Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 7753/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 9 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenții-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE împotriva sentinței civile nr. 3009/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. R., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, prin reprezentant convențional, consilier juridic P. P. B., care depune delegație de reprezentare în ședință publică și intimatul-reclamant S. R., prin reprezentant convențional, avocat O. B., care depune împuternicire avocațială în ședință publică.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, recurenții-pârâți nu și-au îndeplinit obligațiile dispuse prin rezoluția de citare, după care,
Recurenții-pârâți, prin reprezentant convențional, depun taxă de timbru și timbru judiciar pe care Curtea le anulează.
Intimatul-reclamant, prin reprezentant convențional, depune practică judiciară.
Recurenții-pârâți, prin reprezentant convențional, depun practică judiciară.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenții-pârâți, prin reprezentant convențional, solicită admiterea recursului și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată având în vedere că în mod corect Comisia pentru cetățenie a respins cererea de acordare a cetățeniei române a intimatului. Comisia a reținut că în fapt acesta a fost sancționat administrativ pentru trecerea ilegală a frontierei de stat a României, aplicându-i-se și consemn de neintrare în țară la frontieră până în 18.02.2014. Consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că intimatul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. e din Legea cetățeniei române, deși aceasta a săvârșit acțiuni împotriva ordinii de drept a statului român. Fapta de trecere ilegală a frontierei de stat a României există, a fost săvârșită de către intimat cu intenție directă, fiind singura formă de vinovăție posibilă în astfel de cazuri, a fost sancționată administrativ cu amendă, neavând relevanță că nu există o condamnare, pentru că potrivit Legii cetățeniei române are relevanță să se fi săvârșit acțiuni împotriva ordinii de drept a statului român. Deși în hotărârea recurată se face trimitere la materia penală cu privire la persoană și la mobilul faptei, în această materie contează doar faptele atunci când se analizează o cerere de acordare a cetățeniei. De asemenea deși au învederat prin acțiunea de la fond că există un consemn la frontieră de intrare în țară pentru intimat, instanța de fond nu s-a referit deloc la acest aspect și nu l-a motivat, având în vedere și contradicția ce s-ar fi putut crea dacă hotărârea ar fi fost pusă în aplicare, astfel un cetățean român ar fi avut consemn de intrare în țară la frontieră. Învederează că oricum nu se poate reține o culpă a autorității prin raportare la o situație ulterioară soluționării dosarului. Nu are relevanță în materia acordării cetățeniei române nici dacă a intervenit sau nu reabilitarea, amnistia sau grațierea.
Intimatul-reclamant, prin reprezentant convențional, consideră că recurenții sunt în eroare atunci când susțin că prin simpla încălcare a unei legi se întreprind sau se sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept a statului român. Această susținere este falsă pentru că dacă asta ar fi fost intenția legiuitorului atunci nu ar mai fi stabilit la art. 8 lit. e din Legea cetățeniei române ca o condamnare să îl facă nedemn de a fi cetățean român, nu ar fi impus astfel niște condiții limitative în care să spună că nu orice condamnare îl face incompatibil cu primirea cetățeniei române. De altfel el nici nu a fost condamnat, a fost sancționat administrativ de către P. de pe lângă Judecătoria Rădăuți. P., având în vedere toate circumstanțele faptei, a apreciat că este suficientă amendarea administrativă. Dacă s-ar accepta susținerile recurenților ar însemna că orice încălcare a unei norme legale române, inclusiv o amendă contravențională de exemplu, ar conduce la neacordarea cetățeniei române, fapt ce cu siguranță nu a fost în intenția legiuitorului. Nu trebuie făcută confuzia între a se întreprinde sau sprijini acțiuni împotriva ordinii de drept a României, cum ar fi instigarea la revoltă, denigrarea poporului român etc., cu o simplă încălcare a legii. Conform raționamentului recurenților ar trebui ca tuturor cetățenilor români care au emigrat fraudulos din țară înainte de 1989 din cauza sistemului, să li se retragă cetățenia română. De asemenea învederează că în Legea cetățeniei române se prevedere interdicția retragerii cetățeniei române dobândite prin naștere, singura diferență între el și acești cetățeni români este că el, deși s-a născut din părinți români, s-a născut pe un teritoriu aflat sub ocupația rusă în Republica M..
Recurenții-pârâți, prin reprezentant convențional, în replică, învederează că lit. e prevede mai multe teze, ori încălcarea ordinii de drept sau fapte îndreptate împotriva securității naționale, în acest caz fiind încadrat la fapte împotriva ordinii de drept, iar cei născuți în Republica M. au primit dreptul după 1989 să ceară redobândirea cetățeniei române.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea pentru data de 16.10.2014.
Pentru aceste motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 16.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7490
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află pronunțarea în recursul formulat de recurenții-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE împotriva sentinței civile nr. 3009/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. R., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 OCTOMBRIE 2014, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 16.10.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3009/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul S. R. în contradictoriu cu pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, dispunându-se anularea Ordinului nr. 173/P/22.02.2012 emis de Președintele ANC, iar pârâții fiind obligați să reanalizeze dosarul și să emită un nou ordin de admitere/respingere a cererii, în funcție de rezultatul verificărilor.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, din Ordinul nr. 173/P/22.02.2012 emis de A. N. pentru Cetatenie (prin Presedintele sau), rezulta ca cererea reclamantului de redobandire a cetateniei romane a fost respinsa pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de art.8, alin1, lit.b și e din Legea nr.21/1991, retinandu-se ca reclamantul nu dovedeste loialitate fata de Statul R. (lit.b).
In concret, s-a retinut în sarcina reclamantului ca, din adresa Oficiului R. pentru Imigrari din data de 11.05.2011 reclamantul figureaza în baza de date cu consemn la frontieră, valabil pana la data de 18.02.2014, pentru “ trecerea ilegala a frontierei de stat “a Romaniei precum și faptul ca petentul apare inscris în cazierul judiciar cu 500 lei amenda administrativa pentru art. 70/1 din OUG nr 105/2001
Faptele de mai sus nu reprezinta o condamnare pentru o infractiune care o face pe reclamant nedemn de a fi cetatean roman, deoarece reclamantul nu a fost condamnata, ci a fost subiectul unei amenzi administrative, iar fapta nu a constituit infractiune, apreciindu-se ca ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, și anume pericolul social.
Faptele de mai sus nu reprezinta o lipsa de loialitate fata de Statul R., ci doar fapte antisociale.
Or, nu orice incalcare, a oricarei legi, este expresia lipsei de loialitate fata de stat, ci doar acelea care dovedesc atitudinea fata de stat sau natiune considerate ca intreg și nu fata de anumite dispozitii legale particulare, ca de exemplu atasamentul manifest fata de un alt stat, acelea care atenteaza la securitatea sau siguranta nationala, la independenta, suveranitatea sau integritatea teritoriala, cele care dovedesc dezinteres fata de valori fundamentale ale poporului roman, precum limba sau cultura, denigrarea poporului sau Statului R. etc.
Faptele de mai sus nu reprezinta nici expresia unei lipse de buna purtare.
Cu titlu general si, în particular în ceea ce priveste buna purtare, toate conditiile prevazute de art.8, lit.b din lege nu trebuie confundate cu incalcarea legii.
Daca legiuitorul ar fi dorit sa conditioneze acordarea sau redobandirea cetateniei romane de lipsa oricarei incalcari, a oricarei dispozitii legale romane, atunci ar fi prevazut acest lucru în mod expres, putand impune lipsa oricarei forme de raspundere juridica a persoanei: civila, penala, administrativa, contraventionala, disciplinara, materiala etc.
Or, se observa ca, exceptand raspunderea penala sub forma condamnarii, legiuitorul a instituit conditii generale care vizeaza atitudinea și conduita, fara a le asocia neaparat cu incalcari ale legii,
Ca atare, angajarea anterioara a unei forme de raspundere juridica nu trebuie sa atraga de plano respingerea unei cereri de acordare sau redobandire a cetateniei, trebuind cercetate imprejurarile concrete în care s-a angajat raspunderea.
Rezulta deci ca cerinta bunei comportari anterioare nu exclude posibilitatea ca persoana în cauza sa fi suferit o forma de raspundere juridica, precum raspunderea administrativa.
Conditia bunei comportari presupune o analiza mai complexa a comportamentului în societate al persoanei, pe o durata mai mare de timp, luandu-se în calcul diferitele medii în care ea se manifesta, precum și circumstantele ei personale, neputandu-se rezuma doar la un incident izolat, produs . particular.
In plus, verificarea acestei conditii presupune analiza de la caz la caz, neputandu-se realiza dupa tipare prestabilite sau sabloane comportamentale.
In ceea ce priveste faptele concrete retinute în sarcina reclamantului, instanta a retinut ca în lipsa oricarei circumstantieri, trecerea ilegala a frontierei de stat reprezinta o incalcare a legii și atat, neoferind nicio informatie despre contextul și imprejurarile în care a fost savarsita, despre mijloacele folosite, despre motivul și scopul urmarit de reclamant și nicio informatie despre persoana reclamantului.
Ca atare, la aprecierea relevantei acestei fapte, singurul criteriu care poate fi avut în vedere este aprecierea data faptei chiar de catre Statul R., prin organele sale, mai precis de catre P. de pe langa Judecatoria Radauti, care a apreciat ca fapta nu prezinta un pericol social deosebit de ridicat, fiind suficienta aplicarea amenzii administrative, fara stabilirea vreunei interdictii corelative.
Rezulta deci, din cele de mai sus, ca faptele retinute în sarcina reclamantului nu pot constitui temei pentru respingerea cererii sale de redobandire a cetateniei romane.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE, solicitând instanței modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea recursului lor, pârâții au arătat că motivarea instanței de fond, care face trimitere la art. 8 lit. b și e din Legea nr. 21/1991, ocolește motivul respingerii cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, respectiv săvârșirea de către acesta a unei fapte împotriva ordinii de drept. Această cerință nu are în vedere dacă fapta este sau nu infracțiune, forma răspunderii făptuitorului, comportamentul acestuia sau lipsa loialității față de statul român.
Astfel, motivarea instanței de fond se referă tangențial la art. 8 alin. 1 lit. b teza I (”să dovedească, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român”, fără a face vreo referire la dispozițiile art. 8 alin. 1 lit. b teza II, potrivit cărora petentul trebuie”să nu întreprindă sau să sprijine acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale”.
Ordinea de drept se stabilește prin respectarea legilor de către fiecare persoană, iar acțiunile împotriva ordinii drept reprezintă încălcările normelor juridice stabilite prind desfășurarea normală a tuturor activităților sociale.
Reclamantul a fost sancționat administrativ cu 500 de lei, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat; chiar dacă acesta nu a fost condamnat penal, fapta există, a fost comisă de reclamant cu vinovăție și este una de pericol.
Mai mult, organele abilitate ale statului român au dispus ca intimatul reclamant să nu intre pe teritoriul României până la data de 18.02./2014.
Nu este relevant faptul că în prezent a expirat măsura consemnului la frontieră instituită pe numele intimatului, situația dedusă judecății fiind cea de la momentul soluționării dosarului administrativ de către Comisia pentru cetățenie.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reține următoarele:
1. Temeiul respingerii cererii reclamantului se regăsește chiar în cuprinsul ordinului, anume că aceasta ”nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. b din Lege, respectiv nu dovedește prin comportament, acțiune și atitudine, loialitate față de statul român, având în vedere /…/ prin care se constată faptul că petentul figurează în baza de date cu consemn la frontieră, valabil până la data de 18.02.2014, pentru ”trecere ilegală a frontierei de stat a României”; de asemenea, /…/ petentul apare înscris în cazierul judiciar cu 500 de lei amendă administrativă…” (f. 8 dosar fond).
2. Potrivit disp. art. 8 lit. b din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei române, „(1) Cetățenia română se poate acorda, la cerere, persoanei fără cetățenie sau cetățeanului străin, dacă îndeplinește următoarele condiții:
…………………….
b) dovedește, prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, nu întreprinde sau sprijină acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni”.
- După cum se observă din lecturarea textului, art. 8 alin. 1 lit. b are două teze: anume teza I, ca petentul să dovedească prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român, respectiv teza a II-a, ca petentul să nu întreprindă sau sprijine acțiuni împotriva ordinii de drept sau a securității naționale și să declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acțiuni”.
- Curtea subliniază mai întâi, în raport de motivele de recurs, că pârâții critică sentința tribunalului pentru că s-ar fi referit și ar fi analizat o altă teză decât cea incidentă în speță, anume teza a I-a, fără să facă referire la teza a II-a.
Or, în această ordine de idei, curtea reține că în mod corect a analizat tribunalul întrunirea sau nu a acestei ipoteze a normei legale, întrucât – așa cum reiese din însuși cuprinsul ordinului contesta, redat mai sus, motivul respingerii cererii reclamantului a fost neîntrunirea cerinței de la art. 8 alin. 1.it. b teza a I-a, nicidecum a tezei a II-a.
3. Trecând peste inconsecvența pârâților recurenți, instanța de recurs constată că în cauză se pune problema interpretării sintagmei „loialitate față de statul român”, respectiv acțiuni „împotriva ordinii de drept sau a securității naționale”, analizarea finalității urmărită de legiuitor, având în vedere că – dacă s-ar accepta interpretarea extrem de largă a recurentei – legiuitorul nu ar fi făcut distincțiile pe care le face la lit. b și lit. e din lege, fiind suficientă cerința ca solicitantul să nu fi săvârșit nicio formă de ilicit (ca este vorba despre ilicit penal, contravențional, civil ș.a.m.d.)
Or, legiuitorul nu a uzat de o atare formulare, înțelegând să facă distincțiile regăsite la lit. b și e.
Mai mult decât atât, chiar și la lit. e, care face vorbire despre cea mai gravă formă de ilicit, cel penal, se circumstanțiază incidența acestei cerințe la infracțiuni care îl fac pe solicitant nedemn de a fi cetățean român.
Prin urmare, se pune întrebarea rațiunii pentru care legiuitorul a instituit cerința de la lit. e teza a II-a, cu circumstanțierea arătată, dacă – în interpretarea extrem de largă a recurentei – aceasta s-ar subsuma oricum ipotezei de la lit. b, anume acțiuni împotriva ordinii de drept.
Curtea apreciază că cerința de la lit. b, în ansamblul ei, are în vedere tipuri de acțiuni împotriva ordinii constituționale și a securității naționale, plasând aceste tipuri de acțiuni ca printre cele mai grave în raport de Statul Român.
Iar în această ordine de idei, reținând și starea de fapt care a fundamentat respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant, anume sancționarea administrativă cu amendă și consemn la frontieră, ambele pentru aceeași faptă, trecere ilegală a frontierei de stat a României, Curtea consideră că această stare de fapt nu justifică în mod rezonabil concluzia autorității publice pârâte în sensul neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. b teza I din Legea nr. 21/1991, respectiv că reclamantul nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.
Trecerea ilegală a frontierei de stat a României poate constitui și s-a reținut în consecință, o formă de ilicit, administrativ, însă în nici un caz nu lipsă de loialitate față de statul pe al cărui teritoriu a dorit să intre.
Fapta reținută în sarcina acestuia, soldată cu amendă administrativă, nu pune – în opinia curții – prin ea însăși, sub semnul întrebării loialitatea reclamantului față de statul român și, cel mult, ar putea fi analizate prin prisma dispozițiilor art. 8 alin. 1 lit. b teza a II-a din lege, și nici nu se încadrează în sintagma ”acțiuni împotriva ordinii de drept”, în accepțiunea și interpretarea redată mai sus de instanță, chiar dacă nu acesta a fost temeiul respingerii cererii.
Curtea împărtășește întru totul opinia tribunalului în ce privește lipsa de loialitate față de Statul Român, exprimată foarte limpede, astfel: ”Or, nu orice incalcare, a oricarei legi, este expresia lipsei de loialitate fata de stat, ci doar acelea care dovedesc atitudinea fata de stat sau natiune considerate ca intreg și nu fata de anumite dispozitii legale particulare, ca de exemplu atasamentul manifest fata de un alt stat, acelea care atenteaza la securitatea sau siguranta nationala, la independenta, suveranitatea sau integritatea teritoriala, cele care dovedesc dezinteres fata de valori fundamentale ale poporului roman, precum limba sau cultura, denigrarea poporului sau Statului R.”.
În concluzie, curtea reține că este real că Statul Român, prin autoritatea în domeniu, în speță recurenta pârâtă se bucură de o largă marjă de apreciere, însă conturarea și exercitarea acesteia trebuie făcută în limitele și cu respectarea finalității legii, iar controlul de legalitate pe care instanța de contencios administrativ îl exercită, potrivit art. 19 alin. 4 din Legea nr. 21/991, asupra ordinului dat în soluționarea cererii de redobândire a cetățeniei române vizează inclusiv respectarea limitelor marjei de apreciere.
Pornind de la această premisă, Curtea reține că, în speță, concluzia pârâtei în sensul că împrejurarea reținută face dovada neîndeplinirii de către reclamant a condiției prevăzute de art. 8 alin. 1 lit. b din Legea nr. 21/1991 este excesivă și depășește limitele marjei de apreciere recunoscute de lege.
În lumina considerentelor mai sus arătate, curtea apreciază sentința instanței de fond ca legală și temeinică, astfel că – în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ. – va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU CETĂȚENIE și PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU CETĂȚENIE împotriva sentinței civile nr. 3009/22.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. MN / 2 ex.
Jud. fond R. M. / Tribunalul București
| ← Pretentii. Decizia nr. 3117/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 6283/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
