Anulare act administrativ. Decizia nr. 140/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-01-2014 în dosarul nr. 10138/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.140
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 10 IANUARIE 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3180 din 04.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. I. și P. P., având ca obiect „anulare act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant S. I., personal, lipsind recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant P. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează le identificarea intimatului-reclamant, care se legitimează cu cartea de identitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă intimatului-reclamant cuvântul asupra recursului formulat de către recurenta-pârâtă.
Recurentul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București la data de 29.03.2012, reclamanții S. I. și P. P. au chemat in judecata pe parata A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților, solicitand instanței sa dispuna anularea deciziei nr. 41/16.01.2012 emisa de vicepresedintele ANRP si obligarea paratei sa emita o noua decizie de acordare a compensatiilor in temeiul Legii nr.9/1998, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamantii au aratat ca, prin sentinta civila nr.1209/13.04.2010 a TB, irevocabilă, a fost admisa actiunea acestora si s-a dispus anularea Deciziei nr.2054/10.09.2009 emisa de parata, fiind obligata la emiterea unei noi decizii de acordare a compensatiilor care sa includa si suprafata de 6.000 mp teren aferent casei, si nu doar 1000 mp. Prin Hotararea nr.3165/04.08.2011 a Comisiei pentru aplicarea legii nr.9/1998 s-a dispus plata de compensatii in cuantum de 1.405.552,75 lei, din care 1.359.867,37 lei pentru 6.000 mp teren aferent locuintei conform deciziei de invalidare nr.875/06.06.2011 si sentintei mentionate. Prin aceeasi hotarare s-a stabilit ca valoarea totala a compensatiilor ce se pot acorda efectiv este de 379.905,10 lei, potrivit art. 25 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998. Impotriva acestei hotarari au formulat contestatie, respinsa prin Decizia nr.41/16.01.2012 a vicepresedintelui ANRP, retinandu-se ca valoarea compensatiilor ce se pot acorda este de 379.905,10 lei, potrivit art.25 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998.
Decizia mentionata este nelegala si ii prejudiciaza, intrucat art.25 din norme prevede ca valoarea despagubirilor nu poate depasi suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioada de 20 de ani, calculata la data stabilirii despagubirilor. Potrivit art.15 din Legea nr.287/2010 castigul salarial mediu brut pe anul 2011 este de 2.022 lei, astfel ca suma ce trebuia acordata cu titlu de despagubiri trebuia sa fie in cuantum de 485.280 lei si nu de 379.905,10 lei, cum s-a procedat in realitate.
In drept reclamantii au invocat dispoz. Legii 9/1998, Legea nr.287/2010 si Legea 554/2004.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 05.04.2013 parata ANRP a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, intrucat potrivit prevederilor art. 25 din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.9/1998, valoarea despagubirilor nu poate depasi suma suma de 349.920,00 lei.
In drept art.115-118 C.p.civ.
Prin sentința civilă nr. 3180/04.06.2013 Tribunalul a admis actiunea formulată de reclamanți, a dispus anularea Deciziei nr.41/16.01.2012 a vicepreședintelui ANRP și a obligat parata sa emită o noua decizie in care sa fie recalculata valoarea despăgubirilor, în condițiile legii. S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Din cuprinsul actelor de stare civila existente in cadrul dosarului administrativ rezulta ca reclamantii sunt mostenitorii numitului P. N. D., refugiat din Bulgaria, Judetul Durostor si in aceasta calitate au solicitat despagubiri pentru autorul lor, in temeiul Legii 9/1998.
