Anulare act administrativ. Decizia nr. 4524/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4524/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 11105/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4524
Ședința publică de la 28.10.2013
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE: P. O. D.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: H. V.
GREFIER: M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant R. V. A. împotriva sentinței civile nr. 4277/02.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu pârâta C. P. INDIVIDUALIZAREA REGIMULUI DE executare A PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE DIN C. PENITENCIARULUI JILAVA.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură la data de 14.10.2013, din partea Penitenciarului Colibași o Notă în care se arată că recurentul – reclamant nu poate fi adus la acest termen de judecată, deoarece are afaceri judiciare la Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2013 și nu poate fi „ transferat”; se învederează de asemenea că s-au mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, din partea recurentului – reclamant Note Scrise.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ.(1865), declară dezbaterile închise și reține cauza pentru a se pronunța pe excepția necompetenței materiale și excepția nemotivării recursului, invocate de autoritatea publică intimată – pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, față de dispozițiile art. 167 alin. 1 C.pr.civ. (1865) și, în subsidiar, pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 4277/02.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția netimbrării cererii și a anulat cererea formulată de reclamantul R. V. A. în contradictoriu cu C. pentru Individualizarea Regimului de Executare a Pedepsei Privative de Libertate din cadrul Penitenciarului Jilava ca netimbrată.
În considerentele hotărârii, a reținut Tribunalul că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul R. V. A. a chemat în judecată pârâta C. P. INDIVIDUALIZAREA REGIMULUI DE EXECUTARE A PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE DIN C. PENITENCIARULUI JILAVA solicitând anularea procesului verbal nr. 616/20.03.2012 și obligarea Comisiei pentru Individualizarea Regimului de Executare a Pedepsei Privative de Libertate din C. Penitenciarului în care este încarcerat la reanalizarea situației privind executarea, precum și amendarea pârâților cu amenda maximă prevăzuta de lege, obligarea acestora la plata taxelor de timbru, onorariu apărător precum și orice alte taxe efectuate cu prezentul litigiu.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut asupra excepției de netimbrare, invocată din oficiu în data de 02.11.2012, că pentru acel termen de judecată reclamantului i s-a pus în vedere să depună la dosar o taxă de timbru în cuantum de 43 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, potrivit încheierii din data de 19.10.2012.
Potrivit art. 17 alin.2 din Legea nr.554/2004, pentru cererile formulate în contencios administrativ se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr.146/1997 pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.
La termenul de judecată din data de 02.11.2012, reclamantul nu a depus dovada îndeplinirii obligației legale ce îi incumbă privind timbrarea cererii de chemare în judecată, în conformitate cu art. 3 lit. m) din Legea nr.146/1997.
Reclamantul a avut suficient timp la dispoziție de la data la care i s-a adus la cunoștință obligația legala ce-i incumba să se conformeze legii, având în vedere și cuantumul redus al taxei de timbru.
Art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 prevede că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar alin. 3 al aceluiași articol sancționează neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit cu anularea acțiunii sau a cererii.
În baza acestor dispoziții, tribunalul anulează cererea de chemare în judecată, ca netimbrată.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 07.12.2012, a declarat recurs, înregistrat la 18._, partea reclamantă R. V. A., solicitând a i se aproba recurs și cerere de reexaminare ajutor public judiciar, rejudecarea cauzei pe fond cu citarea și aducerea tuturor părților conform legii, Constituției, CEDO, dreptului la justiție, egalității în fața legii și în drepturi, proces corect și echitabil, susținând recurentul că este discriminat și torturat ilegal de magistrați și pârâți, Statul român, Ministerul Justiției, contrar Raportului CPT, deciziei CEDO, CJUE, CFUE, TUE, JAI. A mai invocat recurentul lipsa de procedură cu pârâții, ca nulitate absolută în cond. art. 197 și 105 C..
La data de 03.06.2013, Penitenciarul București Jilava a depus la dosar întâmpinare.
S-a invocat excepția de necompetență materială, susținând că odată cu . Legii nr. 275/2006, competența de soluționare a plângerilor formulate de către condamnați împotriva unor măsuri dispuse de administrația penitenciarului în care execută pedeapsa privativă de libertate aparține judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în acest sens existând art. 38 alin. 2 din Legea nr. 275/2006.
