Anulare act administrativ. Hotărâre din 06-03-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 7296/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 06.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamanta ..G. S. GAZ SA în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta reprezentată prin avocat M. M. cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta reprezentată prin consilier juridic C. S. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamanta, prin avocat, solicită încuviințarea probei cu expertiza în specialitatea instalații și construcții în raport de faptul că, așa cum rezultă din actul administrativ a cărui anulare o solicită, la baza acestuia a stat o expertiză criminalistică în specialitatea explozii. La întrebarea instanței arată că nu a formulat obiectivele la care solicită să se răspundă prin expertiză.
Reclamanta, prin avocat, arată că invocă necompetența Inspecției M., ca organ de cercetare care să poată verifica cele întâmplate, și prematuritatea procesului-verbal contestat.
Curtea, deliberând, califică excepțiile invocate de reclamantă, respectiv necompetența Inspecției M. și prematuritatea procesului-verbal, ca fiind motive de nelegalitate a actului administrativ care se vor analiza odată cu celelalte motive invocate prin cererea de chemare în judecată.
Reclamanta, prin avocat, având cuvântul pe proba cu expertiza solicitată arată că aceasta este utilă în raport de cele invocate de pârâtă prin întâmpinare. Arată că expertiza efectuată de Inspecția M. a fost în specialitatea explozii iar aspectele imputate părții țin de rețeaua de gaze naturale, respectiv s-a constatat pierderea etanșeității unui racord. Astfel, este utilă o expertiză întocmită de un expert în instalații și construcții care să fie autorizat ISCIR care să constate starea actuală a rețelei de gaze din Sighetu Marmației și să se pronunțe cu privire la criticile ce i-au fost aduse prin procesul-verbal atacat întrucât doar un expert în această specialitate se poate pronunța cu privire la etanșeitatea unui racord.
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul pe proba solicitată învederează că Institutul INCD-INSEMEX a cercetat respectivul eveniment din perspectiva unui complex de împrejurări iar această instituție este singura abilitată în acest sens. Mai arată că la acest moment un expert nu s-ar putea pronunța pe situația de la momentul respectiv, nemaifiind de actualitate, și expertiza nu se poate efectua.
Reclamanta, prin avocat, insistă în încuviințarea probei cu expertiza arătând că trebuie să i se acorde posibilitatea de a combate cele susținute de pârâtă. Arată că expertul din specialitatea explozii a dat răspunsuri cu privire la aspecte ce trebuiau cercetate și, dacă nu era abilitat pe specialitatea instalații, nu –și putea face o opinie corectă și nu era competent să facă aceste constatări.
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul în replică, solicită să se aibă în vedere că cercetarea s-a făcut de un institut competent și trebuiau determinate la acel moment cauzele evenimentului.
Curtea, după deliberare, apreciază ca nepertinentă, neconcludentă și neutilă proba cu expertiza în specialitatea instalații având în vedere că de la data producerii evenimentului a trecut un an de zile iar situația pe care ar constata-o un expert nu ar fi aceeași cu cea de la momentul producerii evenimentului. Concluziile unei expertize la acest moment nu ar fi utile soluționării cauzei, astfel că respinge pentru reclamantă proba cu expertiza judiciară în instalații, urmând să analizeze documentele și aspectele constate de Institutul ce a efectuat expertiza și ca acestea să fie apreciate ca probe cu înscrisuri, urmând a se aprecia cu privire la relevanța acestora.
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Arată că actul administrativ contestat este expresia unui abuz de putere emanând de la o instituție publică. Inspecția M. nu are competența de a cerceta evenimentul și nu a respectat disp. art. 4 alin. 1 Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă. S-a trecut peste faptul că Inspecția M. ar fi trebuit să constate că nu are calitatea de a cerceta evenimentele atunci când acestea sunt legate de măsurile de protecție civilă. Astfel, explozia era o situație de urgență ce impunea intervenția lucrătorilor ISU. Măsurile luate la 19.02.2012 prin participarea ISU aveau ca finalitate cercetarea condițiilor și împrejurărilor care au determinat sau favorizat producerea accidentului. Reclamanta solicită să se observe că s-a recunoscut chiar de instituția pârâtă participarea ISU la evenimente iar față de această împrejurare pârâta nu mai avea calitatea de a cerceta evenimentele. Reclamanta, prin avocat, arată că procesul-verbal este expresia unei activități premature a Inspecției M. iar concluziile au fost acte premature care nu au studiat decât temeiuri pentru tragerea societății la răspunderea penală. Reclamanta arată că nu există certitudinea faptelor iar în urma procesului penal se poate constata o altă realitate. Cu privire la punctul IV f.5 reclamanta arată că s-a urmat o dublă procedură și s-a dat o dublă sancțiune întrucât procesul penal urma să stabilească situația. Reclamanta mai arată că s-au făcut constatări pe baza unor împrejurări nedovedite și că a fost acuzată că nu a sesizat Inspecția M. în legătură cu producerea accidentului de muncă deși, după analizarea evenimentului, chiar instituția a constatat că nu este vorba de un accident de muncă – astfel cum rezultă din pag.6 din procesul-verbal. Reclamanta solicită respingerea susținerilor pârâtei care invocă culpabilitatea sa pentru acoperirea cu asfalt a răsuflătorilor și că, fiind vorba de o instalație, societatea ar avea obligația de supraveghere a răsuflătorilor.
