Pretentii. Decizia nr. 1305/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1305/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2013 în dosarul nr. 14164/3/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 1305
Ședința publică din data de 25 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: S. Ș.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 3162/06.09.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Curtea, nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
1. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 3162/06.09.2012 pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. P. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPPRIETĂȚILOR și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de_ lei reprezentând compensații acordate în baza Legii nr. 290/2003, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 18.01.2009 și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 20/15.01.2008 a Comisiei Judetene Mehedinti de aplicare a Legii nr. 290/2003, s-au acordat reclamantului despagubiri in cuantum de 339.094 lei pentru bunurile abandonate de autorii acestuia, M. A. si F. Sita, in localitatea Clesnita- Cetatea A., Republica M..
Reclamantul a depus cerere de plata a despagubirilor, astfel cum rezulta si din adresa nr. 5419/RB/22.08.2011 emisa de ANRP, dar până la data solutionarii prezentei actiuni parata nu a dispus nicio plata in favoarea acestuia.
In drept, art.10 al.2 din Legea nr. 290/2003 prevede că “despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute la art. 11 alin. 1”.
In ceea ce priveste esalonarea despagubirilor, devin incidente prevederile art. 18 alin. 5 si 6 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, care prevad “compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, în cazul contestațiilor, sau hotărârea judecătorească definitivă, învestită cu formulă executorie, după caz, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilordepășește 100.001 lei. (6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior”.
Asadar, actul normativ in temeiul caruia a fost solutionata cererea de acordare a despagubirilor, respective Legea nr. 290/2003, prevede un termen inauntrul caruia parata A. N. pentru Restituirea Proprietatilor are posibilitatea de a achita integral sau cel putin prima transa din suma stabilita cu titlu de despagubire, respectiv termenul de un an de la data comunicarii hotărârii comisiei județene ori a municipiului București.
In cauza, hotarirea nr. 20/15.01.2008 a Comisiei Judetene Mehedinti de aplicare a Legii nr. 290/2003 a fost comunicata reclamantului sub semnatura la data de 17.01.2008, astfel ca termenul de un an se calculeaza de la aceasta data. Reclamantul a formulat cererea de chemare in judecata la data de 24.04.2012, la 4 ani de la data emiterii hotaririi, perioada in care nu i s-a achitat nici macar prima transa din suma stabilita cu titlu de compensatii.
Conform dispozitiilor legale anterior citate, plata transei 1 trebuia efectuata in termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei, respectiv pina la data de 17.01.2009 inclusiv. Intrucit art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006 mentioneaza ca suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior, iar in temeiul principiului reparării integrale a prejudiciului, in situatia in care nu a fost achitata in termenul legal nici prima transa, actualizarea vizeaza si suma ce reprezinta aceasta prima transa din cuantumul total al despagubirilor acordate, pentru ca despăgubirile trebuie să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plății, instanta a constatat ca parata nu si-a indeplinit obligatia de a dispune plata compensatiilor in termenul prevazut de Legea nr. 290/2003 si a apreciat ca cererea de actualizare pentru intreaga suma este intemeiata.
In ceea ce priveste momentul de la care se poate actualiza suma ce reprezinta despagubirile acordate, tribunalul a apreciat ca, fata de dispozitiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, care stabilesc in favoarea paratei termenulde un an de la comunicarea hotărârii comisiei judetene in care urmeaza a se efectua plata compensatiilor, actualizarea se va acorda numai de la data expirarii termenului de un an, termen de gratie acordat ANRP de legiuitor, respectiv 18.01.2009 (ziua urmatoare expirarii termenului de 1 an de la comunicarea hotaririi).
2. Cererea de recurs
Împotriva acestei sentințe, la data de 04.10.2012, a formulat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare, recurenta a arătat că sentința recurată este nelegală și netemeinică pentru următoarele argumente:
Prin hotărârea nr. 20/15.01.2008 a Comisiei Judetene Mehedinti de aplicare a Legii nr. 290/2003, s-au acordat reclamantului despagubiri in cuantum de 339.094 lei pentru bunurile abandonate de autorii acestuia, M. A. si F. Sita, in localitatea Clesnita- Cetatea A., Republica M..
Conform art. 18 alin. (5) din H.G. nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat”. Din acest text de lege rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Sumele alocate ca despăgubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele plătite de ANRP ca despăgubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate: 52.911.909,15 lei în anul 2007; 17.567.560,94 lei în anul 2008; 20.389.425,80 lei în anul 2009; 38.849.328,80 lei în anul 2010; 39.635.644 lei în anul 2011.
Fondurile reprezentând despăgubiri civile, alocate din bugetul de stat Autorității Naționale pentru Restituirea proprietăților, sunt acordate în baza Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940; Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente; Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Tinutul Herta, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Recurenta a invocat dispozițiile art. 41 din Charta Europeană a Drepturilor Fundamentale și interpretarea Recomandării/R./C.M./2007/7, potrivit cărora "având în vedere împrejurările cauzei și volumul de activitate al autorității administrative competente în materia soluționării cererilor de acordare a cetățeniei române", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat în circumstanțele date. În interpretarea dată, se consideră că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană asupra cetățeniei, atunci când există foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, în procedurile judiciare, instanta europeană a admis că supraîncărcarea temporară a rolului unui tribunal (această ipoteză. se aplică, prin analogie. situatiei în care se regăsește subscrisa) nu angajează responsabilitatea internațională a statelor contractante dacă acestea adoptă cu promptitudine măsurile de natură să remedieze asemenea situație.
Este cunoscut faptul că aspectele problematice care au fost revelate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea Pilot în cauza M. A. și alții împotriva României, se regăsesc și se explică prin numeroasele solicitări adresate Directiei pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 393/2006, care au condus la un număr mare de litigii.
Sunt de amintit aspectele reținute de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) în Hotărârea Pilot A. și alții Împotriva României: ,,222. Curtea notează că în fața multitudinii procedurilor de restituire, autoritățile interne au reacționat adoptând Legea 247/2005, care a stabilit o procedură administrativă de despăgubire comună tuturor bunurilor imobile revendicate. 223. Aceasta unificare, care merge în sensul bun, deoarece instituie proceduri simplificate, ar fi eficientă, dacă autoritățile competente, si mai exact Comisia Centrală, ar fi prevăzut, cu resurse umane si materiale la înălțimea misiunii sale de Îndeplinit. 224. Din acest punct de vedere, Curtea ia act de următoarele: confruntată încă de la crearea sa cu un volum mare de munca, Comisia Centrală a tratat dosarele aleatoriu. Deși criteriul de examinare a fost modificat, în mai 2010, dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la aceasta comisie, numai 21.260 dintre acestea au o decizie de acordare a unui titlu de despăgubire, fiind plătite despăgubiri în numerar . mai puțin de 4.000 de dosare."
Această situație, observată în mod obiectiv de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, privește întreg procesul de restituire și de acordare a despăgubirilor, problemele subliniate de către aceasta fiind întâlnite tot mai des în practica instituțională a subscrisei.
Implementarea recomandărilor puse în vedere de către Curtea Europeană ca urmare a procedurii Hotărârii Pilot pronunțate urmează a se realiza prin noile măsuri legislative propuse, susținute de măsuri urgente privind întărirea capacității instituționale și schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative. Noile modificări legislative ce se doresc a fi aplicate, susținute prin măsuri administrative si financiare corelative care să ofere institutiilor implicate resursele umane și financiare corespunzătoare volumului de activitate, trebuie să aibă drept rezultat asigurarea finalizării dosarelor într-un termen rezonabil, asa cum prevede practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru a se evita apariția de noi cauze pe rolul CEDO, existând riscul unor sancțiuni dispuse de către Comitetul de Miniștri, concomitent cu afectarea, în mod negativ, a imaginii României pe plan european.
În acest sens, prin decizia nr. 270/03.12.2010 a Primului-Ministru al României, a fost constituit Comitetul interministerial privind procesul de reformare a legislației și procedurilor din domeniul restituirii proprietăților, care are ca principală atribuție identificarea soluțiilor optime care să conducă la eficientizarea procesului de restituire a proprietăților și elaborarea unor proiecte de acte normative care să conțină propunerile în domeniu.
În aceste condiții se impune a se constata că, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, s-ar stabili, în momentul de față, în sarcina ANRP o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european.
În al doilea rând, recurenta a arătat că, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului pot fi limitate sau eșalonate la plată și nu pot fi plătite decât în condițiile de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate de jurisprudența C.E.D.O.
În ceea ce privește actualizarea sumei, recurenta a arătat că, având în vedere că hotărârea nr. 20/2008 a fost comunicată reclamantului la data de 17.01.2008, termenul de plată pentru prima tranță a fost scadent la 17.01.2009, iar pentru a doua tranșă la 17.01.2010, astfel încât actualizarea ar trebui făcută pe tranșe, după data scadentă.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În dovedire, recurenta a depus la dosar înscrisuri (filele 9-11).
3. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum a fost argumentat de recurenta-pârâtă, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt și la dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, prin hotărârea nr. 20/15.01.2008 a Comisiei Judetene Mehedinti de aplicare a Legii nr. 290/2003, s-au acordat intimatului-reclamant despăgubiri în cuantum de 339.094 lei pentru bunurile abandonate de autorii acestuia, M. A. și F. Sita, în localitatea Clesnita-Cetatea A., Republica M...
Deși intimatul-reclamant a solicitat punerea în executare a acestei hotărâri, recurenta-pârâtă ANRP nu și-a îndeplinit obligația legală privind plata compensațiilor respective în termenul prevăzut de lege, invocând lipsa disponibilităților bănești, apărare care a fost în mod corect înlăturată de către instanța de fond.
Astfel, conform prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești ale direcțiilor prevăzute de art. 11 alin. 1.
În ceea ce privește eșalonarea despăgubirilor, devin incidente dispozițiile art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, potrivit cărora compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a doi ani consecutivi, respectiv 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor depășește_ lei.
Conform alin. 6 al aceluiași articol, suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior.
Pornind de la aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că, deși au trecut 4 ani de la data emiterii hotărârii, recurenta-pârâta nu a achitat intimatului-reclamant până la acest moment vreo sumă din totalul despăgubirilor ce i s-au acordat, fără însă a justifica în mod rezonabil depășirea termenului legal, singurul argument prezentat în cuprinsul întâmpinării depuse la fond și ulterior, prin prezenta cererea de recurs, fiind insuficiența fondurilor alocate de la bugetul de stat pentru acoperirea tuturor sumelor reprezentând despăgubiri scadente, printre care și cea datorată intimatei-reclamante.
Or, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, această apărare nu poate fi primită în cauză, întrucât, pe de o parte, recurenta-pârâtă nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte că nu a existat disponibilul necesar achitării sumei conform dispozițiilor legale sau că ar fi efectuat demersurile necesare pentru remedierea unei atare situații (ex. o eventuală solicitare a ANRP de punere la dispoziție a unor fonduri suplimentare din partea Ministerului Finanțelor Publice), iar, pe de altă parte, a refuza achitarea sine die a acestor despăgubiri, prin invocarea formală a lipsei fondurilor bănești, echivalează cu a transforma dreptul de proprietate al reclamantei asupra sumelor respective într-un drept eventual, ceea ce încalcă regulile fundamentale dezvoltate de CuEDO prin jurisprudența sa.
Prin recunoașterea dreptului la despăgubire, neurmată însă, în contradicție flagrantă cu prevederile Legii nr. 290/2003, de punerea efectivă în plată a compensațiilor acordate, se creează și se menține o stare de incertitudine și de insecuritate juridică în domeniul legilor reparatorii, ceea ce este de nepermis într-un stat de drept.
În consecință, având în vedere că au trecut mai mult de 4 ani de la adoptarea hotărârii nr. 20/15.01.2008 și că intimatul-reclamant nu a primit nicio sumă din totalul despăgubirilor ce i-au fost acordate, tribunalul a constatat în mod corect că pretenția acestuia privind efectuarea de către recurenta-pârâtă a plății integrale a compensațiilor este întemeiată, inclusiv sub aspectul actualizării sumei respective în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum, având în vedere atât dispozițiile art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006, cât și împrejurarea că această măsură este necesară pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat prin nerespectarea în mod nejustificat de către recurenta-pârâtă a obligației de plată a compensațiilor acordate, conform dispozițiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 și art. 18 din HG nr. 1120/2006.
Pentru aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat este neîntemeiat și că sentința recurată este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 3162/06.09.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. C. P. M. B.
GREFIER
S. Ș.
Red/thred. jud. DDM/ 2 ex/ 24.04.2013.
Judecător fond: I. S., Tribunalul București-Secția a IX-a C..
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Hotărâre din... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2444/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
