Obligaţia de a face. Decizia nr. 2351/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 2351/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 2085/98/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 2351

Ședința publică de la 27.05.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - A. V.

Judecător - M. M. P.

Judecător - M. D.

Grefier - F. L. V.

Pe rol soluționarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta G. V. împotriva sentinței civile nr. 2805/20.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata C. PENTRU APLICAREA PREVEDERILOR DECRETULUI LEGE 118/1990.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 20.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, 27.05.2013, când în aceeași compunere, a decis următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița – Secția civilă sub nr._, revizuenta G. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata C. PENTRU APLICAREA PREVEDERILOR D.L. 118/1990 I. revizuirea sentinței civile nr. 628/12.03.2012 a Tribunalului Ialomița pronunțată în dos. nr._ .

Prin sentința civilă nr. 2805/22.10.2012 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de pârâtă și respinsă în consecință ca inadmisibilă cererea de revizuire. A fost totodată respinsă ca nefondată excepția tardivității promovării cererii de revizuire invocată de pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

În legătură cu excepția tardivității promovării cererii de revizuire de către revizuenta G. V. pentru depășirea termenului de 1 lună reținut de art. 324 Cod procedură civilă, față de înscrisurile înaintate la dosar tribunalul a apreciat-o a fi nefondată:

Potrivit art. 324 alin.1 pct. 4 Cod procedură civilă: „termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazurile prevăzute de art. 322 pct.5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat la cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.

Tribunalul a reținut că în data de 26.01.2012 revizuenta s-a adresat cu o cerere înregistrată sub nr. 1412/26.01.2012 Comisiei pentru aplicarea prevederilor DL nr. 118/1990 constituită în cadrul AJPS Ialomița, prin care solicita stabilirea calității de persoană strămutată cu domiciliul obligatoriu pentru perioada 18 iunie 1951 – 1955, în baza prev. DL nr.118/1990, instituția pârâtă comunicându-i Decizia nr.07/09.02.2012.

Prin sentința civilă nr. 628/F/12.03.2012 Tribunalul Ialomița a dispus respingerea cererii formulată de reclamanta G. V. în contradictoriu cu pârâta C. PENTRU APLICAREA PREVEDERILOR D.L. 118/1990 I., ca nefondată.

Ulterior emiterii acestei sentințe instanța constată că revizuenta a intrat în posesia unor înscrisuri respectiv declarații de martori autentificate în cursul lunii martie – aprilie 2012 cât și a unor documente eliberate de CNSAS – copie dosar nr. 9512 vol. 27 și a altor înscrisuri în posesia cărora revizuenta a intrat abia în data de 28.06.2012, ceea ce demonstrează, în raport și de data promovării prezentei cereri de revizuire, că a fost respectat termenul de o lună stipulat de art.324 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă, astfel încât excepția tardivității invocată de pârâtă este nefondată.

În legătură cu excepția inadmisibilității, instanța, față de temeiul de drept invocat în motivarea acestei excepții respectiv, disp. art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, această excepție este nefondată.

Instanța a avut în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care vizează îndreptarea erorilor de fapt.

Totodată, revizuirea se poate exercita nu numai împotriva unor hotărâri irevocabile ci și împotriva unor hotărâri definitive (cum este cazul de față, întrucât sentința civilă nr. 628/12.03.2012 a Tribunalului Ialomița evocă fondul, fiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs).

Din interpretarea dispozițiilor legale invocate ca temei de drept de către intimată, instanța a concluzionat că admisibilitatea sau nu a unei cereri de revizuire nu este condiționată de promovarea, în mod obligatoriu a căii de atac împotriva unei hotărâri ce evocă fondul, revizuirea putând fi exercitată chiar dacă partea nu a uzat de această cale a recursului.

În consecință, față de această situație de fapt, excepția inadmisibilității invocată de pârâtă este neîntemeiată.

Tribunalul a apreciat însă că prezenta cerere de revizuire promovată de revizuenta G. V. este inadmisibilă, motivat de următoarele argumente:

Față de temeiul de drept al cererii, disp. art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă instanța a constatat că acest motiv de revizuire cuprinde 2 situații distincte:

a) prima situație are în vedere îndeplinirea cumulativă a unor condiții, pentru chiar admisibilitatea revizuirii, aceea că revizuentul invocă o . înscrisuri (cum este cazul de față);

Instanța a avut în vedere a faptul că referirea textului fiind la înscrisuri, înseamnă că dintre temeiurile de revizuire s-au exclus celelalte mijloace de probă cum ar fi declarațiile de martori, chiar autentificate, (în speța de față revizuenta invocă în susținerea cererii sale, trei declarații autentificate ale unor martori filele 6-8).

b) a doua condiție impusă este și aceea că înscrisul trebuie să fie doveditor.