S-a invocat totodată excepția de nemotivare a recursului, arătându-se că reclamantul, deși a promovat recurs în cauză, acesta nu cuprinde critici care să poate fi încadrate în motivele de nelegalitate, strict și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ., cale extraordinară de atac declarată în cauză, nefiind motivată după cum prevăd disp. art. 302 alin. 1 lit. c) C.pr.civ. Astfel, se susține că recursul declarat este nul, căci recurentul – reclamant a declarat calea de atac fără a se conforma obligației de a formula cererea de recurs, cu respectarea exigențelor procedurale menționate. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 puncte de la art. 304 C.pr.civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat.
În plus, se arată că în cauză nu se identifică motive de ordine publică în sensul art. 306 alin. 2 C.pr.civ.
S-a cerut judecata în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Prin încheierea din 28.10.2013, Curtea a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul – reclamant, dispunând scutirea acestuia de obligația de plată a taxei de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului.
Asupra recursului formulat, Curtea reține următoarele:
Preliminar, Curtea va respinge ca nefondată excepția necompetenței materiale în legătură cu soluționarea recursului.
În acest sens, Curtea observă că în cauza de față calea de atac formulată privește o sentință pronunțată de Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal. Or, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 prevede că „Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Pe cale de consecință, excepția invocată de partea intimată – pârâtă este lipsită de temei în legătură cu judecarea recursului de față, revenind secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel competența materială de soluționare a căii de atac.
Totodată, excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinarea depusă în recurs nu putea genera în faza recursului o analiză asupra competenței de judecare a acțiunii de fond, căci astfel s-ar fi vizat o schimbare a soluției primei instanțe, astfel cum rezulta aceasta din sentința civilă nr. 4277/2012 a Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, fără a fi fost exercitată însă de intimatul – pârât calea de atac a recursului, ceea ce ar fi implicat invocarea excepției de către intimatul-pârât omisso medio.
Nu poate fi primită ca temeinică nici excepția nulității recursului prin prisma motivării concrete a căii de atac de față.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 3021 lit. c) C.pr.civ. (1865) cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, alături de alte mențiuni, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 C.pr.civ. (1865) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică. Totodată, Curtea reține că, în cond. art. 3041 C.pr.civ.(1865), recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Or, în cauza de față, prin cererea de recurs formulată recurentul a indicat și o . critici aduse sentinței civile nr. 4277/2012. Chiar dacă aceste critici sunt indicate de o manieră sintetică, totuși sunt suficient de explicitate încât să indice instanței de control judiciar ceea ce recurentul - reclamant impută soluției primei instanțe. Astfel, intervenind motivarea de către recurent, chiar prin cererea de recurs, a căii de atac exercitate, excepția nulității recursului se va respinge ca neîntemeiată.
În plus, se impune a se sublinia și faptul că, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în materia contenciosului administrativ și fiscal este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care devin incidente disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), astfel încât hotărârea recurată poate fi examinată sub toate aspectele contestate, iar nu doar pentru motivele de casare și modificare expres reglementate de art. 304 pct. 1 – 9 C.pr.civ.(1865). În consecință, cum partea recurentă nu este ținută a se limita la motivele prev. de art. 304 C.pr.civ. (1865), rezultă că motivele de recurs invocate pot excede celor reglementate la art. 304 pct. 1 – 9 C.pr.civ.(1865), astfel încât omisiunea părții de a le încadra printre acestea nu echivalează cu nemotivarea căii de atac.
Pe fondul căii de atac, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat.
Reține Curtea că art. 312 alin. 3 C.pr.civ. (1865) prevede că „Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 [când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii], iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct., 2, 3, 4 și 5 [când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2], precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară”. Totodată, disp. art. 3041 C.pr.civ. (1865) prevăd că „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Observă Curtea că prin sentința civilă nr. 4277/02.11.2012, Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a anulat cererea formulată de reclamantul R. V. A. ca netimbrată, pentru omisiunea acestuia de plată a taxei de timbru în cuantum de 43 de lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei.
În legătură cu obligația de plată a taxei de timbru, constată Curtea că partea reclamantă a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar, respinsă de prima instanță prin încheierea din 07.09.2012.
În drept, Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr.51/2008, ajutorul public judiciar poate viza „scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de laplata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în executarea silită” (art.6 lit.d), iar potrivit art.15 din OUG nr. 51/2008 „(1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. (2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. (3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă”.
