Pretentii. Decizia nr. 2567/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2567/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 5095/87/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2567
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR – J. A.
JUDECĂTOR – C. – N. L.
GREFIER – N. ANIȘOARA
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., împotriva sentinței civile nr. 1234/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. L. S., în cauza având ca obiect pretenții – restituire taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns intimatul-reclamant I. L. S., reprezentat de avocat T. N., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori noi probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de recurs.
Reprezentantul convențional al intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefundat, și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat, precum și concluzii scrise.
Curtea declara dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 01.11 2012 sub nr._, reclamantul I. L. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4484 lei reprezentând taxă de poluare pentru autoturisme achitată la Trezoreria A., actualizată cu dobânzile legale calculate de la data plății.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat în esență că a achiziționat un autovehicul marca Opel Vectra înmatriculat pentru prima dată în Germania în luna martie 1998, iar pentru înmatricularea în România a acestui autovehicul a fost obligat la plata taxei de poluare în cuantum de 4484 lei pe care a achitat-o cu chitanța . 6 nr._ din 21 iunie 2010 la Trezoreria A..
Prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr._ la data de 19.10.2012 a solicitat restituirea taxei de poluare, însă aceasta a refuzat nejustificat restituirea taxei.
Arată reclamantul că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 90 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate.
De asemenea, a arătat reclamantul că, în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare .
Prin urmare, reclamantul a concluzionat că taxa de poluare achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunității ,Legea nr.9/2012 fiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare .
De asemenea, a arătat că jurisprudența Curții europene este în sensul că ,obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență ,prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ,rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
La fel, a precizat reclamantul că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre .
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 ,art. 16.148 Constituția României ,art. 110 din Tratatul CEE., art. 117 Cod proc. fiscală și Decizia nr.24/2011 a ÎCCJ.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisurile de la filele 5-17
Prin întâmpinarea formulată la data de 15.11.2012, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată susținând că reclamantul nu are dreptul de a i se restitui taxa pretinsă de Serviciul Înmatriculări Auto din cadrul Prefecturii județului Teleorman pentru că nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de lege pentru a fi scutit de plata taxei.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1234/13.12.2012, Tribunalul Teleormana admis acțiunea formulată de reclamantul I. L. S., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4484 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare achitată prin chitanța . nr._/21.06.2010, cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea reclamantului, precum și a sumei de 539 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta solutie, prima instanță a reținut următoarele:
„Instanța a constatat că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, marca Opel Vectra, înmatriculat pentru prima dată în anul 1998 în Germania, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 4484 lei, taxă achitată conf. chitanței . nr._/21 iunie 2010, în contul Trezoreriei orașului A..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant în anul 2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România.
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
Prin urmare, apreciază instanța că prin aceste modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul CE, întrucât instituie atât o discriminare între autoturismele second – hand înmatriculate deja într-un stat membru al uniunii europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second – hand deja înmatriculate în România și, mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi.
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE, precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa de poluare achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului marca Opel Vectra în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110 (fost 90 ) din Tratat”.
RECURSUL
Parata Administrația Finanțelor Publice a mun. A. a declarat recurs impotriva acestei sentințe, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 18.01.2013.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința criticata este pronunțata după data de 14 noiembrie, dată la care înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24JJ2011. Consideră că din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare și a dispus restituirea taxei fără a ține cont ca reclamantul a sesizat instanța înaintea îndeplinirii procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei și restituirea diferenței de bani.
A mai arătat că atât acțiunea formulata de reclamant, cat și sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tina cont de următoarele aspecte:
a) Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu car0 a fost sesizata: T. și N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege că taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b) daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm in aplicarea corectă a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc ia București, în data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana și CJUE a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2008, soluția pronunțata „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul ,,art.110 trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru sa..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C-402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția ,,daca",ceea ce conduce la analiza pe caz și nu la admitere^ acțiunilor in temeiul discriminării.
A mai arătat că practica instanței de fond este aproape unitara și in sensul omiterii aplicării legii noi in raport cu cererea reclamantului, Legea nr. 9/2012 prevede un termen in care plătitorii acestei taxe cărora li s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008$beneficiaza de recalcularea taxei și restituirea diferenței, iar instanța de fond le atribuie, prin exonerarea totală de plata taxei pe poluare un drept pe care in realitate nu îl au, ajungându-se astfel ca hotărârea judecătoreasca sa aibă efecte peste prevederile legale in materie.
În loc sa lămurească soluționarea spetelor privind contestarea taxei auto, Decizia 24/2011 a I.C.C.J. conduce instanțele de fond spre admiterea tuturor acțiunilor formulate împotriva deciziilor de calcul al taxei pe poluare, deși din argumentația expusa, studiul ar trebui individualizat și nu aplicat in sensul admiterii acțiunilor, in special in aceasta speța in care reclamantul nu a respectat legea noua in materie solicitând restituirea taxei la A.F.P. A. conform Legii 3/2012 privind calculul taxei pe poluare.
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005:,,Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut în același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor." Taxa in cauza a fost instituita in scopul asigurării protecției mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeana prin jurisprudența sa, a statuat in mod constant ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare.^domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxelor este corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generala standard reprezentanți reflecția in plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu acceptat unanim la nivelul Uniunii Europene.
Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
CURTEA
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 05.03.1998.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de OUG nr.50/2008, in cuantum de 4.484 lei, astfel cum a fost stabilita de parata Administratia Finantelor Publice A.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de OUG nr.50/2008 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 05.03.1998 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 21.06.2010.
Or, in data de 05.03.1998, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 21.06.2010, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 05.03.1998-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 05..03.1998, este evident mai mica decat taxa de 4.484 lei platita de reclamantq, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamant a sumei de 4.484 lei achitata cu titlu de taxa.
Potrivit art.124, alin.1 C.pr.fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adica dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei.
Facand aplicarea acestui text legal, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamant a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
Urmare a respingerii recursului, instanta, in baza art.274 C.pr.civila, va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimat, in cuantum de 500 lei constand in onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A., împotriva sentinței civile nr. 1234/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. L. S., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul-reclamant a cheltuielilor de judecată de 500 lei (onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Șurculescu F. J. A. C. – N. L.
GREFIER
N. Anișoara
Red. Jud.J.A../2ex
Jud. Fond:R. M.
Tribunalul Teleorman, Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 5469/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
