Obligaţia de a face. Decizia nr. 4499/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4499/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 16848/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4499
Ședința publică de la 25 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenți-reclamanți P. S. M., S. M. E., B. (S.) S., P. (C.) G. C., M. (B.) M. A., T. (T.) D., C. (J.) H., C. A., R. G., G. B. C., F. (C.) A. I., R. (T.) R. R., SZENTGYORGZI A., S. A., MURESEAN S. I., R. A. R., N. M., U. R., B. D. A., M. M. V., B. M. Ș., T. A., S. A. M., I. T. M., T. D., M. P. A., S. (B.) T. G., S. I., R. S., P. I. C., împotriva sentinței civile nr.3331 din 10.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI, acesta din urmă având și calitatea de chemat în garanție, având ca obiect „obligare emitere act administrativi”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință a răspuns intimata-pârâtă U. S. Haret prin avocat N. S. în baza împuternicirii avocațiale . nr._ aflată la fila 51 dosar lipsind recurenții-reclamanți și intimatul-pârât M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, la data de 23.08.2013, prin serviciul registratură intimatul-pârât M. Educației Naționale a depus întâmpinare în 3 exemplare faptul că la data de 02.09.2012 intimata-pârâtă U. S. Haret a depus întâmpinare în 3 exemplare însoțită de set copii înscrisuri faptul că la data de 25.10.2013 recurenții-reclamanți depun dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că, părțile au solicita judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea ia act de achitarea taxei de timbru și timbru judiciar, în cuantumul stabilit, declarându-se, astfel, legal investită cu soluționarea prezentei cereri, totodată invocă din oficiu excepția calității procesuale pasive în ceea ce privește cererea principală.
Intimata-pârâtă prin avocat solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive față de solicitarea recurenților-reclamanți. Totodată depune la dosarul cauzei set copii înscrisuri solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei pentru intimata-pârâtă S. Haret, în condițiile art.305 C.pr. civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata-pârâtă prin avocat solicită admiterea recursului iar pe fond admiterea acțiuni și admiterea cererii de chemare în garanție a Universității S. Haret precizând că aceasta este furnizor de informații înființată în baza Legii nr.443/5._, de asemenea arată că recurenții-reclamanți au urmat cursurile acestei instituții solicitând admiterea recursului și obligarea intimatului-pârât M. Educației Naționale la cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat și taxe de timbru.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de_ reclamanții P. S. M., S. M. E., B. (S.) S. L., P. (C.) G. C., M. (B.) M. A., T. (T.) D., C. (J.) H., C. A., R. G., G. B. C., F. (C.) A. I., R. (T.) R. R., S. A., S. A., M. S. I., R. A. R., N. M., U. R., B. D. A., M. M. V., B. M. S., T. A., S. A. M., I. T. M., T. D., M. P. A., S. (B.) T. G., S. I., R. S., P. I. C. au solicitat în contradictoriu cu U. „S. Haret” și MECTS obligarea Universității la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentului iar a MECTS la aprobarea tipizatelor formularelor necesare eliberării diplomelor. S-a mai solicitat și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 15.05.2013, pâtâta U. „S. Haret” a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Pe această cale, pârâta a solicitat obligarea MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment pentru reclamantă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin 2 din Legea 554/2004, începând cu a 30 a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a pronunțat Sentința civila nr.3331 din 10.06.2013 prin care a dispus: respingerea acțiunii precum si a cererii de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele :
Conform adeverințelor anexate, reclamantele au absolvit în iulie 2009 cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din București, din cadrul Universității S. Haret, studii universitare de licență, în sistem Bologna.
Reclamantele au urmat forma de învățământ ID, conform propriilor afirmații și ale înscrisurilor depuse la dosar.
Ulterior promovării examenului de licență, reclamantelor li s-a emis de către Universitate, adeverințele anterior menționate. Acest înscris este însușit exclusiv de conducerea universității și de cea a facultății absolvite făcând trimitere expresă la art. 60 din Legea 84/1995.
Expirând perioada de valabilitate a respectivei adeverințe, reclamantele s-au adresat Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomei de licență.
