Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1468/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Decizia nr. 1468/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 15835/3/2011

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1468

Ședința publică de la 01 aprilie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: S. O.

JUDECĂTOR: N. V.

JUDECĂTOR: I. M. C.

GREFIER: F. V. M.

Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenții pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE împotriva sentinței civile nr. 1035/14.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 25.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta Decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a examina actele dosarului și a delibera, a amânat pronunțarea la data de 01.04.2013, când a decis următoarele:

CURTEA,

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la prezenta instanță la data de 01.03.2011, sub nr._ /CA/2011, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

1. Anularea Deciziei nr.31/27.01.2011 privind soluționarea contestației formulate de . SRL, înregistrată sub nr._ din 06.12.2010, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor,

2.Anularea Procesului verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010 de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale;

3. Anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale;

4. Exonerarea . SRL de la plata sumei de 108.042 lei stabilită prin Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale și prin Procesului Verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010;

5. Suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale și a Procesului Verbal de Control nr._/27.10.2010 până la soluționarea irevocabilă a contestației.

În motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat de către reclamantă că . SRL, prin asociatul majoritar Turka Lutz, a încheiat la data de 30.06.2006, la Timișoara, Contractul de Leasing nr. LV-_ cu Nutzfahrzeuge Leasing AG din Austria, cu sediul în 6300 Wòrgel, Speckbacherstrasse 9 având ca obiect autoturismul marca BMWXS, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002.

În conformitate cu prevederile contractului de leasing extern, raportul de leasing începea cu data la care se punea la dispoziție autoturismul și avea o durată de 36 de luni, contractul urmând a se termina la data de 31.07.2009.

Prima rată de leasing trebuia achitată la data de 01.06.2006, ratele de leasing aveau o valoare de 586 Euro, iar valoarea reziduală era de 586 Euro. în conformitate cu prevederile ari. 12 din Contractul de Leasine nr. LV-_. la terminarea contractului de leasing - obiectul de leasing adică autoturismul marca BMW X5. 3.0 dE53. cu număr de identificare (. sașiu) WBAFA71040LN0529L an de fabricație 2002 trebuia restituit împreună cu toate accesoriile, iar conform art.18 din contract orice modificări sau completări ale contractului trebuiau să îmbrace forma scrisă.

Nutzfahrzeuge Leasing AG avea calitatea de proprietar al autoturismului marca BMW X5, cu număr de identificare WBAFA71040LN05291, iar . SRL calitatea de utilizator care se obliga să restituie autoturismul la momentul la care înceta contractul.

. SRL a depus declarație vamală de admitere temporară pentru autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002, în baza Contractul de Leasing nr. LV-_ încheiat cu Nutzfahrzeuge Leasing AG din Austria, prin care a solicitat importul temporar al autoturismului, în baza regimului vamal "de admitere temporară (conform art. 107 lìt. e din Codul Vamal și art. 27 din OG51/1997). La data de 11.07.2006 a fost întocmită declarația vamală DVOT I_, ocazie cu care s-a depus la Biroul Vamal și un exemplar de pe Contractul de Leasing nr. LV-_.

Față de împrejurarea că . SRL s-a aflat în imposibilitate de a mai putea să achite ratele de leasing, Nutzfahrzeuge Leasing AG a denunțat unilateral contractul de leasing la data de 30.03.2007.

Înainte de termenul pentru care a fost încheiat contractul. în acest sens, Nutzfahrzeuge Leasing AG a trimis la data de 30.03.2007. o adresă către . SRL, intitulată „renunțare la contractul de leasing nr. LV-_" prin care în baza punctului 5 al condițiilor generale ale contractului, declarau renunțarea la contractul de leasing și somau societatea să predea autoturismul BMW X5«3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN0529L an de fabricație 2002 la firma NL- Leasing S.RX. din Timișoara.

Față de împrejurarea că autovehiculul se afla la punctul de lucru al societății din Timișoara, trebuia ca de predarea autovehiculului și de înștiințarea autorităților vamale să se ocupe asociatul Turka Lutz împreună cu societatea de leasing Nutzfahrzeuge Leasing AG., activitatea punctului de lucru din Timișoara al societății fiind coordonată de asociatul majoritar Turka Lutz.

Societatea de leasing a solicitat pentru toate autovehiculele pentru care a încetat contractele de leasing să-i fie predate autovehiculele, plăcuțele cu numerele de înmatriculare ale acestora, taloanele și cărțile de identitate ale vehiculelor.

Se arată de către reclamantă că societatea a deținut și alte vehicule în leasing de la Nutzfahrzeuge Leasing AG, iar după renunțarea la contracte, societatea de leasing le-a pus la dispoziție confirmarea de preluare a vehiculelor și s-a ocupat de închiderea formalităților vamale și de reexportul bunurilor.

Singurul autovehicul pentru care societatea de leasing nu s-a ocupat de închiderea formalităților vamale a fost autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291 care după denunțarea contractului de leasing a fost implicat într-un accident de circulație, fiind declarat de către societatea de asigurare: „ daună totală".

Societatea de leasing, Nutzfahrzeuge Leasing AG, nu le-a pus la dispoziție confirmarea de predare și documentele necesare închiderii formalităților vamale și nici nu a procedat la închiderea formalităților vamale în cursul anului 2007 pentru autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002,. Față de această situație de fapt, . SRL s-a aflat în imposibilitate din motive obiective de a putea depune la autoritățile vamale dovada de predare a bunului către societatea de leasing precum și dovada că vehiculul a fost distrus în urma unui accident de circulație.

Urmare numeroaselor demersuri pe care l-ea efectuat începând cu anul 2007, a corespondenței purtate cu Nutzfahrzeuge Leasing AG, prin adresa din data de 19.08.2010, societatea de leasing le-a comunicat, în scris, că după denunțarea contractului de leasing autoturismul BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002, a fost implicat într-un accident de circulație, în urma căruia a fost declarat daună totală și că a încasat contravaloarea despăgubirii de la societatea de asigurare, iar documentele necesare pentru rezolvarea cazului în vama din România le-ar fi predat asociatului Turka Lutz (asociatul Turka Lutz domiciliază în Austria, țară unde își are sediul și societatea de leasing.)

Cu toate că a solicitat societății de asigurare să îi pună la dispoziție copii de pe toate documentele existente în dosarul de daună deschis pentru autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, nu a primit nici un răspuns de la aceasta.

Deși a fost notificat asociatul Turka Lutz la domiciliul său din Austria, solicitându-i-se să predea la sediul societății documentele care i-au fost puse la dispoziție de către Nutzfahrzeuge Leasing AG, acesta nu a răspuns la notificările pe care . SRL i le-a trimis, motiv pentru care s-a adresat din nou Nutzfahrzeuge Leasing AG, solicitându-i să pună la dispoziție copii de pe documentele pe care pretinde că le-ar fi predat asociatului societății, Turka Lutz, numai că societatea de leasing nu a înțeles să dea curs solicitării, nu a pus la dispoziție copii de pe documentele pe care pretinde că l-ar fi predat asociatului societății Turka Lutz până la data redactării prezentei contestații.

Cu adresa nr.657 din 29.12.2010, s-a revenit la societatea de asigurare Groupama Asigurări solicitând relații referitor la accidentul de circulație în care a fost implicat autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002.

Prin adresa nr. 18 din 03.01.2011, societatea de asigurare Groupama Asigurări, comunica: autoturismul marca BMW X5, 3.0 dES3. cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN0S291. an de fabricație 2002. a fost implicat într-un accident de circulație la data de 15.10.2007, în urma căruia a fost deschis dosarul de daune la data de 16.10.2007. autoturismul fiind declarat daună totală.

. SRL a efectuat demersuri la Serviciul Accidente pentru a obține o copie de pe procesul verbal întocmit în anul 2007 cu privire la accidentul în care a fost implicat autoturismul în cauză, numai că i s-a comunicat că, întrucât nu este proprietarul vehiculului nu i se poate pune la dispoziție o copie a documentului solicitat. Totodată a efectuat demersuri la Regia Autonomă - Registrul Auto Român pentru a li se elibera un înscris din care să rezulte că autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002, nu a mai fost prezentat în vederea efectuării ITP în anul 2008 când i-ar fi expirat inspecția tehnică periodică efectuată în anul 2006, precum și la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor pentru a ne elibera un înscris din care să rezulte că autoturismul nu mai figurează ca fiind înmatriculat în România.

