Anulare act administrativ. Decizia nr. 1265/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1265/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 13754/236/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1265
Ședința publică de la 20.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – P. A.
JUDECĂTOR - C. R. I.
JUDECĂTOR - J. A.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă . ȘI PRIVAT G. SA împotriva sentinței civile nr. 161/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, după care,
Curtea constată că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cererii de recurs în lipsa sa și nemaifiind alte cereri de formulat reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 161/C./2013 a Tribunalului G. a fost respinsă acțiunea reclamantei . ȘI PRIVAT G. SA, în contradictoriu cu pârâta B. P., având ca obiect rezilierea contractului de închiriere nr.2/15.02.2011 și plata sumei de 6192,36 lei reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere.
Pronunțând această soluție instanța de fond a reținut, în esență, că rezilierea contractului reprezintă sancțiunea pentru neexecutarea obligațiilor asumate prin acesta, însă este vorba despre o neexecutare culpabilă.
Reține instanța de fond că deși pârâta a înregistrat restanțe la plata chiriei și contravaloarea cotelor de întreținere, aceasta a ajuns în această situație prin împrejurări mai presus de voința sa, respectiv din cauza faptului că a preluat contractul cu restanțe la întreținere, că are doi copii minori, iar salariul este insuficient pentru acoperirea necesităților, iar după chemarea în judecată a probat buna sa credință achitând din debitul restant.
A apreciat astfel instanța de fond că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru rezilierea contractului de închiriere, pârâta întârziind neculpabil executarea obligațiilor de plată.
Împotriva sentinței civile nr.l61/C./2013 pronunțată de Tribunalul G., a formulat recurs reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC ȘI PRIVAT G. SA, solicitând modificarea în tot a acesteia și admiterea acțiunii formulate.
Arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că pârâta a preluat contractul de închiriere cu debit restant din 2009 și că este singura întreținătoare a doi copii. Instanța nu a avut în vedere că debitul pretins era pentru perioada ianuarie 2010 - martie 2011, reprezentând cheltuieli de întreținere și chirie restantă.
Mai precizează recurenta că pârâta încheiase cu societatea un angajament de plată în data de 17.01.2011, recunoscând debitul pretins, angajament care a fost atașat la dosarul cauzei.
In ceea ce privește că pârâta este singura întreținătoare de familie, arată recurenta că aceasta nu este un caz social extrem, mai ales că a recunoscut suma pretinsă. Indiferent de cazul pârâtei, aceasta trebuie să achite întreținerea și chiria lunar, sau eșalonat.
De altfel, la dosar a fost depusă cerere precizatoare, prin care a fost restrâns cuantumul pretențiilor, întrucât pârâta a început să achite debitul, potrivit angajamentului de plată.
Arată recurenta că pârâta are obligația de a plăti chiria lunar, cheltuielile comune, potrivit contractului de închiriere, art. II și III, lit.b, iar în caz de neplată la termen a chiriei, se percep majorări pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează celei în care suma a devenit exigibilă.
Deși a fost somată să achite debitul restant, pârâta nu a dat curs somației.
Analizând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304/1 C. și ale art 304 pct. 9 C., precum și prin raportare la materialul probator administrat, Curtea reține următoarele:
La data de 15.02.2011 intimata- pârâtă a încheiat cu recurenta – reclamantă contractul de închiriere nr.2, având ca obiect locuința situată în G., șos. Sloboziei, ..4, ..
Termenul de închiriere a fost stabilit pentru 5 ani, cu începere de la 16.01.2011 până la 25.01.2016.
Părțile au convenit ca plata chiriei să se facă lunar, până la data de 31 a lunii pentru care aceasta se datorează. Cuantumul chiriei este de 134,5 lei.
Intimata a semnat, de asemenea, la data de 17.01.2011 un angajament de plată cu privire la debitul în sumă de 6777,46 lei, reprezentând chirie și întreținere restante, plata urmând a se realiza în 10 rate lunare.
Astfel cum rezultă din înscrisul de la fila 12, la momentul predării locuinței se înregistrau deja datorii aferente acesteia în sumă de 3890,99 lei, iar aceste datorii au fost preluate de pârâtă și achitate eșalonat de aceasta, conform chitanțelor depuse la dosar.
Curtea va constata, din considerentele hotărârii recurate, că instanța de fond a analizat exclusiv aspectele legate de existența culpei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, respectiv cu privire la îndeplinirea /neîndeplinirea condițiilor pentru a pronunța rezilierea contractelor însă a dispus respingerea în tot a acțiunii, deși aceasta avea două capete de cerere distincte.
Se va constata așadar că, deși reclamanta a solicitat și obligarea pârâtei la plata chiriei restante, iar instanța a respins în tot acțiunea, (deci implicit și acest capăt de cerere) prin considerente nu a analizat cererea având ca obiect pretenții și nu a expus raționamentul juridic avut în vedere la pronunțarea hotărârii.
Se va constata așadar că, în ceea ce privește acțiunea în pretenții – plata chiriei restante – incidente sunt prevederile art. 312 C., referitoare la aceea că instanța nu a intrat în cercetarea fondului, astfel că se impune casarea cu trimitere în vederea rejudecării.
De asemenea, constatând că cele două cereri se află în strânsă legătură și, în funcție de concluzia dacă pârâta datorează/ nu datorează chirie restantă și care este cuantumul acesteia, se pot face aprecieri suplimentare cu privire la necesitatea pronunțării unei soluții de reziliere a contractului, Curtea va reține că nu se poate dispune doar casarea în parte a hotărârii recurate, fiind necesară casarea în tot și rejudecarea ambelor cereri, aflate în strânsă legătură.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 rap. la art. 304/1 C., și al art. 20 din legea nr. 554/2004, Curtea urmează a admite recursul și, pe cale de consecință, va casa în tot sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă . ȘI PRIVAT G. SA împotriva sentinței civile nr. 161/26.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. P..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. A. C. R. I. J. A.
GREFIER
S. I.
Red. ..04.2014
Jud. fond – R. F.
| ← Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 6985/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 4771/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
