Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Sentința nr. 2703/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 2703/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 14185/3/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr. 2703

Ședința publică din 13.10.2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: U. D.

GREFIER: D. C. D.

****************

Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. M. O. în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, I. G. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ și I. JUDEȚEAN PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ V. AL JUDEȚULUI G., având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici”

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.09.2014, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 6.10.2014 și apoi la 13.10.2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul C. M. O. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții M. Administrației și Internelor, I. G. pentru Situații de Urgență, I. Județean pentru Situații de Urgență „V.” al județului G., să fie pronunțată o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea absolută a următoarelor ordine: Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.I/658/10.06.2011, nesecret, nepublicat, Ordinul IGSU nr._/11.06.201, secret, nepublicat, Ordinul IGSU nr.7104/21.06.2011, astfel cum a fost completat cu OIGSU nr.7114/24.06.2011 și S/29.941 din 29.06.2011.

Reclamantul solicită să se constate și nulitatea absolută a măsurii punerii sale la dispoziție începând cu data de 15.06.2011, comunicată prin adresa nr.1._/23.06.2011, de care aluat cunoștință ulterior, fiind o măsură dispusă retroactiv, anularea examinării desfășurate la nivelul unității în perioada 23.06 – 14.09.2011, dar și cele desfășurate ulterior în luna august 2011, constatarea nulității absolute a trecerii sale în rezervă, respectiv a Ordinului Inspectorului Șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V.” al Județului G., nr.18.900/I din 14.09.2011.

Pe cale de consecință, s-a solicitat repunerea sa în situația anterioară datei de 15.06.2011, respectiv aceea de subofițer tehnic principal, radiotelefonist, în cadrul ISU „V.” al județului G., acordarea tuturor drepturilor materiale restante și efective, cuprinzând solda de grad și funcție, diferența de soldă de 25% reținută inițial pe o perioadă determinată, de 6 luni, care ulterior a fost reținută pe o perioadă nedeterminată, de la data trecerii în rezervă și până la data reîncadrării sale efective (repunerii în funcția deținută anterior), cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a arătat că are calitatea de cadru militar în rezervă, subofițer tehnic principal, plutonier și a fost încadrat în funcția de radiotelefonist la Subunitatea Gardă/Intervenție nr.2 Găujani din cadrul IJSU G..

A fost chemat în activitate la data de 01.09.2007, iar până la data trecerii în rezervă a absolvit o . cursuri specifice, respectiv, cursul de inițiere în carieră, curs de specializare informatică, cursul de inițiere în carieră specialitatea pompieri și protecție civilă, cu media 8,61, în luna iulie 2010.

Fără să se dea o explicație, la data de 23.06.2011 a fost faptul că circa 100 de cadre militare au fost puse la dispoziție, începând cu data de 15.06.2011, fără să se indice numărul, data și emitentul ordinului de punere la dispoziție și temeiurile de fapt și de drept ale acestui act administrativ, fiind doar amintite dispoziții din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. De remarcat este faptul că ordinul de punere la dispoziție, clasificat secret, având caracter retroactiv.

Arata faptul că în perioada anterioară un număr de cadre militare au fost mutate în interiorul inspectoratului județean, aparent fără niciun motiv, ulterior aflând că de fapt s-au realizat acele mutări pe posturi ce nu au fost sau nu urmau a fi desființate, aceste persoane fiind favorizate față de cele puse la dispoziție și ulterior trecute în rezervă.

Au fost anunțați că pentru funcțiile devenite vacante se vor organiza examinări; pentru funcțiile de radiotelefonist nu s-a organizat niciun fel de examinare, însă nici nu s-a permis (a fost interzis) accesul la aceste examinări pentru alte funcții vacante.

A participat la două examinări, denumite interviu, dat fiind faptul că are calificarea de pompier și protecție civilă, însă doar câteva persoane având această calificare au putut promova acest interviu, deoarece majoritatea posturilor au fost ocupate prin diverse mutări sau detașări de către persoane care au fost favorizate, însă nu aveau competență pe aceste funcții.

Au fost împiedicați - majoritatea cadrelor militare - să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ, fiind asigurați cu toții că se vor găsi posturi pentru toate cadrele militare din unitate și subunitățile subordonate.

Mai arată și faptul că a existat și bibliografie secretă, la care nu a avut acces în vederea pregătirii interviului, de ex. Ordinul S66.

O altă măsură discriminatorie a fost aceea că, după punerea la dispoziție a unei mari părți din cadrele militare, câteva dintre acestea au fost trimise la cursuri de specializare SMURD, deși în această perioadă (punere la dispoziție) este interzis acest lucru; aceste persoane -evident favorizate- nu au fost trecute în rezervă.

In toată această perioadă a desfășurat aceeași activitate ca și înainte de punerea la dispoziție.

La data de 14.09.2011 se emite Ordinul nr. 18.900/1, semnat de către d. Lt C.. Ing. A. E., în calitate de împuternicit inspector șef al ISU „V. " G., prin care reclamantul a fost trecut în rezervă începând cu data de 15.09.2011, motivat de faptul că s-a dispus reorganizarea unității și reducerea unor funcții din statul de organizare.

Consideră că Ordinul nr.18.900/1 din 14.09.2011 este lovit de nulitate absolută și se impune a G revocat, având în vedere următoarele aspecte.

Astfel, M. Administrației și Internelor, a procedat la o disponibilizare masivă a resursei umane din acest minister, circa 10.500 de persoane, cea mai mare parte cadre militare încadrate în cadrul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență (în teritoriu IJSU) sau în cadrul Inspectoratului G. al Jandarmeriei.

Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii ordinului de punere la dispoziție (necomunicat), precum și la data emiterii trecerii mele în rezervă „Structura organizatorică și efectivele Ministerului administrației și Internelor se aprobă prin hotărâre a Guvernului " (a se vedea disp. art. 12 alin. 2 din O.U.G. nr. 30/2007privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor).

In același sens, prin HGR nr. 416/2007privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Internelor și Reformei Administrative ,se arată faptul că „Numărul posturilor, pe timp de pace și mobilizare, este cel prevăzut în anexa nr. 1 " (art. 4 din HGR nr. 416/2007).

In concluzie, numărul posturilor și structura organizatorică a Ministerului Administrației și Internelor este stabilit, în mod imperativ, prin Hotărâre a guvernului României și nicidecum prin act administrațiile forță juridică inferioară, respectiv Ordin al ministrului.

La data de 15.09.2011 s-a procedat la trecerea în rezervă a unui procent important din personalul (cea mai mare parte cadre militare) din structura acestui minister, pe întreg teritoriul țării, fapt ce adus la modificarea semnificativă atât a numărului de persoane încadrate, dar și a structurii în sine a acestei autorități administrative centrale.

Astfel, deși nu a fost emisă o Hotărâre a Guvernului în acest sens, a fost emis Ordinul m.a.i. nr. 1/658/10.06.2011, care a produs o scădere semnificativă a numărului de funcții/posturi la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență.

Ordinul este lovit de nulitate absolută, dat fiind faptul că este nesecret, nepublicat, drept urmare este lipsit de eficiență prin prisma disp. imperative ale Legii nr. 24/2000, care vine să modifice un act juridic cu forță juridică superioară, respectiv HGR nr. 416/2007.

În aplicarea acestui ordin nepublicat se emite un ordin secret, nepublicat, respectiv Ordinul Inspectorului G. al IGSU nr._/11.06.2011, care de asemenea, reglementează modificări de esență în structura organizatorică, efectivele și numărul de posturi/funcții pe timp de pace și mobilizare, deoarece se aprobă noile state de organizare ale unităților subordonate IGSU în teritoriu.

Arătă și faptul că acest ordin secret a fost comunicat la unitățile operative la data de 15.05.2011, însă a fost menționat și a intrat în vigoare retroactiv fiind introdus în Ordinul de zi pe unitate (OZU) ulterior acestei date, respectiv după 16.06.2011.

