Anulare act administrativ. Decizia nr. 7788/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7788/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 2599/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7788
Ședința publică de la 23.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. M. E.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă M. S. SRL împotriva sentinței civile nr. 440/3.03.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 440/3.03.2014 pronunțată de Tribunalul București s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta S.C. M. S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA - SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL URZICENI, precum și cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
Pentru a adopta această soluție prima instanță a reținut că potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a cumpărat un autoturism rulat marca DAF iar pentru a fi înmatriculat în România, i s-a calculat și perceput timbru de mediu în sumă de 11.096 lei. De reținut că data primei înmatriculări este 01.01.2005 astfel cum rezultă din decizia nr.611/23.09.2013 emisă de pârâtă.
Prin O.U.G. nr. 9 din 19 februarie 2013 (publicată în monitorul Oficial nr. 119 din 4 martie 2013), în vigoare începând cu data de 15 martie 2013, se stabilește cadrul legal pentru instituirea timbrului de mediu pentru autovehicule cu destinația de venit la bugetul F. pentru mediu și se utilizează de Administrația F. pentru Mediu în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a timbrului de mediu pentru autovehicule o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.( art. 4 din OUG 9/2013)
În ceea ce privește încălcarea prevederilor comunitare invocată în susținerea cererii, Tribunalul reține că art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate cu art.I-33, alin.1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr.157/2005, "Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Rezultă așadar că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului.
Astfel, potrivit art. 90, primul paragraf din Tratatul Comunităților (Uniunii) Europene ( art. 110 TFUE): "Nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare"
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene ( art. 110 TFUE) invocat de reclamant, au în vedere reglementarea unor limitări a statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 alin.(1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, astfel acest tratat, cât și alte acte adoptate la nivel european, cum ar fi Directiva a 6-a, respectiv Directiva 77/388/CE, nu interzic perceperea unei taxe precum timbrul de mediu pentru autovehicule.
În acest sens amintim art. 33 din Directiva 77/388/CE prevede: "fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă [...], în general orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri".
Față de aspectele sus – arătate, se reține că timbrul de mediu pentru autovehicule reprezintă opțiunea legiuitorului național și a fost instituit în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene conform cărora tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă că prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De vreme ce timbru de mediu se percepe pentru toate autovehiculele din categoriile M(l), M(2), M(3) și N(l), N(2), N(3), exceptând cazurile prevăzute la art. 3 alin. (1), iar nivelul timbrului de mediu este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului poluatorul plătește, principiul unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene, tribunalul apreciază că discriminarea între autovehiculele second-hand înmatriculate în alte state UE, și cele înmatriculate în România ( care exista în vechea reglementare ) a fost înlăturată, motiv pentru care cererea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a susținut că in mod greșit instanța de fond a stabilit faptul ca legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art. 90) TFU. Aceasta lege a timbrului de mediu contravine dispozițiilor comunitare, in speța art. 110 (fost art. 90) TFUE.
Prevederile OUG 9/2013 impun achitarea timbrului de mediu autovehiculelor aflate la prima inmatriculate in România, o astfel de taxa nefiind perceputa pentru autovehiculele deja aflate in circulație in statul roman sau care au fost anterior inmatriculate in România pentru care s-a achitat o taxa mult mai mica decât cea instituita de aceasta ordonanța. Mai mult decât atat nu se tine cont de faptul ca pentru autovehiculele importate a fost deja achitata o taxa in tara de proveniența ori dubla impozitare intervine prin aplicarea QUG 9/2013.
Ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudenta Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasa neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu tin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie. Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art. 110 TFUE.
De asemenea, instanța de fond invoca dispozițiile art. 4 din OUG nr. 9/2013, act normativ in vigoare incepand cu data de 15.03.2013 si aplicabil spetei deduse judecații, dupa care menționează: "In preambulul actului normative sus-mentionat se precizează ca acesta asigura conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performante obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctual de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de C02."
Însă, se arată că în orice lege se poate insera faptul ca aceasta este in conformitate cu dispozițiile legislației Uniunii Europene, insa, acest lucru nu este îndeajuns, urmează apoi ca instanțele de judecata sa constate acest lucru. Simpla afirmație nu demonstrează si îndeplinirea condițiilor tratelor de constituire ale Uniunii Europene.
Mai mult decât atat, s-a demonstrat de fiecare data faptul ca, in acest sens s-a pronunțat si CEDO, si a motivat prin hotărâri judecătorești faptul ca toate taxele introduse de statul roman au fost discriminatorii. Dupa cum este de notorietate faptul ca se afla deja pe rolul Curții Europene un astfel de proces si in ceea ce privește OUG 9/2013 nu este normal ca de fiecare data sa se aștepte decizia luata de Curtea Europeana si apoi toate instanțele judecătorești sa ia act de aceasta si sa aplice intern aceasta dispoziție, cand din toate inscrisurile atașate la dosarul cauzei, din lecturarea OUG 9/2013 si susținerile intemeiate ale subsemnatului, se poate observa faptul ca si aceasta ordonanța incalca in mod flagrant, sub o alta denumire, dispozițiile impuse de Tratatul Uniunii Europene, tratat la care statul R. a aderat si si-a luat angajamentul ca il va respect;
Nu este normal si logic ca un autovehicul deja înmatriculat in România, vechi de mai bine 20-30 de ani, autovehicul pentru care nu s-a achitat niciodată o astfel de taxa sa circule in continuare si sa polueze de inzecit de ori mai mult fata de un autovehicul cum este cazul de fata, iar proprietarul acelui autovehicul sa nu fie nevoit sa achite o suma de bani pentru folosirea autovehiculului iar subsemnatul sa fiu obligat sa achit o asemenea taxa pentru folosirea bunului, proprietate personala, si fara ca acest autovehicul sa aiba același grad de poluare ca un autovehicul foarte vechi.
Discriminarea este mai mult decât evidenta si demonstrata, urmând ca instantele judecătorești sa ia act de aceasta nedreptate făcuta de catre Staul R.. Potrivit unei jurisprudente constante, interdicția prevăzuta de art. 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4 lit. a din OUG9/2013.
Cu toate ca practica instanțelor de fond este de admiterea acțiunilor având acest obiect recurentul arată că a fost din nou discriminat, dosarul cauzei nefiind analizat corect si legal pentru a se observa clar faptul ca autovehiculul subsemnatului a fost importat dintr-un stat membru Uniunii Europene iar in cazul in care s-ar aplica aceasta taxa s-ar incalca flagrant art.110 TFUE ce interzice discriminarea dintre autovehiculele achiziționate din alte state membre UE si autovehiculele interna având aceeași vechime si aceeași uzura.
Desi a susținut faptul ca, potrivit art. 555 dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege." Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vanda, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând timbru de mediu.
Limitele stabilite dreptului de propritate nu inseamna ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicol din circuitul civil, ducandu-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizandu-se interesele de ordin economic atat la nicel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atat de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi, instanța a considerat in mod greșit faptul ca subsemnatei nu i-a fost incalcat dreptul la proprietate.
Se susține că fara achitarea acestei taxe, o suma foarte mare tinand cont si valoarea autovehiculului, recurentul nu ar fi inscris niciodată acest autovehiculul si, desi il achiziționase, eram pus in imposibilitatea de a se folosi de un bun propriu, bineînțeles din cauza legislației impusa de statul roman.
Având in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele:
a. OUG9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule, incalca principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata, fiind discriminatorie, abuziva si confuza. Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de înalta Curte de Casație si Justiție, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favoreaza autovehiculele deja inmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate.
•OUG 9/2013 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare.
•Art. 4 din OUG 9/2013 prevede: „ Obligația de plata a timbrului intervine o singura data si anume:
a.Cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numărului de inmatriculare;
b.La reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7;
c.Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării;
d.Cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
Instanța de fond nu a inlaturat in niciun mod argumentele pe care le-a invocat recurentul reclamant in cererea de chemare in judecata, rezumandu-se doar sa precizeze faptul ca legea timbrului de mediu este legala, fara ca sa argumenteze in ce modalitate aceasta lege a timbrului de mediu nu incalca dispozițiile art. 110 (fost 90) TFUE. De asemenea, faptul ca numeroase instanțe din România au susținut ca reglementarea actuala cuprinsa in art.4 lit.a) din OUG nr.9/2013 privind timbru de mediu nu se afla in consonanta cu dispozițiile art.110 TFUE in ceea ce privește autovehiculele second-hand importate de alte state membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulație in România, intrucat normele fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vânzarea autovehiculelor second hand naționale, corelativ, descurajând importul de vehicule second-hand similare, iar aceste dispoziții au același efect favorizant fata de produsele naționale, cel puțin in raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Prin acest efect al OUG nr.9/2013, persoanele ce urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt directionate inspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plații timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat, membru al Uniunii Europene invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei inmatriculari a acestuia in România. Ca atare, caracterul indirect discriminator al actualei reglementari interne fata de produsele importate, efect contrar dispozițiilor art.110 TFUE care prohibesc o atare consecința, este evident, astfel ca, raportat la cele mai sus expuse instanțele din Roamnia ar trebui sa aprecieze ca dispozițiile OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art.110 TFUE in ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale in vederea punerii lor in circulație in România.
D. urmare, art.110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu si instituției responsabile cu inmatricularea autovehiculelor, Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si înmatriculări a autovehiculelor (in cazul de fata Teleorman), instituție care funcționează suv coordonarea instituției prefectului, ce nu poate invoca dispozițiile art.7 alin.1 lit.j din Ordinul ministrului administrației si internelor nr.1501/2006 cu modificările si completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, daca restul condițiilor prevăzute de lege sunt indeplinite .
Nu in ultimul rand, se solicită ca instanța de recurs să țină cont de practica instanței de fond de la Tribunalul Teleorman ce a admis o acțiune in restituirea timbrului de mediu (ds. nr._ - Tribunalul Teleorman), precum si a instanței de la Tribunalul M. ce a obligat Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere sa inmatriculeze un autovehicul fara plata timbrului de mediu (ds. nr._ -Tribunalul M.); Tribunalui București in dosarul_/3/2013, sentința ce o atașază prezentei cereri.
Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 ncpc, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Analizând recursul prin prisma motivului de casare invocat, curtea îl constată nefondat pentru următoarele argumente:
Romania a adoptat, in urma Hotararilor T. si N., O.U.G. nr. 9/2013, care introduce un nou impozit pe autovehicule, si anume timbrul de mediu. Potrivit art. 4 din aceasta ordonanta, obligatia de a achita timbrul de mediu se naste fie cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania, fie cu ocazia reintroducerii in parcul auto national a unui autovehicul, fie cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat pentru care nu a fost achitata niciuna dintre taxele pentru autovehicule in vigoare anterior sau pentru care s-a dispus de catre o instanta restituirea acestor taxe sau inmatricularea fara plata lor.
Potrivit jurisprudenței Comunității Europene, art. 90 alin.(1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite, astfel acest tratat, cât și alte acte adoptate la nivel european, cum ar fi Directiva a 6-a, respectiv Directiva 77/388/CE, nu interzic perceperea unei taxe precum timbrul de mediu pentru autovehicule.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, timbrul de mediu pentru autovehicule a fost instituit în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene conform cărora tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări în statul respectiv, cu condiția ca taxa să fie conformă cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă că prin taxa respectivă să nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De vreme ce timbru de mediu se percepe pentru toate autovehiculele din categoriile M(l), M(2), M(3) și N(l), N(2), N(3), exceptând cazurile prevăzute la art. 3 alin. (1), iar nivelul timbrului de mediu este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului poluatorul plătește, principiul unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene, tribunalul apreciază că discriminarea între autovehiculele second-hand înmatriculate în alte state UE, și cele înmatriculate în România ( care exista în vechea reglementare ) a fost înlăturată, motiv pentru care cererea de restituire nu se justifică.
Susținerile recurentului în sensul că ne aflăm într-o situație asemănătoare celei reglementate de OUG 50/2008 sau Lg. 9/2012 nu pot fi reținute, având în vedere că, așa cum a fost conceput, cadrul legislativ pentru timbrul de mediu nu are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, nefiind contrarie art. 110 TFUE.
Pentru aceste motive în temeiul art. 496 alin. 1 ncpc., curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă M. S. SRL, cu sediul în Urziceni, ., ., ., CUI_ și cu domiciliul procesual ales la C.A. C. M., în Calea Rahovei, nr. 266-268, clădirea 60, ., Electromagnetica Business Park, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 440/3.03.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Slobozia, .. 14, jud. Ialomița și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, Corp A, nr. 294, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. M. E. P. S. V. R. M.
GREFIER
M. I.
Red. MG/ 6 ex.
Jud. fond M. V. – Tribunalul Ialomița
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 9541/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3347/2014.... → |
|---|