Începând cu anul 2007 vehiculul nu mai este deținut de către . SRL, întrucât contractul a fost reziliat, iar după data rezilierii contractului vehiculul a fost implicat într-un accident de circulație în urma căruia a fost distrus fiind declarat daună totală.

Dovada faptului că autovehiculul nu a mai fost reparat și repus în circulație în România după ce a fost implicat într-un accident de circulație rezultă inclusiv din adresele primite de la RAR și SPCRPCIV în cuprinsul cărora se menționează că autovehiculul nu a mai efectuat inspecția tehnică periodică la expirarea perioadei de valabilitate a ITP obținute în anul 2006 și că autovehiculul nu mai figurează ca fiind înmatriculat în România. Situația de fapt, expusă de societatea de leasing în cuprinsul adresei pe care le-a trimis-o la data de 19.08.2010 precum că autovehiculul a fost complet distrus într-un accident de circulație este confirmată și de adresa nr.18 din 03.01.2011 emisă de societatea de asigurare Groupama Asigurări.

Între asociații . SRL au apărut neînțelegeri, iar în anul 2008, societatea a formulat o plângere penală împotriva asociatului Turka Lutz care formează obiectul dosarului 892/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T.. în dosarul penal 892/P/2008 s-a solicitat să se efectueze cercetări inclusiv cu privire la motivele pentru care asociatul Turka Lutz nu s-a ocupat de închiderea formalităților vamale cu privire la autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002, aspect de natură a aduce prejudicii societății.

Prin poștă, cu adresa de înaintare nr._ din 27.10.2010 au fost transmise de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale, Decizia pentru regularizarea situației 5052 din 27.10.2010 din care rezulta că societatea datora la bugetul de stat suma de 108.042 RON, precum și Procesul verbal de control nr._ din 27.10.2010.

În termenul legal S.C. T. S. Internațional S.R.L a înțeles să formuleze contestație împotriva Decizia pentru regularizarea situației 5052 din 27.10.2010, precum și împotriva Procesul verbal de control nr._ din 27.10.2010, pe care le consideră netemeinice și nelegale pentru următoarele considerente:

Procesul verbal de control nr._ din 27.10.2010 a fost întocmit în lipsa unui reprezentant al societății, fără ca anterior să fi avut loc vreun control (vreo verificare) la sediul societății noastre, fără să fi fost contactați pentru a li se solicita explicații, informații sau înscrisuri.

În aceste condiții, au fost puși în imposibilitatea de a putea prezenta documente justificative din care rezultă că autovehiculul a fost distrus în totalitate într-un accident de circulație și că contractul de leasing a fost reziliat înainte de termen. Procesul verbal de control nr._ din 27.10.2010 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art.100 alin.2 din Codul Vamal care obliga organul de control la efectuarea de verificări înainte de încheierea procesului verbal.

În mod greșit, cu ocazia întocmirii Procesului Verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010, nu s-a ținut cont nici măcar de prevederile art. 12 din Contractul de Leasing nr. LV-_, care a fost depus la autoritățile vamale la data de 01.07.2006 din care rezulta că . SRL nu devenea proprietara bunului, respectiv a autoturismului marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002, la expirarea contractului. La încetarea contractului de leasing autoturismul se restituia societății de leasing care urma să-1 reexporte sau să îi dea o nouă destinație vamală, pentru că în contract nu era prevăzut un drept de opțiune al societății de a deveni proprietara bunului.

În mod nelegal Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale a calculat la data de 27.10.2010, toate taxele și impozitele datorate la valoarea integrală de intrare a autoturismului în vamă, fără să țină cont de dispozițiile art. 27 din OG 51/1997 și ale O.M.F.P nr. 84/2007 care erau aplicabile.

Contractul de Leasing nr. LV-_ prevedea că valoarea reziduală este de 586 Euro, iar valoarea în vamă a bunului a fost de 83.541 RON, astfel că, în conformitate cu prevederile art.27 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare și în nici un caz la valoarea de intrare a bunului.

Obligațiile de plată constând în taxe vamale, comision vamal, accize și TVA stabilite prin Procesul verbal de control și Decizia pentru regularizarea situației au calculate la valoarea integrală de intrare a bunului cu toate că acestea trebuiau calculate la o valoare de 20% din valoarea de intrare a bunului.

Procesul Verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010 si Decizia pentru regularizarea situației 5052 din 27.10.2010 au fost întocmite cu încălcarea prevederilor art. 27 din OG 51/1997. Prin aceste acte a fost stabilita în sarcina societății o sumă de plată mai mare decât cea care ar fi fost datorată dacă Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale ar fi făcut aplicarea prevederilor art. 27 din OG 51/1997.

. SRL a formulat contestație împotriva Procesul verbal de control nr._ din 27.10.2010 și a Decizia pentru regularizarea situației 5052 din 27.10.2010 prin care a solicitat anularea celor două acte contestate și exonerarea de la plata sumei stabilite prin decizia de regularizare.

În motivarea contestației s-a arătat că, așa cum rezulta din prevederile contractului de leasing depus la autoritățile vamale la expirarea contractului de leasing societatea nu devenea proprietara bunului și că autoturismul trebuia restituit societății de leasing, că acest contract a fost denunțat înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat întrucât societatea noastră nu a mai putut să achite ratele de leasing și că . SRL nu a dobândit dreptul de proprietate asupra autoturismului acesta fiind restituit societății de leasing Nutzfahrzeuge Leasing AG care a avut în permanență calitatea de proprietar al autoturismului. Obligația de reexport a autoturismului revenea societății de leasing Nutzfahrzeuge Leasing AG care nu a mai reexportat bunul întrucât acesta a fost distrus într-un accident de circulație.

De asemenea, s-a arătat că, după rezilierea contractului de leasing autovehiculul marca BMW X5. 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002, a fost implicat într-un accident de circulație, fiind declarat daună totală, astfel că, la momentul întocmirii Procesul verbal de control nr._ din 27.10.2010 și a Decizia pentru regularizarea situației 5052 din 27,10.2010, bunul nu mai exista în mod faptic, deoarece fusese distrus în totalitate încă din data de 16.10.2007, în urma unui accident de circulație și că societatea nu mai avea calitatea de utilizator al autoturismului din data de 03.03.2007, când a fost reziliat contractul de leasing extern.

La data de 29.12.2010, s-a formulat o precizare la contestație în cuprinsul căreia s-a arătat că . SRL a formulat plângere în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004 împotriva Procesului verbal de control nr._ încheiat din oficiu la data de 27.10.2010 și contestație în conformitate cu prevederile OG 92/2003 împotriva măsurilor dispuse prin Decizia pentru regularizarea situației 5052 din 27.10.2010. în mod greșit, precizarea de contestație nu a fost analizată împreună cu contestația inițială.

. SRL a solicitat prin contestația formulată exonerarea de la drepturile de import întrucât nu a devenit proprietara autovehiculului și întrucât bunul a fost complet distrus în urma unui accident de circulație la data de 16.10.2007 solicitarea a fost motivată de faptul că articolul 128 alin. 8 lit. a (fost alin. 9 lit. a) din Codul Fiscal instituie o excepție în sensul că bunurile distruse, dovedite legal, constituie liberare de bunuri.

În conformitate cu dispozițiile art. 265 alin. 1 lit. g din Codul Vamal, datoria vamală se stinge prin pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit.

Articolul 228 din Codul Vamal prevede că nu a luat naștere nici o datorie vamală atunci când mărfurile au fost distruse și că bunurile sunt pierdute iremediabil atunci când devin de neutilizat de către orice persoana, datorită cazului fortuit, din rațiuni de echitate consideră că și în cazul societății ar fi trebuit ca, în situația în care bunul a fost distrus, să se considere că nu a luat naștere nici o datorie vamală.

Prin Decizia nr.31 din 27.01.2011 privind contestația formulată de . SRL, înregistrată ia D.G.F.P.- M.B. sub nr._/06.12.2010 le-a fost respinsă ca neîntemeiată contestația.

Reclamanta apreciază Decizia nr.31/27.01.2011 prin care le-a fost respinsă contestația ca fiind netemeinică și nelegată.

Motivarea Decizia nr. 31 din 27.01.2011 este lacunară.

Cu toate că, în motivarea în drept a Deciziei nr. 31 din 27.01.2011 sunt indicate dispozițiile art. 27 din OG 51/2007 în motivarea în fapt nu se precizează de ce la întocmirea procesului verbal de control și la emiterea deciziei de regularizare nu s-a ținut cont de dispozițiile acestui articol. Respectiv, de ce nu au fost calculate obligațiile de plată stabilite în sarcina societății la valoarea de 20 % din valoarea de intrare a bunului; în motivarea în drept a deciziei de respingere a contestației sunt invocate dispozițiile art. 128 alin. 8 lit. a din Codul Fiscal, care prevăd că bunurile distruse nu constituie livrare de bunuri și cu toate acestea redactorii deciziei au ajuns la o cu totul altă concluzie, precum că distrugerea bunului ar echivala cu importul acestuia în România. Concluzia la care au ajuns redactorii Deciziei nr. 31 din 27.01.2011 nu se bazează pe prevederile legale pe care le-au indicat în motivarea în drept a deciziei. Din motivarea deciziei nu rezultă de ce au fost înlăturate probele administrate în susținerea contestației formulate.

În motivarea în fapt a Deciziei nr. 31 din 27.01.2011, Serviciul Soluționare Contestații din cadrul D.G.F.P.M.B. a interpretat în mod eronat, tendențios contestația formulată de . SRL. Situația de fapt, reținută la punctul 1 din pagina 9 nu corespunde realității și nu se bazează pe înscrisurile pe care subscrisa le-a anexat la contestație, în motivarea contestației formulate, societatea a precizat în mod expres că, contractul de leasing a fost denunțat de societatea de leasing înainte de termenul pentru care a fost încheiat contractul, că bunul a fost restituit societății de leasing și că autovehiculul a suferit un accident de circulație în urma căruia a fost declarat daună totală. De asemenea, a arătat că întârzierea închiderii formalităților vamale și a informării autorităților vamale despre faptul că bunul a fost distrus în urma unui accident de circulație în care a fost implicat, s-a datorat unor motive independente de voința societății noastre, motive imputabile societății de leasing, care nu le-a pus la dispoziție documentele necesare.

În mod eronat, tendențios, s-a reținut la punctul 2 din pagina 9 că rezilierea contractului de leasing și distrugerea în totalitate a autoturismului într-un accident de circulație ar echivala cu importul acestuia în România. Intimata se rezumă a menționa conform legii, fără să precizeze în mod expres si explicit care este legea si respectiv care este articolul din lege pe care l-ar fi avut în vedere. Susținerea intimatei din motivarea deciziei pronunțate precum că rezilierea contractului de leasing, urmată de distrugerea în totalitate a bunului ar echivala cu importul acestuia în România este lipsită de temei legal.

Proprietarul autovehiculului este Nutzfahrzeuge Leasing AG care are sediul în Austria, iar la data la care vehiculul a fost distrus societatea nu mai avea nici măcar calitatea de utilizator al vehiculului întrucât contractul de leasing fusese reziliat.

Cauza supusă soluționării prin contestația formulată de . SRL era dacă în calitate de utilizator în cadrul unui contract de leasing extern societatea datora sau nu obligațiile vamale stabilite în sarcina sa prin Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 emisă de Agenția Națională de Administrație Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București - Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale.

În condițiile în care contractul de leasing extern a fost reziliat la data de 03.03.2007, societatea nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra vehiculului, iar după rezilierea contractului bunul a fost distrus într-un accident de circulație la data de 16.10.2007, fiind declarat daună totală. Această problemă supusă spre soluționare prin contestația formulată nu a fost analizată de către Ministerul Finanțelor Publice -Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Serviciul Soluționare Contestații.

În motivarea Deciziei nr.31 din 27.01.2011 nu se face nici un fel de referire la prevederile legale aplicabile în situația în care un bun este distrus din motive independente de voința utilizatorului său. Societatea consideră că, în mod greșit i-a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei pentru regularizarea situației 5052 din 27.10.2010, având în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art.265 alin. 1 lit. G din Codul Vamal, datoria vamală se stinge prin pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit.

Procesul Verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 100 din Codul Vamal și ale art. 27 din O.G. 51/1997.

În mod greșit, cu încălcarea dispozițiile art. 27 din OG 51/1997, art. 128 alin. 8 lit. din Codul Fiscal și art. 265 alin.1 lit. g din Codul Vamal le-a fost respinsă prin Decizia 31/27.01.2011 contestația formulată împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.5052 din 27.10.2010 și a Procesului Verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010, iar . SRL nu datorează suma stabilită în sarcina sa prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 și prin procesul verbal de control, sens în care se solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

S-au invocat în drept dispozițiile art. 27 din OG 51/1997, art. 128 alin. 8 lit. din Codul Fiscal și art. 265 alin.1 lit. g din Codul Vamal și s-a atașat acțiunii un set de înscrisuri privitoare la aspectele menționate în cererea de chemare în judecată: Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010; Contestația formulată împotriva procesului verbal de control și precizarea la contestația formulată, Decizia nr.31 din 27.01.2011 privind soluționarea contestației formulate de . SRL, înregistrată sub nr._ din 06.12.2010, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București - Serviciul Soluționare Contestații; Răspunsul primit Ia precizarea la contestație; Contractul de leasing nr. LV -_ care a fost depus Ia Vama Română și anexele la acesta. Plan de amortizare.DVOTI_ din 11.07.2006.Adresa f.nr. din 30.03.2007 primită de la Nutzfahrzeuge Leasing AG prin care au renunțat 1a contractul de leasing și au somat predarea autovehiculului.Adresa din 10.08.2007 prin care ni se solicită să predăm cărțile de identitate ale vehiculelor, taloanele și plăcuțele de înmatriculare pentru vehiculele pe care le dețineam în leasing. Dovada că în cazul altor trei autoturisme pe care l-am deținut în baza altor contracte de leasing încheiate tot cu Nutzfahrzeuge Leasing AG, societatea de leasing s-a ocupat de îndeplinirea formalităților de reexport a vehiculelor și ne-a pus la dispoziție confirmarea de preluare și declarațiile vamale întocmite.Adresa . SRL din 09.08.2010 către societatea de leasing și răspunsul primit de la aceasta Ia data de 19.08.2010 și adresa nr.451 din 12.10.2007 Ia care se face referire în adresa din 09.08.2010.Adresa . SRL către societatea de leasing la care nu s-a primit răspuns. Adresele . SRL către asociatul Turka Lutz și dovezile de trimitere a acestora.Act adițional la actele constitutive ale . SRL.Adresele de răspuns ale IGPR - IPJ T. - SIF și ale M.P - P. de pe lângă Judecătoria T. din care rezultă existența dosarului penal nr.892/P/2008.Adresa . SRL către societatea de asigurare și răspunsul primit la aceasta din care rezultă că autovehicul a fost implicat într-un accident de circulație și a fost declarat daună totală, adresa . SRL către RAR și răspunsul primit din care rezultă că după data de 05.06.2006 nu a mai fost prezentat în vederea efectuării ITP, ori în lipsa unui ITP valabil autovehiculul nu mai putea circula pe drumurile publice, răspunsul primit de la IPMB - SPCRPCÎV din care rezultă că autovehiculul a fost radiat din circulație și că în prezent nu figurează ca fiind înmatriculat.

Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Municipiului București pentru Accize și Operațiuni Vamale a formulat întâmpinare împotriva acțiunii reclamantei, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, în primul rând a cererii de suspendare, pentru că nu sunt întrunite condițiile cazului justificat și ale pagubei iminente și apoi pe fondul cauzei.

Pârâta consideră că Decizia nr.31/27.01.2011 a DGFPMB a fost emisă în conformitate cu prevederile art.210 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, fără a exista vicii de formă sau de fond ale acesteia.

Prin decizia pentru regularizarea operațiunilor vamale au fost stabilite în sarcina contestatoarei drepturi vamale în sumă de 80.034 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 25.804 lei și dobânzi compensatorii în sumă de 2.204 lei ca urmare a încheierii din oficiu de către organele vamale a unei operațiuni suspensive, pentru care contestatoarea nu a respectat termenul de încheiere aprobat de autoritatea vamală.

Pârâta a invocat dispozițiile OG nr.51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing și ale Lg. nr.141/1997, privind Codul vamal al României, în legătură cu derularea operațiunilor de admitere temporară.

