Anulare act administrativ. Decizia nr. 6704/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6704/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2014 în dosarul nr. 25257/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6704
Ședința publică din data de 25 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât C. JUDEȚEAN G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1668/29.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. ROMTELECOM S.A., cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3-5, clădirea City Gate, . Nord, sector 1, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns intimata-reclamantă S.C. Romtelecom S.A., prin reprezentant convențional avocat D. G. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 (depusă la fila 16 dosar), lipsind recurentul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- prin rezoluția președintelui completului s-a stabilit în sarcina recurentului-pârât obligația de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, acesta fiind citată cu această mențiune astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare restituită la dosarul cauzei (fila 11 dosar), obligație îndeplinită la data de 04.06.2014, prin C. Registratură fiind depus OP nr. 1395/30.05.2014 (fila 63 dosar) și timbru judiciar de 0,15 lei; la aceeași dată recurentul-pârât a depus la dosarul cauzei concluzii scrise (filele 65-69 dosar);
-la data de 08.09.2014, prin C. Registratură, intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare însoțită de împuternicirea avocațială pe numele av. D. G. M. și practică judiciară (toate depuse la filele 12-61 dosar).
Intimata-reclamantă prin avocat, aduce la cunoștința instanței schimbarea denumirii S.C. Romtelecom S.A. în T. R. Communications S.A., depune înscrisuri în acest sens la dosarul cauzei și solicită modificarea citativului.
Curtea ia act de schimbarea denumirii intimatei-reclamante din prezenta cauză și dispune modificarea citativului în consecință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata-reclamantă prin avocat, pune concluzii de respingere a recursului. Referitor la invocata excepție a necompetenței teritoriale a Tribunalului București, prin care partea adversă a susținut că ar fi aplicabilă o normă de procedură comună, arată că potrivit art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, reclamantul decide unde se judecă, astfel că din rațiuni de ordin practic a fost aleasă o instanță din București. Referitor la excepția lipsei de obiect a cauzei, motivată de faptul că și-ar fi încetat aplicarea actul administrativ solicitat a fi anulat, arată că Tribunalul a reținut corect că încetarea aplicabilității unui act administrativ nu înseamnă lipsirea de obiect a cererii în anulare, pentru simplul motiv că actul în perioada cât a fost în vigoare a produs efecte. Or, acțiunea reclamantei vizează lipsirea de efecte a actului administrativ atacat.
Singurul motiv pe care îl invocă recurentul în a susține legalitatea actului administrativ este aplicabilitatea OUG nr. 43/1997. Autoritatea locală nu a înțeles însă că, atunci când se discută despre furnizori de comunicații electronice, există o lege specială, anume OUG nr. 79/2002 în cuprinsul căreia, la capitolul 4 este consacrat dreptul de acces pe proprietăți, drept de acces special conferit de legiuitor furnizorilor de astfel de comunicații.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1668/29.03.2013, Tribunalul București- Secția a IX-a C. administrativ și fiscal a respins exceptia necompetentei sale teritoriale si exceptia lipsei obiectului cererii, invocate de parât, a admis in parte cererea formulată de reclamanta .> în contradictoriu cu pârâtul C. JUDEȚEAN G. și, în consecință, a anulat in parte Hotararea Consiliului J. Galati nr. 733/20.12.2011 privind aprobarea taxelor si tarifelor la nivelul Consiliului Judetului Galati, in ceea ce priveste Anexa nr. 3, lit. C, pct. 9, subpct. 9.1-9.5, raportate la art. 3 din Hotarare, respingând cererea, in rest, ca neintemeiată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Cât privește exceptia necompetentei teritoriale a reținut că, prin derogare de la competenta teritoriala de drept comun (art. 5 si urm. C.proc.civ.), in materia contenciosului administrativ, categorie din care face parte si prezentul litigiu, este reglementata o competenta alternativa, de favoare, pusa la indemana reclamantului, pentru o mai buna ocrotire a intereselor sale.
Astfel, potrivit prevederilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 544/2001, “Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.
Asadar, dreptul de optiune apartine reclamantului, la momentul introducerii actiunii, iar ulterior, nici reclamantul si nici paratul nu mai pot invoca necompetenta teritoriala.
Cum, in cauza, reclamanta isi are sediul pe teritoriul municipiului Bucuresti, optand pentru depunerea cererii la instanta de contencios administrativ competenta in raport de locul situarii acestui sediu, exceptia analizata apare ca fiind neintemeiata, sub acest motiv fiind repinsa.
Cât privește exceptia lipsei obiectului cererii, hotararea a carei anulare partiala se solicita este un act administrativ cu caracater normativ.
Abrogarea unui asemenea act dupa declansarea controlului judecatoresc de legalitate, asa cum este cazul in speta, nu lipseste de obiect actiunea in contencios administrativ, pentru ca legalitatea actului se cenzureaza in raport cu prevederile legale in vigoare la data emiterii sau adoptarii lui. Daca abrogarea intervine in cursul judecatii, aceasta nu absolva instanta de contencios administrativ de obligatia de examinare a actului atacat, avand in vedere efectele pe care acesta le-a produs de la data emiterii.
Actul abrogator isi produce efectele numai pentru viitor (ex nunc), fiind incompatibil cu retroactivitatea deoarece cauza abrogarii o constituie inoportunitatea survenita a actului administrativ abrogat.
Asa fiind, abrogarea inlatura numai partial efectele hotararii atacate, lasand neatinse efectele produse in perioada de timp cuprinsa intre data intararii in vigoare a actului abrogat si data intrarii in vigoare a actului abrogator.
Pentru aceste motive, exceptia analizata apare ca fiind neintemeiata, a fost respinsa ca atare.
Cât privește la fondul cauzei a reținut că regimul juridic al utilizarii imobilelor aflate în proprietatea publică a unitatilor administrativ-teritoriale (categorie din care fac parte si drumurile de interes judetean, conform art. 7 din O.G. nr. 43/1997) de catre particularii care au calitatea de furnizori de retele de comunicatii electronice autorizati (categorie din care face parte si reclamanta din prezenta cauza) este reglementat, cu caracter special, inclusiv sub aspectul existentei si modalitatii de stabilire a obligatiei de plata a contravalorii folosinței acestor bunuri, prin prevederile O.U.G. nr. 79/2002, . in vederea atingerii unor obiective de interes national incompatibile cu posibilitatea paratei (autoritate avand prerogativa administrarii bunurilor proprietate publica a judetului Galati, beneficiar al pretului reprezentand contravaloarea folosinței acestor bunuri, datorat de particularii titulari ai dreptului de acces la retele) de a stabili, in mod unilateral, tarife pentru amplasarea de cabluri, ca elemente ale rețelelor de comunicații electronice, in zona (pe, deasupra, în sau sub) drumurilor judetene aflate in administrarea sa, in sarcina aceleiasi categorii de particulari, in considerarea folosirii si/sau ocuparii imobilelor vizate de legea speciala, in baza prevederilor generale (specialia generalibus derogant).
Asa fiind, prevederile din actul atacat sunt expresia unei erori asupra calificarii juridice a situatiei de fapt comisa de autoritatea publica parata, aplicarea normelor juridice generale in baza carora aceasta a adoptat prevederile in discutie fiind inlaturata, in speta, de incidenta dispozitiilor speciale derogatorii ale O.U.G. nr. 79/2002, si, totodata, sunt contrare normelor speciale aplicabile, norme avand forta juridica superioara, deci, ilegale (art. 81 din Legea nr. 24/2000).
Apoi, in materia contenciosului administrativ, legitimarea procesuala activa deriva, asa cum rezulta din prevederile art. 52 din Constitutie si art. 1 din Legea nr. 554/2004, din faptul vatamarii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim; prin urmare, au calitatea procesuala activa in litigiile de contencios administrativ persoanele fizice si juridice care se considera vatamate in drepturile lor sau in interesele lor legitime. Stabilirea existentei dreptului/interesului legitim si a vatamarii acuzate de catre reclamant urmeaza a se realiza pe baza probelor administrate, fiind o problema de fond in litigiul administrativ.
In cauza, este necontestat faptul ca reclamanta utilizeaza zona drumurilor de interes judetean aflate in administrarea paratei, prin amplasarea de cabluri, ca elemente ale rețelelor de comunicații electronice, astfel ca aceasta se numara printre destinarii obligatiei de plata a tarifelor reglementate prin actul adminstrativ atacat.
Totodata, ca furnizoare de retele de comunicatii electronice autorizata, reclamanta este beneficiara dreptului de acces la retelele, in limitele si conditiile reglementate prin prevederile art. 22-31 din O.U.G. nr. 79/2003.
Prin urmare, prevederile atacate sunt vatamatoare pentru dreptul de acces recunoscut reclamantei, sub aspectul posibilitatii de stabilire a pretului reprezentand contravaloarea utilizarii zonei drumurilor de interes judetean, proprietate publica a judetului Galati, a modalitatii si termenelor de plata, precum si a conditiilor raspunderii pentru nerespectarea termenelor prin negociere si in functie de anumite criterii obiective, prevazute expres de legea speciala (art. 26 alin. 1 si 4), sau, in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca (art. 27 alin. 1 si 2), iar nu in mod unilateral.
Asa fiind, s-a impus solutia anularii în parte a actului administrativ atacat, respectiv a prevederilor din Anexa nr. 3, lit. C, pct. 9, subpct. 9.1-9.5, raportate la art. 3 din Hotarare, analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de reclamanta fiind inutilă.
Pe de alta parte, in contextul anularii prevederilor anterior mentionate, existenta in ordinea juridica a celorlalte prevederi atacate, nu este de natura a aduce atingere vreunui drept sau interes legitim al reclamantei.
Mai exact, ca urmare a anularii prevederilor prin care s-a stabilit existenta si intinderea obligatiei de plata a tarifelor pentru amplasarea de cabluri, ca elemente ale rețelelor de comunicații electronice, in zona drumurilor judetene aflate in administrarea paratei, posibilitatea producerii vreunei vatamari in ceea ce o priveste pe reclamanta, prin efectul prevederilor referitoare la: (i) bugetul la care se fac venituri sumele realizate din incasarea tarifelor in discutie, (ii) actualizarea acestor sume, (iii) data intrarii in vigoare a prevederilor atacate, (iv) modalitatile de plata a tarifelor si (v) modul de aplicare a tarifelor este definitiv suprimata.
In fine, prevederile analizate nici nu fac parte din categoria celor de care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate prevederile anulate. Dimpotriva, prevederile in discutie contribuie la configurarea regimului juridic al altor tarife a caror legalitate nu formeaza obiectul judecatii in prezenta pricina.
Pentru considerentele anterior expuse, vazand si prevederile art. 18 si art. 20 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a admis in parte cererea si, in consecinta, a anulat in parte Hotararea Consiliului J. Galati nr. 733/20.12.2011 privind aprobarea taxelor si tarifelor la nivelul Consiliului Judetului Galati, in ceea ce priveste Anexa nr. 3, lit. C, pct. 9, subpct. 9.1-9.5 - raportate la art. 3 din Hotarare și a respins în rest, cererea dedusa judecatii, ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. JUDEȚEAN G., solicitând casarea sentinței recurate, pe temeiul admiterii excepției necompetenței teritoriale a primei instanțe, respectiv modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei de obiect a cererii și, în subsidiar, în sensul respingerii pe fond, în integralitate, a cererii reclamantei.
În motivare arată, cât privește soluția primei instanțe asupra excepției de necompetență teritorială, că aceasta este contrară prevederilor Codului de procedură civilă care stabilesc că cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului, iar nu la instanța în circumscripția căreia reclamantul își are domiciliul. Cât privește soluția asupra excepției lipsei de obiect a cererii, reiterează cele susținute în fața instanței de fond, în sensul că HCJ G. nr. 733/2011 atacată în cauză și-a încetat aplicabilitatea la 01.01.2013, împrejurare în care acțiunea în anulare a hotărârii a rămas fără obiect.
Pe fondul cauzei, arată că HCJ G. nr. 733/2011 se întemeiază pe dispozițiile art. 46 coroborat cu art. 47 alin. 4 din OG nr. 43/1997, modificată prin OG nr. 7/2010.
Din analiza textelor legale invocate, rezultă cu evidență că legiuitorul obligă la perceperea unor tarife pentru folosința suprafețelor din zona drumurilor publice, care să constituie venituri pentru administrarea, exploatarea, repararea și modernizarea drumurilor publice . Pentru folosința acestor suprafețe se aplică tarife de utilizare, în baza prevederilor legale citate, fără a intra în conflict cu prevederile OUG nr. 79/2002, care reprezintă cadrul normativ general în materia comunicațiilor.
Prin hotărâre s-au stabilit tarife pentru toți utilizatorii, caracterul normativ al hotărârii fiind evident. De la data depunerii proiectului de hotărâre și până la adoptare nu au fost solicitări privind dezbaterea publică a proiectului și nici observații, propuneri sau opinii, respectându-se prevederile Legii nr. 52/2003 în procedura de adoptare a hotărârii.
În drept, sunt invocate art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă .> a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prin cererea de recurs nu se aduc critici sentinței pronunțate în fond, recurentul limitându-se la susținerea aspectelor deja analizate de instanța de fond.
Cât privește competența teritorială de soluționare a cererii, acesta a revenit primei instanțe în raport de prevederile art. 10 alin. 3 teza 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta optând pentru instanța de la sediul său. Excepția lipsei de obiect a cererii a fost, de asemenea, în mod corect respinsă, întrucât încetarea aplicabilității hotărârii nr. 733/2011, nu conduce la concluzia rămânerii fără obiect a cererii în anulare. Anularea produce efecte retroactive, scopul cererii fiind înlăturarea efectelor actului administrativ, în perioada în care a fost aplicabil.
Pe fondul cauzei, arată că sunt neîntemeiate susținerile recurentului conform cărora ar fi aplicabile în cauză prevederile OG nr. 43/1997, prevederi care nu ar intra în conflict cu prevederile OUG nr. 79/2002. Aceste susțineri nu au nicio acoperire, în materia dreptului de acces pe proprietăți al furnizorilor de comunicații electronice urmând a fi avut în vedere actul normativ expres edictat de către legiuitor pentru reglementarea relațiilor în materia comunicațiilor electronice.
Prima instanță, în mod corect, a făcut distincție între normele generale și cele speciale.Se invocă și jurisprudența în materie a Tribunalului București și a Curții de Apel București.
În drept, sunt invocate prevederile art. 115 C.pr.civ.
Analizând recursul, Curtea îl constată nefondat, pentru următoarele argumente:
Cât privește soluția asupra excepției necompetenței teritoriale a instanței, excepție reiterată de către recurent prin motivele de recurs, în condițiile art. 158 alin. 2 C.pr.civ., Curtea constată că, în mod evident, susținerile recurentului sunt nefondate, competența teritorială de soluționare a cererii în contencios administrativ fiind reglementată de prevederile art. 5 C.pr.civ. coroborat cu art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art. 12 C.pr.civ. În raport de aceste prevederi, rezultă că prima instanță, în mod legal și temeinic, a reținut că îi revine competența teritorială în soluționarea cereri, ca instanță în circumscripția căreia își are sediul reclamanta. În materia contenciosului administrativ competența teritorială este alternativă, iar dreptul de opțiune aparține reclamantului.
Și soluția respingerii excepției lipsei de obiect este legală și temeinică, întrucât încetarea aplicabilității hotărârii Consiliului județean (a cărei anulare se solicită în cauză) începând cu data de 01.01.2013 înseamnă că această hotărâre nu mai produce efecte după data menționată, însă rămân neatinse efectele în perioada de timp cuprinsă între data intrării în vigoare actului administrativ normativ și data încetării aplicabilității lui. Scopul acțiunii în anulare este acela de a înlătura retroactiv efectele actului administrativ normativ, începând chiar cu data intrării sale în vigoare. Întrucât actul administrativ atacat în speță a produs efecte de la data intrării sale în vigoare și până la data abrogării, la 01.01.2013, prima instanță în mod corect a reținut că pârâtul se referă greșit la rămânerea fără obiect a cererii în anulare.
Cât privește soluția pronunțată pe fond, Curtea constată că și acesta este legală și temeinică, iar motivele de recurs sunt nefondate pentru următoarele argumente:
În acord cu dispozițiile art.23 alin. 1 din O.U.G. nr.79/2002, în forma în vigoare la data adoptării hotărârii atacate în cauză, (1) Furnizorii de rețele de comunicații electronice autorizați potrivit art. 4 beneficiază de dreptul de a instala, de a întreține, de a înlocui și de a muta orice elemente ale rețelelor de comunicații electronice pe, deasupra, în sau sub imobilele proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, numai în măsura în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) exercițiul acestui drept este compatibil cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate imobilele în cauză;
b) efectuarea lucrărilor în cauză nu este de natură să contravină cerințelor specifice de urbanism sau de amenajare a teritoriului ori celor privind protecția mediului, a sănătății sau a ordinii publice, pe care trebuie să le respecte activitățile ce se desfășoară pe, deasupra, în sau sub imobilele în cauză;
c) condițiile de exercitare a acestui drept s-au stabilit prin acordul părților sau, în lipsa acestuia, prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art. 26 din O.U.G. nr.79/2002, (1) Titularii dreptului instituit în condițiile art. 23 își pot exercita dreptul numai după încheierea unui contract în formă autentică cu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului respectiv, prin care se stabilesc condițiile de exercitare a acestui drept. În cazul imobilelor proprietate publică aflate în administrare, contractul se încheie cu titularul dreptului de administrare.
(2) Condițiile stabilite prin contractul încheiat cu titularul dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilelor proprietate publică trebuie să fie nediscriminatorii față de toți furnizorii de rețele publice de comunicații. Contractul astfel încheiat se publică prin grija titularului dreptului de proprietate sau de administrare. O copie de pe contract va fi remisă ANRC, care are obligația de a o pune la dispoziție oricărei persoane interesate.
(3) Contractul încheiat în condițiile prezentului articol trebuie să prevadă cel puțin:
a) zonele în care este permis accesul, metodele de lucru ce urmează să fie folosite și condițiile efective, inclusiv termenul, în care titularul dreptului instituit în condițiile art. 23 are acces la imobil, în vederea instalării sau întreținerii facilităților respective; și
b) condițiile în care proprietarul sau deținătorul imobilului poate efectua lucrări ce ar afecta accesul la elementele rețelelor de comunicații electronice ori buna lor întreținere sau care ar necesita mutarea acestora.
(4) Contractul încheiat în condițiile prezentului articol trebuie să prevadă obligația titularului dreptului instituit în condițiile art. 23 de a plăti titularului dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului respectiv un preț reprezentând contravaloarea folosinței și despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor. În cazul imobilelor proprietate publică, prețul se stabilește cu respectarea următoarelor principii:
a) să fie nediscriminatoriu între furnizorii de rețele publice de comunicații, să fie justificat și proporțional cu afectarea imobilului respectiv;
b) să acopere doar prejudiciile directe și certe cauzate prin efectuarea lucrărilor prevăzute la art. 22, precum și prin existența și funcționarea elementelor rețelelor de comunicații electronice care fac obiectul acestor lucrări.
(5) În cazul în care Guvernul stabilește obligația de plată a unor sume, cu titlu de tarife sau de taxe de utilizare ori cu orice alt titlu, pentru ocuparea și folosința anumitor imobile aflate în proprietate publică, precum drumurile, podurile, pasajele, viaductele, tunelurile, suporturile și celelalte facilități destinate susținerii elementelor rețelelor și altele asemenea, titularul dreptului instituit în condițiile art. 23 datorează numai aceste sume ca preț al contractului.
(6) Orice clauză contrară prevederilor alin. (5) este nulă de drept.
(7) Contractul încheiat în condițiile prezentului articol este opozabil oricărui titular al unui drept real asupra imobilului respectiv, precum și titularului dreptului de concesiune, de închiriere și deținătorului cu orice alt titlu.
Din cuprinsul dispozițiilor citate ale O.U.G. nr.79/2002 se desprinde cu claritate teza conform căreia exercitarea dreptului de acces al furnizorilor de rețele de comunicații electronice autorizați incumbă obligația acestora de a plăti titularului dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului respectiv un preț reprezentând contravaloarea folosinței și despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor, preț stabilit prin acordul de voințe al furnizorului și titularului dreptului de proprietate sau administrare, materializat în contractul prevăzut de art.26 sau, în lipsa acordului, prin hotărâre judecătorească.
În toate situațiile nu sunt aplicabile prevederile O.G. nr.43/1997 pentru reglementarea dreptului furnizorului de telecomunicații de a instala, de a întreține, de a înlocui și de a muta orice elemente ale rețelelor de comunicații electronice pe deasupra, în sau sub imobilele proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cât timp, așa cum a reținut instanța de fond, condițiile de exercitare a acestui drept sunt prevăzute printr-un alt act normativ, respectiv O.U.G. nr.79/2002.
În acest sens este de observat că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin.4 din O.G. nr.43/1997, avută în vedere de recurentă cu prilejul adoptării H.C.J. G. nr.733/2011, se aplică tarife de utilizare, care se constituie ca venituri la dispoziția administratorului, respectiv pentru administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea și modernizarea drumurilor publice, fiind evident că aceste dispoziții nu pot fi invocate drept temei pentru reglementarea condițiilor de amplasare a construcțiilor reprezentând elemente ale rețelei de comunicații electronice, construcții ce fac obiectul O.U.G. nr.79/2002, așa cum s-a reținut anterior.
Față de aceste considerente, în mod corect a reținut instanța de fond că hotărârea adoptată de recurentă este nelegală, de vreme ce este întemeiată pe dispozițiile O.G. nr.43/1997, act normativ neaplicabil în raporturile dintre părți, prin hotărâre impunându-se unilateral tariful pentru exercitarea dreptului de acces al furnizorului de telecomunicații, cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr.79/2002.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. JUDEȚEAN G., cu sediul în G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 1668/29.03.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă T. R. COMMUNICATIONS S.A., cu sediul în București, Piața Presei Libere nr. 3-5, clădirea City Gate, . Nord, sector 1, având ca obiect „anulare act administrativ”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. VEC/tehnored. B./2 ex
Jud. fond A. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5990/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-10-2014, Curtea de... → |
|---|
