Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 4618/118/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la 09.10.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - G. D.

JUDECĂTOR - A. Ș.

JUDECĂTOR - D. V.

GREFIER - C. A.

Pe rol fiind recursul formulat de recurenta pârâtă ., împotriva sentinței civile nr.997/27.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL și intimatul intervenient Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte venituri ale Bugetului Local C..

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă prin avocat G. A., cu împuternicire avocațială la dosar, intimata reclamantă prin avocat R. D., cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul intervenient prin avocat O. Carpov, cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură la data de 25.08.2014, recurenta pârâtă a depus dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Recurenta pârâtă depune un set de înscrisuri, precizând că le-a comunicat câte o copie și intimaților, precizând că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.

Intimații, prin reprezentanți, având cuvântul pe rând, arată că au primit copia setului de înscrisuri depuse de recurenta pârâtă.

Intimatul intervenient, prin avocat, depune la dosar practică judiciară, precizând că nu are de formulat cereri prealabile judecății.

Intimata reclamantă, prin avocat depune dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, precizând că nu are de formulat cereri prealabile judecății.

Curtea ia act de îndeplinirea obligației de timbrare a cererii de recurs de către recurenta pârâtă și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurenta pârâtă, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza, respingerea contestației formulată de intimata reclamantă, ca nefondată. în susținerea celor solicitate apreciază că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.249 C. fiscal. Arată că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că toate terenurile se află pe raza teritorială a localității A.. De asemenea apreciază că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.4.2.20 din Normele Tehnice pentru introducerea cadastrului general. Precizează că și-a întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art.488 alin.8 și alin.6 C.pr.civ. Solicită cheltuieli de judecată, constând în cuantumul taxei de timbru.

Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, urmând a se avea în vedere considerentele expuse pe larg în conținutul întâmpinării. În susținerea celor solicitate arată că amplasamentul terenurilor nu corespunde prevederilor Legii 215, având în vedere că bunurile construite pe terenurile concesionate preiau regimul juridic al terenurilor. Solicită cheltuieli de judecată conform facturii și ordinului de plată depuse la dosar.

Curtea pune în discuție dacă se mai susține motivul de recurs cu privire la cererea de suspendare a judecății în raport de dosarul nr._/118/2013 al Tribunalului C..

Recurenta pârâtă, prin avocat, precizează că susține și acest motiv de recurs, având în vedere că acel dosar vizează stabilirea hotarelor unităților administrativ teritorială între Municipiul C. și .> Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea acestui motiv de recurs, având în vedere că grănițuirea teritorială nu are legătură cu prezenta cauză, neproducând efecte.

Intimatul intervenient, prin avocat, consideră că nu este oportună măsura suspendării, solicitând respingerea și acestui motiv de recurs ca nefondat. De asemenea, solicită respingerea și a celorlalte motive de recurs ca nefondate, solicitând menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. În susținerea celor solicitate arată că adresele 2005 și 2012 reprezintă doar o opinie personală a recurentei, având în vedere că încheierea de intabulare se face de către municipiul C.. Mai arată că s-a făcut o plângere împotriva unei încheieri de intabulare dar care a fost respinsă ca neîntemeiată.

Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ., o reține în pronunțare.

CURTEA

Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie pentru a delibera, în temeiul art.396 alin.1 C.pr.civ. coroborat cu art.394 alin.2 C.pr.civ.,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 16.10.2014.

Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G. D. A. Ș. D. V.

GREFIER

C. A.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR.7530

Ședința publică de la 16.10.2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - G. D.

JUDECĂTOR - A. Ș.

JUDECĂTOR - D. V.

GREFIER - C. A.

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă ., împotriva sentinței civile nr.997/27.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL și intimatul intervenient Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte venituri ale Bugetului Local C..

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 09.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 16.10.2014.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 997/27.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul . SRL în contradictoriu cu pârâta ..

A fost admisă cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE, TAXE ȘI ALTE VENITURI ALE BUGETULUI LOCAL CONSTANȚ A.

A fost anulată decizia nr. 7637/27.03.2012 emisă de . cale de consecință s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 4489/20.02.2013 emisă de pârâtă privind stabilirea impozitului pe clădiri datorat de reclamantă aferent anului 2013.

A fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 3770 lei cheltuieli de judecată.

A fost obligată pârâta către intervenient la plata sumei de 620 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat recurenta pârâtă ., criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență următoarele:

În fapt . titlul executoriu reprezentând act administrativ fiscal prin care a impus spre plata suma de 35.770 lei reprezentând impozit clădiri.

Prin contestația inregistratata de petenta . SRL, s-au contestat sumele reprezentând: 35.770 impozit pe clădiri si accesorii.

Ca motiv al contestației la executare s-a invocat aspectul ca localitatea A. nu este competenta teritorial administrativ pentru a incasa taxe si impozite pentru construcțiile deținute de aceasta companie pe raza unității administrative teritoriale A., având in vedere că, imobilele pentru care se solicita taxe si impozite se afla pe raza administrative a Municipiului Constanta

Contestația a fost respinsa. Împotriva Deciziei emisa in soluționarea contestației s-a formulat contestație ce a fost admisa de către instanța prin sentința_, care este netemeinica si nelegala, pentru următoarele: 1) Instanța de fond face abstracție de prevederile art. 249 C. proc. fiscal conform cărora impozitele pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei orașului sau municipiului in care este amplasata clădirea.

Prin urmare nu are relevanta ca sediul contribuabilului se afla in alta localitate, deoarece impozitele se datorează localității pe raza treritoriala in care se afla imobilul

Imobilele in discuție aflate in zona Portului Constanta Sud A. se găsesc pe raza unitarii administrativ teritoriale A.. Instanța de fond apreciază in mod greșit ca starea de provizorat a incetat la momentul 16.02.2006.

Singurul argument al contestatoarei pe aceasta chestiune a apartenenței teritoriale a Portului Constanta Sud A. la Municipiul A. este încheierea de intabulare nr. 2564/2006 eliberata de ANCPI.

Hotărârea este data cu incalcarea normelor de drept material respectiv ale art. 249 Cod fiscal conform căruia impozitele pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei orașului sau municipiului in care este amplasata clădirea.

Potrivit art. 249 C. proc. fiscala impozitele pe clădiri se datorează către bugetul local al comunei orașului sau municipiului in care este amplasat imobilul.

Prin urmare nu are relevanta ca sediul contribuabilului se afla in alta localitate, deoarece impozitele se datorează localității pe raza teritoriala in care se afla imobilul.

Imobilele omise din declarația de impunere formulate de contribuabil se afla in zona Portului Constanta Sud A. si se găsesc pe raza unității administrative teritoriale A..

Singurul argument pe aceasta chestiune a apartenenței teritoriale a Portului Constanta Sud A. la Municipiul A. este încheierea de intabulare nr. 2564/2006 eliberata de ANCPI.

S. istoric al litigiului administrativ teritorial:

In cursul anului 2005, odată cu introducerea cadastrului general (conform Legii 7/1996) s-a procedat la trasarea liniei de hotar, in vederea delimitării teritoriului celor doua unități administrativ teritoriale: . Constanta. Aceasta procedura s-a desfășurat conform Normelor Tehnice pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice.

Având in vedere ca cele doua parti implicate in grănițuirea unităților administrativ teritoriale nu s-au înțeles cu plivire la modalitatea de trasare a graniței administrative, s-au formulat doua variante de delimitare si s-a stabilit ca o suprafața de 998 ha câștigată din mare reprezintă suprafața in litigiu.

Suprafața de teren din Portul A. este teren nou câștigat asupra mării prin construcția digului de larg dupa anul 1968 cand a fost aprobata Legea 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. Mai exact in anul 1982 prin utilizarea materialelor obținute din excavarea (canalului D. Marea Neagra s-a obținut aceasta suprafața de teren in continuarea teritoriului administrativ al Comunei A.).

In aceste condiții este evident ca pentru aceasta suprafața de teren ce se afla in incinta portului si in dreptul unității administrative A. ce nu a fost niciodată prin Lege granituita nu poate trece in cadrul unității administrativ teritoriale a Municipiului Constanta.

Mai mult decât atat la momentul in care s-a incercat a se efectua delimitarea administrativa in baza prevederilor art. 4.2.20 din Normele Tehnica pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/01.10.2001 al Ministrului Administratie Publice si in baza procesului verbal nr. 1415/09.03.2004 OCPI Constanta a inclus in administrarea provizorie a Comunei A. suprafața de teren de 988 ha câștigată din mare prin construcția digului de sud al Portului Constanta Sud A..

Potrivit procedurii reprezentata de normele tehnice la Legea privind cadastrul general OCPI si in baza competentelor conferite de lege a procedat la atribuirea provizorie pana la adoptarea legii care sa dispuna grănițuirea cu titlu definitiv atribuirea administrativa provizorie a Portului A. către .> Potrivit art. 4.2.20 lit d: "P. LA REZOLVAREA LITIGIULUI SUPRAFAȚA DISPUTATA VA FI INCLUSA IN SUPRAFAȚA CALCULATA A TERITORIULUI ADMINISTRATIV NOMINALIZAT DE OCPI”.

Considerentele care au stat la baza acestei atribuiri provizorii au fost tot de ordin legal. Astfel art. 4.2.20 din Normele Tehnica pentru introducerea cadastrului general aprobate prin Ordinul nr. 534/01.10.2001 al Ministrului Administrației Publice prevede: "La Marea Neagra hotarele se stabilesc pe linia care separa uscatul de apa la data măsurătorilor"

In aceste condiții este evident ca terenul nou câștigat asupra mării si care se afla in litigiu este in dreptul fostei plaje a Comunei A. si continuarea fireasca a acestui teritoriu in Marea Neagra. In mod corect a apreciat si OCPI Constanta la momentul la care a atribuit provizoriu acest teritoriu administrativ către .> La data de 13.02.2011 Biroul de Carte Funciara a dispus prin încheierile de intabulare nr. 2564 si 2565 intabularea suprafetei aferente Portului Constanta inclusiv a Portului Constanta Sud A. din punct de vedere al apartenenței teritorial administrative in Municipiul Constanta.

Ulterior prin adresa nr. 2488/23.03.2012 OCPI explica contrarietatea dintre decizia de atribuire din punct de vedere teritorial administrativ a teritoriului in litigiu si încheierea de intabulare. Astfel se menționează ca OCPI isi menține punctul de vedere cu privire la atribuirea provizorie a teritoriul litigios in administrarea Comunei A.. De asemenea menționează ca încheierea de intabulare s-a admis doar pe Municipiul Constanta pentru toata suprafața Portului din considerente tehnice, având in vedere ca aceasta suprafața de teren nu s-a putut dezmembra fiind nevoie in acest sens de o hotărâre de guvern pentru atribuirea a doua numere cadastrale diferite.

In concluzie ceea ce contează in soluționarea prezentului litigiu este apartenența teritorial administrativa a terenului si nu Încheierea de intabulare

Dosarul_ (Sentința 796/ca/2006) a avut ca obiect anulare act administrativ (hotărâre Consiliul Local A.) si nu a stabilit apartenența administrativa a suprafeței de teren aflata in litigiu.

Tribunalul a reținut ca delimitarea teritorial administrative se poate face prin lege si numai dupa consultarea unităților administrative prin lege prin referendum in conformitate cu prevederile art. 22 din Legea 215/2001 si art. 73 din Constituție. In aceeași ordine de idei Curtea de Apel a reținut in considerente: "Apreciază Curtea ca, instanța de fond in mod legal si temeinic a statuat asupra împrejurării ca, hotărârea a cărei anulare se solicita, a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 215 precum si a art. 73 alin. 3 lit. a din Constituție, atâta timp cat, delimitarea teritoriala a comunelor orașelor, municipiilor si județelor se stabilește prin lege si orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege si numai dupa, consultarea administrației teritoriale respective prin referendum".

Este evident astfel ca in dosarul_ nu s-a dezbătut apartenența teritorial administrativa a celor 900 de ha astfel ca hotărârile pronunțate in acest dosar nu pot constitui argument pentru o parte sau alta in sensul delimitării administrative.

Legal citată, intimata . SRL a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență următaorele:

Este real ca sediul intimatei-reclamante este in raza corn. A. Constanta-Sud.

Este insa foarte important că U.A.T aparține aceasta zona a Portului Constanta -Sud.

In acest sens, toate probele administrate la fondul cauzei, inclusiv ale intervenientului in interes alăturat reclamantei, S. Constanta, respectiv încheierea de intabulare nr. 2564 din 13.02.2006 a OCPI Constanta, prin care intreaga suprafața de teren a portului Constanta, de 34.990.704 mp( inclusiv suprafața de 988 ha) a fost intabulata in Cartea Funciara a terenului pe U.A.T Constanta sub nr. 892.

Legal citat, intimatul Serviciul Public de Impozite, Taxe și Alte Venituri ale Bugetului Local C. (denumit în continuare S.) a depus întâmpinare la dosar, prin care a arătat că recursul nu este fondat, pentru următoarele motive:

. suprafața de 988 ha din Portul C. Sud aparține teritorial Comunei A., aducând următoarele argumente:

-în momentul în care s-a încercat a se efectua delimitarea administrativă între cele două unități administrativ-teritoriale în conflict, OCPI C. a inclus în administrarea provizorie a Comunei A. suprafața de teren de 988 ha, în baza procesului verbal nr. 1415/09.03.2004 și adresei OCPI nr. 3137/18.05.2005;

-Prin adresa nr. 2488/23.03.2012 OCPI și-a menținut punctul de vedere cu privire la atribuirea provizorie a terenului litigios în administrarea comunei A., menționând în același timp că intabularea întregii suprafețe a Portului C. ca aparținând teritorial Municipiului C. s-a făcut din considerente tehnice, având în vedere că terenul este domeniul public al statului și nu a fost niciodată dezmembrat.

Argumentele Comunei A. nu sunt fondate, având în vedere următoarele:

În ceea ce privește susținerile referitoare la includerea de către OCPI în administrarea provizorie a Comunei A. a suprafeței de teren de 988 ha, prin adresa OCPI nr. 3137/18.05.2005 și Procesul verbal nr. 1415/09.03.2004, instanțele de judecată s-au pronunțat, cu putere de lucru judecat, asupra acestor aspecte.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 796/CA/12.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. în Dosarul nr._, instanța a statuat că adresa ONCPI nr. 3137/18.05.2005 a reglementat o situație provizorie, anterioară emiterii actelor de autoritate finale și valabile, respectiv încheierea de intabulare nr. 2564/13.02.2006 prin care s-a deschis Carte Funciară a terenului pe unitatea administrativ-teritorială a Municipiului C..

Instanța a reținut că nu se poate discuta despre introducerea cu caracter provizoriu în teritoriul administrativ al Comunei A. a terenului în discuție, iar problema arondării administrativ teritoriale a terenului litigios a fost tranșată definitiv prin cele două încheieri de intabulare mai sus-menționate, situația provizorie subzistând doar până în anul 2006 când s-a definitivat cadastrul.

În ceea ce privește adresa OCPI nr. 2488/23.04.2012, s-au arătat următoarele:

-în primul rând această adresă nu poate infirma, prin conținutul său, încheierile de intabulare nr. 2565/13.02.2006 și nr. 2564/13.02.2006, acte de autoritate finale și valabile, care consfințesc situația juridică a terenului Portului C..

- în al doilea rând, în conținutul acestei adrese se face vorbire despre o propunere făcută de către OCPI la momentul delimitării teritoriale dintre cele două unități administrative, în sensul stabilirii limitei conform variantei propuse de .> Ulterior însă, așa cum se menționează în chiar cuprinsul adresei respective, "prin încheierea de carte funciară nr. 2564/13.02.2006 s-a dispus admiterea cererii de înscriere cu privire la imobilul teren în suprafață de_ mp situat în Portul C. în cartea funciară a localității C., din considerente tehnice, având în vedere că suprafața de teren din incinta portului este domeniu public al statului, nu a fost niciodată dezmembrată, iar 80% din Portul C. se află în municipiul C.."

Prin urmare, intabularea întregului P. C. (din care face parte și suprafața disputată) în cartea funciară a localității C. este de necontestat, rațiunile tehnice pentru care s-a efectuat astfel intabularea neavând relevantă, de vreme ce încheierea de intabulare este definitivă și valabilă, nefiind desființată prin nicio hotărâre judecătorească.

Referitor la valoarea juridică a înscrisurilor emanând de la directorul Oficiului Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară C. în anii 2005 și 2012, înscrisuri prin care se susține, contra celor înscrise în încheierile de intabulare, că Portul C. Sud aparține administrativ Comunei A..

Se susține de către recurentă că prin adresa 3137/18.05.2005 a OCPI C. s-a "inclus în administrația provizorie a Comunei A. suprafața de 988 ha câștigată din mare prin construcția digului de Sud al Portului C. Sud."

Toate atribuțiile legate de întocmirea evidentelor de carte funciară au fost inițial atributul judecătorului delegat pe lângă oficiul de carte funciară, și, ulterior, după modificarea Legii 7/1996 din anul 2004, de către registratori. Directorul OCPI nu are decât atribuții pe linie administrativă și, pe cale de consecință, toate opiniile pe care acesta le exprima cu privire la modul de ținere a evidențelor de carte funciară sunt pure aprecieri personale.

Conform art. 22 din Legea 7/1996, "(1)Activitatea de publicitate imobiliară în cadrul oficiilor teritoriale este îndeplinită de registratori de carte funciară."

Potrivit HG nr. 1210 din 29 iulie 2004 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, art. 11:

"(1)Activitatea de publicitate imobiliară din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară este în responsabilitatea unui registrator asimilat consilierului juridic.

(2)Registratorul este subordonat profesional numai directorului direcției de publicitate imobiliară din cadrul Agenției Naționale."

Prin adresa 59/24.04.2001 a Oficiului Național de Cadastru, Geodezie si Cartografie, s-a arătat explicit că Portul C. este inclus în limita intravilanului Portului C., lucru care trebuie precizat în fișa bunului imobil.

Acest lucru se coroborează cu toate încheierile de intabulare din anii 2001-2002, prin care judecătorii delegați au intabulat suprafețe de teren situate în partea de sud a Portului C. ca aparținând Municipiului C..

Pe de altă parte, suprafața de teren de "988 ha", despre care se face vorbire în pretențiile Comunei A. nu este determinată. Nu rezultă din niciun înscris unde anume se află această suprafață.

Mai mult, din anexa HCL A. 151/2009, prin care se pretinde că această comună a aprobat un PUG care include și acea pretinsă suprafață, rezultă următoarele:

. suprafață de 553 ha teren din Portul C. aflat la sud de Canalul D.-Marea N. (corpul C) și o suprafață de 90,70 ha aflată la nord de Canal.

Nu rezultă unde anume s-ar afla diferența până la suprafața totală de 998 ha.

În ceea ce privește cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._/118/2013 ce are ca obiect "obligația de a face", este neîntemeiată, având în vedere pe de o parte inadmisibilitatea unei astfel de cereri prin care se solicită grănițuirea dintre două unități administrativ teritoriale precum și faptul că hotărârea pronunțată în respectivul litigiu va produce efecte juridice de la soluționarea în mod irevocabil, or actele administrativ fiscale atacate vizează în mod evident o situație anterioară.

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 488 Cod pr. Civ.,Curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește criticile referitoare la includerea de către OCPI în administrarea provizorie a Comunei A. a suprafeței de teren de 988 ha, prin adresa OCPI nr. 3137/18.05.2005 și Procesul verbal nr. 1415/09.03.2004, instanțele de judecată s-au pronunțat, cu putere de lucru judecat, asupra acestor aspecte.

În ceea ce privește adresa OCPI nr. 2488/23.04.2012, se rețin următoarele: în primul rând această adresă nu poate infirma, prin conținutul său, încheierile de intabulare nr. 2565/13.02.2006 și nr. 2564/13.02.2006, acte de autoritate finale și valabile, care consfințesc situația juridică a terenului Portului C..

În al doilea rând, în conținutul acestei adrese se face vorbire despre o propunere făcută de către OCPI la momentul delimitării teritoriale dintre cele două unități administrative, în sensul stabilirii limitei conform variantei propuse de .> Ulterior însă, așa cum se menționează în chiar cuprinsul adresei respective, "prin încheierea de carte funciară nr. 2564/13.02.2006 s-a dispus admiterea cererii de înscriere cu privire la imobilul teren în suprafață de_ mp situat în Portul C. în cartea funciară a localității C., din considerente tehnice, având în vedere că suprafața de teren din incinta portului este domeniu public al statului, nu a fost niciodată dezmembrată, iar 80% din Portul C. se află în municipiul C.."

Referitor la valoarea juridică a înscrisurilor emanând de la directorul Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară C. în anii 2005 și 2012, înscrisuri prin care se susține, contra celor înscrise în încheierile de intabulare, că Portul C. Sud aparține administrativ Comunei A.: se susține de către recurentă că, prin adresa 3137/18.05.2005 a OCPI C. s-a "inclus în administrația provizorie a Comunei A. suprafața de 988 ha câștigată din mare prin construcția digului de Sud al Portului C. Sud."

Conform art. 22 din Legea 7/1996, "(1)Activitatea de publicitate imobiliară în cadrul oficiilor teritoriale este îndeplinită de registratori de carte funciară."

Potrivit HG nr. 1210 din 29 iulie 2004 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, art. 11:

"(1)Activitatea de publicitate imobiliară din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară este în responsabilitatea unui registrator asimilat consilierului juridic.

(2)Registratorul este subordonat profesional numai directorului direcției de publicitate imobiliară din cadrul Agenției Naționale."

Mai mult, din anexa HCL A. 151/2009, prin care se pretinde că această comună a aprobat un PUG care include și acea pretinsă suprafață, rezultă următoarele: . suprafață de 553 ha teren din Portul C. aflat la sud de Canalul D.-Marea N. (corpul C) și o suprafață de 90,70 ha aflată la nord de Canal. Nu rezultă unde anume s-ar afla diferența până la suprafața totală de 998 ha.

În ceea ce privește cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._/118/2013 ce are ca obiect "obligația de a face", este neîntemeiată, având în vedere că hotărârea pronunțată în respectivul litigiu va produce efecte juridice de la soluționarea în mod irevocabil, or actele administrativ fiscale atacate vizează o situație anterioară.

Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, instanța reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 496 cod pr. Civ, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ., cu sediul ales la SCA „Lircanu și G.” din C., . nr.38, jud. C., împotriva sentinței civile nr.997/27.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. – Secția a II a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL cu sediul procesual ales la CA „ R. D.” din C., ., ., . și intimatul intervenient Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte venituri ale Bugetului Local C., cu sediul în C., ., jud. C., ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă la plata către intimata reclamantă a sumei de 2480 lei, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 16.10.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

G. D. A. Ș. D. V.

GREFIER

C. A.

Red. Jud. DV

Tehnored. CB

5 ex/ 09.12.2014

Tribunalul C.

C. Administrativ

Jud. fond M. C.

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6704/2014. Curtea de Apel...		Pretentii. Decizia nr. 6528/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI