Despăgubire. Decizia nr. 8048/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8048/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 2684/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8048
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.10.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței civile nr. 270/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul reclamant R. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns intimatul reclamant R. S., reprezentat de avocat S. R. cu împuternicire avocațială de reprezentare la fila 9 dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este îndeplinită prin prezența apărătorului intimatului reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că citația emisă intimatului reclamant a fost restituită la dosar, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Având cuvântul, intimatul reclamant R. S., reprezentat de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinare. De asemenea arată că, potrivit Deciziei ICCJ nr.24/2012 nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile.
Solicită și acordarea cheltuielilor de judecată, sens în care depune factura nr. 82/1.10.2014 și chitanța . nr._/1.10.2014.
Curtea în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Călărași la data de 28.11.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul R. S., domiciliat în Italia, Cagliari, via Sarabus 11 și cu reședința în România, Călărași, .. 1, ., . a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, cu sediul în Călărași, .-8, jud. Călărași pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6928 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data achitării sumei și până la data restituirii efective, cum și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii se arată de reclamant că în cursul anului 2010 a făcut demersuri pentru înmatricularea unui autovehicul second hand marca Land Rover.
Pentru a înmatricula autovehiculul în România reclamantul a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 6928 lei.
Se mai arată de reclamant că a formulat o cerere la AJFP Călărași pentru restituirea acestei taxe, cerere care însă a fost respinsă, prin adresa nr._/28.10.2013, comunicându-i-se reclamantului că nu a îndeplinit prevederile legale pentru anularea respectivei taxe.
Apreciază reclamantul că taxa percepută este în contradicție cu reglementările UE acceptate și de România.
Astfel, se arată de reclamant că potrivit dispozițiilor art.110 (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prevederile OUG nr. 50/2008 sunt inaplicabile.
Ca urmare a efectului direct al art.110(1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, reclamantul solicită să se constate că prevederile OUG nr. 50/2008 sunt reglementări contrare și nu pot prima în continuare ca aplicabile. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia, că taxa specială achitată a fost încasată în contul bugetului de stat, cu încălcarea art. 110(1) din Tratat.
Față de considerentele menționate, reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 90 TCE și art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri în copie.
În termen legal, pârâta AJFP Călărași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în principal, pe cale de excepție. S-a invocat de pârâtă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru neefectuarea de către reclamant a plângerii prealabile conform art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală și ale art.7 din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât OUG nr. 50/2008 aplicabilă în cauză stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în scopul protecției mediului pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004, art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003 și OUG nr. 50/2008.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea întâmpinării a depus înscrisuri în copie.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că sunt neîntemeiate apărările formulate de pârâtă, atât pe cale de excepție, cât și pe fondul cauzei, pentru motivele expuse pe larg în cererea de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr. 270/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. S. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași și obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 6928 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu data achitării sumei și până la data restituirii efective. A fost redusă valoarea onorariului de avocat ce urmează a fi suportat de pârâtă, de la 1240 lei la 750 lei. A fost obligată pârâta către contestatorul reclamant la 1050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art. 248Cod pr.civilă excepția invocată prin întâmpinare de pârâtă, respectiv excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Municipiului Călărași.
Excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului a fost respinsă de instanță, cu argumentația expusă în practicaua prezentei hotărâri.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat în anul 2010 un autovehicul sencond-hand, marca Land Rover, iar în România a plătit o taxă specială pentru prima înmatriculare a acestui autoturism în cuantum de 6928 lei, achitată la data de 22.11.2010.
Reclamantul consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art. 110 al.1 ale Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei de 6928 lei, însă pârâta a refuzat acest lucru.
Tribunalul a reținut că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate au fost abrogate prin OUG nr. 50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 50/2008 s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.110 paragraf 1 din Tratatul privind Funcționarea U.E. nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare potrivit căruia state membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național ca prim judecător comunitar are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110(1) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
Autoturismul reclamantului nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1) rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cui produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urm,are a aplicării dreptului intern respectiv a OUG 50/2008 în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratat întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.)
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr. 50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cel similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauzele T. și N. că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât, această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
În consecință, taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, deciziile Curții Europene de Justiție în cauzele T. și N. fiind obligatorii pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o cauză similară.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată OUG nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prin art. 4 al legii.
Prin OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013.
Ca atare, la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza N., sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
În consecință dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind Funcționarea U.E., precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritar și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul urmează a admite acțiunea formulată de reclamantul R. S. în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași.
În consecință, tribunalul, în baza art. 117 lit. d Cod procedură fiscală a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6928 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, la care se adaugă dobânda legală aferentă, calculată începând cu data achitării sumei și până la data restituirii efective.
În baza art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă, tribunalul a redus valoarea onorariului de avocat ce urmează a fi suportat de pârâtă, de la 1240 lei la 750 lei, având în vedere că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei.
Cum pârâta se află în culpă procesuală, tribunalul în baza art. 453 cod pr.civilă a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 1050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI.
În motivare arată că, în mod cu totul netemeinic si nelegal, instanta de fond a respins excepția inadmisibilitatii acțiunii, invocată de pârâtă, motivat de faptul ca, in raport de obiectul acțiunii, in speța nu se aplica procedura fiscala, ci normele dreptului comunitar mentionate de reclamant in cererea introductiva, conform dispozițiilor art. 148 din Constitutia României, fiind constatat conflictul intre norma interna si cea comunitara.
Aceasta motivare inculca flagrant atat dispozițiile Codului de procedura fiscala, precum si ale Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel, desi instanta de fond a calificat acțiunea ca fiind o cauza de contencios administrativ, a admis acțiunea respectiva, fara sa anuleze actul administrativ vătămător, asa cum dispune art.l alin. 1 din legea contenciosului administrativ.
Concluzionând, aceasta instanta a solutionat, practic o cerere de restituire unei sume de bani reprezentând taxa pe poluare, instanta respectiva considerând ca stabilirea acestei taxe de cai re organele fiscale s-a făcut cu incalcarea normelor comunitare, care se aplica cu prioritate.
Pe asemenea, instanta de fond a nesocotit si dispozițiile prevăzute de OG nr. 02/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Astfel, desi intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei Decizia de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/18.11.2008 si cererea de restituire, instanta de fond, in mod netemeinic si nelegal, nu a analizat aceste înscrisuri, considerând ca normele de drept fiscal care reglementeaza o procedura prealabila investirii instanței de judecată, respectiv cele ale art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala.
Susține si pe calea acestui recurs excepția inadmisibilitatii acțiunii, motivat de faptul ca intimatul reclamant avea posibilitatea introducerii acestei acțiuni, potrivit art. 218 alin. 2 din Codul de procedura fiscala, coroborat cu art. 11 din Legea contenciosului administrativ, fapt care nu s-a petrecut.
F. de cele expuse, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, constatarea nelegalitatății si netemeiniciei sentintei civile nr. 270/13.03.2014 pronuntata de Tribunalul Calarasi si drept consecința respingerea acțiunii formulata de R. S..
In drept, art. 488 al.(l) pct 8 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Probe: înscrisuri
intimatul reclamant R. S. a formulat întâmpinare prin care solicitam respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentintei civile nr. 270/13.03.2014 pronuntata de către Tribunalul Calarasi si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
Considera parata ca au fost incalcate dispozițiile Codului de procedura fiscala, precum si ale Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, in sensul ca, desi instanta de fond a calificat acțiunea ca fiind o cauza de contencios administrativ, a admis acțiunea respectiva, fara sa anuleze actul administrativ vătămător, asa cum dispune art. 1 al. 1 din Legea contenciosului administrativ.
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, „se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat . sau, recunoscut de lege, prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii,"
De altfel, actul vătămător il constituie insasi plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ si ale Codului de procedura fiscala sunt asigurate prin cererea de restituire formulata.
In speța dedusa judecații, reclamantul s-a adresat instantei de contencios administrativ deoarece cererea de restituire a taxei de poluare înregistrata la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Calarasi sub nr._/25.10.2013 întemeiata pe dispozitile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, nu a fost solutionata favorabil, răspunsul fiind fundamentat pe acte normative care nu erau in vigoare la data efectuării plații si cu nesocotirea dispozițiilor din dreptul comunitar care au prioritate fata de dreptul național.
In mod corect instanta de fond a solutionat excepția inadmisibilitatii acțiunii, pe care a respins-o motivat de faptul ca in cauza nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de parte in susținerea acesteia.
Potrivit Deciziei ICCJ nr.24 din 14 noiembrie 2011 publicata in Monitorul Oficial al României nr. 1 din 3 ianuarie 2012 s-a admis recursul in interesul legii cu privire la admisibilitatea acțiunii de restituire a taxei de poluare, in condițiile in care reclamantul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011.
Conform deciziei, Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod. "
Prin cererea de restituire adresata Administrației Județene a Finanțelor Publice Calarasi, a aratat faptul ca OUG 50/2008 contravine reglementarilor comunitare, situatie in care taxele percepute in temeiul acestui act normativ nu au alta cauza decât aplicarea eronata a dispozițiilor legale si ca urmare trebuie restituite la solicitarea creditorului.
Restituirea taxelor prelevate cu incalcarea dreptului european nu poate fi condiționata de contestarea reglementarii la momentul efectuării plații, mai ales atunci cand practica administrativa era in sensul respingerii contestatiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, autoritatile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, in condițiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european. Stabilirea taxei pe poluare prin Decizia de calcul, care dupa cum se mentioneaza in cuprinsul sau, „reprezintă titlu de creanța si constituie instiintare de plata", poate fi corecta sub aspectul cuantumului sumei, prin prisma elementelor/criteriilor de deteiTninare, dar este nelegala sub aspectul datorarii acestei taxe devreme ce contravine normelor comunitare.
F. de cele de mai sus, solicita respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentintei civile nr. 270/2014 ca temeinica si legala si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Probe: înscrisurile existente la dosarul cauzei
In drept: art. 205 si art. 490 (2) Cod procedură civilă.
Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca prin decizia de calcul al taxei de poluare provenite de la autovehicule reclamantei i-a fost calculată o taxă de poluare de 6928 lei pentru un autovehicul sencond-hand, marca Land Rover, taxă ce a fost achitată la data de 22.11.2010.
Curtea considera ca cererea de restituire formulată de contribuabil în interiorul termenului de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 135 Cod procedură fiscală este admisibila deoarece taxa de poluare este incompatibilă cu dreptul european.
Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst].
În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20].
Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european).
Din analiza pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în afacerea Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Raportat la jurisprudența mai sus indicată, instanța concluzionează faptul că potrivit dreptul fiscal român nu identifică în prezent vreun remediu special, care să asigure contribuabilul posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european, deși Statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicarea hotărârea în cauza T.. Parțial, un asemenea remediu l-a constituit art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, pentru o parte din taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată în perioada 1 ianuarie 2007 – 30 iunie 2008.
În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca în temeiul art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României și art. 117 lit. d) Cod procedură fiscală să solicite restituirea taxei de poluare prelevate “prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale“. O asemenea cerere de restituire poate fi formulată în termen de 5 ani, calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 C. pr. fisc.
În principiu, reglementarea fiscală națională este compatibilă cu principiul echivalenței și cu principiul efectivității, întrucât regulile sunt practic aceleași cu regulile aplicabile în cazul în care se solicită restituirea unei taxe prelevate cu încălcarea dreptului național.
În consecință dreptul la rambursare nu poate fi condiționat de anularea deciziei de calcul. Așa cum rezultă din jurisprudența Curții, autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient care apreciază că procedura contestației deciziei de calcul nu reprezintă un “remediu efectiv” în sensul art. 13 din Convenție -, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Totodată, Curtea are în vedere decizia nr. 24 din 14.11.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul in interesul legii, prin care s-a statuat că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din C.proc.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Din aceste motive, solutia primei instante de respingerea exceptiei inadmisibilitatii este legala.
Pe fondul cauzei, Curtea observa ca art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 prevede că obligația de plată intervine cu ocazia primei înmatriculări, fără ca textul să facă distincția între cele produse în România și cele în afara acesteia și nici între autoturismele noi și cele second – hand.
Pentru că O.U.G. nr. 50/2008 a intrat în vigoare la 1 iulie 2008 rezultă că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară.
Potrivit art. 90, paragraful I din Tratatul de instituire a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Ca urmare a adoptării O.U.G. nr.218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea cumpărătorului a devenit și mai evidentă prin aceea că a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, EURO 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12._09, astfel încât cumpărătorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second – hand deja înmatriculat în România .
Se protejează astfel producția internă, aspect care rezultă și din preambulul actelor normative emise în acest domeniu, din care reiese că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt patru locuri de muncă în industria furnizoare .
Pe de altă parte, potrivit art.90, par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”.
Scopul general al art.90 din Tratat este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, O.U.G. nr.50/2008 este contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
Prin hotărârea preliminară pronuntata de C.J.U.E. în cauza C-402/09, T., taxa reglementata de O.U.G. nr. 50/2008, in versiunea initiala, a fost declarata indirect discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 110 T.F.U.E., in masura in care are ca efect descurajarea importului unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, iar prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis, analizand variantele taxei pe poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008 – 31 decembrie 2010, ca „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Din aceste motive, in baza textelor de lege menționate si a art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
De asemenea, având în vedere că recurenta pârâtă a căzut în pretenții, în temeiul art.453 NCPC va fi obligată să plătească intimatului suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, .. 6-8, județ Călărași, împotriva sentinței civile nr. 270/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul reclamant R. S., domiciliat în Călărași, .. 1, ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 620 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red.jud.UD
Tehnored. C.D.D.4 ex.
Tribunalul Călărași – Secția Civilă
Jud.fond.C. I.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 7638/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 5179/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
