Anulare act administrativ. Sentința nr. 2433/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2433/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 7897/2/2010*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2433
Ședința publică de la data de 06.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. I. F. în contradictoriu cu pârâții M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și U. NAȚIONALĂ DE MUZICĂ BUCUREȘTI , având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta prin avocat Tală Ș., cu împuternicire avocațială depusă la fila 18 dosar, lipsind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de chemare în judecată.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, Curtea urmând să constate că la data absolvirii de către reclamantă a învățământului de la distanță al Universității S. Haret, aceasta era autorizată provizoriu să funcționeze, ulterior s-a respins cererea, iar reclamanta avea toate posibilitățile să dea examenul respectiv. Refuzul de a-i permite reclamantei să dea examenul este totalmente nejustificat din acest punct de vedere, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să permită reclamantei să dea examenul de definitivat.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._/2010 pe rolul Curții de Apel București, SCAF, reclamanta S. I. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Educației Cercetării Tineretului și Sportului anularea adresei nr. 1133/D.G.J.C./16.05.2010, transmisa reclamantei prin fax la data de 6.08.2010, orele 12.46, de către Direcția Generala Juridic și C. a Ministerului, prin care i se comunica faptul ca, în conformitate cu art. 68 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, nu are dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arată că aceasta adresa este completata de către înștiințarea nr. 3080/23.08.2010, care precizează ca toți candidații cu studii de lunga/scurta durata, care au finalizat ciclul I de studii universitare de licența la specializările care nu se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul universităților de stat și particulare, nu au dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010, conform notei Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului menționată anterior.
Consideră ca, atât nota Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, cat și înștiințarea Universității Naționale de Muzica din București, Departamentul pentru pregătirea personalului didactic, sunt nelegale pentru următoarele motive:
- a fost acceptata și a participat la cursurile de pregătire ale Universității Naționale de Muzica din București în perioada 21.06._10.
- a absolvit cursurile Universității S. Haret, forma de învățământ I.D. în intervalul 2004-2008.
- în intervalul în care a absolvit cursurile Universității S. Haret, forma de învățământ I.D., în acel moment forma de învățământ I.D fiind autorizata provizoriu prin H.G., fapt care nu o include în categoria absolvenților despre care face vorbire înștiințarea respectiva;
- nu face parte din " lista profesorilor care nu pot susține examenul de definitivat";
- constată cu surprindere ca doar U. Naționala de Muzica din București nu accepta înscrierea și participarea la examenul de definitivat în sesiunea august 2010, celelalte centre universitare de pregătire a personalului didactic acceptând înscrierile și permițând susținerea examenului de definitivat;
- înștiințarea face referire la dispozițiile art. 19 din OMECI nr. 5720/2009 privind aprobarea metodologiei în domeniul formarii continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar, care nu face referire la autorizarea formei de învățământ I.D. a Universității S. Haret, pe care a absolvit-o în anul 2008, când respectiva forma de învățământ era autorizata provizoriu.
Refuzul Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului de a o înscrie la susținerea examenului de definitivat apare ca fiind nejustificat, motiv pentru care va solicită admiterea contestației și obligarea pârâtei să îi permită susținerea examenului de definitivat în sesiune specială sau, în caz contrar, obligarea pârâtei să plătească daune cominatorii de 1.000 lei pe zi, până când va putea susține examenul de definitivat.
În drept au fost invocate disp. art.1,5,9,11 din Legea 544/2004.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul aceleiași instanțe reclamanta a formulat o cerere identică, cauzele fiind conexate prin încheierea din data de 08.03.2011.
Ulterior reclamanta a formulat și cerere completatoare a cererilor inițiale, solicitând în contradictoriu cu pârâta U. Naționala de Muzica București obligarea acesteia să îi permită accesul la examenul de definitivat.
În considerentele acestei cereri reclamanta a învederat aceleași argumente expuse în acțiunile conexate, susținând în plus că este nejustificat refuzul adresat cererii formulată de către reclamantă prin înștiințarea cu nr.3080,prin care s-a susținut că "candidații cu studii universitare de lunga/scurta durata sau care au finalizat ciclu 1 de studii universitare de licența la specializările care nu se regăsesc în Hotărârile de Guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul universităților de stat și particulare nu au dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010, conform Notei Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului menționata anterior."respectiv nr.1133/DGJC/16.08.2010.
În drept au fost invocate dispozițiile art.57 al 3 cod proc.civ. raportat la dispozițiile art. 1,5,9,11 din Legea 544/2004.
Pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare față de petitele formulate de reclamantă.
Raportat la capătul cererii de chemare în judecată privind anularea înștiințării emise de către acest pârât a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, pentru motivul că actul criticat nu are natura unui act administrativ.
Cu privire la petitul 2 al cererii de chemare în judecată, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru următoarele motive:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, sau față de care se poate realiza interesul respectiv, situație inexistentă în speța de față.