Totodată, pârâta USH a răspuns cererii reclamantelor de eliberare a diplomei afirmând, în esență, că nu a eliberat diploma de licență din cauza faptului că cererea de trimitere de formulare de diplomă nu a fost onorată de reprezentanții MECTS decât parțial. S-a adăugat că, în ciuda demersurilor constante ale Universității cât și a întâlnirilor repetate ale reprezentanților acesteia cu structurile abilitate ale MECTS, până la acea dată, instituția de învățământ nu a intrat în posesia unui număr suficient de formulare de diplomă de licență.
Din înscrisurile depuse la dosar de către Universitate reiese faptul că, în temeiul art. 7 din Ordinul 2284/2007, MECTS a avizat în parte cererea Universității de aprobare a tipăririi formularelor de diplomă de licență, respectiv numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
În analiza îndreptățirii reclamantelor la emiterea diplomei sale de licență, tribunalul a aplicat prevederile art. 5 alin. 1 din Ordinul 2284/2007 care dispune în sensul că „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
Astfel, U. S. Haret nu poate fi obligată decât la eliberarea unui act de studii prin care poate atesta parcurgerea de către persoana titulară a unei forme de învățământ pe care instituția de învățământ avea dreptul de a o organiza, respectiv pentru care avea acreditare sau autorizare provizorie. Corelativ, MECTS nu poate fi obligată la aprobarea tipizatului aferent diplomei decât în măsura verificării primei ipoteze.
În acest sens, Tribunalul a reținut că această universitate a fost înființată prin Legea 443/2002. Conform art. 2 din lege ”instituția se înființează cu următoarele facultăți și specializări acreditate: c) facultatea de drept, specializarea drept, cu predare în limba română.”
Pentru forma de învățământ ID a Facultății de D. și Administrație Publică, la data înmatriculării reclamantei 2006, această unitate nu avea o acreditare/autorizare distinctă.
În esență, U. a apreciat că este îndreptățită să elibereze diplome pentru persoane care i-au urmat cursurile de drept, în forma ID, chiar și în absența parcurgerii unei acreditări pentru această formă de școlarizare, pentru simplul motiv că instituția deja avea o acreditare pentru această specializare, în forma la zi de învățământ.
Tribunalul nu a îmbrățișat acest punct de vedere, el fiind într-o vădită discordanță cu legislația în vigoare referitoare la procesul de acreditare a formelor de învățământ.
În opinia tribunalului, articolul 60 alin 1 din Legea 84/1995 poate fi interpretat în sensul că oferă o vocație, pentru universitățile acreditate pentru o specializare, la zi, de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă. Ceea ce legiuitorul a dorit să exprime în acest text legal este faptul că nu ar putea fi conceput ca o instituție care nu are acreditare sau autorizare provizorie pentru o formă de învățământ la zi să poată organiza, pentru aceeași specializare, învățământ FR sau ID.
La data înscrierii reclamantelor în anul I de studiu era în vigoare HG nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, hotărâre modificată în anexele 1 – 3 prin HG nr. 1609/2004 și HG nr. 916/2005, potrivit cărora Facultatea de D. și Administrație Publică, specializare urmată de reclamante în cadrul Universității S. Haret, a fost acreditată pentru forma de învățământ „zi”și autorizată să funcționeze provizoriu pentru FR, nu și pentru forma de învățământ urmată efectiv de acesta - ID.
În consecință, reclamantele nu au parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii.
Prin urmare, acestea nu sunt îndreptățite a obține diploma de licență și suplimentul la diplomă, la fel cum nici U., potrivit art. 32 alin 2 din OUG 75/2005, nu este îndreptățită să emită astfel de acte.
Conform Regulamentului, actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite.
Or, învestită cu o cerere având ca obiect tocmai obligarea unei instituții la emiterea sa, instanța nu se poate limita doar la aprecieri pur formale (legate de aparența dreptului dată de emiterea adeverinței) ci trebuie să cerceteze dacă într-adevăr reclamantul este îndreptățit la eliberarea acelui act și dacă pârâta este „competentă” să îl elibereze. Instanța nu ar putea obliga U. la emiterea actului decât dacă ar constata îndeplinite toate cerințele prealabile eliberării sale, respectiv parcurgerea de către reclamant a unei forme de învățământ acreditate, recunoscute de către autoritățile statului ca făcând parte din sistemul național de învățământ.
Simplul fapt că U. a emis reclamantei o adeverință provizorie care atestă parcurgerea de către aceasta a unei forme de învățământ, nu naște pentru beneficiarul acesteia, automat, un drept la emiterea diplomei de studii. Conform art. 2 din Ordinului 2284/2007 actele de studii sunt de tip diplomă, certificat, atestat. D. acestea sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri și calități dobândite.
Conform art. 2 alin 2 din Ordinul 2284/2007 doar actele de studii conferă titularilor acestora drepturile și obligațiile care decurg din Legea învățământului.
Adeverința care se află în posesia reclamantelor nu este un act de studii, este un act eliberat prin voința unilaterală a Universității, care nu a fost recunoscut de MECTS, putând naște un raport juridic doar între acest emitent și beneficiarul său. Această adeverință nu poate naște drepturi pe care actul principal, la baza căruia teoretic ar trebui să stea, nu le poate naște, așa cum s-a menționat anterior. Adeverința a fost eliberată pe baza raporturilor contractuale între reclamanți și universitatea pârâtă, în sensul executării obligațiilor contractuale din partea instituției.
Pretinsa inducere în eroare a absolvenților cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite, reprezintă un aspect ce poate fi valorificat pe temeiul răspunderii contractuale și nu poate naște în sarcina unui terț, respectiv a MECTS, obligația corelativă de emitere a unui act de studii.
Din simplul fapt că legea stabilește un termen de valabilitate redus al acestei adeverințe, respectiv maxim 12 luni (art. 38 din Ordinul 2284/2007) se poate deduce că operațiunea ulterioară de emitere a diplomei, nu a fost concepută de legiuitor drept o operațiune automată și care să aibă sensul unei simple confirmări a conținutului și efectelor juridice ale adeverinței. Prin urmare, între perioada emiterii adeverinței și cea a emiterii diplomei, însușite de MECTS, autoritățile statului sunt obligate să efectueze verificări, inclusiv referitoare la forma de învățământ parcursă de titular.
Nici necontestarea pe cale principală a acestei adeverințe nu poate duce la concluzia că reclamantul ar fi îndreptățit la emiterea unei diplome, având în vedere că instanța poate face aprecieri referitoare la legalitatea acestui act, pe cale incidentală, neputând ignora efectele reale pe care un astfel de act le poate în mod obiectiv să le producă.
Deși instanța nu a fost investită cu o cerere expresă privind legalitatea acreditării formelor de învățământ derulate de U. S. Haret, acest fapt nu poate să nu facă obiectul unei cercetări incidentale, în cadrul prezentului litigiu, având în vedere că îndreptățirea sau nu a reclamantului la eliberarea unei diplome universitare presupune cu necesitate verificarea formei de învățământ parcurse de acesta. Eliberarea diplomei nu reprezintă un act autonom, separat de procesul de învățământ derulat anterior, ci o încununare a acestuia, o confirmare oficială a studiilor parcurse.
Față de toate argumentele anterior menționate, tribunalul a constatat că acțiunea formulată de reclamante nu este fondată.
MECTS are obligația aprobării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii. Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
Cu alte cuvinte, în măsura în care U. S. Haret nu era acreditată/autorizată provizoriu pentru specializarea urmată de reclamantă, forma de învățământ ID, iar la momentul încheierii contractului cu reclamanta aceasta nu îi putea elibera acesteia în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, această posibilitate legală nu există nici în prezent.
Pentru toate considerente, în temeiul disp. art. 1 Legea nr. 554/2004 instanța a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând că U. S. Haret nu era autorizată să organizeze pentru specializarea urmată de reclamantă cursuri de învățământ la distanță, așa încât refuzul de eliberare a actelor solicitate nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, instanța a respins cererea de chemare în garanție a MECTS ca fiind rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantii P. S. M., S. M. E., B. (S.) S. L., P. (C.) G. C., M. (B.) M. A., T. (T.) D., C. (J.) H., C. A., R. G., G. B. C., F. (C.) A. I., R. (T.) R. R., S. A., S. A., M. S. I., R. A. R., N. M., U. R., B. D. A., M. M. V., B. M. S., T. A., S. A. M., I. T. M., T. D., M. P. A., S. (B.) T. G., S. I., R. S., P. I. C., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii promovate și a cererii de chemare în garanție.
În motivare, recurentii au arătat, în esență, că, au absolvit în iulie 2009 cursurile Facultății de D. și Administrație Publică din București, din cadrul Universității S. Haret, studii universitare de licență, în sistem Bologna, dupa ce au urmat forma de învățământ ID.
Termenul de valabilitate al adeverinței este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverințele de studiu eliberate de U. S. Haret reprezintă acte premergătoare diplomelor finale, sunt actele ce atesta celor ce au obținut in urma promovării examenului de licența, titlul de licențiați.
In aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404, in cuprinsul căruia se stabilește, la art.2, ca "Admiterea in învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art.8, se prevede ca, „Formele de invatamnt cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Specializarea urmata de reclamanti de forma de invamant, a fost confirmata de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, dupa obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S. rapoarte anuale de evaluare interna.
Paratul MECTS, trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației sa elaboreze si sa promoveze dupa caz, hotărâre de Guvern sau lege, prin care sa înceteze definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Recurentii au precizat faptul ca nici dupa încheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art.8 din Legea 443/2002, si nici dupa emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008, precum si nici dupa . OUG 75/2005 privind asigurarea calității educației, M. Educației nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul paratei.
Este relevanta si împrejurarea ca recurentilor le-a fost eliberata adeverința care atesta faptul ca au obținut titlul de licențiat, adeverința care a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de instanța de judecata sau de o autoritate administrativa.
Prin urmare, câtă vreme pârâta, USH, însăși recunoaște că reclamantii au urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis acestora acte ce recunosc acest fapt și calitatea de licențiați in științe administrative - acte ce premerg diplomelor finale de studii -, respectiv câtă vreme paratul MECTS nu a invocat nelegalități în organizarea de către pârâta a studiilor reclamantilor, având în vedere dispozițiile legale sus-expuse, s-a solicitat sa se constate că cererea reclamantilor este întemeiată sub aspectul obligării pârâtelor de a emite diplomele de licență și suplimentele la diplomă.
Date fiind aceste motivări, recurentii solicita admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii si obligarea intimatei la eliberarea diplomelor de licența si a suplimentului de diploma, si de asemenea obligarea M. Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului la recunoașterea diplomei de licența si a suplimentului de diploma aprobând tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanti.
U. „S. HARET” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul, să se admită și cererea sa de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale (fost MECTS) pentru următoarele considerente:
U. S. Haret a fost înființată prin Legea nr. 443/5 iulie 2002, ca persoana juridica de drept privat și de utilitate publica, parte a sistemului național de învățământ, care a funcționat ., fiind un furnizor de programe educaționale de studii recunoscut pe plan național.
Prevederile legale la momentul înscrierii reclamantilor la cursurile USH, o obliga sa obțină acreditare numai pe specializările (facultățile) existente în cadrul Universității S. Haret și nicidecum pe formele de învățământ.
În baza art. 60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (în vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamantei) activitatea didactica se putea organiza în urmatoarele forme: de zi, seral,cu frecventa redusa și la distanta. Formele de învățământ seral cu frecvență redusă și la distanță puteau fi organizate de instituțiile de învățământ superior care aveau cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de învățământ la distanta era ca specializarea să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi.
În acest sens legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care conduc la o calificare universitară distincta și nu la nivelul formelor de învățământ.
Programa de studii era cea care susținea calificarea distincta, indiferent de forma de învățământ absolvita (zi, seral, frecventa redusa sau învățământ la distanta).
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație și a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenta-reclamantă era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ „în învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licența, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive:
a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii
b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. Educației și organiza, dupa caz, examen de absolvire, doctorat."
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de învățământ, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii" a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr. 1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectiva a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din coroborarea disp. art. 29 din OUG nr. 75/2005 cu dispozițiile art. 60 alin. 3 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare la data promovării examenului de licența), diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior în condițiile legii pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvita, se poate desprinde concluzia ca nu forma de învățământ absolvită cu frecvență redusă învățământ la distanța) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea aleasa și urmată.
Mai mult, art. 4 din HG nr. 535/1999 arată că: "Autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acorda pentru formele de învățământ de zi. Specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de nu pot funcționa și la forma de învățământ seral sau fără frecvență a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul N. de Evaluare Academica și Acreditare instituțiilor de învățământ superior".
Învățământul deschis la distanta beneficiază de o reglementare la art.5 din același act normativ "învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventare poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzuta de lege".
Prin art. 5 din HG 916/2005 se arata ca:
"(1) Structurile și specializările prevăzute în anexele nr.1 și 2 funcționează începând cu anul universitar 2005/2006,pentru anul Întâi de studii.
(2) Specializările prevăzute în anexele nr.1-3 la Hotărârea Guvernului nr.410/2002 privind structurile și specializările acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior, cu modificările și completările ulterioare,care nu se regăsesc în anexa nr.3 la prezenta hotarare intră în lichidare începând cu anul universitar 2005/2006."
U. S. Haret este cuprinsa în anexa acestui act normativ.
Potrivit prevederilor art.6 din HG 676/2007 "specializările (nu formele) ale căror denumiri au fost adaptate la nomenclatorul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 916/2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența și prin Hotărârea Guvernului nr.1.175/2006 privind organizarea studiilor universitare de licența și aprobarea listei domeniilor și specializărilor (nu formelor) din cadrul acestora cu modificările ulterioare care funcționează începând cu anul 1,2005-2006 și care se regăsesc în prezenta hotărâre își continua activitatea".
Prin art. 1 din HG nr. 1175/2006 a fost aprobat nomenclatorul domeniilor de studii universitare de licența și a specializărilor din cadrul acestora, al specializărilor reglementate sectorial și/sau general.
În aceste condiții de reglementare și în raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale chemat sa organizeze și sa conducă sistemul național de educație, apreciază intimata ca aprobarea de către U. "S. Haret" din București a admiterii la forma de învățământ la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamanților la Facultate.
Recunoașterea, prin chiar art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanța pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantei dreptul de a cere să i se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă, drept recunoscut de pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor aprobata de Senatul Universității "S. Haret" la data de 13 mai 2009, act de reglementare ce a fost înregistrat sub nr. 1405 din 21.05.2009.
Având în vedere aceste considerente, cadrul legal în care a funcționat, faptul că, în vederea eliberării diplomei de licență, a făcut demersurile legale către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în sensul în care a comunicat necesarul de formulare tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților anului 2009, în vederea aprobării acestora și spre a emite mai departe comanda de tipărire la .., iar acesta nu și-a îndeplinit obligațiile, a solicitat intimata admiterea cererii de chemare în garanție formulate, fiind în imposibilitatea de a emite reclamantei diploma de licență, atâta vreme cat MECTS nu va aproba tipărirea formularelor pentru anul 2009.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ. a solicitat intimata plata cheltuielilor de judecată.
M. Educației Naționale (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), în calitate de intimat - chemat în garanție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamantii au urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de D. și Administrație Publică din București, specializarea Administrație Publică, forma ID, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-le eliberată adeverința de licențiat.
Din corespondența purtată între Universitate și MECTS rezultă că refuzul acestuia de a aproba eliberarea formularelor tipizate se bazează pe faptul că „pentru desfășurarea formelor de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță”, este necesară îndeplinirea condiției ca „specializarea să fie acreditată sau autorizată provizoriu și să aibă forma de învățământ la zi. Legiuitorul a avut în vedere faptul că evaluarea și acreditarea se fac doar la nivelul programelor de studii, care duc la o calificare universitară distinctă, și nu la nivelul formelor de învățământ, cum în mod eronat s-au interpretat actele normative incidente”.
Instanța de fond a avut a se pronunța doar cu privire la refuzul pârâților de a soluționa cererea ce le-a fost adresată de către reclamanti, dacă acesta este un refuz nejustificat în raport de actele care atestă calitatea lor de licențiati în drept la universitatea intimată, acte necontestate, care sunt valabile, își produc efectele juridice și ale căror legalitate nu formează obiectul acțiunii.
În speță, nus-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamanti printr-o cerere care să aibă acest obiect, astfel că acele critici care vizează nelegala organizare a formei de învățământ urmată de recurentii-reclamanti sau faptul că studiile universitare nu au fost parcurse în mod legal, nu pot fi reținute ca argumente în sensul respingerii acțiunii.
Examinarea prevederilor actelor normative menționate de tribunal se impunea a fi făcută în cazul în care aceasta avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea acestei forme de învățământ, cerere care nu a fost formulată în cauză.
Curtea constată, contrar opiniei primei instanțe, că refuzul de eliberare a diplomelor și a suplimentului de diplomă nu este justificat, reclamantii fiind îndreptățiti la obținerea acestor acte, în condițiile în care au promovat examenul de licență, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. “S. Haret” a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea observă că, în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma FR, deși, potrivit HG 366/2007, MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în „evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității “S. Haret”, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. “S. Haret”, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome, presupune, în fapt, recunoașterea formei de învățământ urmată de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011 și nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. “S. Haret” are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați (…) este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
De amintit că aceasta a devenit chiar practica unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 5419/24.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, decizia nr. 4833/16.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, decizia nr. 4846/16.11.2012 pronunțată în dosarul nr._, decizia nr. 1972/10.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2012, decizia nr. 5387/23.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ etc).
De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului ( a se vedea cauza B. c. României).
Curtea mai are în vedere și faptul că se impune analizarea prezentei cereri prin prisma verificării încălcării sau nu a dispozițiilor art. 6 din CEDO prin practica neunitară a instanțelor de recurs în această materie. Curtea se va opri asupra analizei principiilor statuate de CEDO prin Hotărârea A. și alții împotriva României, din 10 mai 2012, deși aceasta din urmă nu a constatat o încălcare; cu toate acestea, instanța apreciază că principiile statuate în cuprinsul acesteia trebuie însușite și aplicate de instanțele române.
Astfel, în hotărârea sa, instanța europeană a reținut că unificarea practicii instanțelor necesită o anumită perioadă de timp, astfel încât un interval scurt în care coexistă mai multe soluții jurisprudențiale asupra unor situații similare, nu determină automat o încălcare a Convenției. Încrederea cetățeanului în eficiența sistemului judiciar, depinde, din punctul de vedere al Curții, de existența și buna funcționare a unui sistem intern de unificare a practicii judiciare divergente. Or, în cazul de față, Curtea Europeană a reținut rolul decisiv jucat în acest sens de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea, într-un interval scurt de la ivirea problemei, a recursului în interesul legii menit să unifice practica judiciară în materia sporurilor solicitate. Mai mult, într-un plan general, Curtea a notat efortul consistent al instanței supreme, având în vedere faptul că în perioada 2008-2011 aceasta a soluționat mai mult de 100 de recursuri de unificare a practicii.
În consecință, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului formulat de recurentii-reclamanti și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență reclamantilor.
Se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, invocată din oficiu, și respinge cererea principală formulată de reclamanti în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În acest sens, se va reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Ordinul nr.2284/2007, instituțiile de învățământ superior pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Prin urmare, instituțiile de învățământ superior, cum este și USH, solicită eliberarea avizului pentru un număr de tipizate, iar MECTS, după verificare, eliberează avizele respective. Rezultă deci că, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate, este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, MECTS și ROMDIDAC S.A., nicidecum absolvenții universităților respective
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta USH, se constată că obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS, în prezent M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantilor adeverință că sunt licențiati și, prin urmare, pot pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități.
În consecință, Curtea va admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat M. Educației Naționale (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea unei penalități de 200 lei pentru fiecare zi de întârziere, în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei decizii, conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
In temeiul art. 274 C. pr. Civila va obliga intimatul - chemat în garanție la plata către intimata - pârâtă USH a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenți-reclamanți P. S. M., S. M. E., B. (S.) S., P. (C.) G. C., M. (B.) M. A., T. (T.) D., C. (J.) H., C. A., R. G., G. B. C., F. (C.) A. I., R. (T.) R. R., SZENTGYORGZI A., S. A., MURESEAN S. I., R. A. R., N. M., U. R., B. D. A., M. M. V., B. M. Ș., T. A., S. A. M., I. T. M., T. D., M. P. A., S. (B.) T. G., S. I., R. S., P. I. C., împotriva sentinței civile nr.3331 din 10.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a - IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția calității procesuale pasive a pârâtului M.E.N., invocată din oficiu și respinge ca atare cererea reclamantei formulată împotriva acestui pârât.
Admite în parte cererea, formulată în contradictoriu cu pârâta USH.
Obligă pârâta USH să elibereze reclamantilor diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Admite cererea de chemare în garanție, formulată de USH.
Obligă chematul în garanție M.E.N. să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei, sub sancțiunea plății unei penalități de 200 lei pe fiecare zi de întârziere.
Obligă intimatul - chemat în garanție la plata către intimata - pârâtă USH a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER
G. P.
Red I.F. – 2 ex./2013
Tribunalul București - Secția a-IX-a – jud. A.I.N.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1468/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5174/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