Pentru toate motivele arătate solicită admiterea acțiunii și anularea procesului-verbal întrucât acesta emană de la un organ necompetent, arătând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii arătând că reiterează motivele expuse în întâmpinare. Pârâta solicită respingerea susținerilor reclamantei în sensul existenței unui abuz de putere motivat de necompetența instituției în cercetarea evenimentului întrucât competența sa este prevăzută în Legea nr. 108/1999 și în legea securității și sănătății muncii nr. 319/2006. Arată că este obligată să cerceteze evenimentele produse din cauza unor explozii, prezența sa fiind obligatorie indiferent de prezența ISU. Prezența ISU la locul evenimentului nu exclude prezența Inspecției M., atribuțiile sale privind cercetarea cauzelor, determinarea evenimentelor și a dispozițiile legale încălcate. Arată că la cercetarea cauzelor ce au determinat un eveniment de natura celui în speță instituția colaborează cu Poliția și cu ISU. Cu privire la aspectul acoperirii cu asfalt a răsuflătorilor, pârâta arată că a sancționat nerespectarea prevederilor privind inspecția tehnică.
CURTEA ,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13.02.2013.
Pronunțată în ședință publică, 06.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 13.02.2013
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.02.2013.
Pronunțată în ședință publică, 13.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 20.02.2013
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 27.02.2013.
Pronunțată în ședință publică, 20.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 27.02.2013
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.03.2013.
Pronunțată în ședință publică, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 933
Ședința publică de la 06.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află pronunțarea în cauza de contencios administrativ privind pe reclamanta ..G. S. GAZ SA în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA M., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 06.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 13.02.2013, la 20.02.2013, la 27.02.2013 și la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Deliberând în condițiile art. 260 Cod proc.civ. constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 26.09.2012 reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâta Inspecția M. a solicitat anularea Procesului –verbal de cercetare nr. 467/SSM/28.06.2012 emis de pârâtă cu ocazia cercetării evenimentelor petrecute în 19.02.2012 în municipiul Sighetu Marmației.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 19.02.2012, în municipiul Sighetu Marmației, .. 3, jud. Maramureș a avut loc un eveniment soldat cu accidentarea numiților C. A. S., P. A. Ș., R. V., M. A., S. G., D. M., S. D., M. I., P. Ș., A. C., Șteșca D. I., M. I. A., Saplonțai M. P., Horvatt Ivett, V. L. M., Borlescu N. A., S. C. Liviuța și D. A. E..
Reclamanta susține că evenimentul a avut loc în două etape, prima deflagrație având loc la 19.02.2012 orele 1:oo în Clubul Eufobia și a doua în aceeași zi la orele 9:50.
Pentru cercetarea primului eveniment petrecut în dimineața zilei de 19.02.2012 s-a deplasat o echipă mixtă formată din persoane aparținând ISU Maramureș și IPJ Maramureș, iar în timpul cercetărilor s-a produs și a doua deflagrație soldată cu accidente.
Reclamanta susține că evenimentul cercetat nu este în condițiile legii un accident de muncă și pârâta nu avea competența de a întocmi dosar de cercetare, conform art. 4 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.
Cu privire la evenimentul din 19.02.2012, orele 9:50, reclamanta susține că evenimentul s-a petrecut cu ocazia unor activități pentru realizarea măsurilor de protecție civilă și erau competente doar ISU – IPJ Maramureș.
Arată că deflagrația din Clubul Eufobia a reprezentat o situație de urgență (nu un accident de muncă), conform definiției date de OUG nr. 21/2004 și aceasta a înlăturat competența Inspecției M. de la cercetarea evenimentului.
Vătămările suferite de personalul ISU, ale agenților de poliție, ale particularilor care au asistat la operațiunea ISU nu pot fi calificate accident de muncă, legea securității și sănătății în muncă se aplică angajaților, lucrătorilor și reprezentanților acestora.
