Pretentii. Decizia nr. 1767/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1767/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 3969/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1767
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR. B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., împotriva sentinței civile nr.883/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.(2) Cod procedură civilă, apreciază recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal la data de 20.08.2012 sub nr._, reclamantul D. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., să se dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 3624/01.02.2012 și restituirea sumei de 2504 lei reprezentând taxă pentru autoturisme plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei până la momentul restituirii ei. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat în esență că a achiziționat un autoturism marca Renault Megane,înmatriculat pentru prima dată la data de 08.01.2008 în într-un stat membru al Uniunii Europene, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 2504 lei, taxă achitată în contul Trezoreriei orașului A..
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
De asemenea, a arătat reclamantul că, în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare .
Prin urmare, reclamantul a concluzionat că taxa de poluare achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 110 alin. 1 al Tratatului Comunității, OUG nr. 50/2008 fiind destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare .
De asemenea, a arătat că jurisprudența Curții europene este în sensul că, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
La fel, a precizat reclamantul că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 ,art. 16,art.148 Constituția României, art. 110 din TCE, art. 117 din OG nr.92/2003, art. 1082, art. 1084, art. 1092 și art. 992-997 Cod civil.
În susținerea acțiunii s-au depus înscrisurile de la filele 7-11 .
Prin sentința civilă nr. 883/4.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul D. A., a fost anulată decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr. 3624 din data de 01.02.2012 emisă de pârâtă, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. A. să restituie reclamantului suma de 2504 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule achitată cu chitanța . nr._/01.02.2012 cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul a achiziționat din Comunitatea Europeană un autoturism second hand ,marca Renault Megane, data primei înmatriculări fiind 08.01.2008, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012,, în cuantum de 2504 lei ,taxă achitată conf. chitanței . 7 nr._ din 01.02 2012, în contul Trezoreriei orașului A..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogata O.U.G. nr. 50/2008 si înlăturată discriminarea constatată, prevăzându-se in art. 4 al Legii nr. 9/2012:
(1) Obligația de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România;
b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art.;
(2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate in conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus insa suspendarea pana la data de 01.01.2013 aplicarea dispozițiilor art, 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule,
Ca atare, la acest moment considerentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene din Cauza C-263/10, cauza N., sunt in continuare actuale, fiind menținută discriminarea intre vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre, si vehiculele de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața națională.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul national, potrivit art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, care statueaza ca prevederile tratatelor constitutionale ale U.E. au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiasi articol prevede ca intre alte institutii, autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii Europene dinainte de aderare.Potrivit art. 11 alin 1 si 2 din Constitutia Romaniei, Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”,iar Art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei statueaza: „Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare… Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2”.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat că acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratat și a dispus admiterea acțiunii, anularea deciziei de calcul a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr. 3624/01.02.2012 emisă de AFP A. și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule în cuantum de 2504 lei încasate cu chitanța . 7 nr._ din 01.02 2012,la care se adaugă dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate.
În motivare, recurenta pârâtă arată că, sentința criticata este pronunțata dupa data de 14 noiembrie, data la care înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. astfel, consideră ca din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegala decizia de calcul al taxei pe poluare si a lărgit cadrul procesual peste cererea cu care a fost investita, fiindcă intimata a solicitat anularea deciziei prin interpretarea greșita a art.117alin.1 litera d din Codul de procedura fiscala. Instanța a apreciat greșit aspectele deduse judecații si a ignorat apărările cuprinse de întâmpinare, acțiunea este inadmisibila fiindcă nu se solicita restituirea in baza art.117 Cod procedura fiscala dupa ce contribuabilul, fara a invoca vreun viciu de consimțământ sau alta cauza ce atrage nulitatea unui act, depune cerere de calculare a taxei, se prevalează de chitanța cu care a achitat taxa la politie pentru a-si înmatricula mașina si, dupa aceste fapte, da in judecata organul fiscal ce a calculat si încasat taxa auto.
Atat acțiunea formulata de reclamant, cat si sentința criticata dezbat in favoarea reclamantului aspecte de drept european, insa instanța ar fi trebuit sa tina cont de următoarele aspecte:
a) Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât in cadrul procedurii preliminare in doua cauze cu care a fost sesizata: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectata in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 contravine dreptului comunitar;
b)daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul N. al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm in aplicarea corecta a legii, indrumand spre respectarea principiului unitar, insa, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare a C.J.U.E. in cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, in data de 10 mai 2011, s-a opinat ca pana si CJUE"a fost reticenta in ceea ce privește taxa instituita prin O.U.G. nr.50/2008,solutia pronunțata „contrastând puternic cu alte dispozitive din hotărâri preliminare de tipul ,,art.110 trebuie interpretat insensul ca se opune ca un stat membru sa..."(B. Andresan-Dezbatere pe tema aplicării preliminare a CJUE in cauza C-402/09,T.) pentru ca in cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția „daca",ceea ce conduce la analiza pe caz si nu ia admiterea acțiunilor in temeiul discriminării.
c)oricare ar fi fost dezbaterile naționale si europene privind legalitatea încasării taxei, acest fapt s-a făcut la cererea expresa a contribuabilului si in temeiul Legii nr. 9/2012, temei de drept care nu a fost analizat nici la înalta Curte de Casație si Justiție, nici la C.J.U.E, abia acum fiind pe rolul instanței europene Cauza C-565/11 Jrimie contra României
Potrivit art. 1-33 alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005: ,, Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga statul membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lasand in aceiași timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor." Taxa in cauza a fost instituita in scopul asigurării protecției mediului reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeana, prin jurisprudenta sa, a statuat in mod constant ca Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
În drept, recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp. art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază că recursul este nefondat, față de următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din Comunitatea Europeană un autoturism second hand ,marca Renault Megane, data primei înmatriculări fiind 08.01.2008, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa pentru emisii poluante instituită prin Legea nr. 9/2012,, în cuantum de 2504 lei ,taxă achitată conf. chitanței . 7 nr._ din 01.02 2012, în contul Trezoreriei orașului A..
Curtea considera că cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.
În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.
În consecință dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior.
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate.
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România.
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare.
Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Curtea are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Curtea considera ca soluția primei instante in privinta dobanzii este legala, deoarece reclamantului i s-a cauzat un prejudiciu reprezentat de lipsa de folosinta a sumei de bani reprezentand taxa de poluare, ori dobanda legala fiscala este tocmai echivalentul acestui prejudiciu.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului A., împotriva sentinței civile nr.883/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman - SCMASCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. D. B. V. V. D.
GREFIER
C. D.
Red.jud.U.D./2 ex./
Tribunalul București - Secția a IX-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond. R. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2939/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1927/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