Atribuțiile și competențele MECTS sunt reglementate în H.G. nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art. 141 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, precum și în Ordinul M. nr. 5720/2009 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar. În niciunul din aceste acte normative nu este reglementată o asemenea competență/atribuție a MECTS de a „permite susținerea examenului de definitivat în sesiune specială" pentru motivele invocate de reclamantă.
Astfel, apreciază că această solicitare este inadmisibilă raportat la prevederile art. 34 alin. 4 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată - "(4) Personalul didactic se poate prezenta la acest examen în trei sesiuni, în cel mult 5 ani. Personalul didactic titular care nu obține definitivarea în învățământ pierde calitatea de titular și, ca urmare, contractul individual de muncă al acestuia se desface, potrivit legii." coroborat cu prevederile art. 28 din OMECI nr. 5720/2009 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar: "(l)Prezentarea la examenul de definitivare în învățământ este obligatorie după 2 ani de la efectuarea stagiului minim prevăzut la art. 26 alin. (1) lit. a) din prezenta metodologie. Personalul didactic se poate prezenta la acest examen în 3 sesiuni, în cel mult 5 ani.
(2)Personalul didactic titular care nu obține în termenele prevăzute de lege definitivarea în învățământ pierde calitatea de titular și, ca urmare, contractul de muncă individual al acestuia se desface, potrivit legii. Personalul didactic căruia i s-a desfăcut contractul individual de muncă drept urmare a neobținerii definitivării în învățământ în termenele prevăzute de lege, după obținerea unei noi titularizări se poate înscrie la examenul de definitivare cu condiția de a efectua un nou stagiu la catedră de cel puțin 2 ani. "
Dacă reclamanta ar fi lecturat actele normative care reglementează modalitatea de acordare a gradelor didactice ar fi observat că Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic este lege specială și prin urmare MECTS nu are competența de a face derogări de la condițiile stabilite de această lege.
Referitor la solicitarea de daune cominatorii de 1.000 lei pe zi, până când va putea susține examenul de definitivat, învederează că și această pretenție nu este de competența MECTS, întrucât nu această instituție organizează examenul de definitivat, iar conform principiului "accesoriul urmează principalul", solicită respingerea acestei solicitări ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei a învederat faptul că la art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității "S. Haret" din București se statuează:
"După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Deci, chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul că în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Legea nr. 84/1995, la art.103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea ca aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzută și forma de învățământ "zi".
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR daca universitatea respectivă nu are organizate și cursuri la zi la disciplina respectivă.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr. 1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de guvern. În acest sens decide și înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._ .
Menționează că, în cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
În concluzie, având în vedere faptul că reclamanta susține că a absolvit în cadrul Universității "S. Haret" anumite specializări la forma de învățământ ID, iar această formă de învățământ nu este prevăzută în nicio hotărâre de guvern pentru perioada de școlarizare urmată, organizarea acestor specializări fiind făcută cu neîndeplinirea condițiilor legale, nu cunoaște care ar fi drepturile pe care reclamanta poate să le ceară ca urmare a absolvirii specializării la forma de învățământ absolvită.
Menționează că U. "S. Haret" din București a solicitat instanței de judecată cenzurarea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008 în ceea ce privește dispozițiile care o privesc, însă cererea a fost respinsă de către înalta Curte de Casație și Justiție. În considerentele Deciziei nr.4726/2009, se retine că "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale."
Hotărârile de Guvern nr. 676/2007 și nr. 635/2008 au fost menținute de către instanța de judecată ca temeinice și legale.
Se poate observa din lecturarea acestora că specializarea urmată de către reclamantă este în afara cadrului legal.
În această ordine de idei, solicitarea reclamantei în contradictoriu cu MECTS în afara cadrului legal constituie o cerere vădit neîntemeiată.
De altfel, niciun licențiat al unei instituții de învățământ superior din România, care a absolvit o specializare acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, reglementată printr-un act normativ, nu are nevoie pe lângă diploma de licență de un alt act de la o instituție din România care să întărească cele scrise în cuprinsul diplomei. U. „S. Haret" din București avea dreptul să organizeze admitere doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern.
Un drept există dacă este exercitat în limitele sale interne și externe. O diplomă este recunoscută de MECTS dacă specializarea, forma de învățământ din cadrul instituției de învățământ superior urmate era în momentul înscrierii în anul I sau al finalizării în hotărârea de guvern din anul respectiv sau aplicabilă pentru anul respectiv. Faptul că la momentul când reclamanta a început studiile nu și-au pus întrebarea dacă acestea sunt acreditate, nu o îndreptățește să solicite niște drepturi pe care nu le are.
În ceea ce privește un act de studiu, nu sunt aplicabile principii din dreptul civil, sau nu se poate prevala nimeni de necunoașterea legii. Totodată atât persoana care dorește să urmeze o formă de învățământ cât și persoana care asigură desfășurarea procesului de învățământ își asumă propriile decizii. Este în responsabilitatea fiecărei persoane juridice care asigură proces de învățământ că a respectat procedura legală a organizării lor. Nu se poate imputa altor subiecți de drept conduita instituțiilor de învățământ superior sau a persoanelor care s-au înscris și au urmat anumite forme de învățământ.
Nimeni nu poate invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept. Nici un candidat la momentul înscrierii nu întreabă sau nu obține vreun acord de la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru a-și exercita voința. Exercitarea acestei voințe și obținerea apoi a unui act care nu poate fi recunoscut de către M. Educației, Tineretului și Sportului întrucât în urma verificării hotărârilor de guvern pe durata parcurgerii studiilor nu au în cuprinsul lor specializările și formele de învățământ urmate de o anumită persoană nu poate fi acoperită prin teorii de genul celor afirmate de către reclamantă.
Hotărârile de guvern nu au fost emise pentru a fi ignorate, ci pentru asigura și informa cu privire la cadrul legal în care urma să fie desfășurat procesul de învățământ.
Orice persoană fizică sau juridică poate organiza în mod nelegal proces de învățământ și emite diplome cu antetul MECTS, însă ulterior parcurgerii acestui proces de învățământ nu se poate nimeni prevala de eroarea comună, de necunoașterea legii și obliga M. Educației să recunoască acel proces. Este la latitudinea fiecărei persoane care are capacitate deplină de exercițiu de a-și asuma actele fără să impună comportamentul avut unei alte persoane juridice.
D. pentru simplul fapt că reclamanta a avut o conduită pe care acum nu și-o asumă, nu înseamnă că MECTS poate fi obligat să recunoască o formă de școlarizare care se situează în afara cadrului legal. Este de asemenea responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza proces de învățământ în limitele legii. Lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept. Aparențele nu constituie un drept. Astfel, teoria erorii comune sau a funcționarului de fapt invocate de reclamantă nu creează un drept și nici măcar prezumția de legalitate.
Prin urmare, MECTS nu poate fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
Comportamentul unui subiect de drept nu poate fi imputat altui subiect de drept. Inspectoratele Școlare județene nu sunt prepușii ministerului. ISJ - urile au personalitate juridică și își asumă răspunderea pentru deciziile luate, prin reprezentanții lor legali - inspectorii școlari generali. La fel și instituțiile de învățământ superior, prin reprezentanții lor legali-rectorii.
Singurul reprezentant al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este ministrul.
Dacă o instituție de învățământ superior sau un inspectorat școlar general emite o decizie, hotărâre sau afirmă ceva nu înseamnă că a acționat în numele MECTS, ci în nume propriu.
Această „confuzie,, pe care o face reclamanta pentru a-și justifica afirmațiile nu conduce la ideea că MECTS ar fi recunoscut/nerecunoscut vreodată diploma.
De altfel, reclamanta nu poate obliga o altă persoană juridică să îi recunoască un drept dacă acesta nu există.
Nu se poate imputa MECTS că au fost urmate cursuri la specializări cu forme de învățământ pentru care nu există autorizare de funcționare provizorie.
Este evident că, dacă reclamanta nu a lecturat hotărârile de guvern care reglementau specializările acreditate/autorizate să funcționeze provizoriu pentru toate instituțiile de învățământ superior, nu au fost interesată să lectureze nici cadrul legal al mișcării personalului didactic.
Altfel, ar fi cunoscut faptul că solicitarea să este neîntemeiată și îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Instanța de judecată nu creează cadrul legal, respectiv nu are atribuția de a reglementa cu privire la calendarul mișcării personalului didactic.
Față de cele de mai sus solicită admiterea excepțiilor invocate astfel cum au fost invocate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În drept au fost invocate disp. din Legea nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, OUG nr.75/2005, H.G. nr. 693/2003, H.G. nr.1082/2003, H.G. nr. 1609/2004, H.G. nr.940/2004, H.G. nr.916/2005, H.G. nr.1175/2006, H.G. nr.676/2007, H.G. nr.635/2008, Codul de procedură civilă.
Pârâta U. Naționala de Muzica București a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii pe excepții ca inadmisibila și pe fond ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
1 .Excepția lipsei plângerii prealabile.
Invocă aceasta excepție pentru ca: - în conformitate cu prevederile art.7 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . sau printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice revocarea acestuia ;
-procedura prealabila este obligatorie, neavând un caracter facultativ;
-plângerea prealabila trebuie să conțină obligatoriu aceleași elemente ca și cererea de chemare în judecata adresata instanței de contencios administrativ și să se refere la același drept reclamat ca ar fi fost incalcat prin emiterea sau neemiterea actului administrativ în discuție ;
-în speța nu s-a respectat procedura prealabila obligatorie, pentru ca nu avem o plângere prealabila adresata universității, prin care să se solicite ceva ;
-cererea nr.3080/23.08.2010 nu reprezintă decât o solicitare de informații fără a rezulta vreo nemulțumire vis-a vis de un anume eveniment;
-este evident faptul ca informațiile primite au fost mulțumitoare având în vedere faptul ca răspunsul universității nu a fost urmat de o plângere prealabila în termen de 30 de zile de la comunicare ;
-nerespectarea procedurii prealabile împiedica accesul direct la instanța de contencios administrativ al petentei.
2. Excepția lipsei de obiect pentru ca:
-cererea de chemare în judecata primita la data de 23.05.2011 nu are obiect ;
-petenta nu solicita nimic instanței ;
-petenta nu solicita nimic de la universitate ;
-cererea reprezintă un fel de curriculum vitae prescurtat care nu interesează pe nimeni ;
-faptul ca cererea de chemare în judecată este îndreptată: " împotriva înștiințării cu nr.3080 ..." în afară de greșelile de dactilografiere nu spune nimic și nu lămurește de ce petenta s-a adresat instanței de contencios administrativ;
-din modul de redactare al cererii și din motivarea în fapt a acesteia, este evident ca nici petenta nu cunoaște motivul pentru care o cheamă în judecata, sau nu vrea să-l prezinte, nici acestei pârâte și nici instanței .
Chiar dacă nedezvăluirea obiectului cererii ar face parte din strategia apărării, solicita respingerea cererii de chemare în judecata ca inadmisibila, pentru lipsa de obiect.
3 .Excepția tardivității cererii de chemare în judecata pentru ca în conformitate cu prevederile art.11 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările ulterioare, termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la datele stabilite în articolul susmenționat; din luna august 2010, când universitatea a nemulțumit-o cu ceva pe petenta, până la data de 23.05.2011, când a primit cererea de chemare în judecata au trecut aproape 10 luni; chiar daca nu exista plângere prealabila și cererea nu are obiect, cererea în sine este și tardiva, pentru ca petenta și-a dat seama mult prea târziu ca nu a participat la examen .
4. Excepția lipsei calității procesuale pasive a universității pentru ca nu rezulta din cerere ca ar avea vreo obligație fata de petenta, pe care aceasta reclama ca nu a îndeplinit-o ; iar afirmația: " consider ca atât Nota .. .cat și înștiințarea .. .sunt nelegale..." nu reprezintă vreo acuzație, ci doar o simpla opinie a petentei, care poate fi sau nu adevărata, dar nu are nici o legătura cu o acțiune în contencios administrativ; petenta nepretinzând în cerere ca universitatea i-ar fi incalcat vreun drept, de fapt nu cere nimic de la universitate .
Având în vedere faptul ca din cerere nu rezulta ca universitatea are vreo obligație care să corespunda unui drept al petentei, consideră ca nu poate sta în acest proces, neavând calitatea procesuala pasivă.
Din acest motiv solicită respingerea cererii de chemare în judecata pentru lipsa calității procesuale pasive a universității.
Pe fond solicită respingerea cererii ca neîntemeiata, având în vedere faptul ca petenta nu cere nimic de la universitate .
În drept au fost invocate disp. art. 137 alin.(l) C. proc.civ., art.7 alin.(l), art.11 alin.(l) din Legea nr.554/2004.
Ulterior comunicării cererii completatoare formulată de către reclamantă, pârâta U. Naționala de Muzica București a formulat completare la întâmpinarea formulată anterior, învederând următoarele:
1 .Excepția lipsei plângerii prealabile pentru ca în conformitate cu prevederile art. 7 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările ulterioare, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata . sau printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice revocarea acestuia ; procedura prealabila este obligatorie, neavând un caracter facultativ; plângerea prealabila trebuie să conțină obligatoriu aceleași elemente ca și cererea de chemare în judecata adresata instanței de contencios administrativ și să se refere la același drept reclamat care ar fi fost incalcat prin emiterea sau neemiterea actului administrativ în discuție ; în speța nu s-a respectat procedura prealabila obligatorie, pentru ca nu are o plângere prealabila adresata universității, prin care să se solicite ceva; cererea nr.3080/23.08.2010 nu reprezintă decât o solicitare de informații fără a rezulta vreo nemulțumire vis-a vis de un anume eveniment; este evident faptul ca informațiile primite au fost mulțumitoare având în vedere faptul ca răspunsul universității nu a fost urmat de o plângere prealabila în termen de 30 de zile de la comunicare ; nerespectarea procedurii prealabile împiedica accesul direct la instanța de contencios administrativ al petentei.