Rezultă deci că, în disprețul legii, au fost emise de către autoritățile centrale administrative, M. Administrației și Internelor, precum și I. G. pentru Situații de Urgență, prin exces de putere, două acte normative care modifică un act administrativ cu putere juridică superioară (HGR).

Prin efectele pe care aceste ordine le produc, au fost încălcate și dispozițiile unei legi organice, respectiv Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, deoarece se impune renunțarea la o . drepturi cuvenite cadrelor militare atât în activitate, dar și pentru cele puse la dispoziție, dar și pentru acele cadre militare trecute în rezervă.

De asemenea, prin modificările aduse, aceste ordine fac inaplicabile și prevederile Ghidului carierei cadrelor militare din cadrul M.A.I.

În temeiul acestor dispoziții, se deleagă în mod nelegal și competențele în materie în ceea ce privește persoanele care pot dispune și pune în aplicare măsura punerii la dispoziție ( pentru rațiuni ce țin de reorganizarea unității ) a cadrelor militare din cadrul M.A.I și trecerea lor în rezervă pentru aceleași motive.

Arată că reglementarea aceste competențe, respectiv numirea șefilor unităților din cadrul IGSU care au calitatea de ordonatori de credite s-a dispus prin ordinul S/205/21 .09.2011, cu Anexa nr. 9 - Tabelul cuprinzând unitățile din subordinea IGSU ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite.

În speță comandantul (inspectorul șef) al IJSU „V." G., în calitate de ordonator terțiar de credite, a fost delegat (împuternicit) să emită ordinele de punere la dispoziție de la data de 15.06.2011, precum și ordinele de trecere în rezervă în temeiul disp. art.85alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995.

Numai că această împuternicire a fost emisă ulterior trecerii în rezervă a cadrelor militare, respectiv la 21.09.2011, deci cu o săptămână mai târziu de la data trecerii în rezervă.

Pe cale de consecință, rezultă faptul că la data punerii la dispoziție și la data trecerii în rezervă, comanda unității (inspectorul șef, respectiv împuternicitul inspector șef) nu erau abilitați nici din punct de vedere legal, dar nici regulamentar, să dispună aceste măsuri.

Toate măsurile luate în vederea punerii la dispoziție și ulterior de trecere în rezervă a subofițerilor cadre militare din M. Administrației și Internelor inclusiv reclamantul au fost ilegal și retroactiv prin încălcarea competențelor stabilite prin lege.

În plus și măsurile de organizare a așa-ziselor examinări (interviu) au fost discriminatorii.

La nivelul ISU „V." G. o parte din cadrele militare au fost oprite a participa la interviul pe teme profesionale, în timp ce altora le-a fost schimbată încadrarea (de la subofițer operativ pază au fost încadrați, fără nicio specializare, direct ca servanți pe autospeciale de stingere a incendiilor, unii dintre aceștia neavând nici măcar permis de conducere sau aveau o altă categorie decât cea cerută de lege pentru a fi astfel încadrați.

Pe de altă parte, au fost favorizate diverse persoane soț/soție, prieteni, rude etc., în timp ce o mare parte din cadrele militare specializate au fost declarate ca fiind respinse la interviu.

Această metodă a fost aleasă în mod deliberat în vederea încadrării posturilor vacante, deoarece regulamentul prevede că nu se poate face contestație la interviu.

În mod legal, era necesar organizarea unui concurs sau examen, care să cuprindă toate elementele prev. de art. 34 din Ordinul 6665/2008.

De aceea contest această așa-zisă examinare (interviu) ca fiind nelegală și neregulamentară.

Arată de asemenea un aspect extrem de important: datorită specificului activității în activitatea de intervenție - în situațiile de urgență, funcția de radiotelefonist nu poate fi desființată. Orice intervenție se solicită telefonic sau prin stație radio, astfel încât este imposibil să se desființeze această funcție.

Cu toate acestea, la nivelul IJSU „V." G. am fost anunțați că aceste funcții au fost desființate, însă această activitate indispensabilă se desfășoară, însă prin intermediul colegilor care au rămas pe funcții, care nu au această specializare, fiind încadrat fie subofițer operativ ( servant), fie de altă specialitate (logistic etc.)

D. urmare și din acest punct de vedere măsura reducerii funcției de radiotelefonist pe care am fost încadrat până la data de 15.09.2011 este o măsură nelegală, discriminatorie și nereală, deoarece orice ISU trebuie să dispună de radiotelefonist.

Pentru a face această dovadă, solicită ca pârâții să prezinte statul de organizare la data de 15.06.2011, la 15.09.2011 și actualmente. După data de 15.09.2011 mai existau posturi vacante echivalente atât la nivelul ISU G., dar și la nivelul M.A.I., însă nu a putut avea acces la acestea prin mutare sau transfer și nici chiar prin concurs sau examen, respectiv interviu.

Prin toate aceste proceduri nelegale și neregulamentare s-a dispus peste lege, respectiv pentru faptul că nu am promovat un interviu, s-a dispus trecerea în rezervă în temeiul disp. art. 85 alin. 1 lit e) din Legea nr. 80/1995.

Legea nr. 80/1995 nu prevede trecerea în rezervă ca urmare a nepromovării unui interviu, astfel încât în lipsa acestui temei legal Ordinul de trecere în rezervă este lovit de nulitate absolută.

Apreciază că inventarea acestui nou motiv care vine să adauge la lege atrage după sine nulitatea absolută a ordinului de trecere în rezervă, respectiv necesitatea revocării acestui ordin și repunerea subsemnatului în situația anterioară datei de 15.06.2011, precum și acordarea tuturor drepturilor cuvenite până la data repunerii efective în drepturi.

Pe de altă parte, arată că în calitate de cadru militar avea o . drepturi care nu i-au fost respectate.

Astfel, nu a beneficiat de măsurile prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 100/1999, nu beneficiază de plățile compensatorii și nu beneficiază de asigurare medicală gratuită.

A fost obligat să semneze fișa de lichidare, însă unitatea nu a trecut aceste restanțe ale sale ca drept de creanță al subsemnatului și a celorlalte cadre militare trecute în rezervă (norma de hrană și norma de echipare au fost plătite în urmă cu foarte puțin timp și nu la data trecerii în rezervă.)

Nu a beneficiat de drepturile prev. de art. 63, 64 din L. nr. 284/2010.

Drepturile prevăzute de OUG nr. 54/2011 ( un fel de ajutor de șomaj, întrucât nu este definită natura juridică a acestor sume infime acordate lunar, pe o perioadă de 6 luni) a fost acordat de-abia în luna decembrie, deoarece autoritățile statului(ANOFM) nu aveau text de lege pentru a pune în plată aceste sume acordate ulterior, după 3 luni de C. financiar al IJJ G..

Astfel, timp de 3 luni (până în luna decembrie 2011) nu a beneficiat de niciuna din prevederile Legii nr. 80/1995 Statutul cadrelor militare, nici măcar de situația de asigurat medical prin efectul legii.

In acest sens va solicita despăgubiri și daune morale.

Solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

In drept: Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Partea^ I, £trt. 6., Constituția României, Legea nr. 80/1995, OUG nr. 100/1999, L. Nr. 284/2010, coroborate cu disp. L. Nr. 554/2004.

Probe: înscrisuri, interogatorii, martori.

Solicită obligarea pârâților să depună ordinele în formă declasificată - în vederea respectării dreptului la apărare - precum și toate actele care au stat la baza emiterii lor.

Pârâtul I. G. pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență, excepția inadmisibilității acțiunii, pentru lipsa procedurii prealabile; excepția anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată; excepția inadmisibilității acțiunii avându-se în vedere precizările cu privire la natura juridică a actelor atacate în instanță; pe fond: respingerea acțiunii formulate ca nefondată și neîntemeiată.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive arată că, singura justificare pentru care reclamantul a înțeles să cheme pârâtul în judecată este faptul că I. G. pentru Situații de Urgență reprezintă eșalonul superior al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V.” al județului G. instituție în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea. I. pentru Situații de Urgență „V." al județului G. are personalitate juridică, în conformitate cu prevederile art.2 din H.G. nr. 1492/2004 privind principiile de organizare, funcționare și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste.