Instanța consideră că pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisurile depuse de revizuentă trebuie să fie probante prin ele însele. În cazul de față această condiție nu este îndeplinită - copia dosarului nr. 9572/vol 27 nu demonstrează că revizuenta, în perioada 18.06.1951 – 1955 ar fi fost a strămutată cu domiciliul obligatoriu, din motive politice, așa cum prevede art.1 din D.L. nr. 118/1990 republicat.

Pentru considerentele susmenționate, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire, excepție invocată de pârâta C. pentru aplicarea prevederilor DL nr.118/1990 rep. constituită la nivelul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială.

A respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G. V. împotriva sentinței civile nr. 628/F/12.03.2012 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr._ .

A respins ca nefondată excepția tardivității promovării cererii de revizuire, excepție invocată de pârâtă.

Împotriva acestei hotărâri revizuenta G. V. a declarat recurs solicitând admiterea recursului și încuviințarea cererii de revizuire schimbând în tot hotărârea atacată, pentru următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată, care a format obiectul dosarului nr._, a solicitat ca pârâta, C. județeană pentru aplicarea prevederilor D.L. nr. 118/1990 să fie obligată să emită o hotărâre prin care să i se recunoască și să i se stabilească drepturile care decurg din calitatea de fostă persoană strămutată și căreia i s-a stabilit domiciliu obligatoriu.

Împotriva cererii care i-a fost respinsă a formulat cerere de revizuire în care a arătat că a intrat în posesia a trei declarații de martori autentificate, de la persoane care au fost strămutate din aceeași localitate, la aceeași dată și cu același tren și cărora, de asemenea, li s-a stabilit domiciliu obligatoriu.

Chiar dacă instanța, la pronunțarea sentinței civile atacate, exclude cele trei declarații de martori autentificate, care sunt tot înscrisuri, pe coperta dosarului nr. 9572 vol. 27 se face mențiunea "Deciziile MAI nr. 6100 și 6200/955 privind ridicarea dom. oblig, a elementelor încadrate în D.D.O.".

Pe pag. 18, la poziția nr. 58 se menționează întreaga familie, inclusiv revizuenta, iar în dreptul mamei sale C. N. se menționează "dislocată din Teremia M., Timișoara (...) fiind împroprietăriți în Teremia M. de unde au fost dislocați". Tot în dreptul acestora mai este făcută și mențiunea olografă "RR 6200/956", adică decizia în baza căreia s-a ridicat restricția domiciliară.

Ulterior deschiderii acțiunii de revizuire, la data de 16 august 2012 a intrat în posesia întregului dosar al familiei pe care l-a primit de la C.N.S.A.S. și pe care la data de 20 august 2012 l-a înaintat atât instanței pentru a fi introdus în dosar, cât și intimatei care, în întâmpinarea depusă nu face nicio referire la acesta și nici instanța în sentința civilă de respingere a cererii de revizuire în răspunsul formulat la întâmpinarea depusă de intimată, pe pagina 2 primul aliniat fac mențiuni despre acest lucru. Pe adresa de înaintare a menționat numărul dosarului inițial,_ .

Recurenta a atașat din nou dosarul familiei primit de la C.N.S.A.S.

În fișa personală întocmită pentru mama sa, C. N., la datele de stare civilă este înscris "Domiciliat în Teremia M. Rai Sânnicolau M. Regi Timișoara", iar pe pagina a doua "Membrii de familie care sunt îndepărtați prin aceeași decizie (numele și prenumele, vârsta, gradul de rudenie, ocupația) C. Neonila ani 13 elevă fiică, C. Mlhail ani 11 elev fiu, C. V. ani 9 elevă fiică, C. A. ani 5 copil fiu". La capitolul IV Domiciliu ales după darea Deciziei, este aplicată ștampila cu mențiunile "DOMICILIUL: Regiunea Ialomița, Raionul Călărași, Corn. Roseții Noi", care, ulterior, s-a numit .> În fișa cu datele personale ale mamei sale, în josul paginii, cu continuare pe pagina următoare se află înscris: "...în 1946 au fost împroprietăriți în Teremia M. de unde au fost dislocați", iar în rubrica "Decizia M.A.I." este înscris 200, ca și pe fisa sa.