De asemenea pârâta arată că, pentru mărfurile ce fac obiectul contractelor de leasing plasate în regim de admitere temporară, care se încheie după data aderării României la Uniunea Europeană prin punerea în libera circulație a mărfurilor, se datorează dobânzi compensatorii, conform Tratatului de aderare și art.519 din Regulamentul CEE nr.2454/93 al Comisiei, astfel că în mod corect au fost stabilite și aceste accesorii.

Pentru toate aceste motive, pârâta solicită respingerea acțiunii contestatoarei, ca neîntemeiată, invocând în drept dispozițiile art.115 și urm. din Codul de Procedură Civilă.

S-au depus la dosar actele pe baza cărora s-au stabilit datoriile vamale ale reclamantei.

Reclamanta . SRL a renunțat la judecata capătului nr.5 din cererea de chemare în judecată, respectiv solicitarea de suspendare a executării Deciziei nr.5052/2010, manifestare de voință de care instanța a luat act.

S-a încuviințat părților administrarea probei cu înscrisuri, respectiv actele deja depuse la dosarul cauzei.

Prin ..03.2012 a Tribunalului București, SECȚIA A IX-A – C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, a dispus anularea Deciziei nr. 31/27.01.2011 emisă de DGFPMB în soluționarea contestației formulată de reclamantă, a dispus anularea procesului verbal de control nr._/27.10.2010 ,a dispus anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, stabilite de controlul vamal nr. 5052/27.10.2010 și a actelor subsecvente acesteia, a dispus exonerarea reclamantei de la plata sumei de 108.042 lei stabilită prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 5052/27.10.2010 și a actelor subsecvente acesteia și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și drept:

Reclamanta . SRL, prin asociatul majoritar Turka Lutz, a încheiat la data de 30.06.2006, la Timișoara, Contractul de Leasing nr. LV-_ (filele 32-37 dosar), cu Nutzfahrzeuge Leasing AG din Austria, având ca obiect autoturismul marca BMW X5, 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002.

Prima rată de leasing trebuia achitată la data de 01.06.2006, ratele de leasing aveau o valoare de 586 Euro, iar valoarea reziduală era de 586 Euro – fila 37 dosar.

În conformitate cu prevederile art. 12 din Contractul de Leasing nr. LV-_, la terminarea contractului de leasing, adică la 31.07.2009, autoturismul marca BMW X5. 3.0 dE53. cu număr de identificare (. sașiu) WBAFA71040LN0529L an de fabricație 2002 trebuia restituit împreună cu toate accesoriile, iar conform art.18 din contract orice modificări sau completări ale contractului trebuiau să îmbrace forma scrisă.

Potrivit contractului de leasing, Nutzfahrzeuge Leasing AG avea calitatea de proprietar al autoturismului marca BMW X5, cu număr de identificare WBAFA71040LN05291, iar . SRL calitatea de utilizator care se obliga să restituie autoturismul la momentul la care înceta contractul.

Reclamanta . SRL a depus declarație vamală de admitere temporară pentru autoturismul menționat, prin care a solicitat importul temporar al autoturismului, în baza regimului vamal "de admitere temporară” (conform art. 107 lìt. e din Codul Vamal și art. 27 din OG 51/1997) cu dată de încheiere a operațiunii la 11.07.2009 – fila 38 dosar.

La data de 11.07.2006 a fost întocmită declarația vamală DVOT I_, ocazie cu care s-a depus la Biroul Vamal și un exemplar de pe Contractul de Leasing nr. LV-_.

Așa cum rezultă clar din înscrisurile depuse la dosar, termenul de încheiere a operațiunii suspensive era la data de 11.07.2009.

Până la această dată, însă, față de împrejurarea că societatea utilizatoare a bunului s-a aflat în imposibilitate de a mai putea să achite ratele de leasing, societatea de leasing austriacă a denunțat unilateral contractul de leasing, la data de 30.03.2007, adică înainte de termenul pentru care a fost încheiat contractul, în acest sens Nutzfahrzeuge Leasing AG trimițând la data de 30.03.2007 o adresă către . SRL, intitulată „renunțare la contractul de leasing nr. LV-_" prin care, în baza punctului 5 al condițiilor generale ale contractului, declara renunțarea la contractul de leasing și soma societatea să predea autoturismul BMW X5 3.0 dE53, la firma NL- Leasing SRL. din Timișoara –fila 43 dosar.

Societatea română a adresat societății de leasing austriece invitația de a-l contacta pe dl. Turka Lutz pentru recuperarea autovehiculelor – adresa nr._.10.2007, filele 45 și 46 dosar.

După rezilierea contractului de leasing autovehiculul marca BMW X5. 3.0 dE53, cu număr de identificare (. șasiu) WBAFA71040LN05291, an de fabricație 2002, a fost implicat într-un accident de circulație, fiind declarat daună totală, iar bunul nu mai exista în mod faptic, deoarece fusese distrus în totalitate încă din data de 16.10.2007, în urma unui accident de circulație, așa cum rezultă din adresa nr.675/29.12.2010 . SRL către societatea de asigurare – fila 62 dosar și răspunsul primit la aceasta din care rezultă că autovehicul a fost implicat într-un accident de circulație și a fost declarat daună totală – adresa Groupama nr.18 din 03.01.2011, adresa . SRL către RAR și răspunsul primit din care rezultă că după data de 05.06.2006 nu a mai fost prezentat în vederea efectuării inspecției tehnice periodice.

Între timp, pentru că operațiunea de leasing nu fusese încheiată la data de 11.07.2009, organele vamale au întocmit procesul-verbal de control nr._ din 27.10.2010 și au procedat la încheierea din oficiu a operațiunii vamale suspensive.

În acest sens, au emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.5052/27.10.2010, stabilind ca obligații: 80.034 lei drepturi vamale – 25.062 lei taxe vamale, 418 lei comision vamal, 22.894 lei accize, 31.660 lei taxa pe valoarea adăugată, majorări de întârziere aferente în sumă de 25.804 lei și dobânzi compensatorii în sumă de 2.204 lei ca urmare a încheierii din oficiu de către organele vamale a operațiunii suspensive, pentru care contestatoarea nu a respectat termenul de încheiere aprobat de autoritatea vamală.

Societatea a contestat această decizie, dar prin Decizia nr.31 din 27.01.2011 a Serviciului Soluționare Contestații din cadrul ANAF – DGFPMB a fost respinsă ca neîntemeiată contestația, iar în acest condiții, societatea a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, pe care prezenta instanță o apreciază ca fiind întemeiată.

În fapt, termenii în care se pune în discuție dezlegarea litigiului dedus judecății sunt aceștia: societatea era importatorul bunului și avea ca termen de închidere a operațiunii suspensive data de 11.07.2009, dată pe care nu a respectat-o, în sensul că nu s-a prezentat pentru încheierea (sau prelungirea, modificarea) regimului vamal suspensiv, organul vamal a încheiat acest regim, calculând taxa la valoarea integrală a autoturismului în vamă, iar, pe de altă parte, bunul nu se mai afla în folosința societății de la data de 30.03.2007, când societatea austriacă a denunțat („renunțare la) contractul de leasing nr. LV-_.

Aspect foarte important în economia cauzei, bunul a fost distrus în totalitate ca urmare a unui accident de circulație la data de 16.10.2007, situație ce va fi luată în considerare de către instanță, apreciind că actele menționate anterior, ce nu emană de la reclamantă, probează distrugerea bunului, nefiind infirmată această situație prin nici o probă din prezentul dosar.

În termeni juridici, această situație de fapt s-ar traduce în sensul că, pe de-o parte, reclamanta avea obligația informării autorității vamale asupra „tuturor elementelor survenite după acordarea autorizației, care pot influența menținerea acesteia sau condițiile de utilizare a acesteia” – art.108 din Codul vamal al României, aprobat prin Lg. nr.86/2006, în forma în vigoare la data depunerii declarației vamale nr.I_/26.09.2006 și art.87 din Regulamentul CEE nr.2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, adică avea obligația încheierii regimului vamal suspensiv acordat la data fixată, dar, pentru că situația juridică și faptică a bunului atrăgeau încadrarea într-o situație de excepție, taxele vamale nu se mai puteau stabili, bunul apare ca și cum nu ar fi fost importat, astfel că aceste taxe nu se calculau deloc, nici la valoarea integrală a bunului în vamă, nici la valoarea reziduală a acestuia, care, desigur, nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, după cum arată dispozițiile legale incidente acestei situații.

