Anulare act administrativ. Încheierea nr. 3/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 2768/2/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 3 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. M. D.
Grefier: M. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI (ARAIEX) în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE autor (ORDA) și cu intervenientul accesoriu (în favoarea pârâtului) C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM), având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, prin avocat B. R., cu împuternicire avocațială la fila 154, pârâtul, prin avocat I. C., cu împuternicire avocațială la fila 187, și intervenientul accesoriu, prin avocat S. M., cu împuternicire avocațială la fila 185.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei depune la dosar înscrisuri, comunicând câte un exemplar și celorlalte părți.
Apărătorul intervenientului accesoriu depune la dosar înscrisuri, comunicând câte un exemplar și celorlalte părți. La interpelarea Curții, învederează că înscrisurile depuse la acest termen sunt în contraprobă față de înscrisurile depuse de reclamantă la termenul de judecată din 05.09.2013, motiv pentru care nu au putut fi depuse odată cu cererea de intervenție.
Apărătorul reclamantei arată că înțelege să își rezerve dreptul ca, în urma cercetării înscrisurilor depuse de intervenient, să precizeze care sunt utile soluționării cauzei și care nu au legătură cu decizia contestată.
Nefiind alte cereri prealabile formulate sau excepții invocate, Curtea acordă părților cuvântul asupra probelor.
Apărătorul reclamantei ARAIEX solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și cu interogatoriul pârâtului. În cadrul probei cu înscrisuri, solicită să se pună în vedere pârâtului să depună la dosar referatul care a stat la baza emiterii deciziilor nr. 120 și 121 din data de 20.09.2013, precum și să indice motivul pentru care nu s-a finalizat până la acest moment controlul asupra activității CREDIDAM. La interpelarea Curții, apărătorul reclamantei arată că prin proba cu interogatoriu urmărește să afle motivul pentru care pârâtul nu a finalizat până la acest moment controlul asupra activității CREDIDAM.
Apărătorul pârâtului ORDA arată că se opune administrării probei cu interogatoriu, având în vedere că aceasta nu este utilă în cauză, reclamanta dorind să probeze aspecte care nu au legptură cu legalitatea actului administrativ contestat în cauză. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt suficiente pentru dezlegarea pricinii.
Apărătorul intervenientului accesoriu CREDIDAM arată că actul administrativ supus controlului judecătoresc în cauză este doar decizia ORDA nr. 5/16.01.2013, și nu deciziile nr. 120 sau 121 din 20.09.2013, motiv pentru care proba cu interogatoriul pârâtului nu este pertinentă, având în vedere teza probatorie arătată de reclamantă. Solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri și respinge proba cu interogatoriul pârâtului ca neutilă soluționării cauzei, față de teza probatorie invocată de către apărătorul reclamantei (dovedirea motivului pentru care pârâtul nu a finalizat până la acest moment controlul asupra activității CREDIDAM), având în vedere că în prezenta cauză se contestă legalitatea și temeinicia deciziei ORDA nr. 5/2013, neavând nicio relevanță probatorie împrejurarea de ce până la acest moment nu s-a finalizat controlul asupra activității CREDIDAM. De asemenea, respinge ca neutilă soluționării cauzei cererea reclamantei de obligarea a pârâtului să depună la dosar referatul care a stat la baza emiterii deciziilor nr. 120 și 121 din data de 20.09.2013, întrucât actul administrativ supus controlului judecătoresc în cauză este doar decizia ORDA nr. 5/16.01.2013, și nu deciziile nr. 120 sau 121 din 20.09.2013, neavând relevanță probatorie în cauză împrejurările în care au fost emise aceste decizii.
Nefiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, Curtea, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă părților cuvântul în dezbateri asupra fondului acțiunii în anulare.
Apărătorul reclamantei ARAIEX solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei ORDA nr. 5/16.01.2013, precum și respingerea cererii de intervenție accesorie ca neîntemeiată.
În ceea ce privește reținerea comisionului de 15% din sumele colectate, învederează că, fiind de buna credință, deși în luna iunie 2012 CREDIDAM a realizat o nouă repartiție cu ignorarea totală a drepturilor ARAIEX și UNART, la data realizării celei de-a doua repartiții în luna iulie 2012, ARAIEX a prezervat într-un cont cota de administrare și remunerația cuvenită CREDIDAM. Precizează că nici ARAIEX nu a beneficiat de procentul ce i se cuvenea din cota de administrare de maxim 15%, colectată de CREDIDAM în domeniile în care era desemnat colector, astfel încât orice măsură de reglementare nu poate fi legală decât în situația în care ORDA o va dispune și în sarcina CREDIDAM. Precizează că, în situația în care negocierile de partajare a remunerațiilor și a cotei de administrare se vor finaliza, este posibilă reglementarea problemei partajării comisionului de 15% din sumele colectate de fiecare dintre cele trei organisme de gestiune colectivă. Menționează că, pentru anul 2012, a achitat CREDIDAM, până la data de 31.12.2012, suma de 7.743.018,56 lei inclusiv TVA (aprox. 1,8 mii. euro), reprezentând remunerație retransmitere prin cablu, copie privată, comunicare publică, radiodifuzare radio, însă a primit de la CREDIDAM doar suma de 123.774,32 lei inclusiv TVA.
Referitor la reținerea comisionului ce i se cuvenea anterior efectuării repartiției remunerației către artiștii interpreți sau executanți, arată că, pentru respectarea legislației fiscale, a înregistrat scriptic, la data de 31.12.2011, ca venit al asociației, un comision de administrare în cuantum de 28.225 lei, reprezentând un procent de 15% din sumele încasate, pentru evidențierea exercițiului financiar, lipsa unei astfel de înregistrări fiind potențial sancționabilă de organele de control specializat, inclusiv pentru evaziune fiscală. Simpla încasare a remunerației de la utilizatorii din domeniul retrasmiterii prin cablu, începând din 18 noiembrie 2011, obliga reclamanta, conform rigorilor legislației fiscale, la înregistrarea acestor încasări.
D. fiind faptul că parte din încasările în referință, respectiv 15%, se constituie, conform Legii nr. 8/1996, ca venituri ale OGC-ului, care ulterior se partajează, în cazul în care în domeniul respectiv funcționează mai multe OGC-uri în paralel, la sfârșitul exercițiului financiar 2011 reclamanta era obligată să înregistreze scriptic suma reprezentând 15% din încasările realizate ca venit, indiferent dacă utiliza sau nu efectiv aceste venituri, lipsa unei astfel de înregistrări contabile fiind de natură să atragă sancțiuni prevăzute de legislația aplicabilă în domeniul fiscal. După cum reiese și din evidențele contabile, în soldul contului de disponibilități al ARAIEX, la data de 31.12.2011, exista suma de 188.165 lei, egală cu suma integrală colectată de la utilizatorii de cablu până la acea dată. Până la data de 26.01.2012, toate cheltuielile reclamantei au fost acoperite prin creditarea asociației cu 25.000 lei de către membrii fondatori, astfel încât deducerea, reținerea si utilizarea sumelor ce constituite cota de 15% aferentă remunerației colectate de aceasta s-au făcut corect, după data de 26.01.2012, când s-a calculat si achitat efectiv repartiția individuală pentru artiștii interpreți identificați în playlistele utilizatorilor selectați ca reper pentru această repartiție.
În ceea ce privește acceptarea aderării unui titular de drepturi ca membru în cadrul ARAIEX, deși acesta era membru în cadrul altui organism de gestiune colectivă din domeniul administrării drepturilor artiștilor interpreți sau executanți, arată că, la începutul activității asociației, CREDIDAM a obstrucționat numeroși artiști să renunțe la această calitatea de membri pentru a putea deveni membri ARAIEX. Precizează că între momentul exprimării intenției artiștilor de a renunța la calitatea de membru CREDIDAM și până la momentul în care reprezentanții acestui organism acceptau notificarea renunțării putea să treacă o perioadă variabilă de timp, astfel încât solicitările artiștilor de aderare la ARAIEX primeau un număr de înregistrare provizoriu, însă mandatul fiecăruia devenea efectiv la data confirmării de către CREDIDAM a faptului că a luat act de solicitarea membrului său de renunțare la această calitate. Învederează că în perioada august-noiembrie 2012, CREDIDAM refuza să înregistreze cererile de renunțare. Această situație a fost reglementată abia după intervenția pârâtului, care prin adresa înregistrată la ARAIEX sub nr. 259/24.10.2011, a confirmat punctul de vedere al asociației cu privire la regimul încetării calității de membru al unui OGC. Ca atare, reținerea în sarcina reclamantei a încălcării art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 nu se justifică, în condițiile în care situația constată a fost generată de acțiunile și inacțiunile CREDIDAM, neconforme cu prevederile legale referitoare la libera asociere, cu atât mai mult cu cât, în prezent, această situație s-a reglementat, toate mandatele primite de ARAIEX fiind corect înregistrate.
Nu în ultimul rând, învederează că decizia nr. 5/2013 constituie premisa ce permite pârâtului să dispună și alte măsuri împotriva asociației, inclusiv suspendarea activității, ceea ce ar conduce la prejudicierea gravă a membrilor săi și la reinstiutirea în România a politicii de monopol practicată cu succes de CREDIDAM, cu susținerea ORDA, de mai bine de 16 ani.
Apărătorul pârâtului ORDA solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii de intervenție accesorie în favoarea sa, învederând că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu contestă propriu-zis existența faptelor sancționate, ci încearcă să la diminueze importanța sau să le dea altă semnificație.
Arată că prin decizia nr. 5/16.10.2013 s-a reținut în mod corect că reclamanta a încălcat prevederile art. 134 alin. 2 lit.b) din Legea nr. 8/1996, reținând un comision din sumele colectate anual de 15%, în condițiile în care în același domeniu de creație acționează trei organisme de gestiune colectivă, dintre care unul este desemnat colector unic. Reținând comisionul maxim prevăzut de lege, titularii de drepturi, membri ai celorlalte organsime de gestiune colectivă, sunt în mod evident prejudiciați, deoarece și organismele de gestiune ai căror membrii sunt rețin un comision pentru propriile cheltuieli de funcționare. În acest fel, după ce reclamanta a reținut 15% din sumele colectate, iar celelalte organisme își vor reține comisionul, titularilor de drepturi li se vor achita remunerații diminuate cu mai mult de 15%.
În ceea ce privește încălcarea art. 134 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 8/1996, arată că, în activitatea organismelor de gestiune colectivă, după încheierea activității de colectare, urmează parcurgerea a două etape: repartizarea sumelor către titularii de drepturi de autor și plata efectivă a acestor sume. Prin urmare, reclamanta avea obligația, în primul rând, să repartizeze sumele reprezentând remunerații către titularii de drepturi și doar după aceea să rețină comisionul datorat de titulari. Or, aceasta a reținut comisionul înainte de efectuarea repartiției, cu nesocotirea dispoziției legale menționate.
Referitor la încălcarea art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, arată că reclamanta a acceptat aderarea unui membru al unui alt organism de gestiune colectivă, deși acesta era încă membru al respectivului organism. Astfel, deși domnul P. N. G. a înregistrat la ARAIEX actul de adeziune nr. 74/28.09.2011 și a declarat pe propria răspundere că este membru și al CREDIDAM, reclamanta a aprobat adeziunea, cu toate că ar fi trebuit să aștepte confirmarea încetării calității de membru la organismul de gestiune concurent.
Apărătorul intervenientul accesoriu CREDIDAM solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și admiterea cererii sale de intervenție în favoarea pârâtului ORDA, cu obigarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4960 lei, sens în care depune la dosar factura fiscală nr. 597/21.06.2013.
Arată că decizia ORDA nr. 5/2013 a fost emisă în mod legal și temeinic, reclamanta fiind vinovată de toate cele trei încălcări ale Legii nr. 8/1996 reținute în sarcina sa de către ORDA. Precizează că, în calitate de organism de gestiune colectivă căruia trebuia să i se vireze remunerațiile cuvenite artiștilor interpreți membri și nemembri, precum și cota de administrare, colectate de ARAIEX, justifică un interes legitim, actual și direct în formularea cererii de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, având în vedere că modul de soluționare a prezentei cauze va produce consecințe asupra activității CREDIDAM. Totodată, precizează că deține calitatea de colector al remunerațiilor cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea prestațiilor artistice aparținând acestora, pe diverse surse, excepție făcând, în perioada 18.11._13, sursa cablu. Învederează că, potrivit raportărilor reclamantei la sfârșitul anului 2012, suma colectată pe această sursă a fost în cuantum total 188.165 lei, din care aceasta a reținut și a cheltuit cu titlu de comision un procent de 15%, maximul cumulat prevăzut de lege pentru toate organismele de gestiune colectivă care activează în domeniul drepturilor conexe cuvenite artiștilor interpreți. Procedând în acest mod, reclamanta a prejudiciat grav CREDIDAM, întrucât cea mai mare parte din suma colectată aparținea membrilor săi. Prejudicierea vizează atât drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi reprezentanți de CREDIDAM, cărora nu le-au fost repartizate remunerațiile colectate de reclamantă, cât și CREDIDAM, ca entitate juridică, prin neperceperea comisionului administrativ pentru sumele care au fost colectate. De asemenea, arată că și celelalte două măsuri dispunse de ORDA sunt corecte, reclamanta încălcând dispozițiile art. 134 alin. 2 lit. e) și art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea cererii intervenientului accesoriu privind cheltuielile de judecată, întrucât aceasta a ales să participe în litigiu, nefiind intervenient forțat, astfel încât trebuie să suporte propriile cheltuieli.
Apărătorii părților solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea, în baza art. 396 alin. 2 din Codul de procedură civilă, aduce la cunoștința părților împrejurarea că termenul la care se va amâna pronunțarea este 17.10.2013.
CURTEA
În baza art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 17 octombrie 2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 3131
Ședința publică din data 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: D. M. D.
Grefier: M. G.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI (ARAIEX) în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA) și cu intervenientul accesoriu (în favoarea pârâtului) C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM), având ca obiect anulare act administrativ.
La data de 17.10.2013, intervenientul CREDIDAM a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 3 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezența sentință, însă Curtea, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
1. Acțiunea în anulare.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ la data de 15.04.2013, reclamanta ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI (ARAIEX) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA), suspendarea executării și anularea deciziei nr. 5 emise de pârât la data de 16.01.2013.
Cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin decizia nr. 5/2013, formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a fost respinsă ca inadmisibilă, conform art. 14 alin. 6 din aceeași lege, prin încheierea de ședință din data de 12.09.2013 (filele 341-344), împotriva căreia reclamanta a declarat recurs la data de 10.10.2013.
În motivarea acțiunii în anulare, reclamanta a arătat că măsurile dispuse de pârâtul ORDA prin decizia nr. 5/2013 sunt nelegale și netemeinice, pentru următoarele argumente:
1) Referitor la obligația de intrare în legalitate cu privire la reținerea unui comision de 15% din sumele colectate până la sfârșitul anului 2011, reclamanta a arătat următoarele:
În anul 2011, funcționau în domeniul administrării drepturilor conexe două organisme de gestiune colectivă, și anume ARAIEX și CREDIDAM. Încă de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziilor ORDA nr. 278 și 279 din 2011, în baza cărora ARAIEX a devenit colector al remunerației din domeniu retransmisie prin cablu, a solicitat în scris CREDIDAM organizarea unor întrevederi în cadrul cărora să se convină asupra modului de partajare a comisionului de 15% din sumele colectate, însă CREDIDAM a ales să nu se prezinte la niciuna dintre cele patru întrevederi stabilite, ba mai mult, în decembrie 2011, a realizat repartiții din domeniile pentru care deținea calitatea de colector, fără a avea în vedere problema comisionului pe care, conform art. 134 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996, îl datora ARAIEX, și a remunerațiilor cuvenite membrilor ARAIEX din aceste domenii.
În acest context, pentru a nu-i prejudicia nici pe artiștii membrii ARAIEX și nici pe membrii sau cei reprezentați de CREDIDAM, ARAIEX a realizat prima repartiție din sumele colectate cu titlul de remunerație din domeniul retransmitere prin cablu la data de 27.01.2012, și, în lipsa unui protocol încheiat cu CREDIDAM, cu luarea în considerare a prevederilor art. 121 alin. 5 din Legea nr. 8/1996, această repartiție s-a realizat atât pentru membrii ARAIEX, cât și pentru nemembrii identificați în playlistele utilizatorilor selectați ca reper pentru respectiva repartiție. La data realizării acestei repartiții, la fel ca și în cazul repartiției realizate de CREDIDAM în luna decembrie 2011, dat fiind că ARAIEX a achitat direct remunerațiile către toți artiștii identificați în playliste (membri sau nemembri ARAIEX), a reținut integral comisionul de 15% din sumele colectate și repartizate.
Negocierile pentru încheierea protocolului de partajare a comisionului de 15% din sumele colectate nu s-a finalizat integral nici în prezent, din cauza permanentului boicot al CREDIDAM, singurul partener real de negociere fiind UNART, organism apărut în mai 2012, cu care s-a semnat o înțelegere ce vizează modul de partajare în raport cu fiecare dintre domeniile pentru care se deține calitate de colector.
Pentru a da dovadă de buna credință, deși în luna iunie 2012 CREDIDAM a realizat o nouă repartiție cu ignorarea totală atât a ARAIEX, cât și a UNART, la data realizării celei de-a doua repartiții din iulie 2012, deci după repartiția CREDIDAM, ARAIEX a prezervat într-un cont cota de administrare și remunerația cuvenită CREDIDAM și a realizat repartiții efectiv membrilor ARAIEX.
În concluzie, reclamanta a arătat că nici ARAIEX nu a beneficiat de proporția ce i se cuvenea din cota de administrare de maxim 15%, aferentă domeniilor pentru care CREDIDAM era desemnat colector, situație identică cu cea a remunerațiilor nepartajate, și că orice măsură de reglementare nu poate fi legală și utilă decât în situația în care ORDA o va dispune identic și în sarcina CREDIDAM.
2) Referitor la obligația de intrare în legalitate cu privire la reținerea comisionului anterior efectuării repartiției remunerației către artiști, reclamanta a arătat următoarele:
Pentru respectarea legislației fiscale, ARAIEX a înregistrat scriptic, la data de 31.12.2011, ca venit al asociației, un comision de administrare în cuantum de 28.225 lei, reprezentând procentul de 15% din sumele încasate, pentru evidențierea exercițiului financiar, lipsa unei astfel de înregistrări fiind potențial sancționabilă de organele de control, inclusiv pentru evaziune fiscală. Simpla încasare a remunerației de la utilizatorii din domeniul retransmiterii prin cablu, începând din 18 noiembrie 2011, obliga ARAIEX, conform rigorilor legislației fiscale, la înregistrarea acestor încasări.
D. fiind faptul că parte din încasările în referință, respectiv 15%, se constituie, conform Legii nr. 8/1996, ca venituri ale OGC-ului, care ulterior se partajează, în cazul în care în domeniul respectiv funcționează mai multe OGC-uri în paralel, la sfârșitul exercițiului financiar 2011, ARAIEX era obligat să înregistreze scriptic suma reprezentând 15% din încasările realizate ca venit, indiferent dacă utiliza sau nu efectiv aceste venituri, lipsa unei astfel de înregistrări contabile fiind de natură să atragă sancțiuni prevăzute de legislația aplicabilă în domeniul financiar-fiscal.
După cum reiese și din evidențele contabile, în soldul contului de disponibilități al ARAIEX, la data de 31.12.2011, exista suma de 188.165 lei, egală cu suma integrală colectată de la utilizatorii de cablu până la acea dată. Până la data de 26.01.2012, toate cheltuielile ARAIEX au fost acoperite prin creditarea asociației cu 25.000 lei de către membrii fondatori, astfel încât deducerea, reținerea si utilizarea sumelor ce constituite cota de 15% aferentă remunerației colectate de ARAIEX s-au făcut corect, după data de 26.01.2012, când s-a calculat si achitat efectiv repartiția individuală pentru artiștii interpreți identificați în playlistele utilizatorilor selectați ca reper pentru această repartiție.
3) Referitor la obligația de intrare în legalitate cu privire la acceptarea aderării unui titular de drepturi ca membru în cadrul ARAIEX, deși acesta era membru în cadrul altui organism de gestiune colectivă, reclamanta a arătat următoarele:
La începutul activității asociației, CREDIDAM a obstrucționat numeroși artiști care îi erau membri să renunțe la această calitate, pentru a putea deveni membri ai ARAIEX. În acest context, chiar ORDA, prin adresa nr. RGII/INT/_/_/_/_/2011, a constatat că prevederile din statutul CREDIDAM ce priveau procedura de revocare a mandatului unui membru nu erau în concordanță cu legislația privind dreptul de autor și drepturile conexe și cea referitoare la contractele de mandat, împiedicând artiștii interpreți să-și exercite dreptul la liberă asociere.
Din aceste considerente, atât pentru a avea o corectă imagine a evoluției relației cu CREDIDAM sub acest aspect, cât și pentru a putea organiza o evidență concretă a membrilor ARAIEX, dat fiind faptul că, între momentul exprimării intenției artiștilor de a renunța la calitatea de membru CREDIDAM și până la momentul în care reprezentanții acestui organism acceptau notificarea renunțării, putea să treacă o perioadă variabilă de timp, solicitările artiștilor de aderare la ARAIEX primeau un număr de înregistrare provizoriu, însă mandatul fiecăruia devenea efectiv la data confirmării de către CREDIDAM a faptului că a luat act de solicitarea membrului său de renunțare la această calitate.
Astfel, în perioada august-noiembrie 2012 (perioada în care CREDIDAM refuza să înregistreze cererile de renunțare pe care membrii doreau să le depună, astfel încât să poată mandata ARAIEX să îi reprezinte), la data la care un artist membru CREDIDAM își exprima intenția de a deveni membru ARAIEX, se făceau concomitent și demersuri de renunțare la calitatea de membru al CREDIDAM. D. fiind că aceste demersuri erau ignorate de CREDIDAM, adeziunea artistului respectiv se înregistra la ARAIEX sub un număr de intrare, iar ulterior calitatea sa de membru al ARAIEX se certifica la data la care se primea de la CREDIDAM confirmarea primirii cererii acestuia de retragere. În acea perioadă, o astfel de situație se reglementa pe parcursul a minim două luni, la început CREDIDAM refuzând să primească solicitările de renunțare la calitatea de membru, inclusiv cele transmise prin executor judecătoresc. Această situație a fost reglementată abia după intervenția ORDA, care a confirmat punctul de vedere al ARAIEX cu privire la regimul încetării calității de membru.
Ca atare, reținerea în sarcina ARAIEX a încălcării art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 nu se justifică în acest caz, în condițiile în care situația constată a fost generată de acțiunile și inacțiunile CREDIDAM, neconforme cu prevederile legale referitoare la libera asociere, cu atât mai mult cu cât, în prezent, această situație s-a reglementat, toate mandatele primite de ARAIEX fiind corect înregistrate.
Reclamanta a mai susținut că decizia nr. 5/2013 constituie premisa ce permite pârâtului să dispună și alte măsuri împotriva ARAIEX, inclusiv suspendarea activității, ceea ce ar conduce la prejudicierea directă si imediată a membrilor săi (840 de artiști interpreți) și la reinstituirea în România a politicii de monopol practicată cu succes de CREDIDAM, cu susținerea fățișă a ORDA, de mai bine de 16 ani.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004 și Legii nr. 8/1996.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 15-147).
Acțiunea a fost timbrată cu 50 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Reclamanta a anexat acțiunii dovada parcurgerii procedurii prealabile (filele 17-21).
2. Întâmpinarea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 20.06.2013 (filele 155-158), pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta nu contestă propriu-zis existența faptelor sancționate prin decizia nr. 5/2013, ci încearcă să la diminueze importanța sau să le dea o altă semnificație.
Astfel, reclamanta a încălcat prevederile art. 134 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996, reținând un comision din sumele colectate anual de 15%, în condițiile în care în același domeniu de creație acționează trei organisme de gestiune colectivă, dintre care unul este desemnat colector unic. Reținând comisionul maxim prevăzut de lege, titularii de drepturi membri ai celorlalte organisme de gestiune colectivă sunt prejudiciați, deoarece și organismele de gestiune ai căror membri sunt rețin un comision pentru propriile cheltuieli de funcționare. În acest fel, după ce reclamanta a reținut 15% din sumele colectate și după ce și celelalte organisme își vor reține comisionul, titularilor de drepturi li se vor achita remunerații diminuate cu mai mult de 15%. Pentru a evita această situație, reclamanta ar fi trebuit, în prealabil, să negocieze și să încheie un protocol cu CR.E.D.I.D.A.M. și U.N.A.R.T., prin care să își partajeze comisionul maxim de 15%. Nereușind să încheie acest protocol, reclamanta a reținut direct comisionul de 15% în mod ilegal.
De asemenea, reclamanta a încălcat prevederile art. 134 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 8/1996, conform cărora reținerea comisionului nu se poate realiza înainte de repartizarea sumelor către titularii de drepturi de autor.
În activitatea organismelor de gestiune, după încheierea activității de colectare, urmează parcurgerea a două etape: repartizarea sumelor către titularii de drepturi de autor (adică stabilirea sumelor ce se cuvin fiecărui titular) și plata sumelor repartizate către titularii de drepturi. Reclamanta ar fi trebuit, în primul rând, să repartizeze sumele reprezentând remunerații către titularii de drepturi și doar după aceea să rețină comisionul datorat de titulari. Din punct de vedere logic, este absolut necesar să se stabilească ce sumă se cuvine titularilor de drepturi și după aceea să se rețină comisionul. În caz contrar, comisionul este reținut arbitrar, fără a se ști care este suma asupra căreia el se aplică.
Reclamanta afirmă că a realizat reținerea comisionului doar din punct de vedere contabil, banii existând în cont la momentul repartizării sumelor către titulari, însă atât repartizarea, cât și reținerea sunt operațiuni contabile, neavând importanță dacă comisionul a fost efectiv cheltuit sau nu și dacă banii aferenți se mai află sau nu în contul bancar.
Totodată, reclamanta a încălcat prevederile art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, acceptând aderarea unui membru al unui alt organism de gestiune colectivă, deși acesta era încă membru al respectivului organism. Astfel, deși domnul P. N. G. a înregistrat la ARAIEX actul de adeziune nr. 74/28.09.2011 și a declarat pe propria răspundere că este membru și al CREDIDAM, reclamanta a aprobat adeziunea, cu toate că ar fi trebuit să aștepte confirmarea încetării calității de membru la organismul de gestiune concurent.
În drept, pârâtul a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâtul a depus înscrisuri conformate cu originalul (filele 169-184).
3. Cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului.
La data de 20.06.2013, C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM) a depus la dosar cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului (filele 188-200), prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În justificarea interesului personal și direct, intervenientul a arătat că este organismul de gestiune colectivă căruia trebuia să i se vireze remunerațiile cuvenite artiștilor interpreți membri și nemembri, precum și cota de administrare colectate de ARAIEX, astfel încât modul de soluționare a prezentei cauze va produce consecințe asupra activității sale și asupra tuturor artiștilor interpreți, români și străini, ale căror prestații sunt utilizate pe teritoriul României, susținând că cca. 97% din prestațiile artistice utilizate pe teritoriul României sunt gestionate de CREDIDAM pe bază de mandat.
În ceea ce privește acțiunea în anulare, intervenientul a susținut în esență că decizia ORDA nr. 5/2013 este legală și temeinică, reclamanta încălcând dispozițiile art. 134 alin. 2 lit. b) și e), precum și art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996.
În drept, intervenientul a invocat dispozițiile art. 61 din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 8/1996.
În dovedire, intervenientul a depus înscrisuri conformate cu originalul (file 201-252).
4. Întâmpinarea reclamantei la cererea de intervenție accesorie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 05.09.2013 (filele 257-263), reclamanta a arătat că cererea formulată de CREDIDAM are natura unei intervenții principale, iar nu accesorii, că acesta nu justifică un interes propriu pentru a interveni în cauză, solicitând respingerea intervenției ca informă, lipsită de interes sau neîntemeiată, după caz.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 264-340).
5. Aspecte procedurale.
La termenul de judecată din 20 iunie 2013 (fila 253), având în vedere invocarea de către reclamantă a excepției tardivității depunerii întâmpinării și dispozițiile art. 208 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea a decăzut pârâtul din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, întrucât acesta nu a depus întâmpinarea în termenul de 25 de zile de la comunicarea acțiunii, prevăzut de art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci la primul termen de judecată.
La termenul de judecată din 5 septembrie 2013 (filele 341-342), Curtea:
- a constatat că cererea depusă de CREDIDAM la dosar are natura unei intervenții accesorii, iar nu principale, cum în mod eronat a susținut apărătorul reclamantei, și, în baza art. 64 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a admis în principiu intervenția accesorie;
- a constatat că excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării, fundamentată pe dispozițiile art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, este o excepție de ordine publică, iar nu de ordine privată, astfel cum în mod eronat a susținut apărătorul reclamantei, astfel încât poate fi invocată în orice stare a pricinii, iar nu doar prin întâmpinare, și de către orice parte interesată, inclusiv de instanță din oficiu.
Prin încheierea de ședință din 12 septembrie 2013 (filele 343-344), Curtea a admis excepția inadmisibilității, invocată de pârât și de intervenientul accesoriu, și a respins cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin decizia nr. 5/2013 ca inadmisibilă, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. 6 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din 3 octombrie 2013, Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri și a respins ca neutilă proba cu interogatoriul pârâtului, solicitată de reclamantă.
5. Soluția instanței.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că prezenta acțiune este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, cu consecința admiterii cererii de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
a)prezentarea situației de fapt.
Prin decizia nr. 5/16.01.2013 (filele 15-16), directorul general al Oficiului R. pentru Drepturile de Autor a acordat organismului de gestiune colectivă Asociația Română pentru Artiști Interpreți sau Executanți (ARAIEX) un termen pentru . 30 de zile de la comunicarea prezentei, în scopul remedierii următoarelor deficiențe constatate cu privire la activitatea desfășurată în anul 2011:
- reținerea unui comision de 15% din sumele colectate anual, deoarece comisionul reținut de ARAIEX a fost de 15%, deși nu era singurul organism de gestiune colectivă din domeniul artiștilor interpreți sau executanți, astfel fiind încălcate prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată, potrivit cărora comisionul cumulat de organismele beneficiare nu poate fi mare de 15% din sumele colectate anual;
- reținerea comisionului datorat de titularii de drepturi din sumele cuvenite fiecăruia anterior calculării repartiției individuale, astfel fiind încălcate prevederile art. 134 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată;
- acceptarea aderării unui titular de drepturi ca membru în cadrul ARAIEX, deși acesta era membru în cadrul altui organism de gestiune colectivă din domeniul artiștilor interpreți sau executanți, astfel fiind încălcate prevederile art. 129 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, modificată și completată.
Această decizie a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. h), art. 138² alin (4) și art. 138³ din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere procesul-verbal de control nr. RG 11/_/29.11.2012 al activității organismului de gestiune colectivă ARAIEX pentru activitatea desfășurată în anul 2011 (filele 25-38) și referatul Direcției Registre și Gestiune Colectivă nr. RG11/300/14.01.2013 (filele 171-173).
b) analiza susținerilor părților.
Cu titlu preliminar, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a contestat existența deficiențelor cu privire la activitatea desfășurată de asociație în anul 2011, constatate prin procesul-verbal de control nr. RG 11/_/29.11.2012 și pentru remedierea cărora s-a emis decizia nr. 5/16.01.2013, ci a prezentat mai degrabă anumite aspecte de fapt și de drept cu scopul de a justifica producerea neregulilor respective.
1. Astfel, referitor la obligația de a intra în legalitate cu privire la reținerea comisionului de 15% din sumele colectate până la sfârșitul anului 2011, în mod corect pârâtul a reținut că reclamanta a reținut comisionul maxim de 15%, deși nu era singurul organism de gestiune colectivă din domeniul artiștilor interpreți sau executanți, fiind astfel încălcate prevederile art. 134 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora comisionul cumulat de organismele beneficiare nu poate fi mai mare de 15% din sumele colectate anual.
Într-adevăr, în anul 2011, ca urmare a stabilirii calității de colector pentru sursa cablu prin deciziile ORDA nr. 278 și 279 din 2011, reclamanta a colectat remunerații pentru sursa cablu, astfel cum rezultă din raportările completate în Darea de seamă aferentă anului 2011. Potrivit raportărilor depuse la dosar, la sfârșitul anului, suma colectată pe această sursă de către reclamantă a fost în cuantum total 188.165 lei, sumă din care ARAIEX a reținut cu titlu de comision procentul maxim de 15%.
Procedând în acest mod, pot fi prejudiciați titularii de drepturi membri ai celorlalte organisme de gestiune colectivă (CREDIDAM și UNART) sau nemembri (artiști care nu aparțin niciunui organism de gestiune colectivă și care, potrivit art. 123 alin. 2 coroborat cu art. 129 din Legea nr. 8/1996, în cazul gestiunii colective obligatorii, sunt reprezentați de CREDIDAM, în calitate de organism de gestiune colectivă reprezentativ de pe teritoriul Românie), deoarece și celelalte două organisme de gestiune colectivă trebuie să rețină un comision pentru propriile cheltuieli de funcționare. În acest fel, după ce reclamanta a reținut 15% din sumele colectate și celelalte două organisme își vor reține comisionul, titularilor de drepturi li se vor achita remunerații diminuate cu mai mult de 15%, astfel cum în mod corect a arătat pârâtul prin întâmpinare.
Reclamanta a susținut în esență că nu a putut încheia un protocol de partajare a sumelor cu CREDIDAM, ci doar cu UNART, astfel încât nu i se poate imputa exclusiv încălcarea dispozițiilor art. 134 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
O astfel de împrejurare nu este de natură a conduce însă la anularea măsurii de intrare în legalitate cu privire la reținerea comisionului maxim de 15% din sumele colectate până la sfârșitul anului 2011, întrucât, în situația în care această înțelegere nu a putut fi încheiată pe cale amiabilă, reclamanta trebuia să recurgă la mijloacele legale pe care le avea la îndemână în vederea reglementării situației și respectării pragului maxim de 15% prevăzut de art. 134 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996 (spre exemplu, formularea unei acțiuni în justiție).
De asemenea, reclamanta a mai susținut că măsura de reglementare impusă de pârât prin decizia nr. 5/2013 nu poate fi legală și utilă decât în situația în care ORDA va dispune aceeași măsură și în sarcina CREDIDAM.
Într-adevăr, dată fiind starea conflictuală dintre aceste două organisme de gestiune colectivă, se impune intervenția autorității de reglementare, sens în care Curtea reține din susținerile părților că a fost demarată o procedură de control și asupra activității CREDIDAM. Însă, lipsa unei măsuri de reglementare identice și în sarcina CREDIDAM la acest moment nu este de natură a lipsi de utilitate decizia nr. 5/2013 sub aspectul analizat, astfel cum în mod eronat a susținut reclamanta.
2. În ceea ce privește obligația de a intra în legalitate cu privire la reținerea comisionului anterior efectuării repartiției remunerației către artiștii interpreți sau executanți, în mod corect pârâtul a reținut că reclamanta a încălcat prevederile art. 134 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 8/1996, care prevede că acel comision datorat de titularii de drepturi se reține acestora din sumele cuvenite fiecăruia, după calcularea repartiției individuale.
Având în vedere aceste dispoziții legale, Curtea constată că dreptul de a reține o cotă de administrare se naște sub condiția calculării repartiției individuale, iar simpla încasare a remunerațiilor de la utilizatori nu conferă reclamantei dreptul de a reține comisionul, și cu atâta mai mult comisionul de maxim 15%, în condițiile în care nu este singurul organism de gestiune colectivă din domeniu.
Reclamanta a susținut că a fost nevoită să înregistreze scriptic, la data de 31.12.2011, ca venit al asociației, comisionul de administrare de 28.225 lei, reprezentând un procent de 15% din sumele încasate, întrucât trebuia să respecte legislația fiscală, lipsa unei astfel de înregistrări putând fi sancționată de către organele de inspecție fiscală.
Această susținere nu este de natură a conduce însă la anularea măsurii de intrare în legalitate cu privire la aspectul analizat, întrucât art. 134 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 8/1996 prevede în mod clar că reținerea comisionului se poate face numai după calcularea repartiției individuale, ordine de altfel logică și firească, întrucât mai întâi trebuie stabilit ce sumă se cuvine titularilor de drepturi (calcularea repartiției individuale) și apoi să se stabilească ce comision datorează fiecare din sumele cuvenite.
Reclamanta a mai afirmat că a realizat reținerea comisionului doar din punct de vedere contabil (scriptic), susținând că în soldul contului de disponibilități, la data de 31.12.2011, exista suma de 188.165 lei, egală cu suma integrală colectată de la utilizatorii de cablu până la acea dată, și că, până la 26.01.2012, toate cheltuielile asociației au fost acoperite prin creditarea acesteia cu suma de 25.000 lei de către membrii fondatori.
Nici această susținere nu este de natură a conduce la anularea măsurii de remediere dispuse de pârât prin decizia nr. 5/2013, întrucât atât calcularea repartiției individuale, cât și reținerea comisionului sunt operațiuni contabile, neavând importanță dacă comisionul a fost efectiv cheltuit sau nu și dacă sumele colectate se mai află sau nu în contul bancar. De altfel, art. 134 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 8/1996 prevede reținerea comisionului după calcularea repartiției individuale, iar nu după plata efectivă a acesteia către titularii de drepturi.
3. Referitor la obligația de a intra în legalitate cu privire la acceptarea aderării unui titular de drepturi ca membru, deși acesta era membru în cadrul altui organism de gestiune colectivă, pârâtul a reținut corect încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996.
Astfel, potrivit constatărilor din procesul-verbal de control nr. RG 11/_/29.11.2012 (fila 31), deși domnul P. N. G. a înregistrat la ARAIEX actul de adeziune nr. 74/28.09.2011 și a declarat pe propria răspundere că este membru și al CREDIDAM, reclamanta a aprobat adeziunea, cu toate că ar fi trebuit să aștepte confirmarea încetării calității de membru la organismul de gestiune concurent.
Reclamanta a arătat în esență că intervenientul CREDIDAM a obstrucționat numeroși artiști care îi erau membri să renunțe la această calitate, pentru a putea deveni membri ARAIEX, susținere care nu este de natură a atrage nelegalitatea măsurii de intrare în legalitate, întrucât, chiar și dacă s-ar admite o acțiune sau inacțiune a CREDIDAM având drept scop îngreunarea procedurii de renunțare la calitatea de membru, reclamanta tot trebuia să aștepte confirmarea încetării calității de membru la organismul de gestiune concurent, întrucât, în caz contrar, urma să își asume riscul de a i se imputa nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, ceea ce s-a și întâmplat.
Curtea mai reține că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că în prezent această situație s-a reglementat și că toate mandatele primite sunt corect înregistrate, de unde rezultă și caracterul util al măsurii de remediere dispuse de autoritatea de reglementare în domeniu.
Față de aceste considerente, constatând că motivele invocate de reclamantă nu sunt de natură a atare nelegalitatea deciziei ORDA nr. 5/2013, Curtea va respinge acțiunea ca nefondată, cu consecința admiterii cererii de intervenție accesorie în favoarea pârâtului.
În ceea ce privește cererea intervenientului accesoriu de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4960 lei reprezentând onorariu de apărător, conform facturii fiscale nr. 597/21.06.2013, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, urmând ca intervenientul în favoarea pârâtului să își suporte cheltuielile propriei cereri, chiar dacă acțiunea a fost respinsă. O astfel de concluzie se impune în considerarea faptului că apărările intervenientului nu au contribuit hotărâtor la pronunțarea soluției asupra cererii principale, astfel încât să se justifice obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâtul a formulat apărări pertinente prin întâmpinarea depusă la dosar și cu ocazia dezbaterilor, de natură a conduce, prin ele însele, la respingerea cererii principale, soluție care s-ar fi pronunțat, cu alte cuvinte, și în lipsa unei cereri de intervenție în favoarea pârâtului din partea CREDIDAM.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamanta ASOCIAȚIA ROMÂNĂ PENTRU ARTIȘTI INTERPREȚI SAU EXECUTANȚI (ARAIEX), cu sediul în București, .. 2, ., ., sectorul 4, în contradictoriu cu pârâtul O. R. PENTRU DREPTURILE DE AUTOR (ORDA), cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 118, . 1.
Admite cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului, formulată de C. R. PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI, cu sediul în București, .. 15-17, sectorul 1.
Respinge ca neîntemeiată cererea intervenientului accesoriu de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4960 lei, reprezentând onorariu de apărător.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel Bucureșit-Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. jud. DDM/ 5 ex/ 27.11.2013.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2593/2013. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1848/2013. Curtea de... → |
|---|
