Pretentii. Decizia nr. 3564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3564/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 4430/87/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3564
Ședința Publică din data de 20.09.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. împotriva sentinței civile nr.1227/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. M. și intimata pârâtă DGFP T. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin cererea de recurs s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, iar la 19.09.2013 intimatul reclamant a depus la dosar note scrise, într-un exemplar, prin fax, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal la data de 03.10.2012 sub nr._, reclamantul P. M. M. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiori de V. și Direcția generală a Finanțelor publice T., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 1159 lei și dobânda legală aferentă calculată până la data restituirii efective.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat în esență că la data de 07.08.2012 a cumpărat un autoturism marca Opel Astra, înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 1159 lei, taxă achitată în contul Trezoreriei orașului Roșiori de V..
A susținut reclamantul că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 110 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate.
De asemenea, a arătat reclamantul că, în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare.
Prin urmare, reclamantul a concluzionat că taxa achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, a arătat că jurisprudența Curții europene este în sensul că, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
La fel, a precizat reclamantul că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 148 din Constituția României, art. 25 și art.226 din Tratatul CEE,art. 1 și 2 din OG nr. 137/2000,OUG nr.50/2008,OUG nr. 218/2008..
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisurile de la filele 9-14.
Prin întâmpinarea formulată la data de 14.11.2012, pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Roșiori de V. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă susținând că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă administrativă prev. de art. 7 din Legea nr.554/2004 iar decizia de calcul a taxei de poluare nu a fost contestată fiind definitivă.
Pe fond, AFP a mun. Roșiori de V. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, susținând că reclamanta nu se află în vreun caz expres prevăzut de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto, taxa colectată în temeiul Legii nr. 9/2012 fiind efectul cererii unilaterale a contribuabilului reclamant.
A aratat pârâtul că în fapt nu există neconcordanță dintre dreptul românesc și dreptul european, Curtea Europeană nu a fost sesizată cu cereri de restituire colectate în temeiul Legii nr. 9/2012.
La data de 14.11.2012 pârâta AFP Roșiori de V. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru mediu, susținând că taxa încasată de la reclamant nu este venit la bugetul consolidat al statului ci este o taxă încasată și administrată de Administrația F. pentru Mediu,astfel că sumele urmează a se restitui din contul Administrației F. pentru Mediu ce este deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul DGFP.
La data de 15.10.2012 a formulat întâmpinare și pârâta Direcția generală a Finanțelor publice T. prin care a susținut că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 1227/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a fost respinsă ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice-Roșiori de V.. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M. M., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V., și în consecință: a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Roșiori de V. să restituie reclamantului suma de 1159 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante achitată prin chitanța . nr._/28.08.2011, cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea reclamantei. A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Roșiori de V. și în consecință a fost obligată chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU, la plata sumei de 1159 lei cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea pârâtei. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii,Tribunalul a reținut că această excepție este nefondată din următoarele considerente:
Prin decizia de calcul al taxei de poluare provenite de la autovehicule reclamantului i-a fost calculată o taxă de poluare de 1159 lei pentru autoturismul second –hand marca Peugeot.
Plata acestei taxe era necesară reclamantului pentru a putea înmatricula autoturismul în România.
Potrivit art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, se poate restitui, la cerere, debitorului fiscal suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Potrivit art.135 din Codul de procedură fiscală „Dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 iunie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire”.
Rezultă că reclamantul poate solicita restituirea sumei de 1159 lei plătită cu titlu de taxă de poluare chiar dacă nu a formulat contestație împotriva deciziei de calcul, obiectul prezentei cererii reprezentând de fapt un refuz soluționare cerere în sensul art. 2 alin.2 din Legea nr. 554/2004.
In acest sens a fost pronunțata si Decizia nr. 24 din 14.11.2011 a ICCJ in soluționarea recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al României
Cu privire la fondul cauzei, examinând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că reclamantul, în anul 2009 a achiziționat din Spania un autoturism second hand, marca Peugeot, înmatriculat în Spania în anul 2001, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa pentru emisii polunate, în cuantum de 1159 lei, taxă achitată conf. chitanței . 7 nr._/28.08.2012, în contul Trezoreriei orașului Roșiori de V..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește” o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. ;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Ca atare, la acest moment considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținută discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul national, potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutionale ale U.E. au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii Europene dinainte de aderare.Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”,iar Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat că acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
De asemenea taxa pentru emisiile poluante instituită de Legea nr.9/2012 este gestionată de Administrația F. pentru Mediu și constituie venit la bugetul F. pentru mediu, conform art. 1 pct.2 din acest act normativ.
Însă taxa se calculează (art. 5 alin. 1), se încasează (art. 5 alin.3) și se restituie (art. 7) de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe” (art.2 lit. e). Acest aspect este reglementat și de art. 10 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa pentru emisii poluante se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF, se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației F. pentru Mediu.
În consecință, Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratat, a admis acțiunea reclamantului, și a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor publice Roșiori de V. la restituirea taxei pentru emisii poluante autovehicul în cuantum de 1159 lei încasată cu chitanța . 7 nr._/28.08.2011 cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea reclamantei.
De asemenea, a admis, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de V. și a obligat chemata în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de V. suma de 1159 lei cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea pârâtei reprezentând contravaloarea taxei pentru emisii poluante, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.9/2012 taxa pentru emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului
În ceea ce o privește pe pârâta DGFP T. acțiunea reclamantului față de această pârâtă a fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât taxa specială a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost încasată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de V. căreia îi revine și eventuala obligație de restituire.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivare, recurenta pârâtă arată în esență faptul că, în mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 șl 90 din Tratatul Comunității Europene instanța a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:
Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, „obligația de plata a taxei Intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania".
Analizand compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar apreciază ca în speța nu sunt incalcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunltatil Europene. Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in Romania autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, Indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Precizează că în Infograma nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă U E. - Bruxelles, se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25 iunie 2008 (formă care de altfel a și fost aprobată de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de intimata reclamanta P. MIHAITA M., ca neîntemeiată.
In drept, recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedura civila.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
Reclamantul, în anul 2009 a achiziționat din Spania un autoturism second hand, marca Peugeot, înmatriculat în Spania în anul 2001, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa pentru emisii poluante, în cuantum de 1159 lei, taxă achitată conf. chitanței . 7 nr._/28.08.2012, în contul Trezoreriei orașului Roșiori de V..
Curtea considera că cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.
În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.
În consecință dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, Curtea ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România.
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare.
Scopul general al art.110 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Curtea are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de V. avându-se în vedere că, în conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.9/2012 taxa pentru emisii poluante nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Curtea considera ca soluția primei instanțe in privința dobânzii este legala, deoarece reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu reprezentat de lipsa de folosința a sumei de bani reprezentând taxa de poluare, ori dobânda legala fiscala este tocmai echivalentul acestui prejudiciu.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. împotriva sentinței civile nr.1227/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M. M. și intimata pârâtă DGFP T. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Tribunalul T.
Jud. fond R. M.
Red. jud. U.D./7.10.2013/2 ex.
Tehnodact. I.C.D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2433/2013. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1318/2013.... → |
|---|