Reclamanta arată că, deși pârâta menționează la pct. 66 din procesul verbal de cercetare al Inspecției M. nr. 467/SSM/28.06.2012 că accidentarea persoanelor aflate în Clubul Eufobia nu poate fi declarată și înregistrată ca accident de muncă, pârâta face o analiză detaliată a unui eveniment ce nu intră în competența acesteia.
Reclamanta susține și caracterul nefondat al actului contestat pe motiv că evenimentul din 19.02.2012 a făcut obiectul unei cercetări penale, cauza fiind în prezent pe rolul Tribunalului Maramureș sub nr. dosar_, urmând ca instanța să se pronunțe asupra vinovăției societății, iar până la rămânerea definitivă a unei hotărâri condamnatorii, angajatorului nu-i pot fi imputate fapte și aplicate sancțiuni administrative pentru aceeași faptă.
Stabilirea prealabilă a imputabilității de către un organ administrativ susține că este ilegală și prematură.
Probele avute în vedere de pârâtă, expertiza mixtă INEC-INSEMEX sunt cele administrate și în dosarul penal pentru infracțiunea la regimul calității în construcții, organul de urmărire penală apreciind că nu s-au respectat reglementările tehnice privind stabilitatea și rezistența cu ocazia proiectării, verificării, expertizării, realizării unei construcții, în speță rețeaua de gaze naturale din municipiul Sighetu Marmației, tribunalul fiind competent să statueze asupra culpabilității angajatorului.
Menționează că, toate neregulile reținute de pârâtă în actul contestat sunt cenzurabile în cadrul procesului penal în curs, iar pârâta nu putea să le rețină ca fiind imputabile societății.
Cu privire la neregulile constatate menționează că „pierderea etanșeității cap la cap a racordului T cu conducta de distribuție de pe .-a reținut că a fost determinată de insuficienta degresare a suprafețelor de contact înainte de sudare și că răspunde exclusiv prepusul care și-a neglijat atribuțiile la momentul realizării sudurii, oricare ar fi el, fiind exclusă răspunderea persoanei juridice.
Reclamanta susține că societatea nu putea să constate ceva în neregulă cu privire la realizarea „T”-ului, întreaga responsabilitate revine sudorului autorizat, explozia fiind consecința unei fisuri imputabile unei persoane fizice.
Cu privire la „migrarea gazului metan prin sol” pârâta a reținut că a fost săvârșită contravenția prevăzută și sancționată de art. 39 lit. c din Legea nr. 319/2006, dar reclamanta susține că aceleași încălcări sunt în accepțiunea Parchetului elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 31 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.
Două organe au reținut și sancționează în baza unei expertize unice aceeași faptă din punct de vedere penal dar și contravențional.
În privința acumulării și formării amestecului exploziv pârâta a reținut drept cauze: lipsa activității pe o perioadă de timp de mai multe săptămâni din imobilul nr. 3 și neluarea măsurilor de siguranță anterior pătrunderii în interiorul încăperilor din imobilul nr. 3 și sancționează contravențional angajatorul.
Reclamanta susține că pârâta a dat eficiență deplină declarației unui inculpat din dosarul nr. 104/P/2012 care a susținut că nu s-au finalizat găurile de sondaj și nu s-au măsurat concentrațiile de gaze de-a lungul tronsonului de pe . penală nu a verificat aceste declarații.
Arată că Legea nr. 319/2006 la art. 39 alin. 9 reglementează drept contravenție o faptă ce nu se circumscrie situației de fapt deoarece nu se referă la spațiul destinat muncii. Angajații B. nu pot fi considerați lucrători în timpul serviciului. Sarcina aerisirii încăperii, localizarea defectului revenea ISU care cerceta primul eveniment.
Cu privire la „prezența unei surse de aprindere” s-a reținut în raportul de expertiză că pentru primul eveniment a fost scânteia brichetei, iar pentru cel de-al doilea eveniment au fost punctele de jar de pe îmbrăcăminte. Reclamanta susține că obligația de securizare a zonei a revenit ISU și nu societății B. Sistems.
Cu privire la „acoperirea cu asfalt a răsuflătorilor” reclamanta susține că aceasta constituie condiție de producere a evenimentului pentru organe de cercetare penală, iar pentru pârâtă este un ilicit contravențional atribuit angajatorului.
Asimilând în mod greșit „răsuflătoarea de gaze naturale” unui „echipament de muncă” reclamanta susține că pârâta a găsit greșit incidentă teza alin. 9 lit. m din Legea nr. 319/2006.
Cu privire la „nerespectarea adâncimii de pozare și așezare a ramificației tip T în sol” reclamanta susține că în mod greșit a fost apreciată drept contravenție, expertul desemnat a constatat că „pozarea la o adâncime neconformă” prin ea însăși, nu putea determina fisurarea T-ului în absența substanței cu grad de onctuozitate ridicat.
Reclamanta arată că, neexistând o legătură de cauzalitate între pozarea neconformă și fisurarea T-ului este inadmisibilă culpabilizarea angajatorului pentru neconformitate. Art. 13 instituie pentru întrunirea elementului constitutiv al contravenției existența unui risc, consecință a nerespectării dispozițiilor legale cu ocazia execuției construcțiilor. În speță, expertul criminalist a statuat asupra inexistenței unui minim risc.
Cu privire la nerealizarea detectării eventualelor scăpări de gaze acumulate în căminul de ape uzate menajere situat la intersecția străzilor Copusu – Ș., datorită neluării măsurilor necesare pentru a putea fi deschis capacul gurii de vizitare, acesta fiind acoperit cu asfaltul turnat pe carosabil, reclamanta susține că, deși pârâta a constatat acoperirea cu asfalt a gurii de vizitare, fapt neimputabil societății, a imputat nerealizarea detectării.
Susține că evenimentul din 19.02.2012 nu s-a produs la gura de vizitare, că respectiva locație nu constituie loc de muncă cu prezență peste limita maximă a agenților chimici.
Cu privire la neinstruirea lucrătorilor din cadrul angajatorului cu atribuții în detectarea eventualelor scăpări de gaze și măsurarea concentrațiilor acestora, reclamanta susține că acest fapt nu a fost dovedit, informațiile oferite de către angajator puteau fi nesocotite (uitate) de către lucrători sau chiar, lucrătorul neglijent să ascundă faptul prelucrării sale.
Cu privire la punerea la dispoziția lucrătorilor a unor detectoare de gaze care nu au răspuns necesităților specifice activităților de detectare reclamanta arată că detectoarele de gaze în discuție au fost considerate funcționale de către expertul criminalist, iar slabele performanțe ale detectoarelor nu pot fi imputate societății.
În ceea ce privește necomunicarea de îndată la ITM Maramureș a evenimentului reclamanta susține că nu a fost necesară deoarece nu era vorba despre un accident de muncă.
Cu privire la evaluarea tardivă a riscurilor pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă/echipamente de muncă și mediul de muncă, reclamanta susține că se referă la o contravenție continuă, debutând din 2006, în condițiile în care s-a constatat că în luna februarie 2012 o atare evaluare fusese făcută de către petentă.
Susține că în luna august 2012 ilicitul contravențional nu mai putea fi constatat și sancționat, fiind o faptă anterioară lunii februarie 2012.
Cu privire la lipsa autorizației de funcționare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă pentru activitățile „lucrări de instalații sanitare, de încălzire și aer condiționat” reclamanta susține că ilicitul contravențional atribuit petentei nu a fost săvârșit cu intenție, în condițiile în care potrivit legii, art. 4 și 5 alin. 1 din Legea nr. 359/2004 dacă se săvârșește din culpă nu prezintă caracter infracțional.
Cu privire la neefectuarea anuală a reviziei conductelor și branșamentelor reclamanta susține că această faptă a fost greșit reținută deoarece reviziile se efectuează la doi ani și nu anual, conform NTPEE – 2008 pct. 14.15 alin.1, iar ultima revizie a avut loc în anul 2010.
Pentru aceste motive, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii și anularea procesului verbal contestat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004 și art. 112 din Cod proc.civ..
Pârâta Inspecția M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările din dosar în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția M. și în temeiul Legii nr. 554/2004 anularea procesului verbal de cercetare nr. 467/SSM/28.06.2012 emis de pârâtă cu ocazia cercetării evenimentelor petrecute în 19.02.2012 în municipiul Sighetu Marmației.
Prin actul contestat (fila 1765, vol. VI), autoritatea pârâtă a sancționat contravențional reclamanta cu amendă în valoare de 38.000 lei, a înaintat propunere pentru continuarea cercetărilor sub aspectul penal pentru încălcarea prevederilor Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă pentru persoana juridică . SA.
Reclamanta contestă procesul verbal nr. 467/SSM/2012 pentru un prim aspect că evenimentul cercetat nu este în condițiile legii un accident de muncă și că pârâta nu avea competența de a întocmi dosar de cercetare, conform art. 4 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.