Mai mult, actul atacat de reclamant (Ordinul de trecere în rezervă nr._/1 din 14.09.2011 emis de conducerea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V.” al județului G.) care face obiectul prezentului dosar a fost emis de conducerea Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V." al județului G. aceasta fiind singura autoritate căreia i se poate impune o sentință judiciară cu privire la respectivele documente.

In concluzie, solicită a se constata că I. G. pentru Situații de Urgență nu este emitentul actului contestat de reclamant prin care prin care s-a dispus trecerea în rezervă.

Având în vedere cele expuse solicită a se constata inexistența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății în cazul instituției noastre și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii față de I.G.S.U. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

II. Reclamantul prin acțiunea formulată solicită anularea unor documente (Ordinul inspectorului general al IGS.U. nr._/11.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale structurilor subordonate I.G.S.U., Metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului in vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență, transmisă prin adresa nr. 7104/2011, cu completările ulterioare, Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1/658/10.06.2011, Ordinul inspectorului șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V." al județului G. nr._/I din 14.09.2011 motivând în drept acțiunea pe dispozițiile Legii contenciosului administrative nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

In cuprinsul art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 se prevede în mod imperativ ca înainte de sesizarea instanței de contencios administrative competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Din redactarea textului de lege, rezultă fără putință de tăgadă faptul că procedura prealabilă este obligatorie, iar neîndeplinirea acesteia atrage respingerea acțiunii în contencios administrativ ca fiind inadmisibilă (art. 109 alin.2 C.proc.civ).

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor imperative ale art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează obiectul acțiunii judiciare în această materie „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin 1 lit.h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale".

Așadar, nu numai că persoana vătămată trebuie să efectueze plângerea prealabilă anterior învestirii instanței, ci aceasta trebuie să aștepte și comunicarea răspunsului sau împlinirea termenului de 30 de zile de la data înregistrării plângerii la autoritatea emitentă - prevăzut de art.2 alin.1 lit.h din Legea nr. 554/2004 - pentru a avea posibilitatea legală de a deduce judecății cererea vizând anularea unui act administrativ.

Având în vedere faptul că excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, absolută, iar prin efectul pe care îl produce este o excepție peremptorie, dirimantă, singura soluție posibilă în prezenta cauză este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Având în vedere aceste aspecte, solicită a se constata faptul că acțiunea reclamantului este inadmisibilă și să fie respinsă ca atare.

III. Excepția anulării cererii de chemare în judecată ca netimbrată, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997, ,,neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

IV. Totodată, invocă excepția inadmisibilității acțiunii avându-se în vedere și următoarele precizări cu privire la natura juridică a actelor atacate în instanță (Ordinul inspectorului șef al I.S.U. G. prin care s-a dispus măsura punerii la dispoziție a reclamantului începând cu data de 15.06.2011):

Măsura punerii la dispoziție a reclamantului în condițiile art. 82 din Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, pentru o perioadă de cel mult 3 luni, în vederea încadrării pe un post vacant rezultat în urma reorganizării instituției sau trecerii în rezervă, nu are calitatea de act administrativ apt să producă prin sine însuși efecte juridice pentru a putea fi contestat în fața instanței de contencios administrativ, întrucât această măsură a punerii la dispoziție și ordinul emis în acest sens este un act premergător emiterii ordinului de reîncadrare pe un post vacant sau trecerii în rezervă, singurul care are ca efect modificarea sau încetarea raportului de serviciu.

Așa fiind, pentru aceste considerente, solicită respingerea ca inadmisibilă cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu instituția pârâtă.

V. Pe fond față de susținerile reclamantului, solicită respingerea ca neîntemeiată cererea acestuia prin care solicită nulitatea absolută a Ordinului inspectorului general al Inspectoratului G. pentru Situatii de Urgentă a Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență, transmisă prin adresa nr. 7104/2011, Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1/658/10.06.2011, Ordinul inspectorului șef al Inspectoratului pentru Situații de Urgență „V." al județului G. nr.l8.900/I din 14.09.2011.

Prin cerere, reclamantul a formulat critici cu privire la nelegalitatea ordinelor contestate, însă, la o examinare sumară a acestora rugăm instanța să constate că emiterea lor a fost determinată de necesități de ordin organizatoric.

La nivelul Ministerului Administrației și Internelor necesitatea asigurării fondurilor bugetare pentru acordarea drepturilor salariale ale personalului propriu, așa cum este definit prin prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată prin Legea nr. 15/2008, cu modificările ulterioare, a constituit o prioritate ce nu putea fi amânată.

In această direcție a fost adoptată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M. Administrației și Internelor pentru anul 2011.

Pentru a învesti în mod valabil instanța de judecată în temeiul prevederilor Legii nr.554/2004, nu este suficientă simpla afirmație a persoanei care pretinde a fi vătămată printr-un act administrativ pentru a răsturna prezumția de legalitate a acestuia, în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte caracterul nelegal și vătămător al actului.

In ceea ce privește temeiul de drept privind trecerea în rezervă a reclamantului acesta îl constituie prevederile art. 85 alin. (I) lit.e) și alin.(2) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, iar temeiul de fapt l-a reprezentat imposibilitatea încadrării într-o funcție disponibilă, după expirarea termenului impus de dispozițiile art. 82 din același act normativ.

În urma reorganizării instituționale care a implicat tocmai reducerea numărului de posturi aferente Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului G., toate categoriile de personal ale căror posturi nu s-au regăsit în noul stat de organizare au fost puse la dispoziție în vederea încadrării pe alte posturi sau trecerii în rezervă.

Încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului administrației și internelor.

O.M.A.I. nr._ privind reorganizarea l.G.S.U. și a unităților subordonate acestuia a fost emis, astfel cum rezultă și din preambulul acestuia, având în vedere prevederile Anexei nr.3/19/06 la Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin.4 și art. 12 alin.3 și 4 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.

In mod concret, prin prevederile O.m.a.i. nr._ a fost abrogat vechiul Stat de organizare al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență, aprobat prin O.m.a.i. nr._, fiind aprobate, totodată, organigramele unităților l.G.S.U. precum și noul stat de organizare al instituției pârâte.

Ordinul ministrului administrației si internelor nr.I/658/2011 și Ordinul Inspectorului G. al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgentă nr._/11.06.2011 sunt acte administrative cu caracter individual, prin obiectul reglementării lor, respectiv reorganizarea unităților din I.G.S.U., ordinele menționate neconținând reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu adresate unor persona nedeterminate, ci cuprind reglementări care se adresează exclusiv persoanelor ce sunt încadrate în structura I.G.S.U.

Analiza și stabilirea personalului care și-au încetat raporturile de serviciu în contextul reducerii efectivelor instituției noastre s-a realizat potrivit Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență transmisă prin adresa nr. 7104/2011. Referitor la afirmația reclamantului potrivit căreia actul mai sus menționat nu produce efecte juridice deoarece nu este publicat în Monitorul Oficial, apreciază că raportat la atributul managerial pe care îl exercită comandanții cu competență de resurse umane. Metodologia reprezintă un act cu caracter intern, având ca particularitate faptul că se aplică în interiorul unei autorități sau instituții publice producând efecte față de personalul acestei instituții.

Raportat la aceste aspecte, arată faptul că Metodologia mai sus amintită nici nu are cum să aducă prejudicii directe sau indirecte reclamantului, întrucât documentul în discuție nu are natura unei dispoziții de personal a cărei finalitate să constea în trecerea în rezervă sau punerea la dispoziție a reclamantului.

In ceea ce privește afirmațiile reclamantului precizează faptul că acesta se află într-o profundă eroare deoarece Hotărârea de Guvern la care se face referire, respectiv HG 416/2007, privește numărul de posturi alocate M.A.I., care sunt repartizate pe structuri prin ordinul ministrului administrației și internelor. In același sens sunt și dispozițiile art. 22, alin. 2 din HG 1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a organigramei IGSU.