Un aspect foarte important în cauză rezidă în faptul că este vorba, în acest caz, de un contract de leasing care a început să-și producă efectele înainte de aderare – 01.01.2007 -, respectiv la 30.06.2006, și care s-a finalizat după aderare, în baza acestui contract de leasing fiind importat bunul menționat – automobilul BMW X5 – import realizat înainte de 01.01.2007.

Reclamanta a invocat, în primul rând, dispozițiile art.27 din OG nr.51/1997, privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, care arătau: 1) Bunurile mobile care sunt introduse în tara de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de Ia obligația de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale. (2)Bunurile mobile care sunt introduse în tara de societățile de leasing, persoane juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice române, se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.

În cazul în care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat sa plătească taxele vamale la valoarea reziduala a bunului, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului. (4)În cazul achiziționării bunurilor introduse în tara în condițiile alin. (1) si (2), utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului. (5)Termenul în cadrul căruia bunurile urmează sa fie restituite sau sa primească o noua destinație vamala este cel convenit între părți prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de Ia data introducerii în tara a bunului. (6)Subansamblurile si componentele introduse în tara de societățile de leasing în scopul producerii de bunuri care vor face obiectul unor contracte de leasing sunt exceptate de la plata taxelor vamale si a taxei pe valoarea adăugata.".

Conform OG 51/1997, operațiunilor de leasing li se aplică regimul vamal de import, cu exceptarea de la plată a sumelor aferente tuturor drepturilor de import, deci un regim vamal suspensiv.

Pe de altă parte, reclamanta invocă aceste dispoziții, respectiv ale art.27 alin.3 din OG nr.51/1997, pentru a arăta că, în cea mai dezavantajoasă situație în care s-ar afla, respectiv aceea de a aprecia că s-a realizat importul bunului și are de achitat taxe vamale, acestea trebuie calculate conform alineatului menționat, adică nu la valoarea integrală de intrare a bunului ci la valoarea reziduală a acestuia și nu mai puțin de 20% din valoarea de intrare.

În opinia prezentei instanțe, față de probele administrate în cauză, reclamanta nu se află în această situație, ci chiar în situația de excepție reglementată de dispozițiile Codului Vamal și ale Codului Fiscal, în care bunul fiind pierit în cauză de forță majoră, se consideră că acesta nici nu a fost importat și nu se datorează nici o taxă vamală.

Pentru a se încadra în situația reglementată de art.27 alin.3 din OG nr.51/2007, sunt anumite condiții de fond ce trebuie îndeplinite, condiții în care reclamanta nu s-a aflat, pentru că, pe de-o parte, nu a probat „vina societății de leasing sau a furnizorului”, în a-și exercita „dreptul de opțiune prevăzut în contract”, cu atât mai mult cu cât această opțiune nu exista în contract - chiar în cererea de chemare în judecată arată că nu exista vreo opțiune în contract, așa cum se și confirmă din lecturarea contractului, la sfârșitul acestuia, autoturismul se restituia societății de leasing care urma să-l reexporte sau să îi dea o nouă destinație vamală.

De asemenea, o altă condiție, cumulativă cu cele anterior menționate, era aceea ca bunul să nu fi fost restituit, ori chiar reclamanta arată că bunul nu mai era în posesia sa încă din anul 2007, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile legale menționate, cu privire la calcularea obligațiilor vamale la valoarea reziduală a bunului, problema care se pune este aceea dacă societate are obligația de a achita datoria vamală calculată de organul vamal la valoarea integrală a bunului de la momentul intrării în vamă, sau nu are nici o datorie vamală, pentru că, aflându-se într-o situație de excepție, bunul se consideră că nu a fost importat.

Trebuie menționat, în primul rând că, neîncadrându-se în situația punctuală reglementată de OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, act normativ ce are prioritate, potrivit principiului „specialia generalibus derrogant” este atrasă aplicarea regulilor generale referitoare la nașterea obligației de plată a taxelor vamale, ceea ce este cazul în situația de față, fiind aplicabile pe deplin dispozițiile Codului vamal al României, așa cum arată chiar organul vamal.

Ori, potrivit acestor reguli, există o anumită exceptare de la plata datoriilor vamale, situație în care, chiar dacă reclamanta s-a aflat în stare de pasivitate cu privire la finalizarea operațiunii vamale, este exonerată de plata obligațiilor vamale, iar formularea este cu privire la toate aceste datorii pentru că bunul se consideră că nu a fost importat.

Potrivit Capitolului IV „Stingerea datoriei vamale” din Codul Vamal al României, în art. 256 alin.1 se prevede că: „Fără a înlătura aplicarea dispozițiilor în vigoare cu privire la împlinirea termenului de prescripție extinctivă și la imposibilitatea recuperării datoriei vamale în cazul constatării pe cale judecătorească a insolvabilității debitorului, datoria vamală se stinge prin:…..g) pierderea mărfurilor datorită cazului fortuit sau forței majore;

Accidentul auto este, în mod evident, o situație de forță majoră, adică o împrejurare de fapt, un eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și de

neînlăturat, iar în situația de față, s-a soldat cu o daună totală a automobilului BMW X5 d3, astfel cum rezultă din adresa nr.57 din 03.01.2011 a Groupama Asigurări, în care se menționează că, „În urma acestui accident autovehiculul a fost declarat DAUNĂ TOTALĂ, iar valoarea daunei a fost de 58.807,06 ron.”.

Conform art.228 alin.1 din Codul vamal, (1) Prin excepție de la prevederile art. 224 și ale art. 226 alin. (1) lit. a), se consideră că nu a luat naștere nici o datorie vamală la import pentru o marfă când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor ce rezultă din … utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mărfurilor respective ca rezultat al naturii mărfurilor, cazului fortuit ori al forței majore sau ca o consecință a aprobării de către autoritatea vamală. În sensul prezentului alineat, mărfurile sunt pierdute iremediabil când devin de neutilizat de către orice persoană.

Acest articol 228 din Codul Vamal instituie o excepție foarte clară, un regim derogator de la regimul vamal comun, adică și al situației când, nerespectând termenul suspensiv, societatea nu a încheiat operațiunea vamală.

Că bunul este distrus, că este neutilizabil de către orice persoană, chiar un automobil robust, așa cum este BMW X5, rezultă din actele depuse la dosar și nu se pune la îndoială acest lucru, astfel că bunul este pierdut iremediabil, în sensul legii și, cu îndeplinirea acestei condiții, se află în situația de excepție enunțată.

Ca o consecință a acestei situații, nu a luat naștere nici o datorie vamală la import în sarcina societății reclamante cu alte cuvinte, nu s-a realizat importul bunului în România, așa cum își susține organul vamal argumentația, astfel că nu puteau fi calculate obligații de plată cum au fost calculate, nici la valoarea integrală a bunului și nici la valoarea reziduală a acestuia.

Conform art.128 alin.1 și 8 lit.a (fost alin.9 lit.a) din Codul Fiscal, (1) Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar. (8) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1): a) bunurile distruse ca urmare a unor calamități naturale sau a unor cauze de forță majoră, precum și bunurile pierdute ori furate, dovedite legal, astfel cum sunt prevăzute prin norme;

Nu a avut loc, deci, nici o livrare de bunuri Ceea ce mai trebuie semnalat este faptul că sesizarea privitoare la cercetarea împrejurării privitoare la dispariția bunului a fost efectuată de către societate către organele de urmărire penală cu destul timp înainte de expirarea termenului regimului vamal suspensiv – este un dosar din anul 2008, în raport cu data de 11.07.2009, iar, pe de altă parte, rezultă clar că, încă din 30.03.2007, contractul de leasing a fost denunțat și bunul nu se mai afla în folosința societății.

Față de acest aspect, instanța a constatat că au fost stabilite în mod greșit în sarcina reclamatei plata obligațiilor vamale pentru importul bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing menționat, urmând să fie admisă acțiunea acesteia în sensul formulat, cu exonerarea de plata acestor datorii vamale.