Se reține că susținerea reclamantei este neîntemeiată în raport de dispozițiile art. 5 lit. g din Legea nr. 319/2006, în sensul că, vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces, reprezintă „accident de muncă”.
Persoanele care au fost accidentate în urma evenimentului din data de 19.02.2012 au avut ocupații diferite, printre aceste persoane s-au aflat și angajați IPJ Maramureș, ai Inspectoratului pentru Situații de Urgență al jud. Maramureș, un notar public și angajați ai . SA.
Dacă pentru angajații IPJ Maramureș și ai ISU Maramureș stabilirea caracterului accidentului produs „de accident de muncă” a intrat în competența acestor autorități publice, conform art. 4 și art. 50 din Legea nr. 319/2006, pentru angajații reclamantei evenimentul produs constituie un accident de muncă de competența autorității pârâte.
Ca atare, Inspecția M. a avut competența legală de a întocmi dosar de cercetare conform Legii nr. 319/2006.
Susținerea reclamantei în sensul că pârâta a făcut o analiză detaliată a primului eveniment, ce a avut loc la data de 19.02.2012, la ora 1:00, în Clubul Eufobia, deși a reținut că accidentarea persoanelor aflate în Clubul Eufobia nu poate fi declarată și înregistrată accident de muncă se constată că nu este de natură să conducă la anularea actului contestat.
Consemnarea descriptivă a primului eveniment ce a avut loc la ora 1:00 a fost necesară pentru arătarea cauzelor celui de-al doilea eveniment, și anume „acumulări de gaze” nedetectate în timpul cercetării primei explozii.
În urma producerii celei de-a doua explozii au fost accidentate persoanele C. A. S., director operațional în cadrul . SA (sediul Sighetu Marmației) (ulterior acesta a decedat), P. A. Ș. – Șef serviciu în cadrul . SA, R. V. – instalator în cadrul . SA (sediul Sighetu Marmației), M. A. instalator în cadrul . SA (sediul Sighetu Marmației), S. G. – notar, proprietarul imobilului unde a avut loc explozia, D. M. și S. D. – lucrători în cadrul ISU al județului Maramureș, M. I., P. Ș. și A. C. – lucrători în cadrul IPJ Maramureș, Ș. D. I. – administratorul . din Săpânța sediul secundar Sighetu Marmației (Club Eufobia).
Ca atare, pârâta nu putea reține descrierea celui de-al doilea eveniment fără a face referire la primul eveniment, întrucât cea de-a doua explozie este o urmare a primului eveniment și are cauze comune cu declanșarea primului eveniment.
Prin urmare, participarea la cercetarea evenimentului din 19.02.2012 din municipiul Sighetu Marmației, .. 3, jud. Maramureș a ISU nu exclude participarea și competența Inspecției M. în cercetarea evenimentului.
Cu privire la existența unei proceduri penale în curs, se reține că autoritatea pârâtă efectuează cercetarea evenimentelor în baza dispozițiilor art. 6 alin.2 pct. B lit.b din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă și ale art. 3 pct. c lit.b din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției M., aprobat prin HG nr. 1377/2009 care conferă competențe pârâtei să cerceteze evenimentele și să stabilească sau să confirme caracterul accidentelor, în colaborare cu instituțiile implicate în ceea ce privește evidența și raportarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.
Potrivit art. 122 din HG nr. 1425/2006 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, Inspecția M. întocmește un dosar de cercetare cu prilejul cercetării unui eveniment, întocmind și un proces verbal de cercetare a evenimentului.
Conform art. 124 alin.2 din Normele Metodologice, „în cazul evenimentelor care au generat accidente urmate de incapacitate temporară de muncă sau al incidentelor periculoase în care faptele comise pot fi considerate infracțiuni, potrivit legii, dosarul de cercetare se încheie în două exemplare, originalul fiind înaintat organului de urmărire penală”.
Se constată că Inspecția M. efectuează cercetarea evenimentelor independent de cercetarea organului de urmărire penală.
Susținerea reclamantei în sensul că, până la rămânerea definitivă a unei hotărâri condamnatorii, angajatorului nu-i pot fi imputate fapte și aplicate sancțiuni administrative pentru aceeași faptă se constată că este neîntemeiată.
Se constată că în cauză nu este vorba despre o singură faptă ci despre un concurs de fapte săvârșite de reclamantă, iar pentru faptele reținute de pârâtă ca fiind contravenții nu s-a dovedit că, în funcție de gravitatea lor, ar putea fi apreciate ca infracțiuni pentru a se constata că reclamanta urmează a fi sancționată de două ori pentru aceleași fapte.
Pârâta a reținut faptele:
-„pierderea etanșeității sudurii cap la cap a racordului tip „T” (fila 1814, vol. 6) cu conducta de distribuție de pe .. K, pct. K.1.) și nerespectarea adâncimii de pozare și așezare a ramificației tip T în sol (cap L, pct. L2, f. 1820, vol. 6) pentru care au fost nerespectate prevederile art. 13 lit. a din Legea nr. 319/2006 amendate cu 4.000 lei, conform art. 39 alin. 4 din lege”;
-„migrarea gazului metan” (cap. K, pct. K2, f. 1815, vol. 6) pentru care au fost nerespectate prevederile art. 39 alin. 9 lit. c din Legea nr. 319/2006 amendată cu 5000 lei conform art. 39 alin. 9 lit. c din lege;
-„acumularea și formarea amestecului exploziv” (cap. K, pct. K3 fila 1816, vol. 6) și „nerealizarea detectării eventualelor scăpări de gaze acumulate în căminul de ape uzate menajere situate la intersecția străzilor C. C. și Gh. Ș. datorită neluării măsurilor necesare pentru a putea fi deschis capacul gurii de vizitare, acesta fiind acoperit cu asfaltul turnat pe carosabil” (cap. L, cpt. L3, f. 1821 vol. 6) pentru care nu au fost respectate prevederile art. 39 alin.9 lit. b din Legeanr. 319/2006, amendate cu 5.000 lei conform art. 39 alin.9 lit. b din lege;
-„prezența surselor de aprindere posibile” (descărcare electrostatică, arcul electric generat de acționarea unui întrerupător care închide un circuit care alimentează un corp de iluminare/bec; flăcările și punctele de jar ale articolelor de îmbrăcăminte ușor inflamabile din materiale sintetice ale uneia dintre persoanele surprinse de flăcările exploziei primare și care a ales cale de ieșire din încăperea 4 traseul de acces respectiv intrarea .. K, pct. K4, f. 1817, vol. 6) pentru care nu au fost respectate prevederile art. 11 alin.1 din Legea nr. 319/2006, amendată cu 3.500 lei conform art. 39 alin.5 din lege;
-efectuarea unei singure revizii ca urmare a acoperirii cu asfalt a răsuflătorilor (cap. 1, pct. L1, fila 1819, vol. 6) la 20.04.2010 pe . la 25 – 26.05.2010 pe . pct. 3.12 din NT-DE-01/2004 pentru 2006 - 2008, ale pct. 14.15 alin. 1 din NTPEE – 2008 pentru 2009 – 2012 și art. 5 alin. 1 și alin. 2 lit. a din HG nr. 1146/2006 art. 39 alin. 9 lit. m din Legea nr. 319/2006 (f. 1825, vol. 6) pentru care s-a aplicat amendă de 5.000 lei, conform art. 39 alin. 9 lit. m din lege;
-„neinstruirea lucrătorilor din cadrul . SA cu atribuții în detectarea eventualelor scăpări de gaze și măsurarea concentrațiilor acestora” (cap. L, pct. L4, fila 1822, vol. 6) faptă amendată cu 4.000 lei conform art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006;
-„punerea la dispoziția lucrătorilor a unor detectoare de gaze care nu au răspuns necesităților specifice de detectare” (cap. L, pct. L5) contrar art. 13 lit. q din Legea nr. 319/2006, amendată cu 3500 lei conform art. 39 alin. 5 din lege;
-„necomunicarea evenimentului, de îndată, autorității pârâte” conform art. 27 alin. 1 lit. a din Legea nr. 319/2006, amendată cu 3500 lei conform art. 39 alin.5 din lege;
-„neevaluarea riscurilor pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv a echipamentelor de muncă …” contrar art. 7 alin. 4 lit. a din Legea nr. 319/2006 amendată cu 3500 lei conform art. 39 alin. 5 din lege;
-„nedeținerea autorizației de funcționare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă” pentru activitățile cod CAEN rev.2-4332 „lucrări de instalații sanitare, de încălzire de aer condiționat” și CAEN rev.2- 3523 „comercializare combustibili gazoși prin conducte” desfășurate în Sighetu Marmației. (cap. m, pct. m.3, fila 1830, vol. 6).
Pentru încălcarea altor prevederi din Legea nr. 319/2006, cu referire la art. 37 alin. 1 și 38 alin. 1 pârâta a propus continuarea cercetărilor sub aspect penal în privința reclamantei.
Art. 37 alin. 1 prevede „neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă”, iar art. 38 alin. 1 dispune că: „nerespectarea de către orice persoană a obligațiilor și a măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 2 ani sau cu amendă”.
Ca atare, se constată că nu este vorba despre o singură faptă săvârșită de reclamantă în legătură cu evenimentul în discuție pentru a se aprecia că este necesară pronunțarea unei hotărâri irevocabile în dosarul penal. S-a reținut anterior că este vorba despre mai multe fapte, unele având caracter contravențional pentru care pârâta a aplicat amenzi, iar altele putând avea caracter penal pentru care pârâta a propus continuarea cercetărilor penale.
Nu poate fi vorba, așadar, despre o singură faptă pentru care nu se pot aplica în același timp sancțiuni contravenționale și sancțiuni penale, cum susține reclamanta, pârâta constatând și sancționând doar contravențiile iar pentru faptele ce pot constitui infracțiuni a trimis dosarul spre cercetare organelor penale.
Procesul verbal contestat ce cuprinde constatarea și sancționarea contravențiilor și alte măsuri administrative nu este așadar nici nelegal și nici prematur cu privire la sancțiunile și măsurile dispuse.
Susținerile reclamantei că „ pierderea etanșeității cap la cap a racordului T cu conducta de distribuție de pe . o faptă pentru care răspunde exclusiv prepusul care și-a neglijat atribuțiile la momentul realizării sudurii, se constată că nu pot fi reținute.
Operatorul sistemului de distribuție are obligația de a controla în timpul execuției calitatea lucrărilor pentru rețelele de distribuție având dreptul de a cere constructorului efectuarea verificării sudurilor conform pct. 10.24 din NT aprobate prin Ordinul nr. 58/2004 ale MEC.
În speță, operatorul sistemului de distribuție este . nu persoana fizică, sudorul care a efectuat lucrarea.
Cu privire la „migrarea gazului metan prin sol” faptă sancționată prin actul contestat în baza art. 39 lit. c din Legea nr. 319/2006 nu se poate reține că este aceeași faptă trimisă organelor de cercetare penale. Această faptă a fost încadrată la art. 39 lit. c din Legea nr. 319/2006, iar sesizarea organelor de cercetare penală s-a făcut cu referire la faptele prevăzute de art. 37 alin. 1 și art. 38 alin. 2 din lege.
Referitor la fapta de „acumulare și formare a amestecului exploziv” s-a reținut în actul contestat (f. 1816, vol. 6) că „nu au fost luate măsurile de siguranță anterior pătrunderii în interiorul încăperilor din imobilul 3, cunoscută fiind situația de la prima explozie”, iar această faptă a fost săvârșită cu încălcarea pct. 14.14 alin. 2 lit. c și d din N.T. aprobate prin Ordinul 5/2009 al ANRE.
Ca atare, s-a reținut încălcarea legii și nu declarația unui inculpat în dosarul nr. 104/P/2012.
Se constată că nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că angajații B. S. nu pot fi considerați lucrători în timpul serviciului pentru perioada de cercetare a cauzelor primei explozii când a avut loc cea de-a doua explozie.
Reclamanta avea instrucțiuni speciale în domeniul securității și sănătății în muncă (COD IL 63-LD) aprobate de B. în calitate de angajator pentru asemenea situații și pentru detectarea defecțiunilor, a scăpărilor de gaze, etc.
În ce privește „prezența unei surse de aprindere” reclamanta încearcă dezvinovățirea sa și culpabilizarea ISU care coordona situația .
Reclamanta se afla prezentă la locul producerii primei explozii în baza atribuțiilor de serviciu (COD IL 63-LD) și nu în calitate de observator neutru, deoarece gestiona activitatea de distribuție a gazelor naturale pe raza localității Sighetu Marmației și ca atare atribuțiile sale de securizare a zonei nu au încetat pe perioada cercetărilor.
Referitor la „acoperirea cu asfalt a răsuflătorilor” se constată că a fost reținută ca un factor ce a condus la nerespectarea dispozițiilor legale cu privire la revizia tehnică a conductelor și branșamentelor de gaze naturale cu consecința nerespectării reglementărilor de securitate și sănătate în muncă privind utilizarea, întreținerea, revizia și repararea periodică a echipamentelor de muncă.
S-a reținut anterior că evenimentul cercetat a presupus săvârșirea mai multor fapte unele de natură contravențională iar altele cercetate sub aspect penal, iar unele aspecte, sau anumiți factori cum este și cel al „acoperirii cu asfalt a răsuflătorilor” pot să stea la baza săvârșirii mai multor fapte și să fie analizate atât de pârâtă cât și de organele de cercetare penală.
Conductele, branșamentele de gaze naturale ce se află în gestiunea reclamantei și constituie „echipamente de muncă” conform art. 5 lit. i din Legea nr. 319/2006 („instalație folosită în muncă”). Răsuflătoarea unei instalații de distribuție a gazelor naturale este o componentă a unui echipament de muncă, astfel că pârâta în mod corect a analizat răsuflătoarea unei instalații ca fiind „echipament de muncă”.
Cu privire la „nerespectarea adâncimii de pozare și așezare a ramificației tip T în sol” se constată că nu această faptă a fost sancționată ci fapta de neadoptare a unei soluții conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea și sănătatea în muncă prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare și de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor (art. 13 lit. a din Legea nr. 319/2006).
Reclamanta, în faza de execuție a echipamentelor de muncă reprezentate de conducte de gaze naturale nu a respectat prevederile legale (NT privind proiectare, execuție, exploatare sisteme alimentare cu gaze naturale aprobate prin Ordinul nr. 58/2004 MEC) pentru a asigura securitatea echipamentelor.
Referitor la „nerealizarea detectării eventualelor scăpări de gaze acumulate în căminul de ape uzate menajere situate la intersecția străzilor C. - Ș.” reclamanta a susținut greșit că pârâta a sancționat această faptă.
Pârâta a sancționat neinstruirea suficientă și adecvată a lucrătorilor în privința scăpărilor de gaz, deoarece informațiile referitoare la instruire nu s-au regăsit în fișele de instruire individuală în domeniul securității și sănătății, iar reclamanta nu a dovedit contrariul în timpul procesului.
Cu privire la punerea la dispoziția lucrătorilor a unor detectoare de gaze care nu au răspuns necesităților specifice activităților de detectare, reclamanta susține că slabele performanțe ale detectoarelor nu pot fi imputate societății. Susținerea reclamantei nu poate fi reținută deoarece detectoarele de gaze puse la dispoziția lucrătorilor au fost utilizate greșit. Detectoarele răspundeau necesităților în variații crescătoare ale concentrației de metan și nu dacă erau pornite în amestec de aer-metan când indicau eronat existența gazului. Reclamanta nu a instruit angajații care au folosit detectoarele de gaze.
Cu privire la necomunicarea, de îndată, a evenimentului către ITM Maramureș, se constată că susținerea reclamantei în sensul că nu a fost un accident de muncă și nu era necesară înștiințarea ITM este neîntemeiată. S-a reținut anterior că au existat accidente de muncă de competența ITM cu privire la angajații reclamantei ce au suferit vătămări și cu privire la angajatul care ulterior a decedat.
Cu privire la încălcarea continuă a prevederilor referitoare la obligația angajatorului de a evalua riscurile „pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, pentru fiecare componentă a sistemului de muncă, respectiv executant, sarcină de muncă, mijloace de muncă, echipamente de muncă și mediul de muncă pe locuri de muncă, posturi de lucru”, reclamanta susține că în august 2012 nu mai putea fi constatat și sancționat ilicitul contravențional, fiind o faptă anterioară lunii februarie 2012.
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate având în vedere că încetarea săvârșirii faptei a avut loc în februarie 2012, iar termenul de 6 luni de prescripție pentru aplicarea sancțiunii prevăzut de art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001 începe să curgă din februarie 2013.
Cu privire la neefectuarea anuală a reviziei conductelor și branșamentelor reclamanta a susținut că reviziile se efectuează la doi ani și nu la un an, dar prevederile pct. 14.15 alin. 1 din NTPEE – 2008 impun revizii „în maxim doi ani” și nu „în doi ani”.
Deși este vorba de conducte de gaze reclamanta a efectuat o singură revizie în perioada 2006 – 2010, iar în perioada 2010 – 2013 (când s-a produs evenimentul) nu a efectuat nicio revizie tehnică.
Ca atare, în mod corect s-a constatat încălcarea prevederilor legale referitoare la revizie.
Cu privire la lipsa autorizației de funcționare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, reclamanta susține că nu a săvârșit cu intenție această faptă, dar OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu distinge cu privire la forma de vinovăție (intenție, culpă) în săvârșirea faptei.
Prin urmare, se constată că reclamanta nu a adus critici de nelegalitate ori de netemeinicie de natură să conducă la anularea actului contestat, astfel că, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, pentru considerentele anterior arătate, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ..G. S. GAZ SA cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA Z. R. P. în București, sect. 2, ., în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA M. cu sediul în București, sect. 2, .. 14, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 06.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. V. C. C. O.
Red.jud.C.C.V.
Tehnored.C.O./4ex./08.04.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1718/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5340/2013.... → |
|---|
