Anulare act administrativ. Decizia nr. 6084/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6084/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 8268/3/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6084
Ședința publică de la 08.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C.
JUDECĂTOR - D. D. M.
JUDECĂTOR - J. A.
GREFIER - A. P.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât P. S. 6 BUCURESTI-C. POTERAS, împotriva sentinței civile nr. 2810/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. A. și S. G. și intimata-pârâtă P. S. 6 BUCURESTI, având ca obiect „anulare act administrativ - declinat”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți prin consilier juridic C. L. care depune delegație la dosar și intimații-reclamanți prin avocat care depune delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 22.07.2014 intimații-reclamanți au depus întâmpinare în două exemplare, după care,
Recurentul-pârât P. S. 6 prin consilier juridic face precizarea că Primăria S. 6 nu are calitatea de recurent, întrucât prin sentința civilă recurată s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a acesteia.
Curtea, verificând dosarul de fond și având în vedere susținerile recurentului-pârât P. S. 6, dispune rectificarea citativului în sensul că acesta este unicul recurent-pârât, Primăria S. 6 neavând această calitate, dată fiind soluția pronunțată pe fond de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință, aspect sub care sentința de fond nu a fost recurată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât P. sectorului 6 prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea pârâtelor la restituirea sumei totale de 4680 lei, precum și a cheltuielilor de judecată. Totodată, apreciază că instanța de fond nu s-a raportat în motivarea hotărârii la prevederile legale aplicabile în domeniul autorizării în construcții și de altfel, cum rezultă și din motivare, instanța a creat o soluție juridică, deși consideră că nu avea competența să o facă. Actul normativ pe care instanța de fond îl invocă în motivare, respectiv ordonanța 2465/2010 nu reglementează procedura referitoare la restituirea taxelor către persoanele juridice și reglementează restituirea taxelor către persoanele juridice care primesc finanțare de la stat. Prin urmare consideră că acest act normativ nu se aplică în speța dedusă judecății. În ce privește cererea pe fond a reclamantei privind restituirea taxei de timbru, o consideră neîntemeiată, pentru motivele dezvoltate în scris, iar în ce privește obligarea instituției pe care o reprezintă la cheltuieli de judecată, o consideră că cererea nu este întemeiată având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada culpei procesuale Primarului S. 6.
Intimații-reclamanți prin avocat solicită respingerea recursului formulat și menținerea soluției pronunțate de prima instanță privind restituirea taxei pentru eliberarea autorizației de construire. Totodată, arată că situația de fapt care a determinat apariția acestui litigiu a fost faptul că intimații reclamanți au depus un dosar pentru eliberarea unei autorizații de demolare și ulterior a unei autorizații de construcții pentru un imobil în sectorul 6.
Pentru considerentele expuse și pentru cele dezvoltate în scris, solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CERERILE
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei sectorului 6 la data de 14.11.2011 reclamanții S. A. și S. G. au chemat in judecata pe pârâta P. S. 6 BUCURESTI pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea adreselor nr._/02.06.2011 si nr._/07.07.2011 si obligarea paratei la restituirea sumei de 4680 lei, taxa pentru obtinerea autorizatiilor de desfiintare si construire pentru imobilul din Bucuresti, ..55, sector 6.
In motivarea cererii reclamantii au aratat ca, sunt proprietarii imobilului mentionat, ca au solicitat si obtinut un certificat de urbanism in care s-a retinut necesitatea intocmirii unei documentatii PUD, realizata si aprobata prin HCL nr.103/01.03.2007. Pe baza acestuia au intocmit toata documentatia pentru desfiintarea constructiei vechi si construirea celei noi, platind si taxele corespunzatoare.
Ulterior la adresele din ..49 si 57 au fost edificate constructii cu incalcarea reglementarilor urbanistice si fara autorizatie.Desi au depus o . sesizari la primarie, li s-a comunicat ca proprietarii au fost sanctionati, insa respectivele constructii au fost finalizate. In aceste conditii, obtinerea autorizatiei si edificarea constructiei in varianta in care a fost intocmit proiectul initial, nu a mai putut fi realizata, intrucat constructia ar fi fost umbrita pe toate laturile, avand un deficit de iluminare si un disconfort datorita plasarii constructiei vecine la o distanta foarte mica si cu ferestre inspre proprietatea acestora. Intrucat din aceasta cauza au fost obligati sa renunte la edificarea constructiei, au solicitat si retragerea documentatiei. Li s-a restituit doar documentatia pentru autorizatia de construire intrucat cea pentru autorizatia de demolare nu a fost gasita, insa chitantele originale au fost retinute.Prin cererea nr._/09.05.2011 au solicitat restituirea taxelor si s-au inscris si in audienta, cererea fiind apreciata ca intemeiata.Printr-o noua cerere nr._/11.05.2011 au reiterat cererea initiala, insa prin adresa nr._/02.06.2011 cererea le-a fost respinsa.La data de 23.06.2011 au facut o noua cerere la care au primit un raspuns negativ prin adresa nr._/07.07.2011.Intrucat atitudinea functionarilor paratei constiuie un abuz solicita restituirea taxelor in cauza, intrucat art.46 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 nu sunt aplicabile in cauza intrucat fac referire la situatia in care documentatia tehnica este incompleta sau necesita clarificari, fiind restituita in vederea completarii, caz in care taxa nu se restituie.
Acestia nu sunt in aceeasi situatie intrucat documentatia nu le-a fost restituita pentru ca nu era completa ci acestia au inteles sa o retraga intrucat, datorita motivelor obiective indicate au renuntat la edificarea constructiei. Ca urmare, retinerea taxei este lipsita de fundament.
In drept: Legea nr.554/2004.
Parata P. sectorului 6 a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a acesteia, iar pe fond a aratat ca, adresele atacate nu constituie acte administrative, astfel ca petitul trebuie respins ca neintemeiat.A mentionat ca potrivit al.2 art.46 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 taxa nu se restituie intrucat reclamantii nu au inteles sa completeze documentatia motiv pentru care autorizatia nu a putut fi eliberata. La data de 03.02.2011, dupa 2 ani si jumatate de la data invitatiei transmise pentru completarea documentatiei reclamanta a solicitat restituirea documentatiei, insa aceasta nu obliga institutia la restituirea taxei de autorizare.
In drept: art.115-118 C.p.civ., legea nr.554/2004.
La data de 12.12.2011 reclamantii au precizat actiunea solicitand citarea in cauza in calitate de parata si a Primarului sectorului 6.
La data de 23.01.2006 P. sectorului 6 a depus intampinare prin care a reiterat apararile formulate de parata P. sector 6.
Prin sentinta civila nr.550/23.01.2012 a fost declinata competenta solutionarii cauzei in favoarea TB-Sectia a IX a C..
Cauza a fost inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.03.2012 sub nr._ .
A fost depus dosarul admnistrativ de catre parati.
A fost incuviintata proba cu acte pentru ambele parti.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.2810/21.05.2013, tribunalul a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei S. 6 cu sediul în București sector 6, Calea Plevnei nr. 147-149 si a respins in consecinta actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta parata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta, a admis in parte actiunea precizata formulata de reclamanții S. A. și S. G. în contradictoriu cu pârâtul P. S. 6 BUCURESTI, a obligat paratul sa restituie suma de 4681,8 lei, aferenta obtinerii autorizatiilor de desfiintare si construire, a respins ca inadmisibil petitul vizand anularea adreselor nr._/02.06.2011 si nr._/07.07.2011 si a obligat paratul la plata sumei de 39 lei, cheltuieli de judecata catre reclamanti.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei S. 6 urmeaza a fi admisa fata de faptul ca, potrivit art.62 al.1 din Legea nr.215/2001 primarul reprezinta unitatea admnistrativ teritoriala in relatiile cu persoanele fizice sau juridice, astfel ca, va fi respinsa in consecinta actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta parata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate de folosinta.
Exceptia inadmisibilitatii petitulului vizand anularea adreselor nr._/02.06.2011 si 2007/07.07.2011 urmeaza a fi admisa intrucat acestea nu pot fi asimilate unor acte administrative individuale emise in vederea nasterii, modificarii sau stingerii unor raporturi juridice.
Analizand materialul probator administrat in cauza Tribunalul retine urmatoarea situatie de fapt:
Reclamantii sunt proprietarii imobilului situat in Bucuresti, ..55, sector 6.
In aceasta calitate au solicitat si obtinut un certificat de urbanism si pe baza documentatiei PUD, au intocmit toata documentatia pentru desfiintarea unei constructii vechi si construirea uneia noi la adresa mentionata, platind si taxele corespunzatoare.
Reclamantii au mentionat faptul ca, urmare a edificarii unor imobile neautorizate in ..49 si 57 cu incalcarea reglementarilor urbanistice nu au mai fost interesati sa edifice imobilul in varianta in care intocmisera documentatia initiala.
Astfel, constructia ar fi fost umbrita pe toate laturile, avand un deficit de iluminare si un disconfort datorita plasarii constructiei vecine la o distanta foarte mica si pozitionarii ferestrelor inspre proprietatea acestora.
Intrucat din aceasta cauza au fost obligati sa renunte la edificarea constructiei, au solicitat si retragerea documentatiei. Li s-a restituit doar documentatia pentru autorizatia de construire intrucat cea pentru autorizatia de demolare nu a fost gasita, insa chitantele originale au fost retinute.
Prin cererea nr._/09.05.2011 reclamantii au solicitat restituirea taxelor si s-au inscris si in audienta.
Printr-o noua cerere nr._/11.05.2011 au reiterat cererea initiala, insa prin adresa nr._/02.06.2011 cererea le-a fost respinsa.
La data de 23.06.2011 au facut o noua cerere la care au primit un raspuns negativ prin adresa nr._/07.07.2011.
Reclamantii au apreciat ca atitudinea functionarilor paratei constituie un abuz intrucat art.46 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 pe care se intemeiaza parata nu sunt aplicabile in cauza intrucat fac referire la situatia in care documentatia tehnica este incompleta sau necesita clarificari, fiind restituita in vederea completarii, caz in care taxa nu se restituie.
Potrivit art. 46 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991-(1) Structurile de specialitate organizate în cadrul consiliilor județene, Primăriei Municipiului București și primăriilor municipiilor, sectoarelor municipiului București, orașelor și, după caz, ale comunelor, precum și persoana cu responsabilitate în domeniul urbanismului, amenajării teritoriului și autorizării executării lucrărilor de construcții din cadrul primăriilor comunale sau, după caz, structurile de specialitate ale autorităților administrației publice centrale competente, conform Legii, să emită autorizații de construire, au obligația de a verifica dacă documentația este completă,
(2) În situația în care, în urma analizei documentației depuse, se constată faptul că documentația tehnică - D.T. este incompletă sau necesită clarificări tehnice, potrivit prevederilor art. 7 alin. (3) din Lege, acest lucru se notifică în scris solicitantului, în termen de 5 zile calendaristice de la data înregistrării, cu menționarea elementelor necesare în vederea completării acesteia. Începând cu data notificării, termenul legal de 30 de zile calendaristice pentru emiterea autorizației de construire/desființare se decalează cu numărul de zile necesar solicitantului pentru a elabora, a depune și înregistra modificările/completările aduse documentației tehnice inițiale ca urmare a notificării.
..........................
(5) În situația prevăzută la alin. (2) taxa pentru autorizare încasată nu se restituie, urmând a fi utilizată pentru emiterea autorizației după depunerea documentației complete.
In situatia de fata, parata a sustinut faptul ca taxa nu putea fi supusa restituirii intrucat reclamantii nu si-au indeplinit obligatia de completare a documentatiei, caz in care taxa nu era supusa restituirii intrucat urma sa fie utilizata pentru emiterea autorizației după depunerea documentației complete.
Apararile paratei nu sunt insa intemeiate, intrucat reclamantii nu solicita restituirea taxei pe motiv ca autorizatia nu le-ar fi fost eliberata datorita documentatiei incomplete, ci pentru ca acestia au renuntat la edificarea imobilului in cauza si ca atare nu mai sunt interesati de obtinerea autorizatiilor de demolare si construire solicitate, acesta fiind si motivul pentru care au procedat la retragerea intregii documentatii.
In aceasta situatie nu se poate sustine ca taxa nu poate fi supusa restituirii intrucat parata nu a mai prestat in totalitate serviciul taxabil, caz in care, se impune ca taxa de autorizare platita sa fie restituita.
Este adevarat ca initial, prin adresa nr._/13.08.2008 parata le-a cerut reclamantilor sa completeze documentatia depusa, insa dupa ce au constatat ca impotriva proprietarilor vecini care au construit neautorizat nu s-au luat nici un fel de masuri, prin cererea nr._/09.05.2011 au adus la cunostinta institutiei parate ca renunta la edificarea constructiei si au solicitat restituirea taxelor platite.
Aceasta solicitare au reiterat-o prin alte 2 cereri, carora paratul nu le-a dat curs.
Este adevarat ca Legea nr.50/1991 nu contine nici un fel de prevederi legate de aceasta situatie, in care solicitantul renunta la prestarea serviciului taxabil de catre institutia competenta, in ceea ce priveste soarta taxei de autorizare.
Reclamantii au invocat ca temei al restituirii taxei prevederile Ordinului ministrului Finantelor Publice nr.2465/2010 pentru aprobarea procedurii de restituire a sumelor aferente veniturilor incasate din activitatea desfasurata de autoritatile si institutiile publice, care prevede ca se restituie la cerere, sumele platite in plus/sumele platite in vederea realizarii unei prestatii care nu a mai fost efectuata.
. la Ordinul ministrului Finantelor Publice nr.2465/2010 reglementeaza procedura de restituire a sumelor aferente veniturilor încasate din activitatea desfășurată de autoritățile și instituțiile publice reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat,astfel
1. Prezenta procedură reglementează modalitatea de restituire a sumelor încasate de autoritățile și instituțiile publice reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 și 2 la Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, cu modificările și completările ulterioare, reprezentând sume plătite în plus față de obligația legală ori sume plătite în vederea realizării unei prestații care nu a mai fost efectuată.
2. Sumele prevăzute la pct. 1 se restituie la cerere, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoanelor care au drept de restituire, potrivit legii, denumite în continuare solicitanți.
3. Pentru certificarea dreptului de restituire, solicitanții vor depune o cerere de certificare/restituire a sumelor plătite în plus față de obligația legală ori a sumelor plătite în vederea realizării unei prestații care nu a mai fost efectuată, la autoritatea sau instituția publică ce a încasat suma solicitată la restituire, după caz. În situația în care, ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 329/2009, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea sau instituția publică a fost desființată sau comasată, cererea de certificare a dreptului la restituire se adresează autorității sau instituției publice care a preluat activitatea acesteia.
........
6. În conformitate cu rezultatele verificărilor, autoritatea sau instituția publică va emite, în termen de 15 zile, o dispoziție de restituire a unor sume aferente veniturilor încasate din activitatea desfășurată de autoritățile și instituțiile publice reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, denumită în continuare dispoziție de restituire.
8. Prin dispoziția de restituire, aprobată de conducătorul autorității sau instituției publice, se confirmă sumele plătite în plus față de obligația legală sau, după caz, faptul că prestația pentru care s-a făcut plata nu a mai fost realizată. După aprobare, originalul formularelor prevăzute la pct. 4 și 6 se transmite, în termen de 3 zile, unității Trezoreriei Statului la care este arondată autoritatea sau instituția publică în cauză.
Intrucat in Legea speciala nr.50/1991 nu exista asemenea dispozitii si rezulta din prevederile Ordinului citat, ca orice sume platite in plus/pentru servicii care nu au mai fost efectuate, in contul institutiilor publice sunt supuse restituirii, iar in cazul de fata situatia este similara intrucat reclamantii au renuntat la obtinerea autorizatiilor solicitate, se impune aceeasi solutie juridica, respectiv restituirea taxelor achitate intrucat serviciul taxabil nu mai fost prestat.
Ca urmare, Tribunalul va admite in parte actiunea formulata, obligand paratul la restituirea sumei platite de catre reclamanti.
RECURSUL
Paratul P. S. 6 a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
1. Motivarea unei hotărâri trebuie sa fie clara, precisa si sa nu se rezume la înșiruirea de fapte si argumente proprii. Trebuie sa se refere la probele administrate si sa fie in concordanta cu acestea, sa răspundă in fapt si in drept la toate pretențiile formulate si sa conducă in final, in mod convingător, la soluția pronunțata.
In cazul sentinței recurate, instanța de fond nu a aplicat prevederile legale in vigoare aplicabile in speța ci, a "creat o soluție juridica" (dupa cum insasi instanța susține in motivarea hotărârii recurate), desi nu avea competenta sa se substiuie legiuitorului.
In lipsa unor prevederi legale, instanțele nu pot crea soluții juridice si nici precedente prin adăugarea la lege, singurele organisme ce pot elabora norme legale fiind prevăzute strict in Constituție.
De altfel, in motivarea hotărârii recurate, instanța de fond admite ca Legea nr. 50/1991- privind autorizarea lucrărilor de construcții nu conține prevederi referitoare la restituirea taxelor de autorizare/desființare.
Desi se raportează la prevederile Ordinului nr.2.465/2010 pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor aferente veniturilor încasate din activitatea desfășurata de autoritățile si instituțiile publice reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 si 2 la Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeana si Fondul Monetar International, acest act normativ nu este aplicabil in speța dedusa judecații.
Prin Ordinul sus menționat, a fost aprobata procedura de restituire a sumelor aferente veniturilor încasate din activitatea desfășurata de autoritățile si instituțiile publice reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat si nu procedura referitore la restituirea taxelor catre persoanele fizice.
Prin urmare, prevederile acestui act normativ nu sunt aplicabile in speța edusa judecații. Pe cale de consecința, interpretarea prin analogie a textului Ordonanței nu este o soluție legala si nu poate fi aceptata ca mod de complinire a lipsei unor prevederi legale pentru soluționarea cauzei.
Cel mult, in virtutea rolului sau activ, instanța are la indemana procedura de legeferenda, in cadrul căreia poate propune soluții de acoperire a vidului legislativ in domeniu.
Insa, adoptarea masurilor legislative, ramanane la latitudinea legiuitorului si nu a instanțelor de judecata.
2. Asa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamanta a adresat recurentului, in data de 01.08.2008, cererea nr._, in vederea eliberearii unei autorizații de construire/ desființare pentru executarea unei locuințe P+2E.
Prin adresa nr._/13.08.2008, Serviciul Autorizații de Construire a solicitat reclamantei sa completeze documentația depusa cu următoarele documente: plan situație conform PUD, acord unic, aviz salubritate, expertiza tehnica precum si aviz ISC.
Cum reclamanta nu a inteles sa completeze documentația depusa cu actele solicitate, recurentul nu a putut proceda la eliberarea autorizației de construire.
La data de 03.02.2011 ( așadar dupa o perioada de 2 ani si jumătate de la data invitației transmise de instituția noastră in vederea completării documentației) reclamanta s-a prezentat la Serviciul Autorizații si a solicitat restituirea documentației depuse. In aceeași data, 03.02.2011, reclamantei i-a fost restituita documentația solicitata.
Faptul ca timp de 2 ani si jumătate reclamanta nu a inteles sa completeze documentația cu actele solicitate de Serviciul specializat, iar apoi a decis sa retragă documentația depusa nu obliga instituția la restituirea taxei de autorizare, cu atat mai mult cu cat lucrările necesare in vederea autorizării executării lucrărilor de construire au fost demarate inca din anul 2008!
Pe de alta parte, susținerile reclamantei cum ca ar fi retras documentația dat fiind ca " la adresele din .. 49 si nr.57 au inceput sa fie edificate construcții cu nerespectarea prevederilor urbanistice", nu constituie un motiv de restituire a taxei de autorizare. Cu atat mai mult, cu cat asa cum insasi eclamantii afirma in cererea introductiva ca proprietarii acestor imobile au fost sancționați contravențional, in sarcina acestora dispunandu-se masuri de intrare in legalitate.
3. In mod greșit instanța de fond a obligat paratul la plata către reclamanți a sumei de 39 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, in condițiile in care, reclamanții nu au făcut dovada cuplei procesuale Primarului S. 6.
De altfel, chiar instanța de fond a constatat ca Legea nr. 50/1991- privind autorizarea lucrărilor de construcții nu conține prevederi referitoare la restituirea taxelor de autorizare/desființare.
Mai mult, asa cum rezulta din motivarea hotărârii, pentru soluționarea prezentei cauze instanța de fond a "creat o soluție juridica"!
Or, instituția noastră nu putea crea o soluție juridica acolo unde legea nu dispune, in condițiile in care, rolul instituțiilor publice este sa aplice legea in spiritul si literea ei.
Prin urmare, nu se poate retine o culpa procesuala in sarcina instituției.
Având in vedere cele arătate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat si in temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., modificarea in parte a sentinței recurate in sensul respingerii capetelor de cerere privind obligarea paratelor la restituirea sumei totale de 4680 lei, precum sta cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiate.
In drept, recurentul ainvocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Legea nr.50/1991- privind autorizarea lucrărilor de construcții, NORME METODOLOGICE de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții si Constituția României.
Intimatii-reclamanti S. A. si S. G. au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand ca Ordinul avut in vedere de instanta de fond reglementează procedura de restituire a sumelor incasate de respectivele autorități din activitatea desfășurata, indiferent cine solicita restituirea - persoane fizice sau nu.
Conform anexei I pct. 1 și 2 se restituie, la cerere, sumele plătite in plus fata de obligația legala ori sume plătite in vederea realizării unei prestații care nu a mai fost efectuata.
Pentru identitate de rațiune, această regulă trebuie aplicată și în situația de față - emiterea autorizației de construire reprezintă o prestație care nu a mai fost efectuată.
Conform disp. art. 1 alin. 2 din Codul civil, in cazurile neprevăzute de lege se aplica "dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare".
In cadrul procedurii administrative, refuzul de restituire a taxelor a fost întemeiat pe disp. art. 46 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 50/1991.
Respectivele dispoziții nu aveau aplicabilitate în cauză.
Articolul citat se referă la situația în care documentația tehnică este incompletă sau necesită clarificări, fiind restituită în vederea completării. în această situație, conform alin. 5, taxa pentru autorizare nu se restituie urmând a fi utilizată după depunerea documentației complete.
Restituirea documentației s-a datorat nu faptului că aceasta era incompletă, ci faptului că a fost retrasa din motive obiective.
Faptul ca Legea nr. 50/1991 nu prevede ce se intampla intampla in asemenea situații, nu inseamna ca taxa nu se restituie.
In aceste condiții, reținerea taxelor este lipsită de fundament. Dacă autorizația nu va mai fi eliberată, atunci taxa achitată în acest scop este lipsită de finalitate. Ea este o taxa "pentru autorizare".
La aceeași concluzie duce si interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate.
Daca documentația tehnică este incompletă sau necesită clarificări, ea urmează a fi completata. Nu este respins de plano dosarul. Daca a fost restituita documentația în vederea completării, taxa pentru autorizare nu se restituie urmând a fi utilizată după depunerea documentației complete.
Deci, nerestituirea taxei nu este o sancțiune aplicata pentru ca dosarul a fost incomplet. Exista posibilitatea completării lui, iar taxa plătită inițial este utilizata. Nu se plătește o noua taxa. Procedura se finalizează prin emiterea autorizației (acesta este serviciul taxabil)
per a contrario, daca documentația este restituita la cerere, pentru ca se renunța, taxa urmează a fi restituita. Rațiunea perceperii ei nu se mai regăsește. Serviciul taxabil nu s-a mai indeplinit.
CURTEA
Potrivit art.3 C.civil din 1864, aplicabil la data cererilor de restituire a taxei de autorizare, judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate.
Prin art.1, alin.2 din Noul cod civil s-a prevazut expres si obligatia ca, in cazurile neprevazute de lege, sa se apelze la dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare, recunoscandu-se astfel o solutie care, desi nu era prevazuta de vechiul cod civil, era insa acceptata de doctrina si utilizata in practica.
Ca atare, in situatia unui vid legislativ, judecatorul are obligatia de a apela la dispozitiile legale privitoare la situatii asemanatoare, la principiile generale care guverneaza materia specifica dedusa judecatii sau, in lipsa, la principiile generale de drept, in special la echitate.
In consecinta, solutia primei instante de extindere, prin analogie, a dispozitiilor legale referitoare la o situatie asemanatoare, reprezinta un demers legal.
Trebuie precizat insa ca Ordinul MFP nr.2465/2010 nu este aplicabil direct spetei, ci doar prin analogie, deoarece el vizeza restituirile efectuate de institutiile si autoritile publice care si-au schimbat regimul de finantare in baza anexelor 1 si 2 din Legea nr.329/2009.
Or, autoritatile publice locale nu figureaza printre aceste autoritati si institutii.
Cu toate acestea, se observa ca situatia reglementata de acest act normativ este similara cu cea din speta, deoarece vizeaza taxele percepute pentru servicii care nu se mai presteaza, in speta pentru emiterea unei autorizatii de construire, solutia aleasa de legiuitor fiind aceea a restituirii acestor taxe catre persoanele indreptatite, indiferent daca ele sunt fizice sau juridice.
Distinct insa de cele de mai sus, curtea retine ca in speta nici nu se pune de fapt problema unui vid legislativ, deoarece scopul platii taxei de autorizare si solutia inevitabila care se impune in cazul neemiterii autorizatiei, rezulta din dispozitiile art.266-267 C.fiscal.
Astfel, din continutul acestor dispozitii rezulta ca taxa se percepe pentru emiterea autorizatiei de construire si nu doar pentru analizarea documentatiei sau pentru pastrarea ei in arhiva institutiei pentru o vreme.
Per a contrario, in cazul neemiterii autorizatiei, taxa nu mai este datorata.
In plus, se observa ca valoarea taxei depinde in mod direct de valoarea declarata, iar apoi de valoarea reala a constructiei edificate in concret.
Astfel, art.267, alin.14, lit.d C.fiscal, referindu-se la procedura regularizarii taxei, prevede expres ca daca, dupa finalizarea constructiei, se dovedeste ca valoarea lucrarilor construite este mai mica decat cea declarata initial la depunerea cererii de autorizare, taxa de autorizare se va recalcula in minus, iar autoritatea publica va restitui solicitantului partea platita in plus.
Pe cale de consecinta, in cazul in care constructia nu se realizeaza, va rezulta ca atat valoarea acesteia, cat si valoarea taxei vor fi zero lei, astfel incat solicitantul va avea dreptul la restituirea intregii taxe platite initial la depunerea cererii de autorizare.
F. de cele de mai sus, curtea va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât P. S. 6 BUCURESTI-C. POTERAS cu sediul în sector 6, București, Calea Plevnei, nr. 147-149, împotriva sentinței civile nr. 2810/21.05.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. A. și S. G. ambii cu domiciliul în sector 2, București, ., . și intimata-pârâtă P. S. 6 BUCURESTI cu sediul în sector 6, București, Calea Plevnei, nr. 147-149, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. C. D. D. M. J. A.
GREFIER
A. P.
Red/thred. AJ/ 6 ex./
Jud. fond: D. C., Tribunalul București
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3823/2014. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 8467/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