2. Excepția lipsei de obiect pentru ca cererea de chemare în judecata primita la data de 23.05.2011 nu are obiect; petenta nu solicita nimic instanței; petenta nu solicita nimic de la universitate ; cererea reprezintă un fel de curriculum vitae prescurtat care nu interesează pe nimeni ; faptul ca cererea de chemare în judecată este îndreptată: " împotriva înștiințării cu nr.3080 ..." în afara de greșelile de dactilografiere nu spune nimic și nu lămurește de ce petenta s-a adresat instanței de contencios administrativ, iar din modul de redactare al cererii și din motivarea în fapt a acesteia, este evident ca nici petenta nu cunoaște motivul pentru care o cheamă în judecata sau nu vrea să-l prezinte, nici pârâtei și nici instanței .
3. Excepția tardivității cererii de chemare în judecata pentru ca în conformitate cu prevederile art. 11 alin.(l) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările ulterioare, termenul de introducere a acțiunii este de 6 luni de la datele stabilite în articolul susmenționat; din luna august 2010, când universitatea a nemulțumit-o cu ceva pe petenta, până la data de 23.05.2011, când am primit cererea de chemare în judecata au trecut aproape 10 luni; chiar daca nu exista plângere prealabila și cererea nu are obiect, cererea în sine este și tardiva, pentru ca petenta și-a dat seama mult prea târziu ca nu a participat la examen . Din acest motiv solicită respingerea cererii ca tardiv introdusa.
4.Excepția lipsei calității procesuale pasive a universității pentru ca nu rezulta din cerere ca ar avea vreo obligație fata de petenta, pe care aceasta reclama ca nu ar fi îndeplinit-o ; iar afirmația: " consider ca atât Nota .. .cat și înștiințarea .. .sunt nelegale..." nu reprezintă vreo acuzație, ci doar o simpla opinie a petentei. care poate fi sau nu adevărata, dar nu are nici o legătura cu o acțiune în contencios administrativ; petenta nu pretinde în cerere ca universitatea i-ar fi incalcat vreun drept, de fapt nu cere nimic de la universitate.
Având în vedere faptul ca din cerere nu rezulta ca universitatea are vreo obligație care să corespunda unui drept al petentei, consideră ca nu poate sta în acest proces, neavând calitatea procesuala pasiva . Din acest motiv solicită respingerea cererii de chemare în judecata pentru lipsa calității procesuale pasive a universității.
Reiterează solicitarea respingerii cererii pe fond ca neîntemeiată din următoarele motive: "înștiințarea cu nr. 3080" nu este un act administrativ, faptul ca a fost folosita sintagma "înștiințare" nu înseamnă nimic, pentru ca nu este decât un titlu ca oricare altul și care chiar putea să lipsească, fără nici un fel de consecința, important nu era titlul ci conținutul textului care reprezintă de fapt răspunsul la întrebarea expresa a reclamantei, daca reclamanta considera acest răspuns un act administrativ, este evident faptul ca nu a înțeles nimic, neînțelegerea unui text sau a unei prevederi legale, nu poate constitui un motiv pentru a te adresa unei instanțe de contencios administrativ, dar poate constitui un semnal de alarma pentru o persoana care are pretenția de a lucra în învățământ, instanța chiar daca are un rol activ, nu are obligația de a desluși nelămuririle petenților, care nu pot să facă deosebirea dintre un act administrativ și un răspuns la o întrebare, chiar daca instanța ar anula "înștiințarea" pentru petenta situația ar rămâne neschimbata, cererea de chemare în judecata a universității de către reclamanta la data de 23.05.2011 este tardiva nu numai din punct de vedere al prevederilor art. 11 alin (1) din Legea nr. 544/2004, dar și din punct de vedere al regulamentului de desfășurare a examenelor, petenta avea obligația să adreseze contestația comisiei de organizare a examenului imediat după afișarea listei profesorilor care nu pot susține examenul de definitivat, faptul ca a absolvit o forma de învățământ la distanta și examenele și le-a susținut tot de la distanta, respectiv de acasă, nu poate constitui o scuza pentru nerespectarea regulilor, petenta a ocolit comisia de organizare a examenului, tocmai pentru ca a fost conștienta de faptul ca nu are dreptate, acțiunea în sine fiind o încercare ridicola de a induce în eroare instanța, din cele doua adrese ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, anexate, rezulta în mod indubitabil ca petenta nu putea fi acceptata la examen decât în baza actelor de studii obținute în conformitate cu legislația în vigoare, condiție pe care nu o îndeplinea nici atunci și pe care nu o îndeplinește nici în prezent, doar după ce va obține recunoașterea diplomei de studii prin instanța, petenta va putea, eventual, participa la examenul de definitivat, statutul petentei în acest moment este acela de cadru didactic fără studii superioare
Din aceste considerente solicita respingerea cererii pe excepții ca inadmisibila și pe fond ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.5735 din 10.10.2011 Curtea de Apel București Secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei de obiect, procedurii prealabile, a tardivității și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților; a constatat întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii și pe fond, netemeinicia acțiunii.
Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că prin adresa nr. 1133/D.G.J.C./16.05.2010, transmisa reclamantei prin fax la data de 6.08.2010, orele 12.46, de către Direcția Generala Juridic și C. a Ministerului Educației, Tineretului și Sportului, i s-a comunicat acesteia faptul ca, în conformitate cu art. 68 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, nu are dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010.
Aceasta adresa este completata prin înștiințarea nr. 3080/23.08.2010 emisă de către pârâta U. Națională de Muzică din București, care precizează ca toți candidații cu studii de lunga/scurta durata, care au finalizat ciclul I de studii universitare de licența la specializările care nu se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul universităților de stat și particulare, nu au dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010, conform notei Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului menționată anterior.
Asupra excepției inadmisibilității capetelor de cerere conexate privind anularea adresei nr.1133/DGJC/16.05.2010 emisă de pârâtul MECTS, precum și înștiințarea emisă sub nr.3080/23.08.2010 emisă de pârâta UNM București, Curtea reține că într-adevăr este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința respingerii acestor cereri ca inadmisibile pentru următoarele considerente:
Astfel Legea nr. 554/2004 definește actul administrativ ca fiind „ actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; "
Prin adresa nr. 1133/DGJC/16.08.2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a venit în întâmpinarea solicitărilor primite din partea universităților, solicitări care vizau clarificarea aspectelor referitoare la candidații cu studii superioare care au finalizat ciclul I de studii universitare de licență la specializări care nu se regăseau în hotărârile de Guvern prin care se aprobă autorizarea de funcționare provizorie, respectiv acreditarea acestor specializări, fiind vorba despre purtarea unei corespondențe administrative prin care ministerul, în calitate de autoritate centrală în domeniul învățământului a interpretat un text de lege, constatare similară și în legătură cu înștiințarea emisă către reclamantă de către pârâta U. Națională de Muzică București.
Curtea reține că interpretarea unui text de lege prin care autoritatea publică dă curs unei solicitări de comunicare a modului de interpretare a unor dispoziții legale nu constituie un act administrativ ci o corespondentă administrativă, care nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice între petiționar și instituțiile publice emitente, astfel încât nu pot fi asimilate unor acte administrative aceste acte atacate de către reclamantă.
Asupra excepțiilor lipsei de obiect, a procedurii prealabile, a tardivității și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Curtea reține că sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
În fapt reclamanta a solicitat pârâtei U. Națională de Muzică din București accesul la susținerea examenului de definitivat la specializarea „muzică-pedagogie muzicală”, conform cursurilor universitare urmate la Facultatea de Muzică din București din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ I.D. în intervalul 2004-2008.
Pârâta U. Națională de Muzică din București a analizat documentele atașate de către reclamantă în dovedirea cererii și a constatat că reclamanta nu are dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010.
Motivele care au stat la baza acestui refuz a fost împrejurarea că toți candidații cu studii de lunga/scurta durata, care au finalizat ciclul I de studii universitare de licența la specializările care nu se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul universităților de stat și particulare, nu au dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010, conform notei Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului menționată anterior.
Curtea reține că excepția lipsei de obiect este neîntemeiată, reclamanta solicitând cenzurarea refuzului adresat acesteia de către această pârâtă din perspectiva disp. art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004, respectiv solicitând obligarea pârâtei în cauză să îi permită susținerea examenului de definitivat în temeiul actelor de studii depuse la dosarul atașat cererii formulată de către reclamantă în acest scop.
Excepția lipsei procedurii prealabile este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare având în vedere obiectul cererii reclamantei, respectiv constatarea caracterului nejustificat al refuzului pârâtei U. Națională de Muzică din București de a permite reclamantei să susțină examenul de definitivat în sesiunea august 2010, astfel încât devin incidente disp. art. 2 alin. 2 și art. 7 alin. 5 din legea nr. 554/2004, respectiv faptul că” (…)în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2)- refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim- și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă”.
Excepția tardivității este de asemenea neîntemeiată având în vedere că pârâta U. Națională de Muzică din București nu a făcut dovada datei la care a comunicat reclamantei lista în cadrul căreia a fost menționată și aceasta ca neavând dreptul de a susține examenul de definitivat, astfel încât în temeiul art. 7 alin. 1 din același act normativ va fi respinsă și această excepție.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesuale, având în vedere că există identitate între persoana acestora și persoana care organizează examenul de definitivat, care a manifestat în raport cu reclamanta refuzul de a participa la desfășurarea acestui examen pentru motivele anterior expuse.
Asupra fondului cauzei, Curtea a constatat că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate întemeindu-se pe interpretarea necorespunzătoare a dispozițiilor legale invocate în solicitarea adresată pârâtei de a i se permite susținerea examenului de definitivat.
Astfel prin HG 749/2009 cu modificările ulterioare a fost aprobat Nomenclatorul domeniilor, a structurilor instituțiilor de învățământ superior și a specializărilor/programelor de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea, stabilind în art. 7 că: „ (1) Instituțiile de învățământ superior acreditate prin lege pot organiza numai în locațiile evaluate favorabil de Agenția Română de asigurare a Calității în învățământul Superior și confirmate prin hotărâri ale Guvernului, după caz, admiterea în învățământul superior, procesul de învățământ, examene de finalizare a studiilor, pot emite și elibera diplome de licență și alte documente școlare, numai la specializările/programele de studii universitare de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, separat pentru fiecare formă de învățământ (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță), aprobate prin hotărâri ale Guvernului, cu precizarea locației,
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) conduce la nerecunoașterea de către M. Educației, Cercetării și Inovării a studiilor și actelor de studii emise de aceste instituții. „
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licența și care au urmat o specializare la o forma de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate(în cazul reclamantei anul 2004). Prin urmare se constată că pârâta nu are dreptul să permită susținerea examenului de definitivat pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate, chiar în situația în care examenul de finalizare a studiilor-licența-ar fi fost susținut în cadrul unei facultăți autorizată să funcționeze la zi.
Pe de altă parte, reține că prin art.3 din Legea nr. 443/2002 privind înființarea Universității "S. Haret" din București se statuează: "După . prezentei legi în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate la art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii."
Prin urmare chiar în legea de înființare a acestei instituții de învățământ superior se menționează faptul ca în structura Universității "S. Haret" din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Legea nr. 84/1995, la art. 103, alin. 2 prevede: " Instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor prezentei legi."
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor învățământ superior a fost reglementata prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative formele de învățământ cu frecventa redusă și la distanta trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. Legiuitorul, la art. 60 din Legea nr.84/1995 a prevăzut într-adevăr o condiție, aceea că aceste forme de învățământ se pot organiza doar de către acele facultăți care au prevăzuta și forma de învățământ "zi".
Nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanta (ID) cu specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumba obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul ca formele FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv ca nu pot fi organizate cursuri la ID și FR daca universitatea respectiva nu are organizate și cursuri Ia zi la disciplina respectiva.
Aceste prevederi legale nu exonerează instituția de învățământ superior de obliga de a se supune, în conformitate cu prevederile OUG 75/2005 și HG nr.1418/2006 procedurii de evaluare în vederea autorizării/acreditării acestor forme de învățământ. Ulterior procedurii descrise mai sus specializările care sunt autorizate/acreditate se supun aprobării prin hotărâre de Guvern.
În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de Ia forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate în cazul reclamantei fără a se face dovada că au fost respectate prevederile legale, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 88/1993, a OUG. nr.75/2005, în special faptul parcurgerii procedurii prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ, răspunsurile la interogatoriu nefiind apreciate ca relevante sub acest aspect.
În plus Curtea reține că Guvernul României a stabilit pentru fiecare an universitar domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea.
U. „S. Haret" din București avea dreptul să organizeze admitere doar Ia specializările/programele acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de guvern, începând cu anul I de studiu.
Hotărârile de guvern nu au fost emise pentru a fi ignorate, ci pentru asigura și informa cu privire la cadrul legal în care urma să fie desfășurat procesul de învățământ.
Curtea constată de asemenea că este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior de a organiza proces de învățământ în limitele legii, iar lipsa de răspundere și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept.
Prin urmare se reține că dispozițiile art. 19 din OMECI nr. 5720/2009 privind aprobarea metodologiei în domeniul formării continue a personalului didactic din învățământul preuniversitar constituie temeiul legal al refuzului manifestat în raport cu reclamanta, aceasta nedovedind împrejurarea că face parte din categoria candidaților cu studii de lunga/scurta durata, care au finalizat ciclul I de studii universitare de licența la specializările care se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul universităților de stat și particulare, astfel încât în mod legal pârâta U. Națională de Muzică din București a constatat că reclamanta nu are dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II, refuzul fiind justificat din această perspectivă, nefiind emis cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004, urmând ca în temeiul art. 1 și art. 8 din același act normativ să fie respinse cererile conexate privind obligarea Universității Naționale de Muzică București de a-i permite reclamantei susținerea examenului de definitivat, precum și cererile privind daunele, urmare a soluției capătului principal de cerere(nefiind dovedită întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale), ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs reclamanta S. I. F., solicitând modificarea în tot a hotărârii criticate, în sensul admiterii acțiunii sale.
Prin decizia civilă nr.5072 din 28.11.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile anterior menționată, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă și-a structurat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat anularea Notei nr.1133/DGJC/16.08.2010, emisă de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului cât și a Înștiințării nr.3080/23.08.2010 a Universității Naționale de Muzică București și constatarea refuzului nejustificat în ceea ce privește dreptul de a susține examenul de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010, obligarea pârâtei să-i permită susținerea acestui examen, precum și obligarea la plata daunelor cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației.
Înalta Curte, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile legale menționate, apreciază că aceste capete de cerere nu au o identitate distinctă în cadrul raportului juridic dedus judecății, ci vizează refuzul nejustficat al recunoașterii dreptului părții de a participa la examenul de definitivare în învățământ.
Prin urmare, chiar dacă nota nr.1133/DGJC/16.08.2010 constituie o corespondență, refuzul exprimat de U. Națională de Muzică București, în sensul că reclamanta nu are dreptul să susțină examenul de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010, materializat în înștiințarea nr.3080/23.08.2010, care are ca temei tocmai nota nr.1133/DGJC/16.08.2010, întrunește caracterisicile unui act administrativ asimilat, în sensul art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, producând efecte juridice în ceea ce privește situația profesională a recurentei.
În consecință, în mod eronat instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, care viza anularea acestei înștiințări care exprimă tocmai refuzul autorității pârâte cu privire la dreptul pretins și care a fost supus instanței de contencios administrativ.
Ca atare, recursul a fost admis cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Rejudecând cauza după casare curtea va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut instanța de control judiciar, prin prezenta acțiune reclamanta solicită, în primul rând, cenzurarea refuzului pârâtei U. Națională de Muzică de a permite reclamantei susținerea examenului de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010, refuz exprimat prin înștiințarea nr.3080/23.08.2010.
Pentru a justifica acest refuz, U. Națională de Muzică a invocat nota nr.1133/DGJC/16.08.2010, M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Din cuprinsul acestei note rezultă că toți candidații cu studii de lunga/scurta durata sau care au finalizat ciclul I de studii universitare de licența la specializări care nu se regăsesc în hotărârile de guvern privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul universităților de stat și particulare nu au dreptul să susțină examenele de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010.
În cauză, reclamanta a absolvit cursurile Universității S. Haret, forma de învățământ I.D. în intervalul 2004-2008, promovând examenul de licență în sesiunea 2008.
Deși reclamanta susține că în intervalul în care a absolvit cursurile Universității S. Haret, forma de învățământ I.D. era autorizata provizoriu prin H.G., fapt care nu o include în categoria absolvenților despre care face vorbire înștiințarea respectiva, curtea constată că afirmația sa este lispită de suport, nerezultând din cuprinsul H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 că forma de învățământ “la disatnță” pentru Facultatea de Muzică era autorizată, ci numai forma de învățământ la zi și frecvență redusă.
Este de subliniat, în acest sens, că în conformitate cu prevederile art.17 din H.G. nr.1011/2001, procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993.
Necesitatea parcurgerii procedurii de evaluare pentru formele de învățământ fără frecvență și la distanță, chiar și în condițiile în care universitatea organizează forma de învățământ la zi, a fost subliniată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza ce a format obiectul dosarului_, având ca obiect cererea formulată de U. S. Haret, prin care a solicitat anularea prevederilor art. 7 alin. (1) din hotărârea de guvern nr.749/2009, în sensul eliminării dispozițiilor privind necesitatea autorizării și acreditării fiecărei forme de învățământ din cadrul unei specializări.
În cuprinsul deciziei 3306/2011, pronunțată în dosarul anterior menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că “aceste forme de învățământ(fără frecvență și la distanță) pot fi organizate de facultățile care au și învățământ la zi, dar normele în vigoare nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/ acreditării și acestor alte forme de învățământ.
Or, reclamanta nu a parcurs în ce privește aceste două forme de învățământ etapa obligatorie, a evaluării de către Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior.
Faptul că există în cadrul universității reclamante un program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că, pentru același program, poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată, a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege.
În consecință, refuzul învederat de reclamantă, de a permite funcționarea formelor de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, nu apare ca nejustificat, astfel cum este reglementată această sintagmă în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, respectiv ca exprimarea cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea”.
Suplimentar celor mai sus arătate, curtea subliniază că în conformitate cu dispozițiile art.60 alin.3 din Legea nr.84/1995, diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită.
Or, din moment ce specializarea urmată de reclamantă nu era autorizată provizoriu sau acreditată pentru forma de învățământ ID, curtea constată că în mod întemeiat a apreciat pârâta U. de Muzică din București că reclamanta se încadrează în categoria absolvenților menționați în cuprinsul notei nr.1133/DGJC/16.08.2010, emisă de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Față de aceste considerente curtea constată că acțiunea reclamantei având ca obiect cenzurarea refuzului de a recunoaște dreptul reclamantei de a susține examenul de acordare a definitivării în învățământ și a gradului didactic II în sesiunea august 2010 este neîntemeiată, soluție ce se răsfrânge și asupra cererii accesorii, având ca obiect obligarea la plata daunelor cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S. I. F., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Tală Ș. în București, . nr. 6-8, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, cu sediul în București, .. 28-30, sector 1 și U. NAȚIONALĂ DE MUZICĂ BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 33, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2436/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 3564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
