Cetăţenie. Decizia nr. 253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 4118/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 253
Ședința publică de la 16.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE F. L. E.
JUDECĂTOR D. G.
JUDECĂTOR Ș. A.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentă – pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE împotriva sentinței civile nr. 5718 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 11.10.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant K. YILMAZ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurenta – pârâtă – prin consilier juridic G. P., cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul – reclamant – personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 20.12.2013, întâmpinare formulată de intimatul – reclamant la recursul ce face obiectul pricinii dedusă judecății, comunicată recurentei – pârâte la data de 13.01.2014, conform citativului și a dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu partea atașate la filele 22-23 dosar.
Reprezentantul recurentei – pârâte depune la dosar chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă. Precizează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând, pe fondul recursului, admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, ca fiind nelegală și netemeinică și, rejudecând cauza, solicită a se dispune respingerea pe fond a acțiunii promovată de intimatul – reclamant, ca fiind neîntemeiată.
Apărătorul intimatului – reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță, ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
În data de 21.05.2012 K. Yilmaz, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Cetățenie prin care a solicitat Onoratei Curți ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză:
1.să dispună anularea Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru
Cetățenie nr.387 din_.2012;
2.să se constate că reclamantul îndeplinește cumulativ condițiile legale pentru acordarea cetățeniei române prevăzute de art.8 alin.(l) lit.a-g din Legea nr.21/1991;
3.să dispună obligarea pârâtei la emiterea ordinului de acordare a cetățeniei române și publicarea acestuia în Monitorul Oficial pentru următoarele motive:
Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr.387 din 02.05.2012 este nelegal întrucât, din punct de vedere formal, nu îndeplinește cerința motivării.
Apoi, Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr.387 din 02.05.2012 este netemeinic pentru următoarele motive:
Astfel cum în mod constant s-a reținut în jurisprudența Curții de Apel București - Secția contencios administrativ și fiscal (dintre care menționăm Decizia nr.69/17.01.2005, Decizia nr. 1388 din 13 noiembrie 2006, Decizia nr. 778 din 25 mai 2006) cerința îndeplinirii condițiilor prevăzute la art.8 alin.(l) litf și g nu poate fi privită izolat de cele de la art.8 lit.a-e și nu se poate face abstracție de ele în condițiile în care textul de lege stipulează că cetățenia se poate acorda la cerere, cetățeanului străin dacă îndeplinește condițiile de la art.8 din Legea nr.21/1991- republicată.
În speță, prin înscrisurile aflate la dosarul constituit ca urmare a formulării cererii pentru acordarea cetățeniei române, reclamantul a făcut dovada că, încă din anul 1992, a desfășurat activități comerciale legale, fiind asociat al S.C. Ines Burger Prodcom S.R.L. având număr de ordine în Registrul Comerțului J40/_/1992, asociat și administrator al S.C. Cofi-P. Prod S.R.L. având număr de ordine în Registrul Comerțului J_ și S.C. Dunărea Textil S.R.L. având număr de ordine în Registrul Comerțului J_, că și-a îndeplinit obligațiile legale către stat și a asigurate mijloacele legale pentru o existență decentă.
A dovedit că, prin comportarea și atitudinea sa a manifestat loialitate față de statul și de poporul român, era cunoscut cu o bună comportare, nu a încălcat dispozițiile legale prevăzute în legea fundamentală și nu avea cazier judiciar.
Fiicele sale, K. Yasemin I. și K. Melisa A. M. s-au născut în România, sunt posesoare ale permiselor de ședere pe termen lung și frecventează școli de învățământ pe teritoriul României.
Este netemeinică constatarea în sensul că nu posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească și nu cunoaște prevederile Constituției României. A menționat faptul că a răspuns tuturor întrebărilor adresate de Comisia pentru cetățenie.
A. Națională Pentru Cetățenie a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată introdusă de reclamantul K. Yilmaz, solicitând respingerea acțiunii introductive ca nefondată.
Prin sentința civilă 5718/2012, prima instanță a respins excepția inadmisibilității petitelor 2 și 3 din acțiune, a admis în parte acțiunea și a anulat Ordinul nr.387/2.05.2012 emis de pârâtă,
a obligat pârâta să reanalizeze îndeplinirea de către reclamant a tuturor condițiilor impuse de art.8 alin.1 din Legea nr.21/1991, în vederea emiterii ordinului de acordare a cetățeniei române, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei A.N.C. să emită ordinul de acordare a cetățeniei române.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității petitelor 2 și 3 din acțiune invocată de pârâta A.N.C. prin întâmpinare, prima instanță reține următoarele.
Pe fondul cererii, prima instanță reține următoarele.
Potrivit disp. art.8 alin. 1 lit. f și g din Legea nr.21/1991 modific. în baza căreia se poate acorda la cerere cetățeanului străin cetățenia română dacă îndeplinește următoarele condiții: f. cunoaște limba română și posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială; g. cunoaște prevederile Constituției și imnul național.
Examinând conținutul înscrisurilor depuse de către autoritatea publică în temeiul cărora s-a dispus respingerea cererii reclamantului, Curtea constată că acestea cuprind întrebări ¡relevante prin raportare la dispozițiile legale în temeiul cărora s-a dispus respingerea cererii, iar pe de altă parte că acestea prezintă un grad de complexitate ridicat, de asemenea nerelevant sub aspectul dovedirii noțiunilor elementare de cultură și civilizație românească sau ale prevederilor constituționale.
Din conținutul ordinului contestat se reține că sunt redate generic prev. art.8 lit. f și g din Legea cetățeniei române, fără să explice împrejurările de fapt care au determinat luarea măsurii de respingere a cererii reclamantului ce ar atrage incidența disp. art.8 alin.1 lit. f și g.
Astfel, autoritatea nu a avut în vedere la emiterea ordinului faptul că reclamantul din 1992 a desfășurat activități comerciale legale, fiind asociat și administrator al unei societăți comerciale, îndeplinindu-și obligațiile legale către statul român.
Se reține, de asemenea, că răspunsurile la întrebările adresate de către membrii Comisiei sunt ¡relevante sub aspectul îndeplinirii condițiilor privind cunoașterea limbii române, a noțiunilor elementare de cultură și civilizație și a dispozițiilor constituționale.
Pentru considerentele expuse anterior, având în vedere că din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamantul s-a integrat în societatea românească, având în vedere durata șederii acestuia pe teritoriul României, cât și faptul că fiicele acestuia sunt înscrise și urmează unități de învățământ de pe teritoriul României, Curtea apreciază că Ordinul emis de autoritatea publică pârâtă este nelegal, urmând să admită în parte acțiunea, să anuleze Ordinul contestat nr. 387/2.05.2012 cu obligarea pârâtei de a reanaliza îndeplinirea de către reclamant a tuturor condițiilor impuse de art.8 alin.1 din Legea nr.21/1991 în vederea emiterii ordinului de acordare a cetățeniei române.
Se va respinge petitul referitor la obligarea pârâtei ANC să emită ordinul de acordare a cetățeniei române, motivat de faptul că instanța nu se poate substitui în competențe Comisiei pt. Cetățenie, având competența doar de a verifica dacă procedura aplicabilă în cauză a fost respectată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, care invocă neîndeplinirea de către intimatul reclamant a cerințelor prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. f și g din Lgea21/1991, în condițiile în care, spre deosebire de cele statuate de prima instanță, întrebările adresate cu prilejul interviiului aveau un grad scăzut de dificultate, iar integrarea intimatului în societatea românească, prin durata șederii pe teritoriul României și faptul că fiicele sale sunt înscrise la unități de învățământ din România, ori faptul că din 1992 reclamantul a desfășurat activități comerciale legale în țară sunt aspecte nerelevante din perspectiva art. 8 lit. f și g din Legea 21/1991.
Spre deosebire de considerentele contrare ale primei instanțe, recurenta consideră că Ordinul de respingere a cererii reclamantului de acordare a cetățeniei române a fost suficient motivat în fapt și în drept.
Recursul, înaintat inițial spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost trimis pe cale administrativă acestei curți de apel, în temeiul art. XXIII alin. 2 și 4 și art. VI din Legea nr. 2/2013.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând argumentele desfășurate în fața primei instanțe și invocând diverse soluții din practica judiciară.
Recursul este fondat.
Curtea apreciază că, menționând în cuprinsul Ordinului că petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. f și g din Legea 21/1991, respectiv nu cunoaște limba română, nu posedă noțiuni elementare de cultură și civilizație românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viața socială și nu cunoaște prevederile Constituției României și imnul național, recurentul Președintele ANC a arătat suficient care sunt aspectele faptice și de drept care argumentează respingerea cererii, nefiind necesară, în cauză, o analiză mai extinsă a modului în care petentul a răspuns fiecărei întrebări din interviu, fiind suficient a se menționa concluzia trasă de Comisia pentru Cetățenie referitor la cum a fost apreciată îndeplinirea cerințelor legale cu ocazia interviului.
În altă ordine de idei, Curtea găsește greșite aprecierile primei instanțe cu privire la îndeplinirea sus enunțatelor cerințe legale de către intimat.
Întrebările adresate intimatului cu prilejul intervievării sale pentru a se verifica îndeplinirea cerințelor art. 8 lit. f și g din Legea 21/1991 nu sunt nici irelevante și nici cu un grad ridicat de complexitate, ba chiar privesc cunoștințe pe care Curtea le apreciază ca elementare pentru o persoană care dorește să dobândească cetățenia României (unde se află mun. Iași; în ce zonă?, ce formează Dunărea la vărsare?, cu ce limbi se înrudește limba română?, cine a fost C. B.? ce înseamnă „licit”? cine acordă grațierea individuală? etc).
Prin faptul că intimatul a răspuns greșit sau nu a știut să răspundă la cvasitotalitatea întrebărilor adresate cu prilejul interviului, acesta a demonstrat că nu îndeplinește condițiile art.8 lit. f și g din Legea 21/1991, astfel că în mod corect i-a fost respinsă cererea de acordare a cetățeniei române și în mod greșit prima instanță a admis acțiunea sa.
Dobândirea cetățeniei române de către un cetățean străin presupune, în viziunea legiuitorului român, îndeplinirea unor condiții suplimentare, speciale, față de situația celor ce o dobândesc prin naștere, condiții privitoare inclusiv la cunoașterea unor noțiuni elementare de cultură și civilizație românească și cunoașterea prevederilor Constituției României, fiind nerelevant că e posibil ca unii cetățeni români nativi să nu aibă, la rândul lor, astfel de cunoștințe.
Faptul că intimatul se află și desfășoară activități comerciale în România încă din 1992 reflectă îndeplinirea cerințelor art. 8 lit. a și d din Legea 21/1991, dar nu îl califică, în sine, pe acesta și cu privire la îndeplinirea cerințelor art. 8 lit. f și g din lege.
Prin urmare, văzând art. 304/1 și art. 312 C.pr.civ., va fi admis recursul, modificată sentința și respinsă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentă – pârâtă A. Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 5718 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 11.10.2012 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant K. Yilmaz ( fiul lui Mehmet A. și Zebiy născut la data de 27.06.1982 în Pinarbasi Turcia).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respige acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, F. L. E. D. G. Ș. A.
Grefier
M. Lucreția
Redactat/tehnoredactat – L.F./2 ex/
Jud. Fond U. D. - Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
| ← Despăgubire. Decizia nr. 2843/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2720/2014.... → |
|---|
