Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 17/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 17/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2013 în dosarul nr. 2550/98/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 17
Ședința publică de la 07 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
Președinte P. H.
Judecător F. G. A.
Judecător B. D. M.
Grefier A. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița în nume propriu și pentru Activitatea de Inspecție Fiscală împotriva Încheierii pronunțată în ședința publică din data de 24.07.2012 în dosarul civil nr._ de către Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă . Buești.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și de asemenea că la data de 12.12.2012, prin serviciul registratură, Tribunalul Ialomița a înaintat dovezile de comunicare ale încheierii recurate, după care:
Curtea, constatând că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 Cod proc. civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița-Secția Civilă sub nr._ reclamanta . Buești a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița în nume propriu și pentru Activitatea de Inspecție Fiscală, solicitând Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ din data de 12 iulie 2012, reclamanta ., cu sediul în localitatea Buiești, județul Ialomița, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze actele administrativ fiscale, respectiv Decizia de soluționare a contestației nr.2433/21.06.2012, emisă de A.N.A.F. - D.G.F.P. I. – BIROUL DE SOLUTIONARE CONTESTATII; Decizia de impunere fiscală F-IL-339/15.03.2012 emisă de A. - D. I. – ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA și Raportul de inspecție fiscală nr. F IL 251/15.03.2012, acte emise pentru suma totală de 5.219 lei reprezentând 2.640 lei majorări de întârziere și 2.579 lei penalități de întârziere.
În baza art.15 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, a solicitat și suspendarea executorii actului administrativ fiscal până la soluționarea pe fond a cauzei.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că a fost supusă unei inspecții fiscale, în urma căreia s-a constatat că datorează obligații fiscale suplimentare constând în 17.051 lei – impozit pe profit; 2.640 lei – majorări de întârziere impozit pe profit și 2.579 lei – penalități de întârziere.
În ceea ce privește diferența constatată la control la profitul impozabil de 106.569 lei, căruia îi corespunde impozitul pe profit stabilit suplimentar de 17.051 lei, precizează că această sumă reprezintă plată în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață de teren pentru campania 2010 conform Regulamentului C.E. nr.73/2009 art.122 – 124.
Schema de plată unică pe suprafață – SPAS – reprezintă o sună stabilită pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producție (necondiționată de obținerea de producție).
Regulamentul C.E. nr.73/2009, la art.132 menționează că „Plățile naționale directe complementare – PNDC – reprezintă plăți complementare SAPS, care se acordă suplimentar pentru culturile prevăzute în legislația în vigoare.
În raport de aceste argumente și având în vedere că decizia de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață a fost eliberată în data de 01.02._, iar subvenția aferentă campaniei 2010 a fost încasată integral în anul 2011, precum și datorită faptului că Legea nr.82/1991 prevede în art.6 că „orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ” apreciază că baza impozabilă stabilită suplimentar în sumă de 106.569 lei, căreia îi corespunde un impozit pe profit suplimentar în sumă de 17.051 lei, nu este corectă.
În legătură cu cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv suspendarea executării actelor administrativ fiscale până la soluționarea pe fond a cauzei învederează instanței că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 și anume:cazul bine justificat, respectiv împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o Î. serioasă în privința legalității actului administrativ, iminența producerii unei pagube și urgența, motiv pentru care solicită suspendarea acestora.
Prin încheierea din data de 24.07.2012 a fost admisă cererea de suspendare dispunându-se suspendarea executării Deciziei de impunere fiscală F-IL-339/15.03.2012 emisă de A.-D. I. – ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 și 15 alin.1 din lege, în raport de dispozițiile art.6 din Legea nr.82/1991, decizia de impunere stă sub semnul îndoielii, în ceea ce privește legalitatea acesteia, atâta timp cât emiterea actului administrativ și plata efectivă a sumelor reprezentând sprijin pentru suprafața de teren s-au produs în cursul anului 2011, iar pretenția organului fiscal este aceea ca aceste sume să fie luate în considerare în contabilitatea anului 2010.