Totodată, Legea nr. 146/1997 (în vigoare la data soluționării cauzei în primă instanță), prevedea la art. 20 alin. 2 și 3 că „(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. În cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară. (3) Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”, respectiv la art. 21 alin. 1 că „(1)Persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, Curtea deduce că sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru poate interveni doar în caz de omisiune de plată lipsită de justificare, formularea unei cereri de ajutor public judiciar având un efect dilatoriu asupra excepției de netimbrare, în sensul amânării judecării și soluționării sale până la momentul lămuririi irevocabile asupra dreptului părții interesate de a beneficia de ajutor public judiciar.
În cauza de față, deși cererea părții reclamante pentru scutire de plata acelei taxe judiciare de timbru a fost soluționată în primă instanță prin încheierea din 07.09.2012 în sensul respingerii, nu rezultă că această soluție a rămas și irevocabilă. Spre acest din urmă rezultat era necesar să rezulte din dosarul de fond fie soluționarea cererii de reexaminare la care petentul avea dreptul în cond. art. 15 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, fie împlinirea termenului de formulare a cererii de reexaminare.
Cu toate acestea, în dosarul primei instanțe nu există o încheiere de soluționare a vreunei eventuale cereri de reexaminare, după cum nu rezultă nici dovada comunicării încheierii din 07.09.2012 către petentul R. V. A. din cadrul cererii de ajutor public judiciar. De altfel, potrivit mențiunilor încheierii din 19.10.2012 rezultă că R. V. A. a contestat comunicarea încheierii pentru a formula cerere de reexaminare; aceeași poziție procesuală o adoptă reclamantul și la termenul din 02.11.2012.
În ce privește dovada existentă la fila 32 din dosar, aceasta nu poartă nicio mențiune cu privire la identificarea actului care este astfel comunicat, după cum nici prima instanță nu o indică expres prin practicaua sentinței civile nr. 4277/2012 ca atestând comunicarea, ci se limitează doar să indice că data comunicării este 05.10.2012.
Nici faptul că la termenul din 19.10.2012 instanța a învederat oral reclamantului că «(…) a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public» nu valorează comunicare. În acest sens, față de disp. art. 15 din OUG nr. 51/2008 dreptul petentului la comunicare este în legătură cu încheierea motivată, pentru că astfel are posibilitatea de a-și exercita în mod efectiv dreptul la cerere de reexaminare, cunoscând motivele care au atras respingerea cererii de ajutor public judiciar spre a le combate efectiv.
Pe cale de consecință, Curtea concluzionează că prima instanță a soluționat excepția de netimbrare și a anulat cererea de chemare în judecată anterior împlinirii termenului în care partea reclamantă era îndreptățită să formuleze cerere de reexaminare.
Or, prin aceasta sentința civilă este afectată de un motiv de nulitate, încălcându-se formele de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității (virtuale), vătămarea produsă părții reclamante existând câtă vreme cererea sa de chemare în judecată nu mai ajunge să fie analizată de judecător, ci este anulată.
Față de cele arătate în precedent, Curtea apreciază că soluția de pronunțat este în sensul admiterii recursului prin raportare la disp. art. 312 C.pr.civ. (1865) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Pe cale de consecință, Curtea nu va realiza și o analiză a celorlalte motive de recurs expuse de partea recurentă, întrucât acestea sunt subsecvente, implicând o antamare a fondului cauzei, ceea ce nu poate însă interveni în fața instanței de recurs față de disp. art. 312 alin. 3 C.pr.civ.(1865) rap. la art. 312 alin. 5 C.pr.civ.(1865), care impun trimiterea cauzei spre rejudecare, atunci când procesul s-a soluționat de prima instanță fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția necompetenței materiale și excepția nemotivării recursului, invocate de intimat, ca neîntemeiate.
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant R. V. A. împotriva sentinței civile nr. 4277/02.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /CA/2012, în contradictoriu cu intimata - pârâtă C. P. INDIVIDUALIZAREA REGIMULUI DE EXECUTARE A PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE DIN C. PENITENCIARULUI JILAVA.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, P. O. C. B. H. V.
D.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Red.tehnored.jud.BC/2ex./2013
Jud.fond-A. C.
TB-S9CAF
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1968/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