Este de notorietate faptul că dislocarea și strămutarea din zona de frontieră cu Iugoslavia și stabilirea domiciliului obligatoriu s-a făcut în baza deciziei nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne la data de 18 iunie 19+51.

Chiar dacă unele înscrisuri sunt ilizibile ele se completează cu datele celorlalți membri ai familiei deoarece toți au fost în aceeași situație. Astfel: "Domiciliul actual R." și "Data sosirii 18.06.1951" cel mai bine se cunosc pe fișa fratelui C. M. (pag.2).

Ridicarea restricției domiciliare s-a făcut, așa cum este specificat pe fișa fiecăruia "RR. Dec. 6200". Decizia 6200 a fost emisă la data de 20.12.1955 cum rezultă din actul Ministerului de Interne nr._/15.03.1991 eliberat surorii sale P. Neonila și depus la dosar.

Având în vedere toate aceste elemente rezultă fără putință de dubiu dislocarea, strămutarea și stabilirea domiciliului obligatoriu pentru recurentă, în perioada 18.06._55.

În dovedire au fost anexate înscrisuri.

La data de 16.01.2013 intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului pentru următoarele considerente:

Făcând o apreciere corecta a probelor administrate și aplicând corect legea, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de C. pentru aplicarea prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 republicat, iar pe fond a respins cererea de revizuire, reținând în acest sens ca motivul de revizuire prevăzut la art.322 alin. (1) pct.5 din Cod procedura civila cuprinde doua situații distincte:

1) prima situație are în vedere îndeplinirea cumulativa a unor condiții pentru admisibilitatea revizuirii (în speța, revizuenta invoca o . înscrisuri). Instanța a avut în vedere faptul ca, referirea textului fiind la înscrisuri, dintre temeiurile de revizuire s-au exclus celelalte mijloace de proba cum ar fi declarațiile martorilor autentificate, invocate de către revizuienta;

2) înscrisul trebuie sa fie doveditor: instanța reținând ca pentru a fi doveditor, în sensul procedural al termenului, înscrisurile depuse trebuie sa fie probate prin ele insele (în speță, copia dosarului nr.9572/vol. 27 nu face dovada ca în perioada 18.06.1951 - 1955 a fost strămutată cu domiciliul obligatoriu, din motive politice, conform Decretului-lege nr. 118/1990 republicat.

Mai mult decât atât, recurenta G. V. a depus atât la instanța cât și la C. de aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990 republicat, xerocopie a Dosarului mamei acesteia Crifon N. 507 (fișe personale) eliberat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS).

Din analiza dosarului nu reiese ca în perioada 18.06._55 recurenta a fost strămutată cu domiciliul obligatoriu, ci doar un istoric al domiciliilor avute de familia Crifon Nadajda - mama, și cei 4 copii (Crifon Neonila - 13 ani, Crifon M. 11 ani, Crifon (Goras) V. 9 ani, Crifon A. 5 ani), Crifon P. - tatăl are mențiune „arestat de securitate în mai 1951 și nu mai știe nimeni de el …”.

Astfel, la fișa personală a numitei Crifon Nadajda este aplicata mențiunea „plecat definitiv din tara în anul 1959 Statul URSS”. De asemenea, la rubrica „Date de cazier” se menționează ca „în anul 1940 s-a refugiat din Basarabia în corn B.-Ploiești și s-au întors în anul 1941 refugiindu-se din nou în anul 1944 stabilindu-se din nou în B. și în 1946 au fost împroprietăriți în ....(!) M. de unde au fost dislocați.

La fișa personală a recurentei Goras V. (Crifon) este aplicata doar mențiunea „plecat definitiv din tara în anul 1957 Statul URSS”.

Față de cele menționate, Goras V., din probele administrate la dosar (Dosarul nr.9572/vol. 27 și xerocopia Dosarului mamei Crifon Nadajda 507) nu face dovada ca perioada 18.06._55 pentru care solicita acordarea indemnizației prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 republicat, a avut calitatea de persoana strămutată cu domiciliu obligatoriu.

În temeiul art. 242 din C.proc.civ. ambele părți, prin cererea de recurs și respectiv prin întâmpinare, au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Analizând actele dosarului, în opinie majoritară,

Cu prioritate, Curtea arată că în baza disp. art. 316 C.pr.civ. va analiza cauza cu respectarea principiilor tantum devolutum quantum apellatum (instanța de apel (recurs) nu poate proceda la o nouă judecată decât în limitele stabilite de apelant (recurent) în temeiul principiului disponibilității) și tantum devolutum quantum iudicatum (efectul devolutiv este limitat în sensul că prin apel (recurs) nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, altfel spus, instanța superioară este chemată să judece, să controleze numai ceea ce a judecat prima instanță).

În raport de acestea, Curtea constată că tribunalul a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă apreciind că înscrisurile noi prezentate de revizuentă în temeiul disp. art. 322 pct. 5 C.pr.civ. nu sunt doveditoare, respectiv nu sunt probante prin ele însele.

În funcție de cazul de revizuire invocat, Curtea constată necesitatea îndeplinirii anumitor condiții. În speță, întrucât se invocă primul caz de revizuire prev. de art. 322 pct. 5, respectiv „dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”, Curtea consideră că pentru a putea fi invocat acest motiv și pentru a se admite revizuirea, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată;

b) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită;

c) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții;

d) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea și nu poate pretinde instanței să-l administreze din oficiu;

e) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată. Arată doctrina, cu privire la această din urmă cerință, că în măsura în care din considerentele hotărârii atacate rezultă că aceasta se menține pe simple temeiuri de drept, indiferent de actele noi descoperite, cererea de revizuire trebuie respinsă.

Contrar opiniei primei instanțe, Curtea apreciază înscrisurile invocate de recurenta revizuentă, depuse la judecata în fond (f. 8-9, 12-25, 45-46) dar și în recurs – probă admisibilă conform art. 305 C.pr.civ. (f. 6-18), ca fiind determinante.

Astfel, în raport de susținerile recurentei, în sensul că la data de 18.06.1951 împreună cu ceilalți membrii ai familiei a fost strămutată din .. T., stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu în .) de unde în același an a fost mutată tot cu domiciliu obligatoriu în . locuit până la ridicarea restricției în anul 1955, sunt relevante în opinia instanței documentele primite de reclamantă de la Asociația Foștilor Deportați în B., documente eliberate de CNSAS – copie a dosarului nr. 9572 vol. 27.

Pe coperta respectivului dosar, constată prezenta instanță mențiunea "Deciziile MAI nr. 6100 și 6200/955 privind ridicarea dom. oblig, a elementelor încadrate în D.D.O.", iar pe pagina 18, la poziția nr. 58, este menționată întreaga familie, în dreptul numitei C. Nadejdea menționându-se "dislocată din Teremia M., Timișoara (...) fiind împroprietărit în Teremia M. de unde au fost dislocați".

Tot în dreptul acestora mai este făcută și mențiunea olografă "RR 6200/956", adică decizia în baza căreia s-a ridicat restricția domiciliară.

Mai constată prezentă instanță că în fișa personală întocmită pentru mama recurentei, C. N., la datele de stare civilă este înscris "Domiciliat în Teremia M. Rai Sânnicolau M. Regi Timișoara", iar pe pagina a doua "Membrii de familie care sunt îndepărtați prin aceeași decizie (numele și prenumele, vârsta, gradul de rudenie, ocupația - C. Neonila ani 13 elevă fiică, C. Mlhail ani 11 elev fiu, C. V. ani 9 elevă fiică, C. A. ani 5 copil fiu"). La capitolul IV Domiciliu ales după darea Deciziei, este aplicată ștampila cu mențiunile "DOMICILIUL: Regiunea Ialomița, Raionul Călărași, Corn. Roseții Noi".

De asemenea, cum corect relevă recurenta, în fișa cu datele personale ale mamei sale, în josul paginii, cu continuare pe pagina următoare se află înscris: "...în 1946 au fost împroprietăriți în Teremia M. de unde au fost dislocați", iar în rubrica "Decizia M.A.I." este înscris 200, ca și pe fisa sa.

Într-adevăr, deși unele înscrisuri sunt ilizibile, ele se completează cu datele celorlalți membri ai familiei deoarece toți au fost în aceeași situație. Astfel: "Domiciliul actual Roseți" și "Data sosirii 18-06-951" cel mai bine se cunosc pe fișa fratelui recurentei, C. M. (pe pagina 2).

Ridicarea restricției domiciliare s-a făcut, așa cum este specificat pe fișa fiecăruia "RR. Dec. 6200".

Rezultă deci, fără dubiu, că înscrisurile prezentate de recurentă sunt determinante prin ele însele, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată. În plus față de aceste argumente, Curtea constată că nu este motivată soluția primei instanțe, aceasta neexplicând motivul pentru care a apreciat respectivele documente ca fiind nedoveditoare.

În consecință, este nelegală sentința recurată, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, conform disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire fiind neîntemeiată.