În ceea ce privește paguba iminentă, se reține că executarea sumei aduce perturbări activității reclamantei.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâta A.-D. I. – ACTIVITATEA DE INSPECTIE FISCALA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că reflectarea în contabilitate a operațiunilor economico-financiare de către operatorii economici se efectuează potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin OMFP nr.3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.01.2010.
Potrivit pct.36 alin.1 și 2 din aceste reglementări, elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute de reglementări, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și evenimentele se produc și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente..
În ceea ce privește paguba iminentă, se susține că aceasta nu se prezumă, ci se dovedește, reclamanta nefăcând această dovadă, iar a nu se executa un act administrativ este o situație excepțională, care trebuie să intervină în limitele anume reglementate.
În susținerea recursului, recurenta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art.3041C.pr.civ, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.14 alin.1, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.
Referitor la condițiile de fond prevăzute de art.14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Curtea reține că potrivit art.2 alin.1 lit. t din Legea nr.554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art.2 alin.1 lit. ș, prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.
Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativăaapreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, a reținut că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.
Principiile la care face referire Recomandarea sunt formulate astfel:" În situația în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de protecție provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."
Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, Curtea reține că în mod corect a reținut instanța de fond că, în contextul în care există o neconcordanță între dispozițiile art.6 din Legea nr.82/1991, și susținerile organului, în ceea ce privește modalitatea de înregistrare în contabilitate plata efectivă a sumelor reprezentând sprijin pentru suprafața de teren s-au produs în cursul anului 2011, acest aspect pune decizia de impunere stă sub semnul îndoielii, în ceea ce privește legalitatea acesteia, fiind evident a fi analizat acest aspect de către instanța învestită cu soluționarea fondului.
Recurenta a susținut că reflectarea în contabilitate a operațiunilor economico-financiare de către operatorii economici se efectuează potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin OMFP nr.3055/2009, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 01.01.2010.
Potrivit pct.36 alin.1 și 2 din aceste reglementări, elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale prevăzute de reglementări, conform contabilității de angajamente. Astfel, efectele tranzacțiilor și evenimentele se produc și sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente..
Fără a antama fondul, Curtea reține incidența dispozițiilor art.122-124 și 132 din Regulamentul CE nr.73/2009, care stipulează că schema de plată unică pe suprafață SAPS, reprezintă o sumă stabilită pe hectar, plătibilă o dată pe an, decuplată total de producție, iar plățile naționale directe complementare – PNDC – reprezintă plăți suplimentare SAPS, care se acordă suplimentar pentru culturile prevăzute în legislația în vigoare, decuplate de producție.
În raport de acest aspect de aplicare a unor dispoziții europene și interne cu privire la înregistrarea în contabilitate a unor sume, Curtea reține că există un caz temeinic justificat, un argument aparent valabil invocat de către reclamantă de natură să conducă la suspendarea executării actului administrativ.
În ceea ce privește paguba iminentă, recurenta susține că se susține că aceasta nu se prezumă, ci se dovedește, reclamanta nefăcând această dovadă, iar a nu se executa un act administrativ este o situație excepțională, care trebuie să intervină în limitele anume reglementate.
În raport de principiile la care face trimitere Recomandarea, caracterul de titlu executoriu a actului administrativ fiscal contestat, reprezintă o pagubă, ce se poate produce cu iminență, care pentru societatea reclamantă poate să conducă la perturbarea activității acesteia
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art. 312 C.pr.civ și art.14 alin. 1 și 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA ÎN NUME PROPRIU ȘI PENTRU ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ împotriva Încheierii pronunțată în ședința publică din data de 24.07.2012 în dosarul civil nr._ de către Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă . BUEȘTI ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. P. F. G. A. B. D. M.
Grefier,
A. C.
RED.H.P
TEHNORED H.P/2 ex
JUDECĂTOR FOND
A. B.
Tribunalul Ialomița
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 20-12-2013, Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 453/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
