Alte cereri. Decizia nr. 5240/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5240/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1166/122/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5240
Ședința Publică din data de 20.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant D. M. împotriva sentinței civile nr.587/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. V. PRIN DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant D. M., prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea califică prezentul apel formulat de apelantul reclamant ca fiind recurs având în vedere că sentința civilă nr.587/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ se atacă cu recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Având cuvântul, recurentul reclamant D. M., prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Astfel, învederează că instanța de fond nu și-a îndeplinit atribuțiile privind respectarea art. 110 TFUE și s-a raportat la prevederile O.U.G nr. 9/2012 în condițiile în care taxa a fost aplicată în 2010, aplicabile fiind dispozițiile O.U.G nr. 50/2008. De asemenea, nu s-a ținut cont de jurisprudența CJUE. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Curtea, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă republ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 587/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. V. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G. și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.05.2013 pe rolul acestei instanțe sub nr._ a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. V. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G., prin care a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare prin chitanța cu . nr._ din 01.06.2010 în cuantum de 2048 lei, taxă achitată cu ocazia înmatriculării autovehiculului marca Opel Astra, fabricat în anul 2001, nr. de identificare WOLOTGF071B013357, nr. de omologareADPL151W11CA8E4/2001, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data achitării taxei și până la data restituirii efective.
În fapt, se arată că la data de 18.05.2010 reclamantul a achiziționat din Italia autovehiculul, marca Opel Astra, iar pentru înmatricularea acestuia la data de 01.06.2010 a achitat suma de 2048 lei cu titlu de taxă de poluare.
Ulterior, reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice B. V. întrucât a apreciat taxa discriminatorie în raport de prevederile europene, și a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 2048 lei, însă pârâta a refuzat restituirea sumei achitate reprezentând taxă de poluare.
Se susține că stabilirea și perceperea taxei s-a realizat în mod nelegal prin aplicarea unor dispoziții legale, respectiv OUG nr.50/2008, contrare art.110 TFUE (ex.art.90 TCE) care interzice statelor membre aplicarea directă sau indirectă asupra produselor altor state membre a unor impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.În concret, se afirmă că taxa în discuție descurajează cumpărarea autoturismelor de ocazie de pe piața unui alt stat membru și importul lor în România, deoarece aceste autovehicule sunt supuse taxei de poluare/de timbru de mediu, cu ocazia înmatriculării în România, pe când autovehiculele de ocazie aflate deja în România nu sunt supuse unei asemenea taxe cu ocazia reînmatriculării pe numele unui nou proprietar atunci când se produce vânzarea-cumpărarea lor în cadrul pieței interne.
Se face trimitere la răspunsurile date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la întrebările preliminare formulate de instanțele din România, prin hotărârile din cauzele C-402/2009 (T.) și C-263/2010 ( N.) în legătură cu interpretarea dată art.110 TFUE, conform cărora, acest articol, se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
De asemenea, se arată că aplicarea dispozițiilor europene prevăzute în Tratate primează față de dispozițiile interne constatate neconforme acestora și, prin urmare dreptul de restituire al taxei este dovedit, atâta vreme cât dispoziția legală internă nu mai are cum subzista unei asemenea constatări.
În drept, s-au invocat prevederile art. 148 din Constituția României, art. 90 din Tratatul CE și Legea 554/2004.
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. V. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate ca neîntemeiată arătând că taxa încasată este reglementată de un act normativ în vigoare la data la care aceasta a fost pretinsă și încasată de la reclamant astfel încât nu are cum să fie apreciată ca nefondată.
De asemenea, se atrage atenția asupra atitudinii echivoce a reclamantului care voluntar prin cererea sa a declanșat procedura de stabilire a taxei și apoi încasarea pe baza plății liber consimțite de către acesta.
S-a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu prin care Administrația Finanțelor Publice a cerut obligarea acestora la restituirea taxei de 2048 lei reprezentând taxa de poluare și dobânzile aferente, având în vedere că taxa reprezintă venit în bugetul acestora conf.art.1 din OUG nr.50/2008.
La dosar s-au anexat, în copie, următoarele înscrisuri: decizie de calcul al taxei, chitanță, acte proveniență vehicul, contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, carte identitate a vehiculului, fișă de înmatriculare, referat de calcul al taxei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat neîntemeiată cererea formulată de reclamant pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
La data de 19.02.2013 s-a adoptat OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Prin art. 1 din acest act normativ se instituie timbrul de mediu, iar art.3 arată că taxa se aplică tuturor autovehiculelor din categoriile M1, M2,M3 și N1,N2,N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTRZ.
Art.4 din actul normativ invocat arată că obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
b) la reintroducerea în parcul național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii din parcul național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art.7 din ordonanță
c) cu ocazia transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau data pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Cu alte cuvinte, din conținutul reglementării citate rezultă că de la plata acestei taxe ce, în principiu este datorată de toți posibilii deținători sau achizitori de astfel de bunuri și, deci din această perspectivă, normă total neutră în raport cu obligațiile privind concurența rezultate din art.110 TFUE, conține o . exceptări de la plată de la momentul instituirii ei pentru toți cei care au achitat o taxă ce poate fi apreciată echivalentul său.
O astfel de rezolvare a neconcordanței normelor interne cu dreptul uniunii privind libera concurență între bunurile provenite din statele membre, ține cont în mod fericit și de alte constrângeri, cel puțin, tot atât de importante ca și concurența respectiv principiile de acțiune în apărarea condițiilor de mediu.
Astfel, art.191 în alin.1 din TFUE stabilește că politica uniunii contribuie la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, ocrotirea sănătății persoanelor; utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale: promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.
În alin.2 se arată că această politică se bazează, în raport de diversitatea situațiilor, pe principiile precauției și activității preventive, pe principiul remedieri, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul ”poluatorul plătește”.
Se observă clar din textul art.4 al OUG 9/2013 că legiuitorul român, prin instituirea excepțiilor a găsit o rezolvare, în privința taxelor cu aceeași destinație, deja plătite în baza unor reglementări constatate neconforme cu dreptul Uniunii pe liberă concurență, care dă valență tocmai celor două principii fundamentale de protecția mediului,cel al precauției, prevenției și remedierii la sursă.
Aceste principii, într-o acțiune judiciară de restituire a taxelor deja plătite, constatate anterior modificării normei intern de drept neconforme, nu au cum să fie ignorate de instanță, atâta timp cât ele sunt prevăzute cu titlu prevalent în față de orice alte rațiuni.
Mai mult, constatarea neconformității unor norme de drept intern cu dreptul Uniunii, nu fac din acestea dispoziții nule, fără existență validă pentru a se avea în vedere un posibil efect retroactiv al normei civile, interzisă de altfel, de Constituție, un asemenea efect, în temeiul art.264 TFUE, hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene având-o numai asupra actelor organismelor Uniunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul D. M., criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență următoarele: prima instanța a dispus respingerea cererii sale de chemare in judecata, raportandu-se la prevederile conținute in O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, in condițiile in care taxa de poluare a fost achitata in anul 2010.
Prin O. U. G. nr. 50/2008 taxa auto a fost perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state europene si reinmatriculate in România dupa aducerea lor in tara, fiind calculata dupa datele tehnice ale fiecarei mașini in parte, iar in luna ianuarie 2012 a intrat in vigoare o noua taxa auto, O.U.G. nr. 50/2008 fiind înlocuita cu Legea nr. 9/2012, cea din urma având ca scop conformizarea taxei de poluare cu dispozițiile art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE).
Conform dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene (art. 110 TFUE) niciun stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale interne, astfel ca taxa perceputa de autoritățile romane este una discriminatorie, fiind interzisa de reglementările comunitare amintite anterior.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis in cauza C-402/09 (I. T. împotriva statului roman) ca art. 110 TFUE " interzice fiecărui stat membru sa aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât celor care se aplica produselor naționale similare", o decizie similara fiind pronunțata si in cauza C-263/10 ( I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Gorj).
In luna februarie 2014, CJUE a decis ca guvernul a menținut in vigoare o reglementare naționala pe care Curtea o declarase deja incompatibila cu art. 110 in Hotărârea T..
Astfel, decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene a fost pronunțata in cauzele conexate C-97/13 (S. G. C. impotriva statului roman) si C-214/13 (G. C. împotriva statului roman), având ca obiect cereri de decizie preliminară formulate de Tribunalul Sibiu si Curtea de Apel București.
Decizia CJUE este obligatorie si se aplica tuturor litigiilor aflate pe fond, si stabilește ca :" articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea naționala in discuție in litigiile principale, prin care un stat membru aplica autovehiculelor o taxa de poluare care este astfel stabilita incat descurajează punerea in circulație, in acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala".
In drept, recursul a fost întemeiat pe art. 466- 482 C.pr.civ.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și prin prisma prevederilor art. 488 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
La data de 18.05.2010 recurentul reclamant a achiziționat din Italia autovehiculul, marca Opel Astra, iar pentru înmatricularea acestuia la data de 01.06.2010 a achitat suma de 2048 lei cu titlu de taxă de poluare.
Ulterior, acesta s-a adresat Administrației Finanțelor Publice B. V. întrucât a apreciat taxa discriminatorie în raport de prevederile europene, și a solicitat restituirea sumei achitate cu titlu de taxă de poluare în cuantum de 2048 lei, însă pârâta a refuzat restituirea sumei achitate reprezentând taxă de poluare.
Potrivit art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedura fiscala, se restituie, la cerere, debitorului sumele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale.
Acest text de lege permite, așadar, restituirea directa a sumelor platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale, in baza unei cereri de restituire, fara a conditiona restituirea de anularea actului in baza caruia sa facut incasarea sumei.
Prin notiunea de prevederi legale trebuie intelese atat prevederile interne, cat si cele care izvorasc din tratatele ratificate de Romania, care prin ratificare sunt incorporate in dreptul intern.
Potrivit art.11 alin.(1) și (2) din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal și Ordonanța de urgenta a Guvernului 50/2008, contravine art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României, Bulgariei la Uniunea Europeana statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatului, dinainte de aderare.
Art. 90 par. l din Tratatul de Instituire a Comunității Europene prevede: "Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare". Potrivit aceluiași articol aliniat 1 deci se interzice discriminarea intre produsele importate si cele aparținând pieței interne si care sunt de aceeași natura, iar aliniatul 2 interzice regimurile de protecție împotriva produselor concurente.
Potrivit art.23 din același Tratat, comunitatea are la baza uniunea vamala, care instituie libera circulație a mărfurilor si care implica interzicerea taxelor vamale, dar si a altor taxe in comerțul dintre statele membre.
Prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate fata de produsele interne, iar din analiza aplicării taxei rezultă că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu mai este percepută.
La aceeași concluzie a ajuns si Curtea de Justiție a Comunității Europene in cauza C-402/09 T. împotriva Statului roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, A.F.P. Sibiu, Administrația fondului pentru mediu si Ministerul Mediului, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), care in data de 7.04.2011 a declarat ca taxa de poluare conform O.U.G.50/2008 este discriminatorie.
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate, a art. 496 C. proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea în parte.
Va obliga pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. V. să plătească reclamantului suma de 2048 lei reprezentând taxă de poluare.
Va respinge cererea privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiată, întrucât recurentul nu a făcut dovada faptului că s-a adresat cu cerere expresă organului fiscal în acest sens, iar potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Va fi admisă cererea de chemare în garanție. Va obliga pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2048 lei reprezentând taxă de poluare, pentru următoarele motive: O.U.G. 50/2008 stabilește, că taxa de poluare se face venit la Fondul pentru mediu. Acest fond este gestionat de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru mediu; - Taxa este condiție obligatorie pentru înmatricularea autovehiculelor în România. Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu."
În baza art. 453 Cod pr. civ. va obliga pe pârâtă la plata sumei de 59,45 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant D. M. împotriva sentinței civile nr.587/10.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. V. PRIN DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în tot sentința civilă recurată în sensul că admite acțiunea în parte.
Obligă pe pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. V. să plătească reclamantului suma de 2048 lei reprezentând taxă de poluare.
Respinge cererea privind plata dobânzilor legale ca neîntemeiată. Admite cererea de chemare în garanție.
Obligă pe chemata în garanție să plătească pârâtei suma de 2048 lei reprezentând taxă de poluare.
Obligă pe pârâtă la plata sumei de 59,45 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. jud. V.D./2 ex./05.09.2014
Tehnodact. B.C.
Tr. G. – I.C. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5843/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Încheierea nr. 4/2014.... → |
|---|
