Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2962/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2962/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 22404/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2962
Ședința publică de la data de 25.06.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
GREFIER - M. H.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentele-reclamante C. (N.) A. G., C. (I.) D., L. (U.) A. N., M. (E.) V. NARCIZA și S. (D.) C. F. împotriva sentinței civile nr. 4591/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25.06.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ la data de 15.06.2012, reclamanții C. (N.) A. G., C. (I.) D., L. (U.) A. NELUTA, M. (E.) V. NARCIZA, S. (D.) C. F. au chemat în judecată pe pârâții M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și U. S. Haret, solicitând obligarea pârâtei U. S. Haret la emiterea diplomelor de licență ca urmare a promovării examenelor de licență organizate în sesiunea iunie-iulie 2009 și obligarea pârâtului M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența și suplimentul de diplomă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți de studii universitare ai Universității S. Haret București și au promovat examenele de finalizare a celor trei ani de învățământ universitar de scurtă durată organizate de pârâtă. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverințele corespunzătoare, a căror valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diplomele de licență. Au mai menționat că formele de învățământ urmare au fost acreditate, astfel încât pârâtul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența și suplimentul de diplomă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr.404/2006, H.G. nr.1175/2006, Odrinul 2284/2007.
În susținere, reclamanții au depus la dosar înscrisuri, în copii.
Pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare, prin care a arătat că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverință de studiu pentru reclamanți și a făcut demersuri către MECTS în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009 spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. Romdidac S.A. aceste formulare, în scopul livrării lor.
A mai arătat pârâta că în prezent este în imposibilitatea obiectivă de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamanți, datorită refuzului MECTS de a elibera necesarul de formulare tipizate.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 50 lei/fiecare zi întârziere începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivare, pârâta a menționat că specializările urmate de reclamanți la forma de învățământ a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată la care a refuzat eliberarea pentru acest an. Pârâta a menționat că nu este în culpă în ce privește emiterea diplomei de licență, culpa aparținând chematului în garanție care refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul universitar 2008/2009. A mai precizat pârâta că în cazul în care MECTS a sesizat nereguli, ca furnizor de educație, avea obligația de a o sesiza pe pârâtă dacă considera că nu sunt îndeplinite standardele de calitate.
În dovedire au fost anexate înscrisuri.
Pârâtul MECTS a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, raportat la capătul de cerere referitor la obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate, arătând că potrivit Ordinului nr. 2284/2007 doar instituțiile de învățământ superior pot face această solicitare.
Pe fondul cererii, s-a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, susținându-se că actele absolvenților care au promovat examenele de studii pot fi eliberate doar pentru acei care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Or, prin legea de înființare a Universității S. Haret se menționează că în structura acestei instituții de învățământ vor intra si facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. De asemenea, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. Legiuitorul a statuat că formele FR si ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
S-a menționat că în cazul Universității S. Haret din București specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001.
MECTS nu poate fi obligat să emită avize pentru formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554, Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, Ordinul nr. 2284/2007.
Totodată, MECTS a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.4591 din 16 noiembrie 2011 Tribunalul București a respins excepția lipsei calității procesual active ca neîntemeiată; a respins cererea introductivă de instanță ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că reclamanta C. (N.) A. G. a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Marketing, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 736/04.07.2009 (f. 7).
Reclamanta C. (I.) D. a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Marketing, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 655/04.07.2009 (f. 50).
Reclamanta L. (U.) A. NELUTA a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Sociologie, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 557/23.07.2009 (f. 12).
Reclamanta M. (E.) V. NARCIZA a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 2136/23.07.2009 (f. 34).
Reclamanta S. (D.) C. F. a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009, fiindu-i eliberată adeverința nr. 2125/23.07.2009 (f. 55).
Expirând perioada de valabilitate a adeverințelor mai sus-menționate, reclamanții s-au adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomelor de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diplomele de licență, prevalându-se așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză, de conduita sa, conform căreia a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat.
Pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat eliberarea diplomelor tipizate pentru absolvenții Universității S. Haret, promoția 2009, însă numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Conform prevederilor Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, denumit în continuare regulament, conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului, în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, iar formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, în speță de S.C. Romdidac S.A., unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor pană la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Totodată, art. 5 alin. 1 din Regulament dispune că „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația aprobării eliberării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, ceea ce în cauză s-a întâmplat.
Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
În prezenta cauză, tribunalul reține că pârâta U. S. Haret nu este îndreptățită să elibereze diplome reclamanților din prezenta cauză, formele de învățământ urmate de aceștia nefiind acreditate în condițiile legii.
În acest sens, tribunalul reține că potrivit art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „activitatea didactică (în învățământul universitar) se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi." Norma sus menționată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform art. 3 din HG. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, care implică un întreg proces de evaluare academică pentru fiecare dintre facultățile, colegiile, specializările și formele de învățământ care îndeplinesc standardele prevăzute de lege.
În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializările urmate de reclamanți, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de organizare zi, nu și ID ori FR. În consecință, reclamanții nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii; prin urmare, aceștia nu sunt îndreptățiși a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.
O practică administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea M.E.C.T.S., care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea concluziei susmenționate și nașterea în patrimoniul reclamanților a dreptului la obținerea diplomei pentru studiile absolvite. Această concluzie nu este înlăturată nici de existența raporturilor contractuale între reclamanți și universitatea pârâtă, de executarea obligațiilor contractuale din partea reclamanților sau de pretinsa inducere în eroare a acestora cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite, aceste aspecte putând însă a fi valorificate pe temeiul răspunderii contractuale ori a altei forme de răspundere juridice.
Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
Tot ca și argumente în susținerea acestei soluții, mai sunt avute în vedere și disp. art. 29 alin. 1 din OUG nr. 75/2005 în conformitate cu care „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii”, dar și art. 29 alin. 3 din același act potrivit cu care „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării”.
Totodată, în plus față de disp. art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 anterior invocat, relevante sunt și prev. art. 60 alin. 4 din același act în conformitate cu care „Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu consultarea Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, a instituțiilor de învățământ superior și a altor factori interesați”.
Coroborând disp. art. 3, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prev. art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și disp. art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
La data înscrierii reclamanților în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, specializările urmate de reclamanți în cadrul Universității S. Haret, au fost autorizate să funcționezepentru forma de învățământ „zi”, nu și pentru forma de învățământ urmată de aceștia - ID.
În condițiile în care legea învățământului și legea de înființare a Universității „S. Haret” arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației Naționale, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act administrativ normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție, înseamnă că lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare (învățământ), nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune elaborarea raportului de autoevaluare pentru fiecare specializare, autorizarea a două forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din OUG nr. 75/2005, în vigoare la data analizată.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale). Autorizarea specializării, forma de învățământ zi nu este suficientă pentru dublarea acesteia prin forma de ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ. Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (HG nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
Prin urmare, cererea formulată de reclamanți nu are niciun temei legal, neexistând o prevedere legală care să legitimeze pretenția de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberare diplomă și a chematului în garanție MECTS la recunoașterea ei odată eliberată. Față de acestea, nu are temei legal nici cererea de obligare a chematului în garanție MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la aceasta.
În esență, se constată că U. S. Haret nu era acreditată pentru specializările urmate de reclamanți, forma de învățământ ID, nici la data la care aceștia au început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât nu poate elibera reclamanților în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare.
Pentru aceste considerente, instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și față de soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile anterior menționată au declarat recurs reclamantele C. (N.) A. G., C. (I.) D., L. (U.) A. Neluta, M. (E.) V. Narciza, S. (D.) C. F., solicitând modificarea în tot a sentinței civile criticate, în sensul admiterii acțiunii lor așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului lor, reclamantele afirmă că în mod greșit a respins instanța fondului acțiunea, reținând ca nu există baza legală pentru obligarea pârâtei la eliberarea actelor de studii, atâta vreme cât din momentul înscrierii la facultate și până la absolvirea acesteia și-au îndeplinit toate obligațiile ce le reveneau potrivit contractului de studii încheiat cu U. și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților în sensul că au plătit taxele de studii, au susținut și promovat toate examenele de an inclusiv examenul de licență.
Disfuncționalitățile existente la nivelul conducerii instituției de învățământ superior privat, privind formele de învățământ pe care era îndreptățită conform legii a le derula, coroborate cu lipsa de diligentă a MECTS, prin instituțiile specializate — ARACIS — de a supraveghea corectitudinea procesului de învățământ, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învățământ superior care a parcurs și etapa examenului de licență.
Calitatea de unitate de învățământ superior acreditată sau neacreditată a Universității S. Haret, ce vizează în mod exclusiv eventuala culpă a acestei universități, nu poate fi pusă în sarcina reclamantelor care, în baza teoriei „aparenței dreptului”, s-au încrezut cu bună credință în situația prezentată de pârâtă și, în aceste condiții, nu pot fi victimele lipsei de acreditare.
Altfel spus, eventualele abateri ale universității pârâte în derularea procesului de învățământ la specializările/programele de studii organizate în formele de învățământ neacreditate sau neautorizate nu pot fi imputate reclamantelor, aflate în eroare cu privire la legalitatea formei de învățământ absolvite și, nu se poate crea sau menține un statut juridic incert.
Mai mult, chiar și în prezent U. indică absolvenților faptul că, referitor la baza legală a organizării și desfășurării formelor de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, aceasta este reprezentată de art 60 alin. 1 din Legea 84/1995 care prevede că. „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme de învățământ: de zi, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri la zi" (în acest sens, adeverința de licență emisă reclamantelor).
De asemenea, se indică faptul că art. 3 alin. 3 din Legea nr. 88/1993, cât și art. 29 alin. 3 din Legea 87/2006 stabilesc că evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la calificare universitară distinctă (specializare), nefăcând nicio referire expresă sau tacită Ia formele de învățământ.
Or, instanța când s-a pronunțat a avut în vedere ca relevante prevederile art. 60 alin. 4 din Legea 84/1995, potrivit cărora Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu consultarea Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, a instituțiilor de învățământ superior și a altor factori interesați", prevederi care nu fac referire Ia forma de învățământ așa cum este ea reglementată la art. 60 alin. ldin Legea 84/1995.
Întrucât actul prin care li se recunoaște reclamantelor calitatea de licențiat nu a fost revocat sau anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ, U. are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii, să elibereze și diploma de licență cu suplimentul aferent.
În condițiile în care o persoană a fost admisă la studii de către U. „S. Haret" București, și-a achitat taxele de școlarizare, a promovat examenele din cursul anilor, precum și examenul de licență, datorită unor incoerențe legislative sau a unor interpretări eronate nu poate fi victima acestora riscând să fie exclusă din carieră și viața socială.
Mai mult, la solicitarea reclamantelor, U. comunică faptul că prin adresele nr. 385/06.04.2009, 960/08.10.2009, 769/25.08.2009, 986/26.10.2009, 1224/14.12.2009, 91/03.02.2010, 282/21.04.2010, 283/21.04.2010, 5/10.06.2010, 6/10.06.2010, 7/10.06.2010, 30/21.06.2010, 31/24.06.2010, 278/05.08.2010, 279/05.08.2010, 569/18.10.2010 a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobărilor legale pentru tipărirea formularelor de diplomă pentru absolvenții promoției 2009.
Ca parte a sistemului național de învățământ, universitatea se bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare .în perioada în care am urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de autonomie universitară, care presupune, printre altele, și dreptul comunității universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile academice, și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor și a specializărilor universitare.
Dispozițiile art. 150 din Legea nr. 84/1995 prevăd, de asemenea, în alin. 2 obligativitatea pentru rectorii instituțiilor de învățământ superior, să elaboreze un raport anual privind starea instituției respective, pe care să-1 transmită ministerului educației, care îl înaintează până la 15 octombrie Parlamentului, raportul anual fiind dat publicității.
La dosarul cauzei pârâtele nu au depus astfel de rapoarte, având în vedere că dacă s-ar fi întocmit, se putea verifica legalitatea formelor de învățământ autorizate în fiecare an, cu luarea măsurilor legale în situația nerespectării acestora.
Mai mult, la adoptarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, prevederea obligativității întocmirii de rapoarte anuale de instituțiile de învățământ superior este reluată în art. 33, aceste rapoarte urmând a fi depuse la A.R.A.C.I.P. sau A.R.A.C.I.S.
Pârâtele nu au precizat nimic referitor la această obligație, care dacă era îndeplinită putea conduce la semnalarea deficienței în litigiu existentă în procesul de învățământ derulat la universitatea pârâtă, în raport de acreditarea definitivă, întrucât cursurile în litigiu s-au derulat până în anul 2009.
Dar chiar și în ipoteza în care aceste organisme ar fi constatat existența vreunor încălcări privind standardele de calitate ale procesului de învățământ, acestea puteau dispune, conform alin. (3) al art. 34, doar încetarea școlarizării în cadrul programului respectiv, cu obligarea furnizorului de educație de a continua școlarizarea studenților înscriși în anii universitari anteriori, cu inițierea unei hotărâri de guvern în vederea închiderii programului de studii respectiv.
Actele de la dosar au relevat doar faptul că abia în data de 09.06.2009, cu raportul nr._, a avut loc o verificare din partea direcției juridice și control a ministerului, având printre obiective și analiza documentelor legislației interne și școlare elaborate și întocmite de către universitate, în perioada 2002 -2009, în care s-a reținut școlarizarea la forma de învățământ cu frecvență redusă începând cu anul 2002 - 2003, deși această formă de învățământ nu a mai apărut în hotărârea de guvern, ca măsură propusă fiind aceea de invalidare a tuturor concursurilor și examenelor desfășurate în mod ilegal în perioada 2004 - 2009 și anularea titlurilor obținute și a diplomelor eliberate în această perioadă.
Cu toate acestea, nici una din pârâte nu a inițiat vreun demers privind reglementarea în modalitatea de mai sus a situației create, astfel că subsemnata reclamantă mă aflu în situația absolvirii unor cursuri de învățământ și a unui examen de licență ce se bucură de prezumția de legalitate, din moment ce o situație contrară nu a fost stabilită în condițiile legii.
În acest context, este de subliniat că atâta timp cât nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, ministerul, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită satisfacerea dreptului meu de a mi se elibera diploma de licență, în condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licență la maxim 12 luni.
Având însă în vedere că obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate, revine instituției de învățământ superior acreditate și nu conducătorului sistemului național de educație, se impune admiterea acțiunii reclamantelor în contradictoriu cu pârâta universitatea, obligând-o la îndeplinirea obligației de eliberare a diplomei de licență.
Având în vedere însă că, raportat Ia prevederile art. 60 și următoarele din Codul de procedură civilă, între reclamantă și pârâtul chemat în garanție M. Educației, există un raport juridic, născut din refuzul expres al chematului în garanție de a aproba tipărirea de S.C. „Romdiac" S.A, a formularelor tipizate, care să poată fi folosite de universitate la completarea și eliberarea diplomei de licență ce atestă absolvirea de către reclamantă a cursurilor universitare la forma învățământ cu frecvență redusă, și că acest refuz constituie un exces de putere, atâta timp cât, în perioada 2002 - 2009, nu au fost ridicate obiecții cu privire la desfășurarea acestei activități, cărora ministerul refuză să le mai recunoască valabilitatea, se impune și admiterea cererii de chemare în garanție așa cum a fost formulată.
De asemenea, în urma unor Decizii rămase irevocabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (nr. 5386 din 15.11.2011, nr. 5656 din 24.11.2011, 5722 din 29.11.20U, 628 din 08.02.2012, 690 din 09.02.2012, 708 din 10.02.2012, 709 din 10.02.2012, 953 din 23.02.2012, 1007 din 24.02.2012, 1008 din 24.02.2012, 1268 din 08.03.2012, 1560 din 22.03.2012, 1639 din 27.03.2012, 1638 din 27.03.2012, 1681 din 29.03.2012 și 1935 din 06.04.2012) M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, chemat în garanție de către U. S. Haret, a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentele la diplomă.
Ulterior, urmare a solicitărilor universității în temeiul hotărârilor judecătorești rămase irevocabile, ministerul a avizat achiziționarea formularelor tipizate (adresele nr._ din 02.02.2012, nr._ din 23.03.2012, nr._ din 23.03.2012, nr._ din 23.03.2012, nr._ din 23.03.2012, nr. 1054/DGIS din 23.03.2012, nr._ din 11.04.2012, nr._ din 11.04.2012, nr._ din 11.04.2012, nr._ din 24.04.2012, nr._ din 27.04.2012 și nr._ din 27.04.2012).
In concluzie, având în vedere deciziile rămase irevocabile ale unei instanțe de nivel superior, practica judiciară, faptul că ministerul și-a dat avizul pentru eliberarea unor diplome pentru absolvenți ai promoției 2009, dar și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței, consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în baza art. 312 Codul de procedură civilă, recurentele solicită admiterea recursului lor, așa cum a fost formulat.
Prin notele depuse la dosarul cauzei la 4 ianuarie 2013 recurentele C. A. G. și C. D. au completat motivele de recurs, precizând că instanța fondului nu a acordat suficientă atenție cauzei, aspect dovedit de faptul că se referă la specializările din cadrul Universității, fiind de necontestat că aceste specializări se organizează în cadrul facultăților.
Instanța fondului reține că nici în prezent U. nu are acreditare sau autorizare pentru forma de învățământ ID, or, o verificare a dispozițiilor O.G. nr.10/2009 ar fi condus la concluzia că în prezent U. S. Haret a încetat școlarizarea la forma de învățământ ID.
Instanța de fond persistă în a depăși cadrul procesual fixat de reclamante și enumera, în motivarea respingerii cererii, acte normative care nu sunt incidente în situația dedusă judecății. Chiar dacă, prin absurd ar putea fi acceptată o asemenea depășire a cadrului procesual, justificată doar prin stabilirea ca fiind adevărată a unei alte situații de fapt decât cea arătată de reclamante, instanța de fond putea și trebuia să constate următoarele:
Recurentele au urmat cursurile Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Marketing în ciclul de licență 2006-2009, forma de învățământ ID, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din cadrul Universității S. Haret a funcționat, în perioada ciclului de studii parcurs de subsemnatele, în baza H.G. 916 din 11.08.2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență.
Actul normativ mai sus arătat nu face distincție între specializări, programe de studii sau forma de învățământ, menționând în art.l doar că „Se aprobă structura instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pe facultăți și departamente, prevăzută în anexa nr.l".
U. S. Haret este inclusă în H.G.nr. 916/2005, în anexa 1 (s.n. - la care se referă art.l), secțiunea B - Instituții de învățământ superior particular, nr.crt.6, cu un număr de 25 de facultăți, inclusiv de Marketing și Afaceri Economice Internaționale.
Prin H.G. nr. 1175 din 06.09.2006 privind organizarea studiilor universitare de licență și aprobarea listei domeniilor și specializărilor din cadrul acestora s-a aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licență și a specializărilor din cadrul acestora, inclusiv pentru domeniul Marketing, în care subsemnatele suntem licențiate (pct.7 din Anexa la M.G. nr. 1176/2006).
În art.8 al H.G. nr.1175/2006 se prevede în mod expres că, pe data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă: H.G. nr.88/2005 privind organizarea studiilor universitare de licență și anexa 3 la H.G. nr.916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență. Norma de reglementare prevăzută la art.8 din H.G. nr.1175/2005 este clară și nu suportă niciun fel de interpretare, în sensul că H.G. nr.916/2005 se abrogă parțial (s.n.-doar în ceea ce privește anexa 3), celelalte dispoziții ale sale rămânând în vigoare și producătoare de efecte juridice, inclusiv anexa nr.l secțiunea B, în care este inclusă U. S. Haret, cu cele 25 de facultăți acreditate sau autorizate provizoriu.
Dispozițiile legale aplicabile recurentelor sunt cele menționate în H.G. nr.1175/2006, care în art.7 prevede că "Prevederile prezentei hotărâri se aplică învățământului superior public și privat, acreditat si/sau autorizat provizoriu, care funcționează în condițiile legii, începând cu anul universitar 2006-2007, pentru studenții admiși în anul I".
Un act normativ relevant în cazul dedus judecății îl reprezintă Ordonanța Guvernului nr.10 din 12 august 2009, publicat în Monitorul Oficial nr.581 din 20 august 2009, singurul act normativ care obligă U. S. Haret să înceteze școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță. Numai că, în raport cu data intrării în vigoare a actului normativ, respectiv data publicării în Monitorul Oficial al României - 20 august 2009 și cu principiul prevăzut de art.15 alin.2 din Constituția României, unde se stipulează în mod expres că: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile" aceste dispoziții nu sunt aplicabile subsemnatelor, întrucât la acea dată susținusem și promovasem deja examenul de licență. De altfel, în cuprinsul O.G. nr. 10/2009 nu se face referire la situația absolvenților învățământului la distanță care și-au finalizat studiile prin examene de licență, situație în care se află și reclamanta, stipulându-se doar că "Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Instanța de fond, în sentința recurată, a apreciat în mod greșit ca neîntemeiate susținerile recurentelor, întrucât se întemeiază pe interpretarea necorespunzătoare a dispozițiilor legale invocate în solicitarea adresată pârâților de a elibera diploma de licență, respectiv a se elibera formularul tipizat pentru a fi completat.
În motivarea celor reținute, instanța de fond face trimitere, în mod greșit, la nerespectarea de către pârâta U. S. Haret a dispozițiilor legale privind procedurile prevăzute de art.60 din Legea nr.84/1995, coroborate cu disp.art.3 și art.17 din HG 1011/2011 și disp.art.3 și art.4 din OUG nr.75/2005.
În afară de faptul că HG nr. 1011/2011 se referă la aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții "P. km 57+560 linia CF300 București - Ploiești, între stațiile Brazi - Ploiești Sud", HG nr. 1011/2001 (presupunând că instanța a avut în vedere acest act normativ și nu cel indicat în considerente) nu este incident situației recurentelor.
Raportat la anul admiterii recurentelor, actul normativ aplicabil a fost OUG nr.75/2005, în care, dacă instanța de fond nu s-ar fi limitat doar să-l invoce și ar fi lecturat atribuțiile A.R.A.C.I.S. enumerate limitativ în art.17, ar fi observat că această structură are competențe de evaluare în scopul autorizării sau acreditării furnizorilor de învățământ superior și a programelor lor de studii
Este evident că legiuitorul nu a avut în intenția sa de reglementare evaluarea formelor de învățământ.
De altfel, această susținere este confirmată chiar de dispozițiile art.29 din O.U.G. nr.75/2005, invocate de instanță, dar interpretate greșit de aceasta, în care se stipulează, pe de-o parte că "Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii, înainte de a începe să funcționeze”, iar pe de altă parte că "în învățământul superior acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă”.
În ceea ce privește motivarea instanței cu privire la necesitatea de evaluare a formei de învățământ, aceasta este contrazisă chiar de dispozițiile art.29 din O.U.G. nr.75/2005 (act normativ invocat de instanța de fond în susținerea motivării), care la alin.3 prevede, în mod neechivoc, că acreditarea se face la nivelul programului de studii care duce la o calificare distinctă. Parcurgerea unor forme de învățământ diferite (cu frecvență, cu frecvență redusă sau la distanță) nu duce la o calificare distinctă. Ceea ce dă calificarea absolventului este specializarea - programul de studii.
Instanța de fond, omite să se pronunțe asupra efectelor pe care le-a produs deja adeverințele de licență eliberate recurentelor, care se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și de veridicitate.
Aceste adeverințe de licență, care au regimul unor acte de studii și care confirmă dobândirea titlului de licențiat, nu au fost anulate de către nicio instanță de judecată. Pe cale de consecință, atâta timp cât adeverințele de licență depuse la dosar nu au fost anulate de nicio instanță de judecată, se prezumă că acestea au fost emise cu respectarea tuturor condițiilor de fond și deformă prevăzute de lege; emană în mod real de la emitent; reflectă în mod real ca recurentele au dobândit în sesiunea iulie 2009, prin mijloace legale, titlul de licențiat, fără să mai fie nevoie în speță, să fi făcute alte cercetări cu privire la dreptul de a li se elibera diploma de licență și suplimentul la aceasta.
Răsturnarea triplei prezumții de care se bucura Adeverința de licență, poate fi făcută în prezent, doar prin procedura înscrierii în fals și nu printr-o simplă apreciere a instanței de fond făcută în cauză, care de asemenea excede obiectului cercetării judecătorești și contrazisă chiar de actele normative incidente și invocate de instanță în motivarea hotărârii.
Având în vedere faptul ca în statul de drept, însăși existenta contenciosului administrativ este guvernată de principiul respectării drepturilor legal dobândite, recurentele solicită Curții să rețină faptul ca soluția instanței de fond încalcă dreptul legal al lor de a obține înscrisul material numit Diploma de Licență care trebuia să înlocuiască Adeverința de licență în termen de 12 luni de la eliberarea acesteia și nu să le confere un drept dobândit în urma promovării examenului de licență susținut în sesiunea iulie 2009.
Cu toate că instanța de fond reține, în mod corect, că potrivit adeverințelor de studii, recurentele au absolvit Facultatea Marketing și Afaceri Economice Internaționale din cadrul U. S. Haret, promoția 2009, au susținut și promovat examenul de licență, dobândind astfel titlul de licențiat, totuși, aceasta refuză nejustificat să dea eficiența cuvenită actelor juridice în discuție și trece nelegal peste efectele juridice produse de acestea, apreciind, lipsit de orice temei de drept, faptul că indiferent de conținutul adeverinței de licență, cererea recurentelor este neîntemeiată.
În acest caz instanța de fond apreciază că dreptul câștigat, în urma promovării examenului de licență și invocat în cauză de reclamante, poate fi negociat între pârâtă și chematul în garanție, în dauna și prejudiciul acestora.
Nimeni și nimic nu a împiedicat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în măsura în care aprecia că U. S. Haret ar fi încălcat normele legale privind organizarea programelor de studii, să ia măsuri care să corecteze sau sa sancționeze conduita pârâtei U. S. Haret, lucru care nu s-a întâmplat.
Pasivitatea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, invocată, dar nesancționată de instanță, coroborată cu eliberarea formularelor tipizate de Diplomă de licență pentru promoțiile anterioare (2007 și 2008), respectiv pentru absolvenții aceluiași program de studii care au urmat cursurile învățământului la distanță, valorează recunoașterea de către minister a legalității activităților desfășurate de către furnizorul de educație. în acest caz, prevalarea M.E.C.T.S. de propria culpă, în scopul de a opri emiterea diplomelor de licență în litigiu, este cel puțin hilară.
În drept, recurentele s-au prevalat de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ și art. 3041 C.proc.civ.
Intimata M. Educației Naționale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurlui de față ca nefondat, apreciind sentința civilă criticată ca fiind legală și temeinică.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata Univesritatea S. Haret arată că achiesează la pretențiile reclamantelor solicitând însă, în cazul admiterii recursului, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, cu majoritate, va respinge ca nefondat recursul civil de față, constatând legală și temeinică sentința civilă criticată în cauză.
Pentru a decide astfel, curtea constată că recurentele C. (N.) A. G. și C. (I.) D. au urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Marketing, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009
Recurenta L. (U.) A. Neluta a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Sociologie, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009.
Recurentele M. (E.) V. Narciza și S. (D.) C. F. au urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Psihologie, specializarea Psihologie, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iunie 2009.
După expirarea valabilității adeverințelor de licență recurentele s-au adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomelor de licență, însă solicitarea lor nu a fost soluționată favorabil, întrucât M. Educației nu a avizat imprimarea formularelor cu regim special, constând în diplomele de licență și suplimentul la diplomele de licență.
Astfel cum s-a arătat anterior, tribunalul reține că refuzul eliberării actelor de studii nu este unul justificat, cât timp recurentele nu au urmat o formă de învățământ legal organizată.
În ceea ce privește liceitatea formei de învățământ la distanță, urmată de recurente, curtea subliniază că dispozițiile art. 60 din Legea nr.84/1995 nu pot fi interpretate în sensul dorit de reclamante, cât timp din conținutul lor nu se desprinde ideea că învățământul la distanță poate fi organizat de instituțiile de învățământ care au cursuri la zi, fără autorizarea provizorie sau acreditarea distinctă pentru formele FR sau ID, ci exclusiv faptul că nu pot fi desfășurate forme de învățământ la ID sau FR de către o instituție de învățământ superior ce nu este abilitată să organizeze, pentru specializarea în discuție, învățământul la zi.
Este de subliniat, în acest sens, că în conformitate cu prevederile art.17 din H.G. nr.1011/2001, procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr.88/1993.
Or, cât timp dispozițiile art. 60 din Legea nr.84/1995 nu permiteau organizarea formelor de învățământ FR și ID decât de instituțiile ce au cursuri de zi iar dispozițiile art.17 din H.G. nr.1011/2001 prevăd necesitatea evaluării academice a programelor de învățământ ID sau FR, singura concluzie ce se desprinde este aceea că pentru organizarea formelor de învățământ FR și/sau ID este obligatorie autorizarea provizorie sau acreditarea.
Necesitatea parcurgerii procedurii de evaluare pentru formele de învățământ fără frecvență și la distanță, chiar și în condițiile în care universitatea organizează forma de învățământ la zi, a fost subliniată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cauza ce a format obiectul dosarului_, având ca obiect cererea formulată de U. S. Haret, prin care a solicitat anularea prevederilor art. 7 alin. (1) din hotărârea de guvern nr.749/2009, în sensul eliminării dispozițiilor privind necesitatea autorizării și acreditării fiecărei forme de învățământ din cadrul unei specializări.
În cuprinsul deciziei 3306/2011, pronunțată în dosarul anterior menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că “aceste forme de învățământ(fără frecvență și la distanță) pot fi organizate de facultățile care au și învățământ la zi, dar normele în vigoare nu exonerează instituția de învățământ superior de obligația de a se supune procedurii de evaluare în vederea autorizării/ acreditării și acestor alte forme de învățământ.
Or, reclamanta nu a parcurs în ce privește aceste două forme de învățământ etapa obligatorie, a evaluării de către Agenția Română de asigurare a Calității în Învățământul Superior.
Faptul că există în cadrul universității reclamante un program de studii de licență acreditat, care se desfășoară pentru forma de învățământ la zi, nu conduce la ideea că pentru același program poate fi organizată de aceeași universitate o altă formă de învățământ, în lipsa verificării de către autoritatea abilitată a îndeplinirii standardelor de performanță, prin procedura de evaluare prevăzută de lege.
În consecință, refuzul învederat de reclamantă, de a permite funcționarea formelor de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, nu apare ca nejustificat, astfel cum este reglementată această sintagmă în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, respectiv ca exprimarea cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea”.
Referitor la cursurile absolvite de reclamante, curtea constată ca și instanța de fond că specializările Marketing, Psihologie și Sociologie-forma de învățământ la distanță nu erau autorizate și cu atât mai puțin acreditate.
La data înscrierii reclamantelor în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 916/2005, H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, U. S. Haret era autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ „zi” a specializărilor urmate de reclamantele recurente, nu și pentru forma de învățământ urmată de reclamante, respectiv ID.
Față de aceste considerente curtea constată că în mod întemeiat a înlăturat instanța fondului apărările reclamantelor, în sensul că forma de învățământ urmată de acestea era legal organizată și corect a reținut că argumentele privind executarea întocmai a obligațiilor impuse prin contractul de școlarizare nu au nicio relevanță pentru aprecierea liceității formei de învățământ efectiv urmată de reclamante.
În aceeași ordine de idei este de subliniat că reclamantele nu pot invoca principiul aparenței în drept, de vreme ce aplicațiunea acestui principiu presupune existența unei erori comune și invincibile.
Caracterul invincibil al erorii cu privire la legalitatea formei de învățământ urmate de reclamante este imposibil de susținut, din moment ce obligativitatea autorizării și respectiv acreditării programelor de învățământ ID este consacrată normativ, prin dispozițiile art. 17 din H.G. nr.1011/2001, iar structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare se aprobă prin hotărâre a guvernului, hotărâre supusă condiției publicării în Monitorul Oficial al României.
Cât timp orice persoană interesată avea posibilitatea de a cunoaște dispozițiile HG nr.1011/2001 precum și structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din orice instituție de învățământ superior, de stat sau particulară, inclusiv din cadrul Universității S. Haret, este evident că principiul validității aparenței în drept nu poate fi reținut ca fiind un argument valabil pentru admiterea acțiunii de față.
În ceea ce privește faptul că U. S. Haret a eliberat reclamantelor adeverințele ce atestă promovarea examenului de licență, acte ce nu au fost anulate sau desființate, este de subliniat că un atare argument nu este suficient pentru a concluziona că este născută obligația Ministerului Educației Naționale de a aproba imprimarea tipizatelor necesare eliberării diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea.
Adeverința de licență atestă exclusiv promovarea de către absolvent a examenului de licență și nicidecum nu face dovada faptului că forma de învățământ urmată de absolvent a fost desfășurată în condiții legale.
Așa cum a reținut și instanța fondului, curtea constată că în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
Ca atare, împrejurarea că instituția de învățământ a emis adeverințe de licență, în urma absolvirii unei forme de învățământ nelegal desfășurată și a promovării examenului de licență de către absolvenții aflați într-o astfel de situație nu obligă nicidecum M. Educației să aprobe imprimarea tipizatelor necesare completării actelor de studii reprezentate de diploma de licență, cât timp o atare obligație nu este necondiționată, avizarea presupunând verificarea îndeplinirii condițiilor legale pentru eliberarea actelor de studii.
În mod întemeiat reține instanța fondului că practica administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea M.E.C.T.S., care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea constatării desfășurării formei de învățământ la distanță fără autorizare sau acreditare și nici nu poate susține concluza recurentelor, în sensul că un atare context de împrejurări dovedește că ministerul a aprobat forma de învățământ respectivă, din moment ce o atare aprobare se dispune, așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărâre de guvern și trebuie să fie precedată de parcurgerea etapei evaluării academice.
În egală măsură, jurisprudența instanțelor în cauze similare nu reprezintă un argument valabil pentru susținerea temeiniciei acțiunii reclamantelor, cât timp caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești asupra dezlegărilor date problemelor de drept interpretate diferit este recunoscut de codul de procedură civilă numai în privința deciziilor pronunțate în recursul în interesul legii.
Față de aceste considerente recursul civil de față este apreciat ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În opinie majoritară:
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante C. (N.) A. G., C. (I.) D., L. (U.) A. N., M. (E.) V. NARCIZA și S. (D.) C. F. împotriva sentinței civile nr. 4591/16.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI și intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2013.
PreședinteJudecător
G. A. F. D. M. B.
Grefier
M. H.
Opinie minoritară
Judecător H. P.
În opinia mea, se impunea admiterea recursul și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei U. S. HARET să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a promovării examenelor de licență organizate în sesiunea iunie-iulie 2009.
De asemenea, se impunea și obligarea pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți și menținerea dispoziției privind respingerea cererii de chemare în garanție, cu obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 52,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Reclamanții au solicitat, prin cererea de chemare în judecată să se constate refuzul nejustificat al pârâtei U. „S. Haret” să le elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă, în condițiile în care au urmat cursurile unei facultăți din cadrul Universității promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, iar potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, astfel încât pârâta era obligată să le elibereze diplomele de licență.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamanții au absolvit Facultatea de Marketing și Afaceri Europene-Specializarea Merketing Sistem Bolognia; Facultatea de Sociologie și Asistență Socială-Specialitatea Sociologie-Sistem Bolognia; Facultatea de Psihologie-Specialitatea Psihologie; din cadrul Universității „S. Haret”, în perioada 2006-2009, promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și li s-a eliberat adeverință în acest sens, cu valabilitate 12 luni, unitatea de învățământ având obligația de a le emite diplome de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007, împrejurare necontestată de către pârâtă.
Pârâta U. S. Haret a susținut însă că este în imposibilitate obiectivă de a emite diplomele de licență, neexistând prin urmare un refuz nejustificat, întrucât M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză avizarea tipăririi formularelor tipizate decât pentru formele de învățământ acreditate sau autorizate provizoriu să funcționeze, motiv pentru care a formulat cererea de chemare în garanție, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În speță, Curtea nu este sesizată cu analiza împrejurării dacă facultățile absolvite de reclamanți au fost acreditate sau autorizate provizoriu sau dacă aveau dreptul de a organiza examen de licență, întrucât acest aspect excede cauzei de față și reprezintă un al raport juridic, în condițiile în care situația litigioasă a apărut doar în ceea ce privește absolvenții promoției 2009, unde există o necorelare între numărul de formulare solicitate de Universitate și numărul de formulare de diplome aprobate.
Or, această situație ivită pe parcursul derulării și finalizării studiilor nu poate vătăma pe reclamanți care s-au înscris la o instituție de învățământ superior particular care garanta obținerea unei diplome universitare de licență valabilă le finalizarea studiilor, în condițiile legii și a regulamentelor aplicabile.
În ipoteza în care MECT, ajunge la concluzia că studenții au absolvit o facultate care nu putea să le ofere o diplomă universitară valabilă, în virtutea dispozițiilor HG nr.366/2007, are posibilitatea legală de a lua măsuri de corectare și de îndreptare a neregulilor, inclusiv de a stabili și propune măsuri pentru ca absolvenții unor forme de învățământ neautorizate provizoriu/neacreditate, să poată să intre în legalitate și să-și finalizeze studiile.
Or, în condițiile în care, pe parcursul anilor 2006-2009, acești studenți, printre care și reclamanții, au desfășurat studii universitare, fără ca autoritatea de reglementare și control, urmare a monitorizării efectuate, să sesizeze nereguli și să intervină, potrivit atribuțiilor legale, nu se poate imputa reclamanților că U. a solicitat mai multe formulare de diplome de licență decât MECT a aprobat.
Pe de altă parte, nu există un demers din partea MECT de analiza modalitatea obținerii adeverinței și de a dispune cu privire la legalitatea acesteia.
Obligația organizării studiilor și a examenului de licență aparține instituției de învățământ superior, așa cum MECT susține de altfel, iar aceasta și îndeplinit această obligație, organizând examen de licență și eliberând reclamanților adeverințe care atestă promovarea acestui examen, adeverințe care nu au fost nici revocate și nici anulate de vreo instanță de judecată, astfel încât, pârâta are obligația eliberării diplomelor de licență, potrivit art.20 din OMECT nr.2284/2007.
Se susține că în raport de dispozițiile art.38 din Regulamentul aprobat prin OMECT nr.2248/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor cu termen de valabilitate de maximum 12 luni. După trecerea termenului de 12 luni, în condițiile legii, respectivele adeverințe devin nule de drept, astfel că MEN nu mai poate cere anularea lor.
Adeverința atestă o situație juridică preexistentă, care nu se poate stinge prin expirarea termenului de valabilitate al adeverinței, astfel încât, subzistă obligația autorităților pârâte de a emite acte de studii, potrivit legii, care să constate finalizarea studiilor de către reclamanți.
Trebuie avut în vedere și numărul mare de absolvenți din promoția 2009, forma de învățământ „ID” și „FR”, de la facultățile de marketing și afaceri europene, de sociologie și asistență socială și de psihologie care au obținut hotărâri judecătorești favorabile, astfel încât reclamanților li s-a născut o speranță legitimă, izvorâtă din situația discriminatorie care s-ar crea între situația juridică a acestora legată de emiterea actelor de studii și a absolvenților care au obținut hotărâri judecătorești favorabile și care, în mod firesc, vor primi diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.
Față de aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei U. S. HARET să elibereze reclamanților diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a promovării examenelor de licență organizate în sesiunea iunie-iulie 2009.
De asemenea, se impunea și obligarea pârâtului M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți.
În contextul în care MECTS a fost obligat să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență, în calitate de pârât, se impune menținerea dispoziției privind respingerea cererii de chemare în garanție, cu atât mai mult cu cât între pârâta Univ. S. Haret și MECTS nu există un raport juridic legal de garanție cu privire la obligația tipizării formularelor de diplomă, această obligație decurgând din lege, în virtutea prerogativelor legale ale MECTS.
În fine, față de dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă, se impunea obligarea pârâților la plata către reclamanți a sumei de 52,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând c/v taxă timbru și timbru judiciar, fond și recurs.
JUDECĂTOR
H. P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3671/2013. Curtea de... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
