Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 511/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 511/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2014 în dosarul nr. 64233/3/2011
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 511
Ședința publică din data de 27.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 4918/04.12.2012 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. P., cu intimații-pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect contestație act administrativ fiscal – taxă pe poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă, după care:
Curtea ia act intimatul-reclamant nu a depus la dosar cererea de restituire adresată organului fiscal, solicitată de instanță la termenul anterior, și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
1. C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.09.2011, reclamantul R. P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, M. M., PRIN ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, AGENTIA N. DE ADMINISTRARE FISCALA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B. V. și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G., precum și cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 2423/13.02.2008 și obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 5052 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că taxa de primă înmatriculare, percepută în dreptul intern prin art. 214¹-214³ din Codul fiscal, este contrară art. 110 din TFUE, fiind indirect discriminatorie.
Pârâtele nu au depus întâmpinare, dar la data de 26.06.2012, pârâtaDGFP G. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 4918/04.12.2013, Tribunalul București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. FINANȚELOR PUBLICE si AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și a respins acțiunea formulata în contradictoriu cu aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să restituie reclamantului taxa speciala de prima înmatriculare in cuantum de 5052 lei; a respins cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU ca neîntemeiată; a obligat pârâtele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată in cuantum de 443,30 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că taxa de primă înmatriculare, percepută în dreptul intern prin art. 214¹-214³ din Codul fiscal, este contrară art. 110 din TFUE, fiind indirect discriminatorie
3. Cererea de recurs.
Împotriva acestei sentințe, la data de 22.02.2013, a formulat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE G., prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivare, recurenta a arătat că reclamantul a plătit o taxa legală și obligatorie cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România, potrivit dispozițiilor art. 214¹-214³ din Codul fiscal, dispoziții legale in vigoare la acel moment, astfel că organul fiscal nu a făcut altceva decât să respecte legea.
În drept, recurenta a invocat art. 299 și urm. din Codul de procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații nu au formulat întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând cererea de recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ din codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că aceasta este întemeiată, soluția instanței de fond fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât devine incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, urmând a fi admis recursul și a se modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii principale ca inadmisibilă și a cererii de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că reclamantul nu a adresat organului fiscal competent o cerere de restituire a taxei pentru prima înmatriculare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 lit. d) din Codul de procedură fiscală, omisiune care a condus la admiterea în mod nelegal a acțiunii. La solicitarea Curții din data de 02.12.2013, intimatul-reclamant nu a depus la dosar cererea de restituire adresată AFP B. V..
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ drept actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. De asemenea, art. 2 alin. 2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. 1 lit. i), iar nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Pornind de la aceste dispoziții legale, Curtea reține că specificul unei acțiuni în contencios administrativ constă în existența fie a unui act administrativ tipic, fie a unuia asimilat, reclamantul neputând formula o acțiune în fața instanței atâta timp cât nu s-a adresat în prealabil autorității cu o cerere, pentru a fi în măsură să învestească ulterior instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată fie pe invocarea unor cauze de nulitate a actului administrativ emis, fie pe motivul nesoluționării cererii în termenul legal, fie pe motivul nejustificat de rezolvare a cererii.
Or, în cauză, reclamantul nu a formulat anterior introducerii acțiunii o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală. Neadresând în prealabil o cerere de restituire organului fiscal competent, care să fi fost respinsă, reclamantul nu poate învesti în mod legal instanța de contencios administrativ, nefiind vorba în cauză despre existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire, care să poată fi analizat, din prisma excesului de putere, prin raportare la compatibilitatea legislației naționale cu prevederile art. 110 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene.
Față de aceste considerente, având în vedere că reclamantul nu a înaintat în prealabil pârâtei o cerere de restituire a taxei de primă înmatriculare, motiv de ordine publică care a fost invocat și analizat din oficiu, în baza art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea principală ca inadmisibilă, în cauză nefiind vorba despre un act administrativ tipic sau asimilat specific acțiunii în contencios administrativ, iar cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr. 4918/04.12.2012 pronunțate de Tribunalul București Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. P., cu intimații-pârâți M. FINANȚELOR PUBLICE și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU,
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge cererea principală ca inadmisibilă.
Respinge cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. D. C. P. M. B.
GREFIER
M. B.
Red./thred. DDM/ 2 ex/ 12.02.2014.
Jud. fond: B. R., Tribunalul București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3408/2014. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3666/2014.... → |
|---|