Desigur că, având caracterul de accesorii față de debitul principal, sumele stabilite cu titlul de majorări de întârziere aferente în sumă de 25.804 lei și dobânzi compensatorii în sumă de 2.204 lei, calculate pentru depășirea termenului de scadență al plății debitului vamal, vor urma soarta acestuia, conform principiului „accesorium sequitur principale”, urmând a se dispune anularea deciziei nr.5052/27.10.2010 și sub aspectul dobânzii compensatoare și a majorărilor de întârziere

Pe cale de consecință, instanța a dispus anularea Deciziei nr. 31/27.01.2011 emisă de DGFPMB în soluționarea contestației formulată de reclamantă, anularea procesului verbal de control nr._/27.10.2010 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, stabilite de controlul vamal nr.5052/27.10.2010 și a actelor subsecvente acesteia, exonerând reclamanta de la plata sumei de 108.042 lei stabilită prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 5052/27.10.2010 și a actelor subsecvente acesteia.

Instanța a luat act de faptul că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.

Împotriva ..03.2012 a Tribunalului București, SECȚIA A IX-A – C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL au declarat recurs recurentele-pârâte AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR-Directia Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale prin DIRECȚIA REGIONALA pentru ACCIZE si OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI și M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI solicitând instanței ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului ,modificarea în tot a sentinței civile recurate cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta–pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR-Directia Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale prin DIRECȚIA REGIONALA pentru ACCIZE si OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI a învederat că sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 9 si 304 indice 1 din Codul de procedura civila .

Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut-art.304 pct.6 Cod procedura civila:

Instanța de fond a dispus anularea documentului pentru regularizarea situației operațiunilor vamale cu nr.5052/27.10.2012 ca nelegal fară a tine cont de solicitarea reclamantului, astfel:

-prin cererea introductiva la instanța la pagina 5 ultimul alin. si pag. 6 alin.l reclamanta contesta calculul taxei vamale la valoarea de intrare precizând ca acestea „trebuiau calculate la o valoare de 20% din valoarea de intrare " si nicidecum că nu se datorau așa cum in mod greșit dispune instanța de fond prin anularea DRS -lui nr.5052/27.10.2012.

Instanța de fond nu poate reține că pentru autoturismul în cauza nu se datorau drepturi vamale ci, cel mult poate constata ca reclamanta datorează o alta suma, ceea ce ar impune întocmirea unui nou document prin care sa se stabilească in sarcina reclamantei o datorie vamala mai mica.

Însă, instanța de fond, în mod greșit a dispus anularea totala a Deciziei pentru regularizarea situației operațiunii vamale deschise prin declarația vamala nr.I_/11.07.2006 ceea ce ar înseamna ca operațiunea suspensiva ar rămâne neîncheiata, iar suma datorata de reclamanta (taxa vamala) sa nu poată fi virata la bugetul Uniunii Europene (întrucât aceasta reprezintă RPT -resursa proprie tradiționala) asa cum România s-a angajat la Bruxelles la data de 10.03.2009 prin Convenția privind vămuirea centralizata, referitoare la distribuirea costurilor de colectare naționala care sunt reținute atunci cand resursele proprii tradiționale sunt puse la dispoziția bugetului U.E.

Hotărârea instanței de fond a fost data cu aplicarea greșita a legii:

Pe fondul cauzei la data de 11.07.2006 S.C. T. S. INTERNATIONAL S.R.L. a depus declarația vamala de admitere temporara nr. I_/11.07.2006 pentru autoturismul marca BMW X5, tara de origine SUA, in baza contractului de leasing nr. LV -_ incheiat cu Nutzfahrzeuge Leasing AG din Austria, prin care a solicitat importul temporar (rubrica 1 din declarația vamala - EU 5) al autoturismului, în baza regimului vamal de admitere temporara (rubrica 37 din declarația vamala are înscris codul 5300 operațiune suspensiva cf. art. 107 din Codul vamal al României), beneficiind la acel moment de exceptare de la plata taxelor, cu termen de încheiere a operațiunii la data de 11.07.2009.

Având in vedere faptul ca titulara regimului acordat, respectiv S.C. T. S. INTERNATIONAL S.R.L., nu a încheiat operațiunea de leasing in termenul aprobat pentru definitivarea operațiunii de import, respectiv 11.07.2009, in conformitate cu prevederile art. 78 si 89 alin. (2) din Regulamentul CEE Nr. 2913/2002, Tratatul de aderare a României la UE, anexa nr. V, pct. 4, alin. 16 si masurile tranzitorii cuprinse in Docum. TAXUD 1661/2006 elaborate de Comisia Europeana, art. 519 alin. (2) din Regulamentul CEE nr. 2454/93 si art. 77 si art. 78 din Ordinul nr. 7521/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind realizarea supravegherii si controlului ulterior, organele vamale au procedat la închiderea din oficiu a operațiunii deschise prin calcularea taxelor vamale si a celorlalte drepturi de import la valoarea de intrare a autoturismului.

In speța sunt aplicabile dispozițiile art. 93 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României care prevede: „Titularul aprobării este obligat sa informeze de îndată autoritatea vamala asupra oricăror modificări care influențează derularea operațiunii sub regimul vamal aprobat".

Având in vedere faptul ca titularul operațiunii nu a respectat aceasta prevedere, asa cum recunoaște si reclamanta la pagina 2 alin. 2 din cererea introductivă a fost in imposibilitate sa depună la autoritatea vamala dovada de predare a bunului si ca mașina a fost distrusa prin accident de circulație iar autoritatea vamala a procedat in conformitate cu prevederile art. 95 alin. (2) autoritatea vamala poate dispune, din oficiu, încheierea regimului vamal suspensiv atunci când titularul nu finalizează operațiunile acestui regim în termenul aprobat".

Totodată învederează si prevederile art. 96 din același act normativ „Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului mărfurilor si cu acordul autorității vamale, drepturile si obligațiile aferente regimului vamal respectiv".

Potrivit tratatului de aderare a României la UE, Anexa nr.V, pct.4 „Uniunea vamala alin. 16 si masurile tranzitorii cuprinse in Documentul DG Taxud nr. 1661/2006, Elaborate de Comisia Europeana.

(16)Procedurile care reglementează admiterea temporara stabilite in articolele 84-90 si 137-144 din Regulamentul CEE nr. 2913/92 si in articolele 496-523 si 553-584 din Regulamentul CEE nr.2454/93 se aplica cu respectarea următoarelor dispoziții speciale:

-in cazul in care cuantumul datoriei vamale se determina pe baza naturii mărfurilor de import, a incadrarii lor tarifare, a cantității, a valorii in vama si a originii mărfurilor de import la data plasării lor sub acest regim vamal.

-in cazul in care închiderea operațiunii vamale da naștere unei datorii vamale, pentru a se păstra echitatea intre titularii autorizațiilor stabiliți in actualele state membre si cei stabiliți in noile state membre, se plătesc dobânzi compensatorii la drepturile de import datorate in condițiile legislației comunitare la data aderarii(...) potrivit prevederilor pct.3 din Masurile unitare de aplicare a reglementarilor in domeniul taxelor vamale, taxei pe valoare adăugata si accizelor datorate in vama in cazul operațiunilor de leasing aflate in derulare la data aderării, aprobate prin OMFP nr. 84/2007.

A învederat faptul ca pentru mărfurile ce fac obiectul contractelor de leasing plasate in regim de admitere temporara, care se încheie după data aderării României la Uniunea Europeana prin punerea in libera circulație a mărfurilor, se datorează dobânzi compensatorii, conform Tratatului de aderare, masurilor tranzitorii si art.519 din Regulamentul CEE nr. 2454 /93 al Comisiei. Se percep dobânzi compensatorii doar in cazul mărfurilor necomunitare pentru care ia naștere o datorie vamala la punerea in libera circulație a mărfurilor.

In ceea ce privește rezilierea contractului de leasing dintre Nutzfahrzeuge Leasing AG si S.C. T. S. INTERNATIONAL S.R.L.. precizam ca acest fapt nu a fost adus la cunoștința organului vamal, motiv pentru care s-a procedat la Închiderea din oficiu a operațiunii de import temporar si a avut drept rezultat întocmirea Deciziei atacate. Precizam totodată si faptul ca termenul de incheiere a regimului vamal suspensiv era 11.07.2009, iar la dosarul cauzei intimata anexează Convocarea asociatului Turka Lutz pentru predarea documentelor necesare inchiderii operațiunii vamale din data de 26.10.2010, diferența o zi de la emiterea Deciziei pentru regularizarea situației nr. 5052/27.10.2010.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-pârâtă Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București si D.G.F.P.-M.B. -Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a învederat că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a-IX-a C. Administrativ si Fiscal sub nr._ /CAI2011, reclamanta . SRL a solicitat in contradictoriu cu Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București si Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se dispună:

1.Anularea Deciziei nr.31/27.01.2011 privind soluționarea contestatieii formulate de . SRL emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București

2.Anularea procesului verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010 de Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale;

3.Anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 emisa de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale București –Directia Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale;

4.Exonerarea . SRL de la plata sumei de 108.042 lei stabilita prin Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 emisa de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale București - Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale si prin Procesul Verbal de Control nr._ încheiat la data de 27.10.2010; 5. Suspendarea executării Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010 emisa de Direcția Regionala pentru Accize si Operațiuni Vamale București -Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale si a Procesului de Control nr._/27.10.2010 pana la soluționarea irevocabila a contestației.

Reclamanta a renunțat la capătul 5 al cererii de chemare in judecata.

Prin sentința civila nr. 1035/14.03.2012, instanța de fond a admis acțiunea formulata de reclamant, si a dispus următoarele:

-Anulează Decizia nr.31/27.01.2011 emisa de Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București;

-Anulează procesul verbal de control nr._ încheiat la data de 27.10.2010 -Anulează Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010;

-Exonerarea . SRL de la plata sumei de 108.042 lei stabilita prin Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052 din 27.10.2010

A arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala, fiind pronunțata cu încălcarea si aplicarea greșita a legii ( art.304 pct.9 Cod proc.civ.).

În mod nelegal, instanța de fond s-a pronunțat in sensul ca având in vedere dispozițiile Codului Vamal al României, în speța "exista o exceptare de la plata datoriilor vamale, situație in care, chiar daca reclamanta s-a aflat in stare de pasivitate cu privire la finalizarea operațiunii vamale, este exonerate de plata obligațiilor vamale, iar formularea este cu privire la toate aceste datorii pentru ca bunul sa se considere ca nu a fost importat".

De asemenea, instanța de fond motivează in mod eronat in sensul ca art, 228 din Codul Vamal instituie o excepție foarte clara, un regim derogatoriu de la regimul vamal comun, adică al situației când, nerespectând termenul suspensiv, societatea nu a încheiat operațiunea vamala.

A arătat ca . SRL a depus declarația vamala de admitere temporara nr. I_/11.07.2006 pentru autoturismul marca BMW X5, tara de origine SUA, in baza contractului de leasing nr. LV -_ încheiat cu Nutzfahrzeuge Leasing AG din Austria, prin care a solicitat importul temporar al autoturismului, in baza regimului vamal de admitere temporara cu termen de încheiere a operațiunii la data de 11.07.2009.

Consideră ca, în speța sunt aplicabile următoarele dispoziții legale: potrivit art. 27 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, republicata:

"(1) Bunurile mobile care sunt introduse în tara de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligația de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale.

(2)Bunurile mobile care sunt introduse in tara de societățile de leasing, persoane juridice romane, in baza unor contracte de leasing încheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, se încadrează in regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.

(3)In cazul in care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut in contract privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat sa plătească taxele vamale raportat la valoarea reziduala a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent daca părțile au convenit o valoare reziduala mai mica.

(4)In cazul achiziționării bunurilor introduse in tara in condițiile alin. (1) si (2), utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului.

(5)Termenul in cadrul căruia bunurile urmează sa fie restituite sau sa primească o noua destinație vamala este cel convenit intre părți prin contractul de leasing [...]"".

De asemenea, precizam faptul ca, in conformitate cu dispozițiile ari. 108 din Codul vamal al României - (3) Condițiile în care este utilizat regimul respectiv sunt stabilite în autorizație."

(4) Titularul autorizației este obligat sa informeze autoritatea vamala asupra tuturor elementelor survenite după acordarea autorizației care pot influenta menținerea acesteia sau condițiile de utilizare a acesteia.", iar in art. 111 si art 160 din același act normative preved: - art. 111 J (1) Regimul suspensiv economic se încheie când mărfurile plasate în aces( regim sau, în anumite cazuri, produsele compensatoare ori transformate obținute sub acest regim primesc o noua destinație vamala admisa.

(2) Autoritatea vamala ia toate masurile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor pentru care regimul vamal nu s-a încheiat în condițiile prevăzute si Art. 160. - (1)

Autoritatea vamală stabilește termenul în care mărfurile de import trebuie să fie reexportate sau să li se dea o altă destinație vamală. Termenul aprobat trebuie sâ fie suficient pentru ca obiectivul utilizării autorizate să fie atins.

Astfel, bunurile introduse in tara de utilizatori in baza unor contracte de leasing extern se "încadrează in regimul vamal suspensiv de admitere temporara, pe toata durata derulării contractelor, urmând ca la expirarea acestora sa primească un nou regim vamai. Titularii regimului de admitere temporara sunt obligați sa informeze de îndata autoritatea vamala cu privire la modificările ce influențează derularea operațiunilor si sa se prezinte in termenul aprobat pentru "încheierea regimului, in caz contrar autoritatea vamala având dreptul sa dispună, din oficiu, "încheierea regimului.

A arătat că în cazul regimurilor vamale suspensive aflate in derulare la data aderării României la Uniunea Europeana, ieșirea bunurilor in România din regimul de admitere temporara in care au fost plasate înaintea datei aderării este considerata, din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugata, ca import in România, valoarea datoriei stabilindu-se pe baza elementelor de taxare corespunzătoare din momentul aprobării declarației de plasare a mărfurilor sub regimul de admitere temporara, respectiv din momentul introducerii in tara a bunurilor luate in leasing.

Rezulta ca, bunul aflat in regim vamal suspensiv (admitere temporara) început înainte de aderarea României la Uniunea Europeana si care trebuie încheiat după aderare se supune, la momentul încheierii regimului, reglementarilor specifice regimului vamal de punere in libera circulație, prin importul bunului in România (art. 1611 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal), inclusiv in ceea ce privește plata taxei la autoritățile vamale, in conformitate cu dispozițiile in vigoare privind plata drepturilor de import (art. 157 alin. (3) din Codul fiscal), adică in conformitate cu procedurile comunitare care reglementează nașterea datoriei vamale (anexa nr. V pct. 4 alin. (19) la Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 si art. 144 din Codul vamal).

De asemenea, a arătat că in speța sunt incidente dispozițiile art. 382 si art. 660 din HG nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României care prevăd:

. 382. - Dacă regimul vamal nu se încheie în condițiile art. 111 din I Codul vamal, biroul vamal de control întocmește un proces verbal de control pentru reglarea datoriei vamale, iar operațiunea se scoate din evidente cu respectarea dispozițiilor art. 516.

Drepturile de import datorate se determina pe baza elementelor d^ taxare în vigoare la data acceptării declarației vamale pentru acordarea regimului inițial."

"Art. 660 - (1) Operațiunile pentru care s-au depus declarații vamale sub regimul prevăzut în reglementările vamale anterioare prezentului regulament se derulează si se încheie în conformitate cu acele reglementari.

Astfel, . SRL, in calitate de titulara a regimului vamal solicitat pentru autoturismul importat era obligata sa cunoască obligațiile legale care îi reveneau si sa intervină, pana la expirarea termenului stabilit si cunoscut (11.07.2009), pentru definitivarea operațiunii de import, inclusiv, daca se considera necesar, pentru prelungirea termenului pe baza modificării contractului de leasing încheiat cu utilizatorul, ori din documentele existente la dosarul cauzei rezulta ca nu a întreprins demersurile necesare înainte de expirarea termenului.

Or, având in vedere faptul că rezilierea contractului de leasing nu a fost adusa la cunoștința organelor vamale, a accepta faptul ca, prin distrugerea bunului anterior expirării contractului de leasing, acesta nu a mai fost pus în libera circulație in România, ar echivala practic cu neînchiderea regimului vamal de admitere, ceea ce în mod evident contravine reglementarilor vamale în materie întrucât orice bun trebuie sa primească un alt regim vamal la momentul expirării termenului aprobat, in caz contrar autoritatea vamala fiind îndreptățită sa încheie din oficiu regimul respectiv.

Deoarece operațiunea de leasing nu a fost încheiata in termenul aprobat, in mod corect organele vamale au procedat la încheierea din oficiu a operațiunii si au emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5052/27.10.2010, prin care au stabilit următoarele obligații:

-80.034 lei drepturi vamale (25.062 lei taxe vamale, 418 lei comision vamal, 22.894 lei accize, 31.660 lei taxa pe valoarea adăugata);

-2.204 lei dobânda compensatoare;

-25.804 lei majorări de întârziere aferente (10.829 lei pentru accize, 14.975 lei pentru taxa pe valoarea adăugata).

În ceea ce privește accesoriile aferente debitului principal a arătat că acestea sunt datorate de societate, în temeiul art. 119 si art. 120 Cod fiscal care prevăd următoarele:

"Art. 119 (1) - Pentru neachitarea la termenul de scadentă de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi si penalități de întârziere.."

"Art. 120 (1) - Dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadentă si până la data stingerii sumei datorate inclusiv".

Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză a prevederilor art 304 indice 1 din C. curtea reține că recursurile sunt nefondate ,urmând a fi respinse ca atare cu o argumentație juridică comună celor două căi de atac declarate.

Astfel, curtea reține că în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile art 256 alin 1 litera g și art 228 din Codul Vamal, dispoziții legale care instituie e excepție foarte clară, un regim ‚drogator pentru bunurile care au fost distruse din motive de forță majoră ,iar, pe de altă parte, cu privire la aplicarea art 128 alin 1 și 8 litera a din Codul fiscal, curtea reține că această recurentă-pârâtă nu a făcut în fașa instanței de fond nicio critică cu privire la aplicarea acestui text de lege.

Susținerile recurentelor pârâte cu privire la incidența în cauză a prevederilor art 27 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că intimata-reclamantă nu se află în situația prevăzută de art 27 alin 3 din OG 51/1997privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, ci în situația de excepție reglementată de prevederile Codului Vamal și ale Codului fiscal în care bunul care piere din motive de forță majoră se consideră că nu a fost importat și nu se datorează nicio taxă vamală.

În această privința curtea reține că distrugerea autoturismului dintr-un caz de forță majoră nu a fost contestată de niciuna din părțile din dosarul cauzei, fiind o împrejurare de fapt care se impune de plano instanței ca suport probator .

Așadar ,din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că bunul a fost distrus în totalitate ca urmare a unui accident de circulație din data de 16.10.2007.

Astfel, potrivit art 27 alin 3 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing în cazul în care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu și-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut în contract privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale raportat la valoarea reziduală a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit o valoare reziduală mai mică.

Curtea reține că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art 27 alin 3 din OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing

din contractul de leasing întrucât în acest contract nu există dreptul de opțiune al intimatei-reclamante privind achiziția bunului.

Astfel, potrivit art. 12 din Contractul de Leasing nr. LV-_, la terminarea contractului de leasing, adică la 31.07.2009, autoturismul marca BMW X5. 3.0 dE53. cu număr de identificare (. sașiu) WBAFA71040LN0529L an de fabricație 2002 trebuia restituit împreună cu toate accesoriile, iar conform art.18 din contract orice modificări sau completări ale contractului trebuiau să îmbrace forma scrisă

Astfel, din conținutul contractului de leasing depus la dosarul cauzei rezultă că la sfârșitul contractului bunul se restituie societății de leasing .

Așadar, bunul fiind distrus în totalitate din motive de forță majoră nu mai există și ca atare nu mai poate primi o nouă destinație vamală aspect care este de natură să atragă aplicarea dispozițiilor Codului Vamal și Codului Fiscal privind bunurile distruse din motive de forță majoră.

În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt incidente prevederile art.27 alin.3 din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing întrucât nu există vina societății de leasing sau a furnizorului în ce privește exercitarea de către intimata-reclamantă a dreptul de opțiune prevăzut în contract, cu atât mai mult cu cât această opțiune nu exista în contract astfel cum rezultă din conținutul prevederilor art. 12 din Contractul de Leasing nr. LV-_, la sfârșitul contractului intimata-reclamantă având obligația de a restitui societății de leasing autoturismul pe care urma să-l reexporte sau să îi dea o nouă destinație vamală.

Pentru a fi aplicabile în cauză prevederile 27 alin.3 din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing este necesar ca bunul să nu fi fost restituit, ori chiar reclamanta arată că bunul nu mai era în posesia sa încă din anul 2007, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile legale menționate, cu privire la calcularea obligațiilor vamale la valoarea reziduală a bunului, problema care se pune este aceea dacă societate are obligația de a achita datoria vamală calculată de organul vamal la valoarea integrală a bunului de la momentul intrării în vamă, sau nu are nici o datorie vamală, pentru că, aflându-se într-o situație de excepție, bunul se consideră că nu a fost importat.

Așadar, susținerile recurentelor –pârâte potrivit cărora în cauză sunt incidente prevederile art 27 alin.3 din OG nr.51/1997 sunt vădit nefondate ,din materialitatea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei curtea reține că nu sunt întrunite cerințele cumulative prevăzute de textul de lege menționat anterior, act normativ care a stat la bata încheierii contractului de Leasing nr. LV-_.

Critica recurentelor –pârâte potrivit cărora în cauză sunt incidente prevederile art 27 din din OG nr.51/1997 este pur declarativă, urmând a fi respinsă ca atare, recurentele –pârâte nu au făcut dovada unei situații de fapt diferită decât cea reținută de instanța de fond care să creeze instanței de recurs convingerea cu privire la realitatea susținerilor de fapt și de drept învederate.

Or, inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art 27 alin.3 din OG nr.51/1997 este dată de faptul că autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing nu mai există în momentul de față în materialitatea acestuia, fiind distrus în urma unui accident de circulație.

Având în vedere situația premisă menționată anterior, respectiv inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art 27 alin.3 din OG nr.51/1997, act normativ care a stat la bata încheierii contractului de Leasing nr. LV-_ în mod legal și temeinic instanța de fond a dat eficiență juridică prevederilor legale cu caracter general cuprinse în Codul Vamal referitoare la nașterea obligației de plată a taxelor vamale .

În mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că sunt incidente prevederile art 256 alin 1 litera g din Codul Vamal întrucât autoturismul care a făcut obiectul contractului de leasing nu mai există în momentul de față în materialitatea acestuia, fiind distrus în urma unui accident de circulație, astfel cum rezultă din adresa nr.57 din 03.01.2011 a Groupama Asigurări, în care se menționează că, „În urma acestui accident autovehiculul a fost declarat DAUNĂ TOTALĂ, iar valoarea daunei a fost de 58.807,06 ron.”.

În raport de situație de fapt și de drept menționată anterior ,curtea reține că motivele de recurs formulate de către cele două recurente-reclamante sunt nefondate ,urmând a fi respinse ca atare întrucât nu a luat naștere nicio datorie vamală la import în sarcina intimatei-reclamante întrucât nu s-a realizat importul bunului în România, astfel încât că nu puteau fi calculate obligații de plată nici la valoarea integrală a bunului și nici la valoarea reziduală a acestuia.

În concluzie ,în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că în mod greșit au fost stabilite în sarcina intimatei-reclamante obligații vamale de plată principale și ,pe cale de consecință, obligații vamale de plată accesorii pentru importul bunului care a făcut obiectul contractului de leasing menționat .

Curtea reține că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art 304 punctul 6 din C. ,instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu respectarea principiului disponibilității procesuale prevăzut de art 129 alin 6 din C. în sensul anulării Deciziei nr. 31/27.01.2011 emisă de DGFPMB în soluționarea contestației formulată de reclamantă, anularea procesului verbal de control nr._/27.10.2010 și a Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, stabilite de controlul vamal nr.5052/27.10.2010 și a actelor subsecvente acesteia, exonerând reclamanta de la plata sumei de 108.042 lei stabilită prin Decizia pentru regularizarea situației nr. 5052/27.10.2010 și a actelor subsecvente acesteia.

Pentru aceste considerente curtea va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de recurenții pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și M. FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE împotriva sentinței civile nr. 1035/14.03.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 01.04.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S. O. NĂSTASIEISPAS M.

V. C.

GREFIER,

F. V. M.

Red,dact, Judecător O. S.

← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG...		Obligaţia de a face. Decizia nr. 4499/2013. Curtea de Apel... →

Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1468/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1468/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI