Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1723/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1723/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 48956/3/2009*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1723
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – reclamantă A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 977 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.02.2011 în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații– pârâți L. C., T. C., M. P., M. M., R. Ț., E. V., A. C., R. M. și A. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurenta – reclamantă – prin consilier juridic D. I. M., cu delegație de reprezentare la dosar, intimații – pârâți M. P. - prin avocat S. O. V., cu delegație de reprezentare la fila 19 dosar, R. M. și A. C. – prin avocat C. R. I. – cu împuternicire avocațială la fila 31 dosar, lipsind ceilalți intimați – pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței, la prima strigare a cauzei, în cadrul listei de amânări fără discuție, că s-a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, la data de 28.02.2014, din partea SINDICATULUI VETERINARILOR DIN ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ – ESCULAP pentru și în numele membrilor de Sindicat M. R. și C. A., întâmpinare la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății; comunicată celorlalte părți, conform citativului și a dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 37 – 38, respectiv 44-49, 53-55 dosar.
La aceeași dată – 28.02.2014 – s-a mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, întâmpinare formulată de intimata – pârâtă P. M., la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății;
La data de 07.03.2014 s-a mai depus la dosar, tot prin Serviciul Registratură, din partea intimatului – pârât, A. I., cerere de judecare a cauzei în lipsa sa, transmisă prin fax la instanță.
Reprezentantul recurentului – reclamant solicită instanței un termen pentru a lua la cunoștință de conținutul tuturor întâmpinărilor depuse la dosar. În ceea ce privește întâmpinarea depusă de SINDICATULUI VETERINARILOR DIN ADMINISTRAȚIA CENTRALĂ – ESCULAP pentru și în numele membrilor de Sindicat M. R. și C. A., i-a parvenit abia cu o zi înainte de ședință; timp insuficient pentru a o studia în amănunt și a formula apărări în combaterea susținerilor celor doi intimați – pârâți. Cât privește întâmpinarea depusă de intimata – pârâtă P. M., nu i-a fost comunicată, astfel că nu are cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea deliberând asupra cererii de amânare formulată de reprezentantul recurentului - reclamant, raportat la motivul invocat, o respinge, apreciind-o ca fiind neîntemeiată, având în vedere data la care a fost depusă la dosar întâmpinarea; cu cel puțin 5 zile înainte de ședință; partea având timp suficient, prin reprezentantul său legal a o studia de la compartimentul arhivă al instanței.
Pe cale de consecință, constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, în prezența tuturor părților, lasă dosarul la a II-a strigare, la ordine.
La a II-a strigare a cauzei, la ordine, apărătorul intimaților - pârâți M. R. și C. A. depune la dosar confirmarea mandatului acordat în cauză Sindicatului Veterinarilor din Administrația Centrală – ESCULAP – ai cărui membri sunt – pentru a–i reprezenta în dosarul de față. Depune la dosar și Contractul de Asistență Juridică încheiat de Cabinetul de avocatură cu reprezentantul legal al celor doi intimați – pârâți, contract ce poartă semnătura reprezentantului Sindicatului și ștampila persoanei juridice.
Curtea acordă în prealabil cuvântul părților pe cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, astfel cum a fost formulată de recurenta – reclamantă și, în subsidiar, pe excepția tardivității recursului, invocată de intimații – pârâți M. R. și C. A. – prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală – ESCULAP și P. M., față de dispozițiile art. 137 alineat 1 C.pr.civ.
Reprezentantul recurentului – reclamant solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, astfel cum a fost formulată și motivată. Astfel cum a susținut și în scris, hotărârea nu a fost comunicată întrucât și-a schimbat sediul din . sector 2, așa cum reiese și din adresa instanței din data de 22 iulie 2013, a Curții de Apel București, în . sector 6. Din acest motiv, nu i-a fost comunicată hotărârea. Cu toate că instituția sa a încheiat un acord cu Poșta Română pentru a-i fi comunicate toate documentele atât corespondență cât și ceea ce vine de la instanță, hotărârea nu a ajuns în posesia părții pe care o reprezintă la sediul nou, din . decât atât, mai susține că, timp de un an a avut o persoană delegată care să ridice corespondența de la acea adresă, dar nici în acest mod nu a intrat în posesia comunicării. De asemenea, la fila 39 din dosarul de fond, există comunicarea pe care s-a semnat că noul proprietar al sediului din . de acord cu afișarea și acesta este un motiv de neîndeplinire a procedurii de comunicare.
Apărătorul intimatei P. M. formulează concluzii de respingere a cererii de repunere în termen, ca fiind neîntemeiată. Apreciază că motivul invocat de recurenta – reclamantă, constând în schimbarea sediului său, nu se circumscrie noțiunii de împrejure mai presus de voința părții, noțiune vizată de dispozițiile art. 103 C.pr.civ. Dimpotrivă, în raport de dispozițiile art. 98 din Codul de procedură civilă, recurenta avea obligația de a aduce la cunoștință instanței precum și părții adverse, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, schimbarea sediului său. D. urmare, apreciază că hotărârea a fost legal comunicată la vechea adresă de sediu din . aflată la fila 39 din dosarul de fond. Acesta a fost și motivul pentru care a invocat prin întâmpinare excepția tardivității, pe care solicită a o admite în raport de faptul că prezenta cale de atac a fost declarată la mai mult de 15 zile de la data comunicării hotărârii respectiv la un termen de 8 luni de zile.
Apărătorul intimaților – pârâți C. A. și M. R. formulează la rându-i concluzii de respingere a cererii de repunere în termenul de declarare a recursului și de admitere a excepției tardivității recursului, pe considerentele comune constând în faptul că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală stabilită expres prin dispozițiile art. 98 din vechiul Cod de procedură civilă de a aduce la cunoștință instanței orice schimbare a sediului sub sancțiunea expresă a neluării în seamă. Solicită a se observa că nicăieri nu există o astfel de petiție, prin care recurenta, reclamantă în acel moment, fie înainte de pronunțare a hotărârii, fie ulterior, dar până la comunicarea acesteia, să fi adus la cunoștința instanței de judecată că și-a schimbat sediul. Prin cererea de repunere în termenul de recurs se invocă faptul că, în antetul unuia dintre înscrisurile depuse cândva în fața instanței de fond s-ar fi regăsit noul sediu. Este irelevant. A verificat și nu a regăsit un astfel de antet. Dar și dacă ar exista ca atare un astfel de antet, este irelevant, pentru că instanța nu este ținută de mențiunile antetului vreunuia dintre documentele depuse de părți ci de adresa pe care partea și-o indică. Consideră că, din punctul său de vedere, culpa este cu atât mai puternică și trebuie sancționată cu cât ea vine din partea reclamantă, ce a fost prezentă inclusiv la data la care s-a pronunțat hotărârea recurată și s-a rămas în pronunțare iar prin Încheierea de la acel moment nu rezultă că ar fi indicat schimbarea de sediu, așa cum era normal și cum impuneau dispozițiile art. 98. Din punctul său de vedere, culpa recurentei nu este în măsură să justifice repunerea în termenul de recurs și drept urmare, excepția tardivității este întemeiată; chiar recurenta recunoscând că recursul este formulat cu mult după expirarea termenului de 15 zile.
Reprezentantul recurentului – reclamant solicită a se avea în vedere faptul că a depus la dosar o cerere către instanță, pentru că știa că trebuie să i se comunice hotărârea. Există sediul menționat în antet și nu i s-a comunicat hotărârea la această adresă.
Apărătorul intimaților – pârâți C. A. și M. R. precizează că această cerere, de care face vorbire reprezentantul recurentului – reclamant, este formulată cu mult după expirarea termenului de declarare a recursului. Deci, cererea nu este formulată înainte de comunicare și de expirarea termenului de recurs. Solicită, în situația în care instanța va admite excepția tardivității și va respinge recursul, să fie obligată partea la cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei – pârâte P. M. solicită a se lua act că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată, pe cale separată. În plus, solicită a se lua act de faptul că, însăși recurenta – prin reprezentantul său, a declarat că a mandatat la vechiul sediu o persoană care să primească corespondența.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe cererea de repunere în termenul de declarare a recursului și pe excepția tardivității recursului, astfel cum a fost invocată de intimații – pârâți M. R. și C. A. – prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrală – ESCULAP și P. M..
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 11.12.2009 sub nr. dosar_, reclamanta A. Națională Sanitară veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) a solicitat în contradictoriu cu pârâții L. C., T. C., M. M., P. M., R. Ț., E. V., A. C., R. M. și A. I., ca prin hotărârea pe care instanța de judecată o va pronunța, să fie obligați pârâții la plata sumei de 22.380 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei prin fapta culpabilă a pârâților.
Constatând că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.998-999 Cod civil, în ceea ce privește atragerea răspunderii civile delictuale, Tribunalul București, prin sentința civilă nr.1215 pronunțată la 14.04.2010, a admis excepția necompetenței materiale, trimițând cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel București, Secția C. Administrativ și Fiscal, fiind înregistrată pe rolul acesteia la 28.04.2010, sub nr. dosar_ 2010.
Prin sentința civilă nr. 977/09.02.2011 Curtea de Apel București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. Națională Sanitară veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
A formulat cerere de repunere in termenul de declarare a recursului, arătând că prin adresa nr._/03.07.2013 a solicitat Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal comunicarea sentinței civile nr.977/09.02.2011 din dosarul nr._ .
Instanța prin adresa din data de 22.07.2013 i-a comunicat că hotărârea solicitată ar fi fost comunicată la sediul din ., sector 2, la data de 20.12.2011.
Ca urmare a acestui răspuns instituția reclamantă a depus diligente în vederea intrării în posesia hotărârii solicitând efectuarea de copii xerox de pe dovezile de comunicare ale hotărârii.
Din actele anexate cererii rezultă că hotărârea a fost comunicată în mod greșit la adresa din ., sector 2 București, deoarece la data de 20.12.2011 instituția nu mai avea sediul de mai mult de doi ani la adresa unde a fost comunicata hotărârea.
Acest lucru se poate desprinde și din actele instituției depuse pe parcursul judecării care au inserate în subsolul paginii adresa și coordonatele de contact.
Pentru aceste considerente solicită admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului în baza art.103 alin. l C.Pr.civ ( art. 186 alin. l NCPC) și să se constate că depășirea termenului de declarare a recursului nu este imputabil instituției.
Pe fondul recursului, a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art.85 alin. l din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționalilor publici, republicata r2, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care autoritatea sau instituția publică apreciază că au fost produse pagube patrimoniului instituției, se impune emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare în persoana funcționarilor publici considerați vinovați de producerea respectivelor pagube, act administrativ care poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, potrivit art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999. A apreciat că soluția instanței de fond de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulată de A.N.S.V.S.A. este netemeinică și nelegală raportat la faptul că prezenta acțiune s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1357-1359 ale Legii nr.287/2009 privind Codul Civil (art.998-999 din vechiul Cod Civil).
Faptul că art. 85 alin (1) din Legea nr. 188/1999 instituie posibilitatea recuperării pagubei aduse unei autorități sau instituții publice prin emiterea unor ordine de imputare, nu înlătură posibilitatea acesteia de a formula acțiuni în justiție pentru recuperarea prejudiciului în conformitate cu dispozițiile art. 1357-1359 ale Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil (art.998-999 din vechiul Cod Civil).
În drept a invocat art. 299 și urm. C.Pr.Civ.
SINDICATUL VETERINARILOR DIN ADMINISTRAȚIA CENTRALA -ESCULAP, pentru si in numele membrilor de sindicat M. R. si C. A., în conformitate cu dispozițiile art. 115 C.proc.civ. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului in principal ca tardiv formulat, iar in subsidiar ca neîntemeiat, precum si obligarea recurentei A. NAȚIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (ANSVSA) la plata cheltuielilor de judecata.
În ceea ce privește tardivitatea recursului si netemeinicia cererii recurentei de repunere in termenul de recurs, a arătat că asa cum rezulta atat din cuprinsul acțiunii cat si din dispozitivul hotărârii recurate, sediul declarat de A. NAȚIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (ANSVSA) la momentul investirii instanței, a fost cel din București, ., Sector 2.
Faptul ca, pe parcursul judecații, recurenta si-a schimbat sediul, este irelevant din perspectiva modalității si a adresei de comunicare a actelor de procedura, intrucat schimbarea de sediu nu a fost in mod expres adusa la cunoștința instanței in condițiile prevăzute de Art. 98 C.proc.civ.
In concret, recurenta nu a depus la dosar o cerere prin care sa arate schimbarea de sediu si sa solicite ca orice act de procedura sa-i fíe comunicat la noua adresa, asa incat culpa comunicării hotărârii recurate la fostul sediu ii aparține in totalitate, neputand fi valorificata prin admiterea cererii de repunere in termenul de recurs.
De asemenea a arătat că, din perspectiva indicării noului sediu in condițiile Art. 98 C.proc.civ., este irelevant faptul ca acesta ar fi fost menționat in antetul sau subsolul documentelor depuse de ANSVSA pe parcursul judecații la fond.
Conform textului de lege anterior citat, schimbarea de sediu trebuie adusa la cunoștința instanței in mod expres, prin petiție formulata in acest sens, care sa facă neîndoielnica schimbarea de sediu si să permita comunicarea actelor de procedura la noua adresa.
Sancțiunea neindicarii adresei noului sediu este aceea a neluarii in seama a acesteia, astfel incat nu exista niciun motiv pentru a considera ca hotărârea recurata nu a fost corect comunicata, sau pentru a admite cererea recurentei de repunere in termenul de recurs.
Subsecvent, trebuie observat ca recursul formulat de A. NAȚIONALA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (ANSVSA) a fost declarat si înregistrat la instanța mult dupa expirarea termenului de recurs prevăzut de 301 C.proc.civ., asa incat se impune constatarea caracterului tardiv al acestuia si respingerea lui ca atare.
Sub aspectul tardivității, dupa cum recunoaște si recurenta, hotărârea a fost comunicata inca din data de 20.12.2011 la sediul declarat din ., Sector 2, asa incat este evident ca nu a fost respectat termenul de 15 zile pentru formularea și motivarea căii de atac.
În subsidiar, a arătat că hotărârea recurată este legală și temeinică.
Intimata-pârâtă P. M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiata a cererii de repunere in termenul de declarare a recursului si, pe cale de consecința, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.
In subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat si, pe cale de consecința, menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr. 977/9.02.2011 pronunțate de către Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._, cu cheltuieli de judecata.
In ceea ce privește cererea de repunere in termenul de declarare a recursului, a apreciat că recurenta nu a dovedit faptul ca ar fi fost impiedicata sa exercite aceasta cale de atac printr-o imprejurarea mai presus de voința sa, in speța nefiind incidente vreuna dintre excepțiile de la sancțiunea decăderii, excepții vizate de disp. art. 103 C.pr.civ.
Apreciază că, in raport de disp. art. 98 C.pr.civ., prezentei recurente i-a fost legal comunicata hotărârea primei instanțe, la adresa de sediu indicata prin cererea introductiva de instanța, iar împrejurarea ca recurenta si-a schimbat sediul nu se circumscrie noțiunii de motiv mai presus de voința sa, care sa o fi pus in imposibilitate de a declara calea de atac.
In acest sens, arată faptul ca prezenta recurenta nu a respectat obligația pe care i-o impunea art. 98 C.pr.civ., or, având in vedere finalitatea textului art. 98 C.pr.civ., el se aplica si partilor-persoane juridice, iar sancțiunea „neluarii in seama" consta in aceea ca partea va fi citata si dupa schimbarea domiciliului/sediului, la vechea adresa, iar procedura de citare/comunicare a actelor de procedura, îndeplinita in acest mod, este considerata valabila.
Pe cale consecința, ca urmare a respingerii cererii de repunere in termenul de declarare a recursului, intelege sa invoce excepția tardivității formulării cererii de recurs, in raport de disp. art. 301, art. 103 alin. 1, art. 102 alin. 1 si art. 101 alin. 1 C.pr.civ., având in vedere faptul ca hotărârea atacata i-a fost legal comunicata recurentei la data de 22.12.2012 (fila 39 dosar fond), iar aceasta a înțeles sa formuleze cererea de recurs la data de 21.08.2013, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de disp. art. 301 C.pr.civ.
Pe fond a apreciat că sentința este legală și temeinică, în mod judicios instanța de fond a reținut că modalitatea de acțiune aleasă de către reclamantă este greșită, întrucât, in conformitate cu dispozițiile legale incidente, angajarea răspunderii funcționarului public urmează regulile procedurale stabilite de disp. art 84 si art. 85 din Legea nr. 188/1999, dispoziții legale prin care legiuitorul a statuat expres care sunt modalitățile concrete de acțiune in situația in care autoritatea sau instituția publica apreciază ca anumite persoane au produs pagube patrimoniului instituției.
În drept a invocat art. 308 alin. 2 C., art. 115 și urm. C..
În conformitate cu art. 137 C. Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității, aceasta putând face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Conform art. 301 teza I C. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”. De asemenea art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede același termen.
Termenul se calculează pe zile libere, potrivit art. 101 alin. 1 C., neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
Din examinarea dosarului primei instanțe rezultă că sentința i-a fost comunicată recurentului-reclamant la 22.12.2011 (conform dovezii de la f. 39 dosar fond), însă comunicarea s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat, noul proprietar nu permite afișarea”.
Cererea de recurs a fost depusă recomandat la oficiul poștal la data de 21.08.2013, deși termenul de recurs, calculat conform celor de mai sus, expira la 07.01.2012, care fiind zi nelucrătoare (sâmbătă), se prorogă până la data de 09.01.2012.
Fiind evidentă depășirea termenului, recurenta a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, motivat de faptul că sentința a fost comunicată la vechiul sediu pe care nu îl mai avea de 2 ani, iar actele instituției depuse pe parcursul judecății au inserate în subsolul paginii adresa și coordonatele de contact.
Potrivit art. 103 alin. 1 C. ”neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.”
Pentru a soluționa cererea de repunere în termen, Curtea trebuie să stabilească dacă împrejurarea invocată de către reclamantă a fost mai presus de voința ei și dacă conduita ei se circumscrie limitelor trasate de lege.
În primul rând Curtea constată că schimbarea sediului unei persoane juridice este un act care derivă din propria sa voință, fiind evident faptul că o corespondență ajunge la noul sediu, în măsura în care este cunoscut. În al doilea rând schimbarea sediului nu obligă instanța să comunice actele la noua adresă, întrucât în virtutea principiului disponibilității, părțile pot să indice orice adresă pentru citare și comunicare.
În al treilea rând schimbarea sediului este opozabilă instanței și părților litigante de la comunicare, în virtutea art. 98 C. care prevede că „schimbarea domiciliului uneia din părți in timpul judecații trebuie, sub pedeapsa neluării ei in seama, sa fie adusa la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar pârtii potrivnice prin scrisoare recomandata, a cărei recipisa de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului".
Deși recurenta a arătat că a depus mai multe acte la dosar în subsolul cărora apare noul sediu, Curtea observă că în delegația de la fila 176 din dosarul inițial, apare sediul din . sector 2, deși actul în cauză – delegație - a fost emis la 13.04.2010, deci în acel interval de 2 ani arătat de către reclamantă. Există depus un singur act în fața instanței de fond, tot o delegație, în subsolul căreia este menționat noul sediu, însă din practicaua sentinței nu rezultă că reclamanta ar fi solicitat expres comunicarea sentinței la noul sediu din . am arătat, instanța nu trebuie să se sesizeze din oficiu cu schimbarea adresei vreunei părți din proces, întrucât părțile au posibilitatea legală de a primi corespondența la adresa pe care o doresc.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că împrejurarea invocată de către recurentă nu este mai presus de voința sa, din contră derivă din comportamentul său procesual, fiind pe deplin aplicabil adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Având în vedere că recursul a fost formulat cu nerespectarea termenului legal imperativ și că cererea de repunere în termen este neîntemeiată, Curtea va admite excepția și va respinge recursul, ca tardiv formulat.
În temeiul art. 274 C. Curtea va obliga recurenta la plata către intimații - pârâți A. C. și M. R., prin Sindicatul Veterinarilor din Administrația Centrala –Esculap, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor depuse la filele 62-65 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere pe rol, ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității declarării recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă A. NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 977 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.02.2011 în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații– pârâți L. C., T. C., M. P., M. M., R. Ț., E. V., A. C., R. M. și A. I., ca tardiv declarat.
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimații - pârâți A. C. și M. R., prin Sindicatul Veterinarilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. P.S./07.04.2014/2 ex.
JUD. FOND G. G. - Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Pretentii. Decizia nr. 5171/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2181/2014.... → |
|---|