In consecință, au existat atât în fapt cât și în drept temeiurile legale pentru restructurarea/reducerea efectivelor M.A.I.

Astfel cum rezultă și din acțiunea formulată de reclamant, reclamantul a înțeles să susțină nelegalitatea măsurilor dispuse de I.S.U. G. în baza actului administrativ emis de către instituția noastră, respectiv a Ordinului Inspectorului G. al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență nr._/11.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale structurilor subordonate I.G.S.U. pentru ca plecând de la această aserțiune, să pretindă nelegalitatea actelor administrative emise în executarea dispozițiilor acestui ordin.

Pentru a dobândi forță probantă, orice apreciere cu privire la nelegalitatea ordinului mai sus menționat trebuie susținută prin indicarea în concret a motivelor de nelegalitate, respectiv a prevederilor legale de rang superior cu care actul administrativ contestat s-ar afla în contradicție.

Or, în situația de față reclamantul nici măcar nu a încercat să indice vre-un argument, valabil sau nu, care să justifice cererea de anulare a măsurilor dispuse de I.S.U. G. în baza Ordinului Inspectorului G. al Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență nr._/11.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale structurilor subordonate l.G.S.U., ci s-a limitat la a enunța această pretenție cu titlu de postulat.

Raportat la aceste aspecte, Ordinul inspectorului G. al I.G.S.U. nr._/11.06.2011 nu are cum să aducă prejudicii directe sau indirecte reclamantului, întrucât actul administrativ în discuție conține dispoziții ce țin de managementul organizatoric al IGSU și nu are natura unei dispoziții de personal a cărei finalitate să constea în trecerea în rezervă sau punerea la dispoziție a reclamantului.

Ordinul inspectorului general al I.G.S.U. nr._/11.06.2011 vizează aprobarea și . statelor de organizare ale unităților din subordinea I.G.S.U. (printre care se numără și I. pentru Situații de Urgență „V.” al județului G.) și că, având în vedere nivelul ,,secret” de clasificare al acestuia, precum și conținutul său, comunicarea individuală sau colectivă a ordinului în cauză nu reprezintă o obligație a autorității emitente față de personalul acesteia.

Având în vedere că Ordinul inspectorului general al LG.S.U. nr._/11.06.2011 prin care s-au aprobat statele de organizare ale structurilor subordonate inspectoratului general este clasificat având nivelul „secret” de clasificare conform prevederilor pct. 2 din Anexa nr. 3 a H.G. nr. S/610/2008 privind „Lista categoriilor de informații clasificate secrete de stat, nivelul de secretizare secret, elaborate sau deținute de M.I.R.A."" învederează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 20, alin.(l) din H.G. nr.585/2002 pentru aprobarea standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate din România pentru a declasifica informațiile pe care le conține.

Deoarece conform prevederilor art. 26 din Anexa nr.l la H.G. nr. 585/2002 „Transmiterea informațiilor clasificate către alți utilizatori, se va efectua numai dacă aceștia dețin certificate de securitate sau autorizații de acces corespunzător nivelului de secretizare" învederează că instituția pârâtă poate pune la dispoziția acesteia O.I.G nr._/11.06.2011 numai dacă persoanele care vor intra în contact cu documentul clasificat solicitat de reclamant, dețin autorizații de acces la informațiile clasificate de nivel minim secret.

Referitor la nepublicarea OIG nr._/11.06.2011 în Monitorul Oficial învederează instanței faptul că acesta este un înscris clasificat, iar potrivit prevederilor art.ll alin.(2) lit. b) din Legea 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative republicată cu modificările și completările ulterioare, nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României, actele normative clasificate, potrivit leșii, precum și cele cu caracter individual emise de autoritățile administrative autonome și de orcanele administrației publice centrale de specialitate.

In sensul celor invocate anterior s-a pronunțat Decizia 4654/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

In vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr. 286/2010, având în vedere efectele crizei economice asupra sistemului bugetar, implicit în ceea ce privește posibilitatea de asigurare financiară a cheltuielilor de acordare a drepturilor salariale ale categoriilor profesionale plătite din fonduri publice, precum și necesitatea asigurării încadrării în numărul de indicatori de personal prevăzuți în finanțare de Legea nr. 286/2010 (urmare procesului de reorganizare al Ministerului Administrației și Internelor - și implicit a Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului G.), începând cu data de 15.06.2011, numărul de indicatori prevăzut în statul de organizare al Inspectoratului pentru Situații de Urgență al județului G., a fost diminuat considerabil.

Așadar, pentru admiterea acestor capete de cerere, reclamantul avea obligația să facă dovada (deoarece, până la proba contrarie se prezumă că este legal efectuarea dovezii contrare fiind în sarcina reclamantului) existenței uneia din cauzele care au atras nulitatea actului, or această dovadă nu se realizează.

Prin urmare, reclamantul trebuia să invoce motive care să vizeze nulitatea ordinelor prin raportare la actele în temeiul cărora au fost emise și să facă dovada ca actele atacate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor.

Ca atare, nici in extremis susținerile reclamantului nu sunt argumente juridice care să justifice admiterea acțiunii, neputând constitui dispoziții în raport de care se face cercetarea cauzelor de nulitate.

Cadrele militare trecute în rezervă prin aplicarea măsurilor de restructurare și reorganizare au beneficiat de acordarea ajutorului în vederea găsirii unui loc de muncă, în acest sens, în vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 a fost adoptată O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M. Administrației și Internelor pentru anul 2011 și normele metodologice de aplicare prevăzute în H.G. nr. 1007/2011.

Față de susținerile reclamantului privind o eventuală greșită aplicare a dispozițiilor privind unele măsuri de protecție socială privind cadrele disponibilizate cu referire la aplicarea O.U.G. nr. 100/1999, în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile actului normativ anterior menționat, ci numai dispozițiile O.U.G nr. 54/2011, deoarece drepturile prevăzute în acest din urmă act normativ sunt acordate în mod expres cadrelor militare disponibilizate în anul 2011, astfel: prin O.U.G nr.54/2011 se dispune în art. 1 „1) Drepturile prevăzute la art. 21 alin. (2)-{5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice se acorda polițiștilor si cadrelor militare ale căror raporturi de serviciu inceteaza, respectiv sunt trecute in rezerva in cursul anului 2011, in cadrul procesului de reorganizare institutionala desfasurat in vederea incadrarii in cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2011, din bugetul asigurărilor pentru șomaj, prin derogare de la prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj si stimularea ocupării forței de munca, cu modificarile si completările ulterioare".

In legătură cu susținerea reclamantului referitoare la faptul că nu ar fi primit drepturile legale potrivit art. 63 și art. 64 din Legea 284/2010, precizăm că acesta a primit aceste drepturi integral, conform dispozițiilor legale (solda funcției de bază sa acordat în cuantumul prevăzut de lege, atât înainte cât și după punerea la dispoziția unității, până la sfârșitul lunii în care a avut loc schimbarea poziției de activitate).

Referitor la cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acesteia întrucât instituția pârâtă nu se află în culpă procesuală.

Concluzionând, toate etapele procesului de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U., respectiv I.S.U. G., s-au aplicat în strictă concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu asigurarea unei depline transparențe decizionale și în condiții de echidistanță, corectitudine și imparțialitate, din partea tuturor persoanelor și structurilor din inspectorat care au fost implicate în implementarea acestui proces.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea excepției invocate, iar pe fond solicită respingerea excepției ca neîntemeiată și nefondată.

In drept, art. 115 - 118, art. 132 Cod de procedură civilă, Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat in 2011; Legea 285/2010; Legea 284/2010; Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare; Legea 554/2004 a contenciosului administrativ; V O.U.G nr.54/2011.

Pârâtul ISU „V.” a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei competenței materiale a instanței - întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Având în vedere capetele de cerere care suscită competența unor instanțe diferite solicităm disjungerea dosarului în sensul menținerii spre soluționare a capetelor de cerere privind actele emise de MAI și IGSU și declinării și trimiterii spre soluționare către Tribunalul competent a capetelor de cerere privind nulitatea actelor emise de către ISUJ G..

