Anulare act administrativ. Decizia nr. 1156/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1156/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 5665/87/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.1156

Ședința publică din data de 17.02.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B. C.

JUDECĂTOR – V. H.

JUDECĂTOR – O. D. P.

GREFIER – C. M.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul – pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORI DE VEDE, împotriva sentinței civile nr. 231 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ F., Complet Specializat pentru C. Administrativ F., în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul – reclamant . și intimatul - chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „anulare act administrativ - ANULARE DECIZIE CALCUL TAXA POLUARE, RESTITUIRE TAXA POLUARE”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.

Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: pricina se află la primul termen de judecată, prin rezoluția de primire a cererii de recurs, în sarcina intimatului-reclamant s-a stabilit obligația de a depune la dosar, certificatul de înmatriculare emis de autoritățile germane.

Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată intervenită transmisiunea calității procesuale de la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de Vede către S. F. Municipal Roșiori de Vede, în condițiile H.G. 520/2013 și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013.

Nefiind alte cereri formulate ori alte probe de administrat, în afară de cele de la dosar, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Asupra recursului din prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr. 231 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ F., Complet Specializat pentru C. Administrativ F., în dosarul nr. _, s-au respins ca nefondate excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . Dobrotești, județul Teleorman în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de vede, ..1, județul Teleorman și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței,, corp A, nr.294, sector 6, și a fost obligată pe pârâtă să restituie reclamantului suma de_ lei, achitată cu titlu de taxă de poluare conform chitanței . nr. nr._ și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r), cu modificările și completările ulterioare, până la plata efectivă.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman secția C. sub nr._ din 21.11.2013, reclamanta . Dobrotești, județul Teleorman, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de vede, ..1, județul Teleorman și chematul în garanție Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței,, corp A, nr.294, sector 6, a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care pârâții să fie obligați restituirea sumei de_ lei sumă achitată cu titlu de taxă de poluare, achitată cu chitanța . nr._ din 27.06.2011 cu dobânda legală până la restituirea efectivă.

În motivare reclamantul arată că a achiziționat un autoturism marca VOLVO, tip FH42TB/FH12 - 420, număr identificare YV2A4CEA7CFAX5B402409, an fabricație 2005 din alt stat membru al uniunii europene.

Pentru a-l putea înmatricula în România reclamantul a fost obligat la plata sumei de_ lei cu titlu de taxă de poluare în vederea primei înmatriculări în România, plata taxei fiind singura modalitate de a putea pune în circulație autoturismul respectiv.

La data stabilirii deciziei de plată erau în vigoare prevederile OUG nr. 50/2008, modificată și completată prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009. Conform expunerii de motive a OUG nr. 218/2008, necontestată de emitentul OUG nr. 7/2009, scopul taxei de poluare nu mai este protejarea mediului înconjurător ci protejarea industriei interne de autovehicule și a locurilor de muncă din această industrie și din ramurile industriale asociate.

Consideră că taxa de poluare auto este ilegală, raportat la dispozițiile art. 90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevede că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre, unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare” coroborat cu prevederile Tratatului de aderare a României și Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, care prevede în mod expres ca dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare și ale art. 148 din Constituție.

Potrivit normelor comunitare, art. 25 CE „Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal” și art. 28 CE „Între statele membre, sunt interzise restricțiile cantitative la import precum și orice măsuri cu caracter echivalent”.

Potrivit art. 117 alin. 1 lit.d C.p.fiscala, se poate restitui, la cererea debitorului fiscal suma platita ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale. Asa cum rezulta din jurisprudenta CEDO, autoritatile fiscale nationale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu national in conditiile in care insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli nationale incompatibile cu dreptul comunitar.

Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1 și următoarele din Legea nr.554/2004, art.16, 148/Constituția României, art.25, 28, 3 alin.3/Directiva 92/12,90(110) CE, art.117 Cod fiscal.

În dovedirea acțiunii a depus la dosar în xerocopie înscrisuri: chitanță ./ nr._, carte identitate, permis de circulație, încheiere de legalizare, certificat de înregistrare, copie certificat de înmatriculare.

La data de 17.01.2013 pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității și inadmisibilității acțiunii iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Cu privire la excepția tardivității se arată că, sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Îndeplinirea procedurii prealabile in termenul legal este reglementata ca o condiție de exercitare a dreptului de acțiune, iar neîndeplinirea acestei condiții in termenul legal, este sancționata cu decăderea .

Cu privire la fondul cauzei, pârâta arată că:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu.

(2) Din sumele colectate potrivit prezentei ordonanțe de urgență se finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului."

în condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată.

Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.

De asemenea, conform H.G. nr. 686/2008, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.

Apreciază că nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, deoarece această taxă este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului.

Restituirea taxei de poluare se poate solicita doar ca diferențe de taxe plătite, in anumite cazuri expres si limitative prevăzute de lege, conform cap. VI din Normele Metodologice de aplicare a OUG nr. 50.2008.

Este adevărat că această taxă se calculează de autoritatea fiscala competenta, dar potrivit art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu."

Întrucât taxa este în context cu principiul comunitar „poluatorul plătește" și faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, veniturile realizate din taxare reprezintă sursă bugetară pentru fondul de mediu gestionat de Administrația F. de Mediu.

Solicita introducerea in cauza a Administrației F. de Mediu ca chemat in garanție, întrucât taxa de poluare, nu este venit la Bugetul General Consolidat al Statului ci este o taxa ce este încasată si administrata de Administrația F. de Mediu.

DGFP Teleorman nu face decât oficiul de încasare a sumelor, deoarece Administrația F. de Mediu nu are o structura in acest sens. Sumele urmează a se restitui din contul Administrației F. de Mediu ce este deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul DGFP Teleorman.

La termenul din 18 ianuarie 2013, instanța de fond, în temeiul art.62 Cod de procedură civilă și art.1 din OUG nr.50/2008, la cererea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede, a dispus citarea în cauză în calitate de chemat în garanție a Administrația F. pentru Mediu.

Instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului, a constatat și reținut următoarele:

Art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.

Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.

Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.

În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are accepțiune diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor și duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de muncă.

Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevăd că autovehiculelor din categoriile M 1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.

Reclamanta . Dobrotești a achiziționat un autoturism marca VOLVO, tip FH42TB/FH12 - 420, număr identificare YV2A4CEA7CFAX5B402409, an fabricație 2005 din alt stat membru al uniunii europene și a solicitat înmatricularea pentru prima dată în România a acestui autoturism, fiind emisă decizia de calcul pentru suma de_ lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, sumă achitată de reclamant.

Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.

Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.

Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.

Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.

În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului F. – art. 2141 – 2133, se restituie contribuabilului .

În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.

În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.

Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.

OUG nr. 50/2008 în forma în care era în vigoare la data emiterii deciziei de calcul al taxei de poluare nr. 1433/05.03.2009 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, prin care s-a reținut încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, rolul judecătorului național fiind acela de a aplica normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne (potrivit art. 148 din Constituție), acțiunea formulată de reclamanta . Dobrotești în contencios administrativ conform art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 a fost admisă cu consecința obligării pârâtei să restituie reclamantului suma de_ lei, achitată cu titlu de taxă de poluare conform chitanței . nr. nr._ și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r), cu modificările și completările ulterioare, până la plata efectivă.

Pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile reglementată de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 .

Instanța de fond a reținut în cauză aplicabilitatea prevederilor TCE art.110 astfel că, procedurile prealabile ce decurg din prevederile legale române constatate neconforme cu legislația europeană au fost apreciate ca nefondate.

În considerarea motivelor care preced, în baza art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală și art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis cererea și a obligat pârâta să restituie suma de 1.817 lei reprezentând taxă de poluare.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE VEDE, criticând-o pe motive de netemeinicie și nelegalitate, invocând următoarele aspecte:

Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct 9 Cod procedură civilă)

Conform art. 21 alin (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezulta din raporturile de drept material fiscal. (2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezulta atat conținutul, cat si cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând in:

a)dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugata, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanțe fiscale principale;

b)dreptul la perceperea majorărilor de întârziere, in condițiile legii, denumite creanțe

fiscale accesorii”.

Art. 117 alin (1) din Codul de procedură fiscală prevede: " (1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

a)cele plătite fara existenta unui titlu de creanța;

b)cele plătite in plus fata de obligația fiscala;

c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e)cele de rambursat de la bugetul de stat;

f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g)cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;

h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite."

Conform alin (9) al articolului suscitat, "Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finanțelor."

Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal este aprobată prin O.M.F.P. nr. 1899/2004.

Potrivit acestei proceduri, cererea de restituire este soluționată de către organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, organ care se pronunță asupra cererii prin decizie, decizie care este, potrivit art. 41 din Codul de procedură fiscală, act administrativ fiscal.

În mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene instanța de fond a admis acțiunea intimatului reclamant, având în vedere următoarele considerente:

Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art. 4 din OUG nr. 50/2008, „obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculari a unui autovehicul in România".

Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar apreciază că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene.

Astfel, potrivit disp. OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității Europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale Comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare.Ori, taxa de poluare instituita de disp. OUG 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.

Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.

Caracterul taxei prevăzute de disp. OUG nr. 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoriile de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o formula foarte potrivita, prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare, cum era cea prevăzuta de disp. art. 2141 din Codul fiscal si apreciata ca nelegala de către instanțe.Instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel incat nnu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.

Precizează că în Infograma nr. 5899/26.06.2008, transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă U.E. - Bruxelles, se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25 iunie 2008 (formă care de altfel, a și fost aprobată de Guvernul României) sunt conforme cu criteriile europene.

De asemenea, invocă nepronunțarea instanței de fond pe cererea de chemare în garanție.

În drept, recurs s-a întemeiat pe art. 299-316 Cod procedură civilă.

A solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă.

Intimații nu au formulat întâmpinare, deși potrivit art.308 alin.2 Cod procedură civilă, aveau această obligație.

În recurs, nu s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă, părțile neformulând propuneri concrete în acest sens.

Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.

Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1. În esență, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. (răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”), precum în speță (aspect necontestat în cauză și dovedit cu înscrisurile de la filele 7-13 dosar fond), în condițiile în care legiuitorul român nu a intervenit corespunzător pentru a reglementa proporția în care regimul acestei măsuri fiscale nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, astfel că în virtutea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 148 din Constituția României, plata acestei taxe nu mai poate reprezenta o cerință legală pentru înmatricularea unor astfel de autovehicule.

Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimata reclamantă) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autoturismului second-hand, marca VOLVO, tip FH42TB/FH12 - 420, număr identificare YV2A4CEA7CFAX5B402409, an fabricație 2005, înmatriculat anterior în Germania.

Totodată, în raport de forța juridică superioară a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit neconformitatea taxei de poluare cu articolul 110 din T.F.U.E., în măîsura arătată mai sus, urmează a fi înlăturată Infograma nr. 5899/26.06.2008, transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă U.E. - Bruxelles, ca nefiind pertinentă, concludentă și utilă în cauză.

Nu mai puțin, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că criticile sunt neîntemeiate criticile și sub acest aspect. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.

2. Întrucât cererea de restituire formulată de către intimatul reclamant vizează în mod clar, cazul de restituire prevăzut de dispozițiile art. 117 al.1 lit. d din Codul de Procedură Fiscală (Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale), în mod eronat recurenta apreciază că în privința intimatei reclamante, nu ar fi incidentă nici una dintre situațiile de restituire reglementate de textul de lege în discuție.

3. De asemenea, referitor la susținerea recurentei în sensul că solicitarea de restituire trebuia adresată organului fiscal, Curtea constată că nu este fondată, întrucât în cauză s-a invocat refuzul nejustificat de restituire a taxei de poluare, refuz corelativ cererii înregistrate la recurenta pârâtă sub nr._/16.11.2012 (fila 30 dosar fond).

Conform art.1 alin.1, art.2alin.1lit.f) și art.8alin.1 din Legea nr.554/2004, modific. și compl.(versiunea în vigoare la data introducerii acțiunii):

,,ART. 1

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.

,, ART. 2

Semnificația unor termeni

(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

...............................................................................................................

f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”;

,,ART. 8

Obiectul acțiunii judiciare

(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.

Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă, fără echivoc, că pe calea contenciosului administrativ pot fi soluționate trei categorii de litigii: cele prin care se atacă un act administrativ propriu-zis; cele care privesc nesoluționarea în termen a unei cereri; cele care privesc un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.

Cauza prezentă se încadrează, indubitabil, în ultima categorie de litigii, invocându-se prin cererea introductivă, refuzul recurentei pârâte de a realiza pretențiile intimatei reclamante privind restituirea taxei de poluare, situație în care instanța de contencios administrativ este competentă să judece astfel de litigii, iar critica recurentei sub acest aspect este vădit nefondată.

4.Totodată, referitor la critica privind nepronunțarea instanței de fond pe cererea de chemare în garanție Curtea are în vedere că o astfel de critică nu poate fi formulată pe calea recursului, ci doar prin intermediul cererii de completare a hotărârii instanței de fond, conform art. 2812 Cod procedură civilă, astfel că o va înlătura.

Pe cale de consecință, întrucât nu există motive întemeiate de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul – pârât S. F. MUNICIPAL ROȘIORI DE VEDE (fosta ADMINISTRAȚIE A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORI DE VEDE), împotriva sentinței civile nr. 231 din 15 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ F., Complet Specializat pentru C. Administrativ F., în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimata – reclamantă . și intimata - chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B. C. V. H. O. D. P.

GREFIER,

C. M.

Red./Tehnored. V.H./2 ex./

Tribunalul Teleorman - SCMASCAF/ Judecător fond: Z. L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 1156/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI