Pretentii. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 320/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 30583/3/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.320
Ședința publică de la 25.01.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – U. D.
JUDECĂTOR - B. V.
JUDECĂTOR - V. D.
GREFIER - T. D.
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1450/05.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu intimatul – reclamant C. E. V., având ca obiect: „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și intimatul – reclamant C. E. V..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că se solicită judecarea cauzei în lipsă și că recurenta – pârâtă a depus la dosar în data de 23.01.2013 note de ședință, în 2 exemplare și intimatul – reclamant a depus înscrisuri, prin serviciul registratură.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 27.04.2011 sub nr._ reclamantul C. E.-V., în contradictoriu cu pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 517.977,43 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin hotărârea nr. 895/10.02.2011, actualizată în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data de 17.10.2008 și până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat de către reclamant că prin hotărârea nr. 895/10.02.2011 emisă de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 a fost aprobată cererea nr._ și i-au fost acordare despăgubiri pentru bunurile abandonate de autorii săi în urma părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a ținutului H.. Reclamantul a susținut că a fost de acord cu cuantumul despăgubirilor, iar în data de 17.03.2011 s-a adresat pârâtei cu cerere de efectuare a plății. S-a menționat că pârâta nu a emis vreun răspuns și că deși plata se face în termen de un an de la comunicare hotărârii comisiei, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, apreciază că sunt aplicabile și dispozițiile art. 1103 C.pr.civ.
În drept, au fost invocate disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004, ale Legii nr. 290/2003 și ale art. 1103 C.pr.civ.
Au fost atașate acțiunii, în copie, hotărârea nr. 895/10.02.2011 emisă de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006, comunicarea din data de 18.02.2011 și cerere de executare din data de 17.03.2011.
Legal citată, pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității față de dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, învederând că data limită până la care poate dispune plata primei tranșe este 22.03.2012, fără a fi pusă în întârziere.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 1450/5.04.2012, Tribunalul Bucuresti a respins excepția prematurității, a admis acțiunea, a obligat pârăta să plătească reclamantului suma de 517.977,43 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărîrea nr. 895/10.02.2011 emisă de Comisia municipiului București de aplicare a Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, sumă ce va fi actualizată la data plății si la plata către reclamant a sumei de 992 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
In motivare, prima instanta a aratat ca excepția prematurității este neîntemeiată deoarece dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003 stabilesc un termen de maximum 2 ani, pentru plată, ceea ce presupune că se poate dispune plata și înainte de împlinirea acestuia.
Reclamantul a obținut prin Hotărârea nr. 895 emisă de Comisia Municipiului București de aplicare a Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 la data de 10.02.2011, comunicată la data de 18.02.2011 compensații în cuantum total de 517.977,43 lei, pentru bunurile abandonate de autorii săi în Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul H..
Potrivit art. 18 alin. 1 și 2 din HG nr. 1120/2006 privind adoptarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947 “ (1) Solicitarea plății se face pe baza de cerere scrisă, adresată către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. (2) Cererea este însoțită de hotărârea comisiei județene sau a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, …, precum si o copie de pe actul de identitate și dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială sau la Casa de Economii și Consemnațiuni - C.E.C. - S.A.; dovada se face prin documentul stampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei băncii.”.
Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 290/2003 se face de catre A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică, “ iar potrivit alin. 5 “ Compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, …, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. ”, obligație pe care pârâta nu a îndeplinit-o, deși reclamanta a formulat cerere la care a anexat pe lângă hotărâre și extrasul de cont, astfel cum rezultă din copia cererii de la fila 8, situație necontestată de către pârâtă, ceea ce reprezintă un refuz nejustificat de a rezolva o cerere privitoare la un drept conferit de Legea nr. 290/2003, fiind îndeplinite, astfel, condițiile art. 2 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și, în consecință, și cerințele art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din aceeași lege.
Prin refuzul pârâtei de a dispune plata compensațiilor acordate reclamantului prin Hotărârea nr. 895/2011 a Comisiei municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 reclamantul a fost vătămat în drepturile sale, conferite de Legea nr. 290/2003, astfel că, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și disp. art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta ANRP să plătească reclamantului suma de 517.977,43 lei reprezentând despăgubiri stabilite prin Hotărârea nr. 895/2011, emisă de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 sumă ce a fost actualizată la data plății, dat fiind că potrivit alin. 6 al art. 18 din HG nr. 1120/2006 privind adoptarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, pârâta este obligată să o actualizeze „ în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior „.
Tribunalul a avut în vedere la stabilirea soluției și dispozițiile art. 110 alin. 3 din codul de procedură civilă potrivit cărora „Președintele mai poate încuviința, în general, înainte de împlinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligațiuni, ori de câte ori va socoti că cererile sunt îndreptățite pentru a preîntâmpina reclamantului o pagubă însemnată pe care acesta ar încerca-o dacă ar aștepta împlinirea termenului.”, căci este de notorietate că pârâta nu efectuează plățile în ordinea emiterii hotărârilor, iar reclamantul a fost nevoit să aștepte 7 ani( cererea de despăgubire poartă numărul 7650/2897 din data de 27.04.2004) pentru a obține un titlu de despăgubire, astfel că nu este necesar să mai aștepte, din nou, pentru punerea acestuia în executare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, aratand ca aceasta este netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
În fapt, în data de 10.02.2011 Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia pentru aplicarea legii 290/2003 a emis pe numele reclamantului C. E. V. Hotărârea nr. $95.
Prin Hotărârea nr. 895/2011 s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 517.977,43 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii C. loan și E., abandonate și sechestrate în localitatea Dumbrăvița - jud. Bălți, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Urmând procedura legală stabilită de prevederile art. 18 alin (1) și (2) din H.G. nr. 1120/2006, reclamantul a depus pe data de 22.03.2011, o cerere de plată, înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. 1893/2011.
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată:
1. Conform art.10 alin.(2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (…); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (….)”.
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a)integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c)eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei”.
Astfel, având în vedere că Hotărârea nr. 895/2011 a fost comunicată Serviciului pentru Aplicarea Legii 290/2003. prin cererea de plată. In data de 22.03.2011, data limită până la care A.N.R.P. - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 putea dispune plata transei I din despăgubirile stabilite, fără a fi pusă în întârziere, este 22.03.2012. Iar în ceea ce privește transa a II-a plata poate fi dispusă, fără ca A.N.R.P. să fie pusă în întârziere, până la data de 22.03,2013.
În aceste condiții, consideră că cererea de chemare în judecată a fost prematur formulată, termenul de 2 ani, stabilit de legiuitor pentru plata tranșei a II-a nefiind îndeplinit pentru a considera că nu și-a îndeplinit obligația.
In subsidiar, recurenta solicita micșorarea cheltuielilor de judecată, în baza art. 274 alin 3 Cod proc civ., potrivit căruia .Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Astfel,, pentru soluționarea prezentului litigiu, a fost necesar doar un termen de judecată.
Acordarea unor cheltuieli de judecată de 992 lei este neîntemeiată și față de obiectul cauzei. Aceste aspecte nu vizează o împotrivire din partea sa la acțiune, ci doar faptul că nu există un buget pentru plata cheltuielilor de judecată
Nu în ultimul rând, în sentința recurată, nu sunt indicate probele în baza cărora au fost acordate cheltuielile de judecată.
Prin urmare, apreciaza că, față de obiectul pricinii, cheltuielile de judecată sunt nejustificat de mari, motiv pentru care solicită reducerea lor corespunzătoare.
Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca în data de 10.02.2011 Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia pentru aplicarea legii 290/2003 a emis pe numele reclamantului C. E. V. Hotărârea nr. 895 prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubire suma de 517.977,43 lei compensații bănești pentru bunurile deținute de autorii C. loan și E., abandonate și sechestrate în localitatea Dumbrăvița - jud. Bălți, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947.
Urmând procedura legală stabilită de prevederile art. 18 alin (1) și (2) din H.G. nr. 1120/2006, reclamantul a depus pe data de 22.03.2011, o cerere de plată, înregistrată la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. 1893/2011.
Conform art.10 alin.(2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare, „Despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului București, după caz, (…); plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești (….)”.
Acest text de lege se coroborează cu prevederile art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, "compensațiile bănești stabilite prin hotărârea comisiei județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei”.
Curtea observa ca in baza art. 110 alin. 3 din Codul de procedură civilă, instanta poate incuviinta o cerere pentru executarea la termen a unei obligatii daca cererea este necesara pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata daca ar astepta implinirea termenului.
Acest text se aplica in speta, tinand seama de data formularii cererii nr. 7650/2898/27.04.2004 pentru obtinerea despagubirilor, depusa la Instituția Prefectului Municipiului București - Comisia pentru aplicarea legii 290/2003 si faptul ca pana in prezent, nici dupa 9 ani, reclamantul nu a obtinut despagubirile. De aceea, Curtea apreciaza ca daca reclamantul ar astepta implinirea termenului de 2 ani prevazut de art.10 alin.(2) din Legea 290/2003, cu modificările și completările ulterioare si art. 18 alin. (5) din H.G. 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, si de abia apoi ar introduce prezenta cerere, ceea ce ar presupune trecerea unui termen pana ar obtine titlul executoriu, i s-ar cauza o paguba insemnata.
De aceea, in mod legal, prima instanta a respins excepția prematurității. Desigur ca, in aceste conditii, desi actiunea se putea intenta inainte de implinirea termenului de 2 ani mentionat, totusi executarea hotararii judecatoresti de plata a despagubirilor se va executa dupa implinirea termenului de 2 ani.
Refuzul pârâtei de a-si indeplini obligatia de plata a compensațiilor acordate reclamantului prin Hotărârea nr. 895/2011 a Comisiei municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a Legii nr. 290/2003 și a Legii nr. 393/2006 l-a vătămat pe reclamant în drepturile sale.
Din aceste motive, in baza art. 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.1450/05.04.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu intimatul – reclamant C. E. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.01.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
U. D. B. V. V. D.
GREFIER
T. D.
Tribunalul București
Secția a IX-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond D. S.
Red./tehnored. jud. B.V./2 ex./4.02.2013
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2165/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1859/2013. Curtea de... → |
|---|