Prin sentinta civila nr.1209/13.04.2010 a TB, irevocabila a fost admisa actiunea acestora si s-a dispus anularea Deciziei nr.2054/10.09.2009 emisa de parata, fiind obligata la emiterea unei noi decizii de acordare a compensatiilor care sa includa si suprafata de 6.000 mp teren aferent casei, si nu doar 1000 mp. Prin Hotararea nr.3165/04.08.2011 a Comisiei pentru aplicarea legii nr.9/1998 s-a dispus plata de compensatii in cuantum de 1.405.552,75 lei, din care s-a calculat suma de 1.359.867,37 lei pentru 6.000 mp teren aferent locuintei, conform deciziei de invalidare nr.875/06.06.2011 si sentintei mentionate.
Prin aceeasi hotarare s-a stabilit ca valoarea totala a compensatiilor ce se pot acorda efectiv este de 379.905,10 lei, potrivit art.25 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998.
Impotriva acestei hotarari reclamantii au formulat contestatie, respinsa prin Decizia nr.41/16.01.2012 a vicepresedintelui ANRP, retinandu-se ca valoarea compensatiilor ce se pot acorda este de 379.905,10 lei, potrivit art.25 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998.
Reclamantii au aratat ca decizia mentionata este nelegala si ii prejudiciaza intrucat art.25 din norme prevede ca valoarea despagubirilor nu poate depasi suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioada de 20 de ani, calculata la data stabilirii despagubirilor. Potrivit art.15 din Legea nr. 287/2010 castigul salarial mediu brut pe anul 2011 era de 2.022 lei, astfel ca suma ce trebuia acordata cu titlu de despagubiri trebuia sa fie in cuantum de 485.280 lei si nu de 379.905,10 lei, cum s-a acordat in realitate.
Sustinerile acestora sunt corecte, avand in vedere urmatoarele argumente:
Potrivit art. 25 din normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/1998 – „Valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și terenurile aferente acestora, nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii.”
La data emiterii Hotararii nr.3165/04.08.2011 a Comisiei pentru aplicarea legii nr.9/1998 prin care s-a dispus plata de compensatii in cuantum de 1.405.552,75 lei, erau in vigoare prevederile art.15 din Legea nr.287/2010, care stabileau ca, castigul salarial mediu brut pe anul 2011 era de 2.022 lei.
Raportand aceasta valoare la prevederile art.25 din norme, respectiv inmultind suma de 2.022 lei cu 20 de ani, rezulta o valoare a despagubirilor de 485.280 lei, superioara valorii de 379.905,10 acordata reclamantilor prin aplicarea plafonului legal.
Ca urmare, actiunea reclamantilor este intemeiata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nn 9/1998, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare, a arătat aceasta că, la stabilirea cuantumului compensațiilor ce se pot acorda efectiv, Comisia Municipiului București a avut în vedere prevederile art. 25 din H.G. nr. 753/1998 privind aplicarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și acestora, nu poate depăși suma veniturilor salariate medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii". La nivelul lunii august 2011, data stabilirii despăgubirilor, acest plafon era 349.920,00 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Recurenta-pârâtă se limitează în calea de atac promovată a susține că plafonul despăgubirilor ce se puteau acorda reclamanților era, la nivelul lunii august 2011, de 349.920,00 lei, fără a proba sub nicio formă acest aspect.
În lipsa dovezii contrare, Curtea consideră, în acord cu judecătorul fondului, că, în cauză, față de prevederile art. 25 din H.G. nr. 753/1998 privind aplicarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, potrivit cărora ”valoarea despăgubirilor pentru locuințe, inclusiv pentru anexele gospodărești și acestora, nu poate depăși suma veniturilor salariate medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii”, făcând aplicarea art. 15 din Legea nr. 287/2010, care stabileau ca, salariul mediu brut pe anul 2011 era de 2.022 lei, rezultă că valoarea despăgubirilor ce se puteau acorda reclamanților era de 485.280 lei și nu de 349.920,00 lei, după cum susține recurenta-pârâtă.
De aceea, corect a fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3180 din 04.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S. I. și P. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER
G. P.
Red R.M.V. – 2 ex./22.01.2014
Tribunalul București - Secția a IX-a – jud. D. C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3068/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 5277/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