2.Excepția lipsei procedurii prealabile cu consecința inadmisibilității acțiunii.

Conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, PLÂNGEREA PREALABILĂ ÎMPOTRIVA ACTELOR ADMINISTRATIVE ESTE OBLIGATORIE, indiferent dacă actul administrativ este calificat ca fiind normativ sau individual, și indiferent dacă se referă la actele emise de autoritățile centrale sau de către cele locale, obligație ce nu a fost respectată în prezenta cerere,

a) În cazul actelor emise de Autoritățile centrale (MAI și IGSU) (de competența Curții De Apel) respectiv OMAI nr. 1/658/10.06.20i L a Ordinului IGSU nr._/11.06.2011 și a Ordinului IGSU nr. 7104/21.06.201 L și având în vedere că sunt acte administrative individuale, întrucât se adresează unui număr limitat de subiecți, adică numai cadrelor militare din IGSU, nu a fost primită nicio plângere prealabilă, în termenul de depunere a acesteia de 30 de zile de la momentul comunicării actului. În acest sens actele administrative emise de autoritățile publice centrale au fost comunicate în cadrul ședinței de comandă desfașurată în data de 14.06.2011 când s-a stabilit modalitatea de punere în aplicare a noului stat de organizare și s-a dispus afișarea la avizierul fiecărei subunități a Ordinului IGSU nr. 7104/21.06.2011 referitor la metodologia privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U.

b) În cazul actelor emise de ISUJ G. (de competența tribunalului) și anume: măsura de punere la dispoziție din data de 15.06.11, anularea examinării desfășurate la nivelul subscrisei în perioada 23.06-14.09.2011 precum și nulitatea ordinului de trecere în rezervă nr. 18.900/1 din 14.09.2011, de asemenea, nu a fost îndeplinită procedura de depunere a plângerii prealabile.

Măsura (ordinul) de punere la dispoziție a fost comunicat prin adresa cu nr.l.100.612/23.06.2011 (anexată în probatoriu), iar ordinul de trecere în rezervă i-a fost comunicat reclamantului la data de 06.10.2011, însă acesta, până la data învestirii instanței cu soluționarea prezentei acțiuni, nu a îndeplinit procedura administrativă, astfel cum prevăd dispozițiile legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ privind obligativitatea depunerii plângerii prealabile anterior învestirii instanței.

În concluzie, împotriva actelor administrative menționate reclamantul nu a facut plângere prealabilă, deși era obligatorie, și, având în vedere faptul că excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, absolută, iar prin efectul pe care îl produce este o excepție peremptorie, dirimantă, apreciază că singura soluție posibilă în prezenta cauză este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Pe fondul cererii

l. Cu privire la nulitatea actelor administrative

În primul rând, se solicită nulitatea unor acte administrative clasificate (O^AI nr. 1/658/10.06.2011 și a Ordinului IGSU nr._/11.06.2011); cu privire la acest aspect precizăm că actele administrative anterior menționate nu pot fi studiate decât cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 182/2002 privind protectia informațiilor clasificate și a HG nr. 585/2002 privind standardele de protecție a informațiilor clasificate din România care prevăd procedura specială privind consultarea acestor documente, respectiv în baza unei autorizații/certificat de acces la informații clasificate și în conformitate cu principiul „necesitatea de a cunoaște"".

De asemenea, menționăm că aceste acte administrative se referă la structura organizatorică și efectivele militare și nu pot fi declasificate întrucât nu îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 20 din HG nr. 585/2002 și nu vizează în mod direct persoana reclamantului.

In al doilea rând, nu sunt îndeplinite condițiile de nulitate a actelor juridice.

Cauzele nulității sunt acele împrejurări care învederează lipsa unui element structural al actului juridic sau încălcarea unei condiții legale de validitate. Dintre cauzele care atrag nulitatea actului juridic, conform doctrinei, niciunul dintre motivele învederate de reclamant nu se referă la acest aspect, în fapt neexistând nicio cauză de nulitate în adevăratul sens. În motivarea acțiunii sale, reclamantul, deși se referă la nelegalitatea actelor atacate, nu poate justifica această susținere, și nici nu arată pe ce se întemeiază aceste susțineri, în fapt acesta dorind doar să-și înceteze existența actele de nivel superior pe care se întemeiază ordinul de trecere în rezervă în speranța că va fi posibilă repunerea în situația anterioară pe care o solicită instanței de judecată.

Având în vedere faptul că în speță este vorba despre acte administrative, precizăm că acestea se bucură de prezumția de legalitate care, la rândul ei, are la bază prezumția de veridicitate și autenticitate și, prin urmare, ar fi revenit în sarcina reclamantului răsturnarea prezumției arătând motivele care să vizeze nulitatea prin raportare atât la actele emise de autoritățile publice centrale, cât și la cele emise de instituția publică județeană, arătând care sunt aspectele dispuse cu încălcarea legii, care sunt legile încălcate sau ce elemente atrag sancțiunea nulității.

Susținerea că disponibilizarea efectivelor din cadrul MAI trebuia să fie dispusă printr-o Hotărâre de Guvern și nu printr-un ordin de ministru (OMAI nr. 1/658/10.06.2011), cu motivarea că „structura organizatorică și efectivele MAI se aprobă prin Hotărâre a Guvernului", întrucât reorganizarea/restructurarea a condus la „modificarea semnificativă atât a numărului de persoane încadrate dar și a structurii în sine a acestei autorități administrative centrale", nu este întemeiată, deoarece, prin acte de aceeași putere normativă, ministrul MAI este abilitat să emită și acte administrative referitoare la înființarea, desființarea, dislocarea de unități, structuri subordonate ministerului.

Astfel:

• art. 4 din OUG nr. 30/2007 dispune cu privire Ia faptul că „ ministrul [....] poate înființa, desființa, disloca și redisloca unități până la eșalonul brigadă, exclusiv, servicii, secții, birouri, compartimente și subunități, în limita posturilor aprobate și a fondurilor bănești alocate

• iar conform art. 3 din HG nr. 416/2007: „ministrul MAI stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondurilor de salarii aprobate

Rezultă faptul că ordinul OMAI nr. 1 658/10.06.2011, a fost emis în condiții de legalitate și că a fost criticat în mod neîntemeiat din acest punct de vedere.

Afirmația referitoare la făptul că cele două acte administrative criticate (OMAI nr. 1/658/10.06.2011 și OIG_/11.06.2011) sunt lovite de nulitate deoarece nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, nu este reală întrucât acestea conțin informații clasificate secret de stat, nivel secret, conform dispozițiilor din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, iar art. 11, alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, contrazice susținerile reclamantului, în sensul că: „ (2) Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii; b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative aut4nome și de organele administrației publice centrale de specialitate ".

Cu privire la faptul că un act normativ superior (HG) a fost înfrânt de două acte administrative cu putere juridică inferioară (ordine), precizăm că această afirmație este falsă deoarece Hotărârea de Guvern la care se face referire, respectiv HG nr. 416/2007, anexele 2 și 3 (anexe ce sunt clasificate și exceptate de la publicare), privește numărul maxim de posturi alocate MAI care sunt repartizate pe structuri prin ordinul ministrului MAI. în același sens sunt și dispozițiile art. 22, alin. (2) din HG 1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a organigramei IGSU, care prevede că: „(1) Numărul de posturi pentru I. G. pentru Situații de Urgență se stabilește prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative. (2) Numărul de posturi stabilit în condițiile alin. (1) se asigură cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative și unităților din subordinea sa". De asemenea, OMAI 1/658/10.06.2011 prevede în art. 5 abrogarea vechiului Stat de organizare cu privire la numărul posturilor repartizate IGSU anterior reorganizării.

