestației, în lipsa unei asemenea cenzuri neputând opera cenzura instanței de contencios administrativ asupra actului de impunere, o astfel de cerere fiind inadmisibilă.

Față de aceste dispoziții legale, rezultă că până la soluționarea contestației printr-o decizie, persoana interesată se poate plânge doar pentru refuzul de a emite o astfel de decizie, fără a putea supune cenzurii instanței de contencios administrativ actele administrativ-fiscale atacate.

Pentru aceste considerente, în cauza de față nefiind emisă o decizie prin care să se soluționeze contestația administrativă formulată de reclamantă cu privire la suma de 2 831 828 lei accize și la dobânda legală aferentă, iar cu privire la celelalte sume existând o decizie de admitere (astfel că nu mai există interesul și nici posibilitatea atacării de către reclamantă), Curtea va admite excepția inadmisibilității capetelor de cerere amintite și le va respinge ca inadmisibile.

Asupra excepției prematurității capătului de cerere având ca obiect obligarea la restituirea accizelor, invocată de pârâta Direcția Regională Accize și Operațiuni Vamale București, Curtea reține următoarele:

Curtea constată că rațiunile avute în vedere de pârâtă la invocarea excepției sunt de fapt cele analizate anterior de instanță în soluționarea excepției inadmisibilității.

Curtea constată că nu se poate reține o prematuritate a cererii reclamantei, excepția de prematuritate fiind bazată pe lipsa îndeplinirii procedurii prealabile de către reclamantă; or, aceasta a îndeplinit procedura prealabilă, astfel că excepția invocată de pârâtă va fi respinsă ca nefondată.

Asupra excepției rămânerii fără obiect a capetelor 1 și 3 de cerere invocată de ambii pârâți, Curtea reține următoarele:

Ca urmare a constatării nesoluționării integrale a cererii de restituire a accizelor formulată de reclamantă, Curtea constată nu se poate reține o rămânere fără obiect a cererii de chemare în judecată, câtă vreme cererea reclamantei de restituire a sumei de 2 831 828 lei nu a primit un răspuns. Astfel, și această excepție va fi respinsă ca nefondată.

Analizând fondul cererii, față de ansamblul motivelor invocate de reclamantă, a apărărilor formulate de pârâte și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:

Fondul cauzei va fi analizat, în ceea ce privește capătul 1 de cerere (obligarea ANV-DRAOVB la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire a accizelor și comunicarea acesteia) numai în raport de cererea de restituire a accizelor în sumă de 2 831 828 lei, depusă la data de 12.06.2012, nesoluționată, dar care făcuse și obiectul unei cereri mai vechi, soluționate prin respingere și contestată în fața instanțelor la acest moment și suma de restituire a accizelor în sumă de 232 030 lei depusă la 04.02.2013, soluționată prin admitere ulterior introducerii acțiunii.

Astfel, obligația autorității fiscale teritoriale, in speța Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili (D.G.A.M.C.). era sa transmita cererile si documentațiile aferente depuse de reclamanta catre autoritatea vamala teritoriala, in speța Direcția Regionala Accize si Operațiuni Vamale București (D.R.A.O.V. București), care, dupa analiza, trebuia sa decida asupra dreptului de restituire a accizelor prin emiterea unor decizii, decizii ce trebuiau transmise autorității fiscale teritoriale, care ar fi trebuit sa procedeze la restituirea accizelor catre reclamanta, in conformitate cu procedura prevăzuta de alin. 22-22 ale pct. 113 din Normele metodologice.

In conformitate cu reglementarile in vigoare, dispozițiile art. 70 C.proc.fiscala, in termen de 45 de zile de la depunerea cererilor de restituire accize, autoritățile fiscale si vamale, in conformitate cu prevederile (invocate) Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, trebuiau sa parcurgă procedura de analiza a cererilor de restituire acciza si a înscrisurilor care le insólese, in intervalul de 45 de zile, la finalul căruia autoritatea vamala teritoriala trebuia sa emita cate o decizie corespunzătoare fiecărei cereri de restituire acciza in parte, sa o comunice autorității fiscale teritoriale si aceasta din urmă, în cadrul aceluiași interval, trebuia sa efectueze procedura de restituire a accizelor cuvenite reclamantei.

F. de aceste dispoziții legale, precum și față de faptul că reclamanta a formulat și depus cereri de restituire acciza aferente sumei de 2 831 828 lei începând cu data de 12.06.2012, cereri care nu au fost soluționate nici pana in prezent, fiind depășit atât termenul legal cât și orice alt termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, Curtea constată că se impune admiterea acestui capăt de cerere, în raport de această sumă.

Așa cum s-a reținut mai sus, faptul că reclamanta a înțeles ca în paralel cu judecata din cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul ICCJ să mai depună o nouă cerere de restituire a accizelor aferente unor operațiuni care au făcut obiectul cererii anterioare ce a intrat în obiectul dosarului mai sus amintit, nu înlătură obligația organului fiscal vamal de a soluționa această nouă cerere; organul fiscal era obligat să soluționeze cererea nouă în raport de dispozițiile legale aplicabile.

Cât privește cererea de restituire a accizelor în cuantum de 232 032 lei, depusă la 4.02.2013, dincolo de faptul că la momentul introducerii acțiunii, pârâta se afla în interiorul termenului de soluționare, această cerere a fost deja soluționată prin decizia nr. 114/ 2013, în sensul admiterii, astfel că acest capăt de cerere referitor la aceste accize este nefondat.

Prin urmare, Curtea va admite în parte cererea și va obliga pârâta ANV-DRAOVB să emită decizie de soluționare a cererii de restituire a accizelor și să o comunice conform dispozițiilor legale; de asemenea, va obliga pârâta ANAF-DGAMC să comunice decizia ce va fi emisă conform dispozițiilor de mai sus.

Ca și consecință, ca urmare a admiterii în parte a cererii, vor fi considerate nefondate susținerile referitoare la diferența de accize de 1 997 695 lei, admisă la restituire prin decizia pronunțată în cursul judecății.

În ceea ce privește cererea de acordare a daunelor cominatorii, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, față de aspectul că reclamanta nu a indicat în concret motivele de fapt și de drept care pot duce la admiterea cererii sale; astfel, reclamanta nu a demonstrat de ce simpla emitere a unei hotărâri judecătorești de obligare la soluționarea cererii nu este suficientă ca forță juridică, fără a mai fi nevoie de adăugarea unui coercitiv pecuniar; or, nu se prezumă intenția de neexecutare conformă a hotărârilor judecătorești, reclamanta trebuind să indice sumar, dar concret care sunt motivele pentru care solicită acordarea daunelor cominatorii.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili pe capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize; va admite excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind obligarea la restituirea accizelor și la plata dobânzii legale aferente; va respinge ca nefondate excepția prematurității li excepția rămânerii fără obiect; va admite în parte cererea și va obliga pârâta ANV-DRAOVB să emită decizie de soluționare a cererii de restituire a accizelor și să o comunice conform dispozițiilor legale;, va obliga pârâta ANAF-DGAMC să comunice decizia ce va fi emisă conform alineatului de mai sus reclamantei; va respinge ca inadmisibile capetele de cerere privind obligarea la restituirea accizelor și la plata dobânzii legale aferente; va respinge capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize formulat în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGAMC ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; va respinge cererea de acordare a daunelor cominatorii, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRÂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili pe capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize.

Admite excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind obligarea la restituirea accizelor și la plata dobânzii legale aferente.

Respinge ca nefondate excepția prematurității și excepția rămânerii fără obiect.

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. U. H. S.A., cu sediul în Voluntari, .. 125/9, . în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, .. 88, sector 5 și A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 33-40, sector 6.

Obliga pârâta ANV-DRAOVB să emită decizie de soluționare a cererii de restituire a accizelor și să o comunice conform dispozițiilor legale.

Obliga pârâta ANAF-DGAMC să comunice decizia ce va fi emisă conform alineatului de mai sus reclamantei.

Respinge, ca inadmisibile, capetele de cerere privind obligarea la restituirea accizelor și la plata dobânzii legale aferente.

Respinge capătul de cerere privind obligarea la emiterea deciziei de soluționare a cererii de restituire accize, formulat în contradictoriu cu pârâta ANAF-DGAMC, ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de acordare a daunelor cominatorii, ca nefondată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi, 19 Iunie 2013.

PreședinteGrefier

V. AndreeaVlad F. L.

Data red. 26 iulie 2013

5 ex

Red. Jud. AV

Th. CA

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1318/2013....		Anulare act administrativ. Decizia nr. 3514/2013. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2436/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 2433/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1318/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI