Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 7409/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7409/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 8410/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 7409
Ședința publică din data de 13.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr. 3228/30.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ având ca obiect „refuz soluționare cerere”, în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă personal recurentul-reclamant B. C. (C.I. . nr._), fiind lipsă intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: recursul se află la primul termen de judecată, obligația stabilită în sarcina recurentului-reclamant, prin rezoluția de primire a cererii, de achitare taxă timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,3 lei a fost complinită la 01.10.2014, intimata-pârâtă a depus întâmpinare la dosar la data de 07.10.2014.
Se comunică recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-pârâtă CASMB.
Nefiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul-reclamant, față de motivele invocate de intimata-pârâtă CASMB, respectiv, lipsa contestației adresată autorității, solicită a se avea în vedere că instanța de fond a analizat cu prioritate chestiuni privind procedura, fără a face referire la fondul cauzei ori la cererea de conexare dosar. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.3228/30.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția de C. Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, ca inadmisibilă.
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că, prin sentința civilă nr.1132/24.01.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale în ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la emiterea unei decizii de impunere și la plata de daune interese; aceste capete de cerere au fost disjunse, iar competența a fost declinată în favoarea Tribunalului București, secția a II-a.
A mai reținut Tribunalul că, prin acțiunea inițială, reclamantul solicitase obligarea Casei de A. de Sănătate a Municipiului București la emiterea unei decizii de impunere, privind obligațiile de plată, conform prevederilor legale. Acest capăt de cerere era al doilea, după cel privind anularea somației de plată având ca anexă decizia de impunere privind obligațiile de plată.
De asemenea, Tribunalul a reținut că pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut că potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, prima instanță analizează din oficiu cu prioritate excepția inadmisibilității pentru lipsa unei cereri adresate anterior organului fiscal.
Din coroborarea prevederilor art. 8 alin. 1 și ale art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai atunci când se contestă / s-a contestat anterior un act administrativ, tipic sau asimilat.
Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este asimilat unui act administrativ potrivit art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, însă în prezenta cauză se observă că reclamantul nu a adresat nicio cerere de emitere a deciziei de impunere (existând de altfel, o asemenea decizie emisă).
Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin refuz nejustificat de soluționare a unei cereri se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar excesul de putere, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 este definit ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor;”, astfel că, în condițiile în care reclamantul nu s-a adresat în prealabil instituției pârâte, demersul său judiciar având ca temei pretinsul refuz nejustificat de soluționare a cererii, apare ca inadmisibil, fiind de esența acțiunii în contencios administrativ premisa adresării unei cereri autorității.
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
D. fiind că reclamantul s-a adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat în prealabil emiterea actului administrativ, tribunalul respinge ca inadmisibilă acțiunea în totalitate.
Mai reține Curtea că, potrivit practicalei hotărârii recurate, la termenul din data de 30.04.2014 Tribunalul a respins cererea de conexare formulată de reclamant ca neîntemeiată, constatând că obiectul dosarului nr._ îl constituie refuz soluționare cerere, iar obiectul dosarului nr._/3/2013 îl constituie pretenții decurgând din modul de impunere, privind pârâți diferiți, iar pentru invocarea excepției de conexitate este necesar să existe mai multe cereri între aceleași părți și având același obiect în fața aceleiași instanțe sau instanțe diferite, dar deopotrivă competente potrivit art. 164 C.pr.civ.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 23.05.2014, a declarat recurs, reclamantul B. C., înregistrat în prealabil la data de 14.05.2014 și completat la 04.06.2014.
În motivare, a arătat recurentul că intervine decongestionarea instanțelor prin conexarea a două dosare având același obiect, contribuția de asigurări sociale de sănătate. A mai arătat recurentul că ambii pârâți au fost absenți permanenți, perioadele de contribuție solicitate fiind diferite, dar perioada din prezentul dosar o include pe cea din al doilea dosar.
D. fiind acest motiv și vechimea dosarului de peste trei ani, apreciază recurentul că este preferabil de a fi conexat acest dosar la celălalt.
Dacă aceste dosare nu sunt judecate împreună nu se va putea vedea că solicitările celor doi pârâți se suprapun și deci se solicită de doua ori plata contribuției pe o anumită perioadă.
Interzicerea conexării va împiedica să se constate faptul că pârâtul din dosarul nr._/3/2013 – ANAF Sector 1 din - a luat în fapt locul prezentului pârât.
Mai susține recurentul că, pe de altă parte, celalalt dosar - nr._/3/2013 - îl poate înlocui pe acesta, dacă pârâtului CASMB i s-a retras dreptul de a urmări contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Numai prin conexare, o instanță judiciară poate lămuri această evoluție.
Prin înscrisul său, ANAF recunoaște că pretențiile sale se bazează pe date comunicate de CASMB, o recunoaștere (indirectă) că i-a preluat sarcinile acesteia, de la un moment dat fără a preciza acest moment și in ce condiții.
Prin cererea intitulată completare recurs, înregistrată la data de 04.06.2014, reclamantul a reluat critica privind cererea de conexare, apreciind că sunt întrunite cerințele art.164 C.pr.civ. Susține recurentul că este evident că între cei doi pârâți există o legătura strânsă și clară, dată și de faptul că atât CASMB, cât și succesoarea acesteia ANAF folosesc același procedeu de încălcare a legii.
În ce privește respingerea cererii ca inadmisibilă, arată recurentul că în mod greșit a fost respinsă cererea formulată, deoarece la filele 13, 14 si 15 din dosar se află contestația adresată CASMB, iar în același dosar în filele 20, 21 și 22 se află refuzul CASMB de a soluționa corect cazul.
În plus, i s-a cerut plata taxei pentru daunele solicitate.
Susține recurentul că, așa cum a arătat mai sus și pe baza documentelor existente în dosar, a respectat atât prevederile invocate ale Legii nr.554/2005, cât și cele ale Codului fiscal.
Se împiedică judecarea corectă a problemei de fond, care este ilegalitatea că decizia de impunere a fost transmisă simultan cu somația de executare silită, iar la decizia de impunere să se adauge o . penalități din cauza emiterii deciziei și transmiterii sale întârziate cu câțiva ani.
În ce privește dosarul nr._/3/2013, arată recurentul că acel complet învestit se pregătește de pronunțare, fără a aștepta judecarea recursului, deși a fost înștiințat de situație la termenul din 29.05.2014, fără a fi convins să acorde un alt termen, care să țină seama de judecarea recursului în dosarul nr._ .
În drept, nu au fost invocate expres alte dispoziții legale.
Aferent cererii de recurs s-a achitat o taxă de timbru în cuantum de 2 lei și s-a atașat timbru judiciar de 0,3 lei potrivit art. 11 rap. la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 3 din OG nr. 32/1995.
Legal citată, intimata – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, înregistrată la 07.10.2014, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare, a arătat intimata – pârâtă că recurentul - reclamant a primit decizia de impunere și somația de plată prin care i se aduce la cunoștință că figurează în evidențele CASMB cu suma de plată în cuantum de 3.917,00 lei reprezentând sume datorate la Fondul Unic de A. Sociale de Sănătate.
Recurentul - reclamant a solicitat instanței de fond să oblige Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, pe de o parte, să emită o decizie de impunere privind obligațiile de plată, pe baza căreia să-și achite contribuțiile la FNUASS, iar pe de altă parte, anularea Deciziei de impunere și a somației de plată aferentă contribuției la FNUASS pentru perioada 2005-2009.
Instanța de fond în mod corect a reținut ca inadmisibilă acțiunea recurentului în totalitate, motivat de faptul că demersul acestuia are ca temei refuzul nejustificat de soluționare a cererii.
Recurentul face confuzie între contestația somației și obligația de a face, obiect al prezentului dosar.
Recurentul prin adresa nr._/20.12.2010 a contestat la CASMB Somația de plată, adresă soluționată, potrivit răspunsului înregistrat sub nr._/16.03.2011.
Astfel, nu poate fi considerat refuz de soluționare a cererii din partea CASMB, cât timp aceasta a formulat răspuns către recurent prin care i se aduce la cunoștință că nu poate fi scutit de la plata contribuției la asigurările sociale de sănătate pentru veniturile obținute din activități independente, numai pentru că nu cunoaște legea aplicabilă obligației.
Prin urmare, recurentul are obligația legală (obligație izvorâtă din lege) de a plăti contribuțiile la sistemul public de asigurări sociale de sănătate.
Instanța de recurs nu poate reține că recurentul, aflat în una din situațiile prevăzute de art. 257 din Legea 95/2006, nu datorează contribuțiile legale la fondul de asigurări sociale de sănătate, această obligație fiind impusă de lege.
Având în vedere cele menționate mai sus, s-a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În drept, s-a invocat art. 205 C.; a fost solicitată judecata în lipsă.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ.(1865) rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865), reține următoarele:
Recursul este fondat.
În acest sens, Curtea reține că art. 312 alin. 3 C.pr.civ.(1865) prevede că „Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct., 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară”. Totodată, disp. art. 3041 C.pr.civ.(1865) prevăd că „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
În cauză, prin sentința civilă recurată, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă sub motiv că demersul judiciar al părții reclamante vizează un pretins refuz nejustificat al părții pârâte de soluționare a unei cereri, iar dl. B. s-ar fi adresat direct instanței judecătorești, fără a fi solicitat în prealabil emiterea actului administrativ; a mai reținut prima instanța că este învestită cu o cerere privind obligarea CASMB la emiterea unei decizii de impunere privind obligațiile de plată conform prevederilor legale.
Hotărârea tribunalului este lipsită de temei, căci, din analiza înscrisurilor existente în dosarul atașat nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a VIII-a Civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, în care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, se observă la filele 12 – 14 existența unei cereri intitulate «Contestație» formulată de dl. B. C. și adresată CNAS – Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, unde s-a înregistrat sub nr. (CASMB)_/20.12.2010, prin care, între altele, reclamantul solicita «Având în vedere nenumăratele încălcări ale prevederilor legale susmenționate și conținutul art. 47 și art. 90 ale Codului de pr. Fiscală solicit desființarea Deciziei de impunere din 14 oct 2010 comunicată ilegal, tardiv și indirect ca o anexă la somația de executare silită și emiterea unei decizii de impunere legale» (fila 14 dosar).
În aceste condiții, analiza în drept făcută de tribunal nu are o reflectare în situația factuală proprie litigiului, întrucât exista o solicitare adresată în prealabil autorității publice pârâte în sensul obiectului cererii de chemare în judecată, infirmându-se concluzia primei instanțe cum că reclamantul s-ar fi adresat direct judecătorului, fără să fi solicitat în prealabil emiterea actului administrativ.
Față de cele arătate în precedent, date fiind disp. art.20 din Legea nr. 554/2004 rap. la 312 alin. 3 C.pr.civ.(1865), Curtea va admite recursul, dispunând casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal în cond. art. 312 alin. 5 C.pr.civ.(1865), text potrivit căruia „(…) în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată(…)”. Cum în cauză, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, Tribunalul București nu a soluționat fondul procesului, ci în cond. art. 137 C.pr.civ.(1865) s-a pronunțat asupra unei excepții procesuale, casarea sentinței civile recurate atrage trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată, nerevenind instanței de recurs să analizeze față de disp. art.20 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin. 3 și 5 C.pr.civ.(1865) fondul acțiunii formulate de reclamantul B. C..
În ce privește motivul de recurs privind greșita respingere de către prima instanță a cererii de conexare a dosarului nr._ la dosarul nr._/3/2013, Curtea reține că potrivit art.164 alin. 1 C.pr.civ.(1865) „Părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură.”. Or, se constată din analiza sistemului informatic Ecris, faptul că dosarul nr._/3/2013 a fost soluționat de Tribunalul București la data de 29.05.2014, astfel că nu sunt întrunite la data soluționării recursului condițiile textului menționat spre a se dispune conexarea, motivul de recurs în discuție neputând fi primit ca întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul - reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr. 3228/30.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata – pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Casează sentința civilă recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. B.C. /2 ex./nov.2014
Judecător fond: P. G. / Tribunalul București - SCAF
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1628/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 5843/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