În ceea ce privește declarațiile autentificate de martori, într-adevăr, corect a reținut prima instanță că acestea nu sunt înscrisuri în sensul disp. art. 322 pct. 5 C.pr.civ., textul legal în discuție având în vedere un înscris probator în sensul strict al termenului, iar nu un alt mijloc de probă. În cazul declarației de martor, proba nu este înscrisul, ci depoziția testimonială, doar modalitatea de administrare a probei, extrajudiciar, în fața notarului public, făcând ca forma în care sunt expuse informațiile să fie una scrisă.

Pentru aceste considerente de fapt și de drept, apreciind că nu există și alte motive care să poată fi avute în vedere de instanța de control judiciar și din oficiu, având în vedere și disp. art. 312 C.pr.civ., în opinie majoritară, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată în sensul că va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Având în vedere dispozițiile privind judecata revizuirii, art. 326-327 C.pr.civ., Curtea va încuviința cererea de revizuire în principiu și va trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea cererii de revizuire pe fond.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În opinie majoritară:

Admite recursul declarat de recurenta G. V. (cu domiciliul în fetești, .) împotriva sentinței civile nr. 2805 F din 20.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata C. PENTRU APLICAREA PREVEDERILOR DECRETULUI LEGE 118/1990 (cu sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița).

Casează sentința recurată, în sensul că:

Respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

Încuviințează cererea de revizuire în principiu.

Trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea cererii de revizuire pe fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2013.

Președinte Judecător A. V. M. M. P.

Grefier

F. L. V.

Red./Dact. MMP

2 ex – 21.06.2013

Tribunalul Ialomița

Jud. Fond M. A. G.

Cu opinia minoritară a doamnei judecător M. D. în sensul că:

Respinge recursul declarat de recurenta G. V. (cu domiciliul în fetești, ., .) împotriva sentinței civile nr. 2805 F din 20.10.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata C. PENTRU APLICAREA PREVEDERILOR DECRETULUI LEGE 118/1990 (cu sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița) ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 27.05.2013.

Spre deosebire de colegele mele, apreciez că în cauză soluția pronunțată de instanța de fond de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă este corectă, însă din considerente diferite de cele reținute de această instanță, motiv pentru care consider că soluția ce trebuie pronunțată în cauză este de respingere a recursului ca nefondat.

Astfel, deși sunt de acord că judecarea recursului este guvernată de principiile tantum devolutum quantum apellatum și tantum devolutum quantum iudicatum, apreciez că în cauză trebuie observat și reținut că nu este îndeplinită o altă condiție de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., respectiv nu s-a dovedit că înscrisul să nu a putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, iar această constatare nu este de natură a încălca respectarea acestor două principii.

În acest context, apreciez că, deși instanța de fond nu a făcut o analiză completă cu privire la toate condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de art. 322 pct. 5 C.pr.civ., instanța de recurs poate și chiar trebuie să efectueze o verificare completă cu privire la îndeplinirea acestor condiții de admisibilitate, chiar și în situația în care acestea nu au fost tratate de instanța de fond, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este revizuirea, iar nu îndeplinirea uneia sau mai multora dintre condițiile de admisibilitate al acesteia.

În concret, apreciez că recurenta nu a dovedit îndeplinirea condiției ca înscrisurile prezentate în cadrul cererii de revizuire să nu fi putut fi produse în cadrul dosarului nr._ a Tribunalului Ialomița, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 628F/12.03.2012, pentru că ar fi fost reținute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Mai mult, aceasta nici măcar nu a invocat una dintre aceste două ipoteze, care să justifice lipsa înscrisurilor în cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Ialomița din probatoriul propus în dovedirea pretențiilor.

Așadar, reținând că nu s-a invocat și nici dovedit că înscrisurile prezentate de recurentă în cadrul cererii de revizuire nu au putut fi prezentate anterior pentru că ar fi fost reținute de intimată, precum și faptul că, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 628F/12.03.2012 de către Tribunalul Ialomița, la solicitarea recurentei, CNSAS a eliberat înscrisurile invocate în cadrul cererii de revizuire, nefiind vorba în acest sens decât de depunerea unor minime diligențe în vederea obținerii probatoriului necesar susținerii cererii sale, de care recurenta nu a dat dovadă în cadrul litigiului inițial, fiind astfel reținută atitudinea culpabilă chiar a părții care invocă înscrisurile noi, consider că în cauză soluția ce trebuie pronunțată este aceea de respingere a recursului ca nefondat.

Judecător

M. D.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 2351/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI