Anulare act administrativ. Sentința nr. 1859/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1859/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 8727/2/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1859
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.06.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: E. I.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de reclamantul V. A. V., în contradictoriu cu pârâtul M. Comunicațiilor și Societății Informaționale, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal în ședință publică se prezintă reclamantul V. A. V., prin avocat E. R., cu împuternicire avocațială la dosar, fila 18, și pârâtul M. Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin consilier juridic T. M. F., cu delegație de reprezentare la dosar, fila 22.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa relațiilor solicitate de la reclamant, respectiv înscrisuri în susținerea acțiunii.
Reclamantul V. A. V., prin avocat, arată că nu a putut obține informațiile necesare, întrucât este vorba despre o Hotărâre de Guvern, care este un document secretizat, motiv pentru care nu a avut cum să depună aceste înscrisuri la dosarul cauzei.
Interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Pârâtul M. Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin consilier juridic, arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reclamantului în susținerea acțiunii.
Reclamantul V. A. V., prin avocat, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată și precizată și să se dispună anularea Ordinului prin care s-a revocat mandatul dat reclamantului cu repunerea părților în situația anterioară pentru motivele detaliate pe larg în cerere, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea acordă cuvântul pârâtului în combaterea acțiunii.
Pârâtul M. Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, având în vedere că M. a dispus revocarea mandatului acordat reclamantului pentru ocuparea funcției de director CERT – RO, în conformitate cu dispozițiile art. 1552 din Codul civil, care permite revocarea mandatului fără o motivare în fapt. De asemenea, în contractul de mandat a existat un articol în care s-a prevăzut în mod clar că mandatul poate fi revocat oricând.
Totodată, în ceea ce privește reintegrarea, arată că nu este vorba despre raporturi de muncă stabilite între Minister și reclamant și nu sunt aplicabile prevederile Codului muncii privind reintegrarea, având în vedere că acesta a fost numit printr-un act administrativ, fără a susține un concurs.
Curtea rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 23.11.2012 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, sub nr._, contestația formulată de reclamantul V. A. V. împotriva Adresei nr. 1477/03.10.2012 emisă de M. Comunicațiilor și Societății Informaționale, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea prealabilă împotriva Ordinului nr. 633 din data de 10.08.2012, prin care a solicitat:
1. anularea Ordinului nr. 633/10.08.2012 emis de Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu consecința menținerii valabile a contractului de mandat nr. 2297/09.06.2011;
2. repunerea în funcția deținută anterior revocării contractului de mandat în baza Ordinului din data de 02.06.2011;
3. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, următoarele:
La data de 02.06.2011, prin Ordinul nr. 655 emis de către Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale a fost numit în funcția de Director General al Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică CERT – RO, ulterior încheindu-se Contractul de mandat nr. 2297/09.06.2011, pe o perioadă de cinci ani, începând cu data de 02.06.2011. Prin acest contract de mandat a fost împuternicit de către mandant, respectiv M. Comunicațiilor și Societății Informaționale, în vederea îndeplinirii tuturor actelor necesare și utile pentru conducerea activității Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică.
După aproximativ un an de la emiterea Ordinului sus menționat a fost emis Ordinul nr. 633 din data de 10.08.2012, comunicat la data de 13.08.2012, prin care pârâtul M. Comunicațiilor și Societății Informaționale a dispus, în mod nelegal și netemeinic, revocarea sa din funcția de Director General, începând cu data de 10.08.2012 și încetarea, începând cu aceeași dată, a Contractului de mandat nr. 2297/09.06.2011.
Acest ordin a fost emis fără a avea vreun temei, prevederile lui nu au fost fundamentate pe vreo evaluare sau constatare din partea unui organ al emitentului, ci doar în baza puterii discreționare a organului de la care emană.
Ordinul de revocare este vădit nelegal și netemeinic, întrucât nu îndeplinește condiția esențială a unei motivări care să permită controlul legalității actului în procedura contenciosului administrativ. Motivarea unui act administrativ ar trebui să se concretizeze în surprinderea elementelor de fapt și de drept care sunt sau ar trebui să fie apte să justifice de ce organul administrativ a emis actul și de ce a ales o anumită soluție și nu alta. Așa cum a arătat doctrina de drept administrativ „atunci când un act pentru care obligația motivării rezultă din lege nu este motivat de organul administrației de stat emitent, actul este ilegal din punctul de vedere al procedurii de elaborare și va trebui considerat nul.
În concluzie, reclamantul a solicitat revocarea Ordinului nr. 633/10.08.2012, cu consecința menținerii valabile a contractului de mandat nr. 2297/09.06.2011, precum și repunerea în funcția deținută anterior revocării contractului de mandat în baza Ordinului din 02.06.2011.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, pe toate actele normative la care s-a făcut referire în cuprinsul contestației, precum și pe celelalte norme juridice incidente în cauză.
Prin întâmpinarea formulată la data de 21.02.2013, pârâtul M. pentru Societatea Informațională (M. Comunicațiilor și Societății Informaționale) a invocat excepția de netimbrare, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 1552 Cod civil, în afară de cauzele generale de stingere a obligațiilor contractuale, mandatul se stinge și prin revocarea lui, prin renunțarea mandatarului și prin moartea, punerea sub interdicție ori insolvabilitatea sau falimentul uneia din părți. Aceste cauze particulare de încetare se explică prin faptul că mandatul se încheie intuitu personae și are la bază încrederea reciprocă dintre părți, iar dacă aceste motivații încetează, nici contractul nu mai poate fi menținut.
Mandantul poate revoca mandatul oricând, chiar dacă este un mandat cu termen și poate să-l constrângă pe mandatar a-i restitui procura (1553 Cod civil).
Prin derogare de la principiul mutuus consensus – mutuus dissensus, contractul poate înceta valabil prin manifestarea de voință a oricăreia dintre părți. Mai mult decât atât, conform dispozițiilor pct. 8.1 lit. d) ale art. VIII din contractul de mandat nr. 2297 din 09.06.2011, părțile contractante au prevăzut că prezentul contract de mandat încetează prin revocarea mandatului de către mandant.
În speță, revocarea mandatului reclamantului s-a realizat în conformitate cu clauzele privind încetarea contractului de mandat încheiat între părți, care are la bază dispozițiile legale.
Motivul de nelegalitate invocat de reclamant privitor la lipsa motivării ordinului nu poate fi reținut, deoarece nu are fundament juridic.
Mandantul M. Comunicațiilor și Societății Informaționale a uzat de dreptul conferit de art. 8.1 lit. d) din contractul de mandat și a procedat la revocarea mandatului reclamantului, fără a avea obligația de a-și motiva decizia prin revocarea mandatului încredințat.
Între reclamant și minister nu a luat naștere un raport juridic de muncă. Reclamantul a fost mandatat să asigure conducerea instituției publice aflate în coordonarea ministerului, în baza actului administrativ de numire, fără susținerea unui concurs. Conform art. 3.2 din contractul de mandat, doar remunerația încasată a fost asimilată veniturilor din salarii, nu și celelalte drepturi și obligații izvorâte din contractul de mandat.
Raporturile dintre reclamant și minister s-au născut în baza actului administrativ de numire, astfel că, aplicând principiul simetriei actelor juridice, ministrul a dispus revocarea tot printr-un act administrativ.
Nefiind vorba de un conflict de muncă, în cauză nu sunt aplicabile prevederile Codului muncii referitoare la „repunerea părților în situația anterioară”, respectiv reintegrarea reclamantului în funcția de conducere a CERT – RO.
În concluzie, pârâtul a solicitat să se constate că Ordinul nr. 633/10.08.2012 a fost emis de organul administrativ competent, în temeiul dispozițiilor legale, și să se dispună respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin încheierea din data de 04.04.2013, instanța a pus în discuția părților necesitatea precizării cererii de chemare în judecată, întrucât din modalitatea de redactare a acesteia nu rezultă cu claritate dacă se solicită și anularea adresei nr. 1477/03.10.2012 emisă de autoritatea pârâtă. De asemenea, nu rezultă dacă reclamantul solicită anularea Ordinului nr. 633/10.08.2012 sau revocarea acestuia.
Pentru termenul de judecată din data de 23.05.2013, reclamantul a formulat precizare la acțiune, în sensul că solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:
1. anularea Ordinului nr. 633 din data de 10.08.2012 emis de Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu consecința menținerii valabile a contractului de mandat nr. 2297/09.06.2011;
2. repunerea în funcția deținută anterior revocării contractului de mandat în baza Ordinului din 02.06.2011;
3. obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia pârâtul a depus documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, în temeiul art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr. 633/10.08.2012 emis de Ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale s-a dispus, începând cu data de 10.08.2012, revocarea contractului de mandat nr. 2297/09.06.2011 încheiat între M. Comunicațiilor și Societății Informaționale și reclamantul V. A. V., în calitate de Director General al Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică CERT – RO.
La emiterea Ordinului au fost avute în vedere prevederile HG nr. 494/2011 privind înființarea Centrului Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică CERT – RO, art. VIII pct. 8.1 lit. d) din Contractul de mandat nr. 2297/09.06.2011 încheiat între M. Comunicațiilor și Societății Informaționale și domnul V. A. V., precum și art. 6 alin. (6) din HG nr. 12/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. VIII din Contractul de mandat nr. 2297/09.06.2011, încetarea contractului intervine:
a) la expirarea duratei pentru care a fost încheiat;
b) prin acordul scris și expres al părților;
c) prin renunțarea mandatarului la mandat, cu notificarea prealabilă scrisă cu minimum 15 zile înainte;
d) prin revocarea mandatului de către mandant;
e) în cazul desființării sau reorganizării CERT – RO;
f) în alte situații prevăzute expres în legislație.
Se constată că unul din cazurile de încetare a contractului de mandat este reprezentat de revocarea mandatului, ordinul a cărui anulare se solicită în cauză fiind întemeiat pe dispozițiile art. VIII lit. d) din Contractul de mandat nr. 2297/09.06.2011.
Este neîntemeiată critica de nelegalitate privitoare la nemotivarea ordinului prin care s-a dispus revocarea contractului de mandat.
Astfel, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, scopul obligației de motivare fiind acela de a asigura, pe de o parte, cunoașterea mecanismului emiterii sau adoptării deciziei administrative, iar pe de altă parte, de exercitarea controlului jurisdicțional.
În cauza dedusă judecății, trimiterea făcută de emitentul ordinului la prevederile art. VIII pct. 8.1 lit. d) din Contractul de mandat nr. 2297/09.06.2011 permite atât destinatarului ordinului, cât și instanței de judecată identificarea cauzei de încetare a contractului de mandat.
Nu se impunea menționarea tuturor elementelor pertinente de fapt și de drept care au justificat emiterea ordinului, atât timp cât cauzele de încetare a contractului de mandat au fost stabilite prin acordul de voință al părților, fără ca mandantul să fie ținut să-și motiveze opțiunea de revocare a mandatului.
Este neîntemeiată susținerea reclamantului, în sensul că ordinul de revocare a contractului de mandat a fost emis fără a avea vreun temei și fără o evaluare sau constatare din partea vreunui organ abilitat al emitentului.
Temeiul ordinului a fost reprezentat de prevederile art. VIII pct. 8.1 lit. d) din contractul de mandat conform cărora simpla manifestare de voință a mandantului în sensul revocării mandatului determină încetarea contractului.
În concluzie, pentru considerentele arătate, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamant, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată și urmează să dispună respingerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul V. A. V., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCA C., L., M. și Asociații, cu sediu în București, ., .-10, 28-29, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul M. COMUNICAȚIILOR ȘI SOCIETĂȚII INFORMAȚIONALE, cu sediul în București, sector 5, Bld. Libertății nr. 14, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 06.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
E. I. R. B.
Red. E.I.
Tehnored. R.B./4 ex./03.07.2013
l. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2776/2013. Curtea de... → |
|---|