Argumentul că s-a încălcat o lege organică prin cele două acte criticate ca nelegale, nu corespunde realității, deoarece, actele contestate nu cuprind dispoziții referitoare la disponibilizare iar faptul că s-au aplicat prevederile art. 82 și art. 85 lit. e) din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu referire la situațiile în care acestea pot fi trecute în rezervă sau direct în retragere, conform lit. e):[...] e) ... când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale ministerului atestă tocmai faptul că legea organică nu a fost încălcată.

In conformitate cu dispozițiile art. 109, alin. (1) din același act normativ, prevederile Legii nr. 80/1995 se aplică și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului Administrației și Internelor și Ministerului Justiției, respectiv serviciilor de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care, potrivit legii, au în structurile proprii personal militar.

De asemenea, vă rugăm să aveți în vedere că actele administrative contestate sunt acte administrative individuale și nu normative întrucât acestea se adresează unui număr limitat de subiecți, respectiv numai cadrelor militare din cadrul IGSU și unităților subordonate având ca obiect efectivele militare și statul de organizare. Având în vedere importanța deosebită a acestor acte administrative care se refera la personalul militar din cadrul MAI este imposibil de imaginat ca aceste acte să fi fost întocmite fără respectarea condițiilor de legalitate. Din acest punct de vedere apreciem că este neîntemeiată cererea ca o persoana nemulțumită ca urmare a trecerii în rezervă (în urma nepromovării examinărilor la care a participat) să solicite, nici mai mult nici mai puțin, anularea tuturor actelor structurilor militare ce au făcut obiectul măsurilor de reorganizare instituțională din cadrul MAI.

2. Cu privire la modul în care s-au implementat dispozițiile referitoare la aplicarea noului stat de organizare în cadrul pârâtului în scopul de a combate susținerile nefondate referitoare la discriminare, aplicarea retroactiva a ordinului de punere la dispoziție, mutarea unor cadre militare fără motiv, desființarea fără motiv a posturilor de radiotelefonist, împiedicarea sau oprirea unor cadre militare de a susține interviul la primele două examinări, neacordarea drepturilor referitoare la plăti compensatorii, drepturi restante la norma de echipare și hrană, etc., arată următoarele:

Temeiul de drept privind reorganizarea și restructurarea

Actele administrative menționate au fost impuse de necesități de ordin organizatoric adaptate la limitele impuse prin Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat, respectiv reducerea numărului de posturi finanțate din cadrul MAI începând cu trimestrul al II-lea al anului 2011.

Datorită adâncirii efectelor crizei economice asupra sistemului bugetar cu efect și asupra posibilității de asigurare financiară a sumelor necesare plății drepturilor salariale ale categoriilor profesionale plătite din fonduri publice, a rezultat necesitatea de a identifica și implementa unele măsuri al căror scop imediat l-au constituit restrângerea cheltuielilor bugetare acordate la titlul „cheltuieli de personal"; astfel de măsuri au fost dispuse la nivelul întregului aparat bugetar de stat. La nivelul MAI s-a impus aplicarea unor actelor administrative care au vizat, din acest punct de vedere, toate structurile subordonate ministerului, dar numai O.M.A.I. nr. 1/658/10.06.2011 a vizat IGSU, care în baza acestui document dar și în conformitate cu dispozițiile HG nr. 1490/2004 pentru aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și organigrama IGSU, a emis, în condiții de legalitate. Ordinul nr._/11.06.2011 privind statul de organizare al inspectoratelor județene, inclusiv al subscrisei.

Ca urmare a intrării în vigoare a^oului stat de organizare s-au stabilit proceduri privind reorganizarea pe structuri și condiții de selecție a personalului în baza Ordinului nr.7104/21.06.2011 privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S.U. Metodologia, condițiile, procedura, tematica și bibliografia au fost afișate la avizierul tuturor subunităților cu cel puțin zece zile înainte de examinare.

Concluzionând, face precizarea că procesul de reorganizare instituțională la nivelul I.S.U.J. G. s-a organizat și desfășurat în strictă concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu asigurarea unei depline transparențe decizionale și în condiții de echidistanță, corectitudine și imparțialitate din partea tuturor persoanelor și structurilor din inspectorat care au fost implicate în acest proces.

Ocuparea posturilor vacante/metodologia de examinare

Conform dispozițiilor ordinului nr.7l04/21.06.2011 privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul I.G.S. U., elaborată de IGSU, a fost stabilit (în cadrul ședințelor de comandă) criteriul de selecție ce a stat la baza analizei personalului pus la dispoziția unității și anume, media aritmetică a punctajului general obtinut la evaluarea anuală pe ultimii trei ani urmând ca, în situația în care mai multe cadre militare aflate la dispoziția unității vor obține același punctaj, să se aplice în vederea departajării, următoarele două criterii: situatia disciplinară a personalului. în ultimii trei ani, respectiv situatia socială a acestuia.

Selecția s-a organizat la nivelul fiecărei structuri/compartiment/subunitate din cadrul subscrisei afectată de măsurile de reorganizare instituțională pe baza criteriilor stabilite în ședința de comandă și aduse la cunoștința întregului personal prin afișare.

Ca urmare a restructurării și reorganizării, prin punerea în aplicare a noului stat de funcții, întregul personal a fost pus la dispoziții unității (15.06.2011). în această etapă, în baza prevederilor metodologiei elaborate de IGSU, a fost supus selecției, personalul ce a ocupat anterior reorganizării posturi de natura celor desființate din cadrul aceleași structuri-compartiment, respectiv persoanele care desfășurau activități similare pe fiecare subunitate (cu activitățile de: servant, șofer, comandant de echipaj, șef gardă intervenție, subofițer administrativ, etc.)

Referitor la reclamantul C. Milialache O., precizează că acesta a fost încadrat pe funcția de radiotelefonist la Garda de Intervenție nr. 2 Găujani din cadrul subscrisei, și că funcția acestuia nu s-a mai regăsit în noul stat de organizare motiv pentru care acesta nu a participat la „prima examinare", respectiv cea prevăzută de Metodologia elaborată de IGSU. Conform acestei metodologii se prevedea participarea doar a personalului care a deținut anterior reorganizării funcții de natura celor desființate (de exemplu: reducerea numărului de servanți la o subunitate a determinat participarea la examinare numai a servanților din acea subunitate). Din acest motiv reclamantul a rămas la dispoziția unității, având posibilitatea să participe la examinările următoare.

După finalizarea acestei etape, în vederea ocupării posturilor vacante rămase la nivelul pârâtului, s-a organizat o altă departajare prin examinarea cadrelor militare în temeiul O.M.A.I. nr.665/2008, art.6 alin. (I), lit. b) și alin. (3), prin metoda interviului structurat pe subiecte profesionale. Tematica și bibliografia au fost afișate la avizierul tuturor structurilor. La aceste examinări au participat toate persoanele care întruneau condițiile de ocupare ale acestor posturi, respectiv persoanele ale căror posturi nu s-au mai regăsit în noul stat de organizare (inclusiv reclamantul), cele care au obținut un punctaj inferior celui necesar pentru a fi încadrate, precum și cele care, deși încadrate pe posturi, după aplicarea primului criteriul de selecție, au optat pentru ocuparea altor posturi, conform specializării lor.

Întrucât posturile vacante nu s-au ocupat integral, subscrisa a organizat în intervalul 05-09.09.2011 o a doua etapă de examinări, pentru ocuparea posturilor vacante de la detașamentele de pompieri G. și M. B.. Reclamantul a participat la examinarea organizată în data de 11.07.2011 pentru ocuparea funcției de subofițer operativ principal în cadrul Detașamentului G. și, ulterior, în data de 08.09.2011 pentru ocuparea funcției de subofițer operativ principal în cadrul Detașamentului M. B.. Precizează că la ambele examinări acesta a obținut un punctai inferior celui necesar pentru a fi încadrat.

Întreaga procedură referitoare la examinarea participanților a fost înregistrată cu mijloace audio-video, respectându-se prevederile OMAI 665/2008. art.26, alin. (3) înlăturându-se astfel orice aprecieri de ordin subiectiv sau orice alte suspiciuni referitoare la modalitatea de desfășurare a examinării.

Alte susțineri nefondate.

Cu privire Ia faptul că reclamantul a absolvit „cursul de inițiere în carieră specialitatea pompieri și protecției civilă arătă faptul că aceasta este o obligație prevăzută în OMAI nr. 69/2009 pentru aprobarea Ghidului carierei polițiștilor și cadrelor militare din M. Administrației și Internelor publicat în M.Oficial nr. 312/2009 care prevede în art. 6 că aceste cursuri sunt programe de formare profesională inițială organizate potrivit specificului funcțiilor/posturilor MAI pentru „personalul încadrat din sursă externă în vederea exercitării ocupațiilor specifice MAI".

Afirmația referitoare la faptul că a existat o bibliografie secretă nu este conformă cu realitatea, astfel cum rezultă și din probatoriul anexat.

Referitor retroactivitatea unui act, respectiv faptul că ordinul IGSU nr._/11.06.2011 prin care se aprobă statele de organizare ale unităților subordonate IGSU „a fost comunicat la unitățile operative la data de 15.05.2011 însă a fost menținut și a intrat în vigoare „retroactiv"" arătăm faptul că reclamantul se află în eroare întrucât actul menționat a fost comunicat la data de 15.06.2011 și nu 15.05.2011 cum greșit a reținut reclamantul rezultând neadevăruri de tipul „intrat în vigoare retroactiv" care nu pot fi luate în considerare.

Referitor la competența inspectorului șef de a emite ordinele de punere la dispoziție a personalului precum și cele de trecere în rezervă a subofițerilor precizam că inspectorul șef are aceste atribuții conform dispozițiilor art. 50 din OMAl 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor, astfel: art. 50, alin. (1) lit. g) - Comandanții (șefu) unităților militare aprobă pentru personalul din competență înaintarea în grad, la termen, trecerea în rezervă sau direct în retragere a maiștrilor militari și a subofițerilor"in ce privește punerea la dispoziție acesta situatie juridica a operat in baza dispozițiilor art.82 din Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Prin urmare, susținerea reclamantului referitoare la faptul că „nu există prevedere legală” care să impună trecerea în rezervă ca urmare a nepromovarii unui interviu, este nereala, deoarece acesta nu a fost supus unor examinari în scopul trecerii în rezervă, ci pentru ocuparea unui post, si intrucat a obtinut un punctaj inferior celui necesar pentru a fi încadrat, a fost trecut în rezervă.

Având in vedere aceste considerente apreciază ca nu este întemeiata solicitatea referitoare la nulitatea absoluta a ordinului de trecere in rezerva, cu consecința repunerii reclamantului in situatia anterioara datei de 15.06.2011 si acordarea tuturor drepturilor cuvenite.

3. Acordarea drepturilor

În primul rând, cadrele militare trecute în rezervă prin aplicarea măsurilor de restructurare și reorganizare au beneficiat de acordarea ajutorului în vederea găsirii unui loc de muncă, subscrisa organizând la sediul său, în data de 02.09.2011, o întâlnire între cadrele militare aflate la dispoziția unității si reprezentanții Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă-G. care au prezentat locurile de muncă vacante la nivelul județului, acțiune la care a participat si reclamantul.

In ceea ce privește acordarea drepturilor cadrelor militare care au fost trecute în rezervă, precizează că acestea au fost acordate conform dispozițiilor legale și în limita sumelor disponibile în bugetul ordonatorului principal de credite. În acest sens, în vederea încadrării în limita alocată cheltuielilor de personal pentru anul 2011 a fost adoptată O.U.G. nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M. Administrației și Internelor pentru anul 2011 și normele metodologice de aplicare prevăzute în H.G. nr. 1007/2011.

Față de susținerile reclamantului privind o eventuală greșită aplicare a dispozițiilor referitoare la unele măsuri de protectie socială privind cadrele disponibilizate cu referire la aplicarea O.U.G. nr. 100/1999 (privind plățile compensatorii) precizează că în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile actului normativ anterior menționat, ci numai dispozițiile O.U.G. nr. 54/2011, deoarece drepturile prevăzute în acest din urmă act normativ sunt acordate în mod expres cadrelor militare disponibilizate în anul 2011. Astfel, O.U.G. nr. 54/2011 dispune în art. 1 „(1) Drepturile prevăzute la art. 21 alin. (2)-(5) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice se acordă polițiștilor și cadrelor militare ale căror raporturi de serviciu încetează, respectiv sunt trecute in rezervă în cursul anului 2011, în cadrul procesului de reorganizare instituțională desfășurat în vederea încadrării în cheltuielile de personal aprobate pentru anul 201L din bugetul asigurărilor pentru șomaj, prin derogare de la prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.

Privitor la pretențiile reclamantului referitoare la acordarea unor măsuri compensatorii la trecerea în rezervă, precizăm faptul că acesta, din eroare, face referire la Legea 284/2010 legea-cadru privind salarizarea personalului bugetar, în speța de față fiind incidente dispozițiile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice care prevede la art. 13, alin. (1) că: „(1) în anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică. Precizează că reclamantul este beneficiarul prevederilor O.U.G. nr. 54/2011, art. 1 care face aplicarea art. 21, alin. (2) din Legea 284/2010, ce prevede acordarea unui ajutor financiar raportat la solda funcției.

Privitor la drepturile restante neachitate, invocate de reclamant, precizăm acesta se refera la norma de echipare, care s-a acordat ulterior, cu prioritate si numai personalului disponibilizat, datorita lipsei fondurilor aferente.

În legătură cu susținerea reclamantului referitoare la faptul că nu ar Fi primit drepturile legale în perioada în care s-a aflat la dispoziția unitătii: 15.06-15.09.2011. Potrivit art. 63 și art. 64 din Legea nr. 284/2010, precizăm că acesta a primit aceste drepturi integral, conform dispozițiilor legale (solda funcției de bază s-a acordat în cuantumul prevăzut de lege, atât înainte cât și după punerea la dispoziția unității, până la sfârșitul lunii în care a avut loc schimbarea poziției de activitate).

Arătă, de asemenea, că în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr 54/2011 referitor la aplicabilitatea art. 21, alin. (4) din Legea 284/2010, reclamantul este beneficiarul dreptului referitor la vechimea în muncă, astfel: „(4) Perioada pentru Care si acordă ajutorul prevăzut la alin. (2) constituie vechime în muncă și stagiu de cotizare pentru care unitățile au obligația să calculeze și să vireze contribuțiile sociale.

Cu privire la afirmația reclamantului că „Drepturile prevăzute de OUG nr.54/2011 au fost acordate de-abia în luna decembrie"" arătăm faptul că acestea se acorda numai la cerere depusa in luna precedenta acordarii, acesta fiind motivul pentru care reclamantul a primit aceste sume asa cum susține, acordarea lor fiind la timp si nu intarziata. Astfel reclamantul s-a încadrat în dispozițiile art.6 din HG nr. 1007/2011 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din M. Administrației și Internelor pentru anul 2011: "(2) Ajutorul se acordă de la data prevăzută la alin. (1) dacă cererea este înregistrată la unitățile supuse reorganizării în termen de 30 de zile de la data trecerii în rezervă sau, după caz, a încetării raporturilor de serviciu. (3) Dacă cererea este înregistrată după expirarea termenului de 30 de zile, ajutorul se acordă pe perioada prevăzută la alin. (1), începând cu data de întâi a hm ii următoare înregistrării cererii.

In ceea ce privește faptul ca reclamantul, ulterior susținerilor precedente, mentioneaza ca „in acest sens voi solicita despăgubiri si daune morale" deduce ca solicita despăgubiri si daune morale cu argumentația anterioara paragrafului in discuție, aspecte care nu justifica in mod concret atragerea răspunderii civile, nefiind intrunite cumulativ elementele prevăzute de lege in acest sens, respectiv fapta ilicita pagubitoare savarsita de pârât, prejudiciul si legătură de cauzalitate, motiv pentru care apreciem ca neîntemeiate si aceste pretentii.

In concluzie, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă și, pe fond, ca nefondată având în vedere faptul că nu există cauze de nulitate a actelor administrative atacate, iar trecerea sa în rezervă a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile legale menționate (ca urmare a neprezentării la cele două examinări) și totodată, arată că reclamantul, C. M. O., a primit toate drepturile salariale. Totodată, solicită respingerea solicitările privind repunerea în situația anterioară, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare a drepturilor solicitate, precum și cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată întrucât instituția noastră nu se află în culpă procesuală.

În drept, art. 115 C.proc.civ. și celelalte dispoziții legale menționate.

În probatoriu: proba cu înscrisuri, precum și de orice altă probă necesară și utilă soluționării cauzei.

Pârâtul M. Administrației și Internelor a formulat întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

O.m.a.i. nr.I/658/2011 este un act administrativ cu caracter individual, actele administrative normative cuprinzând reglementări formulate abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecte de drept sau situații care se încadrează în ipoteza normei pe care o instituie.

Prin obiectul reglementării sale, respectiv aprobarea unei noi structuri organizatorice a I.G.S.U., O.m.a.i. nr.I/658/2011 nu conține reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu adresate unor persoane nedeterminate, ci cuprinde reglementări care, se adresează exclusiv persoanelor ce sunt încadrate în structura I.G.S.U.

Mai mult decât atât, potrivit prevederilor imperative ale art. 8 alin. i din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care reglementează obiectul acțiunii judiciare în această materie, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale".

In concluzie, reclamantul, fără a se adresa emitentului sau organului ierarhic superior cu solicitare de revocare a actului, a înțeles să sesizeze instanța de judecată.

In aceste împrejurări, având în vedere faptul că excepția lipsei procedurii prealabile este o excepție de fond, absolută, iar prin efectul pe care îl produce este o excepție peremptorie, dirimantă, singura soluție posibilă în prezenta cauză este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Astfel solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, respingerea cererii de anulare a O.m.a.i. I/658/10.06.2011 ca fiind inadmisibilă.

II. Pe fond, apreciază cererea de anulare a O.m.a.i. nr.I/658/10.06.2011 ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

1. Referitor la susținerea reclamantului potrivit căreia, prin . O.m.a.i. nr._ se procedează la modificarea în fapt a H.G. nr. 416/2007 care reglementează numărul posturilor pe timp de pace și mobilizare, aceasta nu are susținere legală, atâta timp cât:

-potrivit art. 3 din H.G. nr. 416/2007 privind structura organizatorică și efectivele Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, „ministrul administrației și internelor stabilește structura organizatorică a unităților proprii ministerului și poate înființa, disloca și desființa și alte unități^ instituie, ateliere de reparații sau producție similare, subordonate ministerului, până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv, în limita posturilor și a fondului de salarii aprobate";

-prin H.G. nr. 416/2007 se stabilește numărul maxim de efective necesar M.A.I.;

-potrivit art. 7 alin. (4) și art. 12 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările și completările ulterioare, 7 alin. (4) - în exercitarea atribuțiilor legale, ministrul administrației și internelor emite ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual

Art. 12 alin. (3) - încadrarea unităților pe categorii, organizarea, funcționarea și dotarea acestora se aprobă prin ordin al ministrului".

-conform art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare și a organigramei Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență, aprobat prin H.G. nr. 1490/2004, cu modificările și completările ulterioare, „(1) Numărul de posturi pentru I. G. pentru Situații de Urgență se stabilește prin ordin al ministrului internelor și reformei administrative.

(2) Numărul de posturi stabilii în condițiile alin. (1) se asigură cu încadrarea m numărul maxim de posturi aprobat M.A.I. și unităților din subordinea sa.

In contextul cadrului legislativ anterior enunțat, propunerile de transformări structurale care au condus la reorganizarea I.G.S.U. și a unităților subordonate acestuia, prin reducerea numărului de posturi, s-au realizat la nivelul acestei instituții, prin ordin al ministrului administrației și internelor, pe baza unei analize care a avut în vedere inclusiv încadrarea în cheltuielile bugetare de personal aprobate pentru MAI prin Legea bugetului de stat pe anul 2011 nr.286/2011.

In aceste condiții, în considerarea atributului managerial pe care îl exercită ordonatorii de credite cu competență de resurse umane, în vederea respectării principiului asigurării eficienței și a eficacității alocării resurselor umane disponibile categoriilor de sarcini și atribuții - necesar a fi îndeplinite pentru realizarea misiunii specifice fiecărei structuri, I.G.S.U. a avut responsabilitatea formulării de propuneri de reducere a posturilor.

Pentru considerentele expuse, afirmația reclamantului potrivit căreia „un act normativ superior a fost înfrânt, prin modificare, de o dispoziție cu putere juridică inferioară (...)", nu poate fi reținută, neavând fundament legal.

2. In ceea ce privește invocarea de către reclamant, în cuprinsul acțiunii, a actelor normative ce stabilesc modalitatea de organizare și desfășurare a selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională - mai precis Ordinul inspectorului general al I.G.S.U. nr._/2011, precizăm următoarele:

Încadrarea în noile structuri organizatorice, în ceea ce privește cadrele militare, conform punctului de vedere al D.G.M.R.U. formulat într-o altă lucrare vizând aceeași problematică, reglementarea modului de desfășurare a examenului de departajare a fost la latitudinea fiecărui ordonator de credite, în considerarea atributelor manageriale ale acestora de organizare a activității structurii conduse și de gestiune a resurselor umane din subordine. în acest sens, fiecare ordonator de credite a stabilii o procedură pentru repunerea în funcții a personalului afectat de măsurile de reorganizare, distinctă de procedura de ocupare a posturilor vacante, prevăzută în O.m.a.i. nr.665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor, cu modificările ulterioare.

Astfel, ca urmare a aprobării noilor organigrame și a numărului de posturi, conform O.m.a.i. nr. 1/658/10.06.2011 și Ordinului inspectorului general al I.G.S.U. nr._/2011, fiecare unitate trebuia să elaboreze regulamente proprii de organizare și desfășurare a evaluărilor.

În acest context, toate structurile teritoriale ale IGSU pentru ocuparea locurilor vacante rezultate în urma reorganizații, trebuiau să elaboreze regulamente proprii de desfășurare a examenelor de departajare.

Aceste regulamente nu se circumscriu prevederilor O.m.a.i. nr. 600/2005 pentru aprobarea competențelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administrației și internelor-secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților Ministerului Administrației și Internelor, ele stabilind măsuri tehnico-organizatorice ce se impuneau a fi adoptate în cadrul procesului de reorganizare, în lipsa unui cadru normativ care să reglementeze modalitatea de departajare în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceleiași/aceluiași structuri/compartiment anterior reorganizării/reducerii de posturi, așa cum a fost adoptat pentru categoria de personal reprezentată de polițiști, respectiv O.m.a.i nr. 129/2011 pentru aprobarea Procedurii - cadru privind organizarea șl desfășurării examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare Instituțională la nivelul Ministerului Administrației șl Internelor.

Conform art. 74 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare „încadrarea ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor în funcții se face ținând seama de nevoile forțelor armate, de competența și conduita morală a acestora".

Pentru a se determina competența profesională a personalului militar și contractual în vederea numirii în funcții, s-a stabilit organizarea evaluărilor prin interviuri structurate pe subiecte profesionale.

Ulterior evaluării, numirea în funcție a personalului militar și contractual s-a făcut în ordinea descrescătoare a rezultatelor obținute, prin ordine emise conform normelor de competență.

3. Cu privire la nepublicarea O.m.a.i. nr.I/658/2011, învederează că acesta este un act administrativ cu caracter individual, prin obiectul reglementării sale, respectiv reorganizarea unităților din I.G.S.U., ordinul menționat nu conține reglementări cu caracter general, impersonal și obligatoriu adresate unor persoane nedeterminate, ci cuprinde reglementări care se adresează exclusiv persoanelor ce sunt încadrate în structura I.G.S.U.

Mai mult, anexele acestui ordin, în care se prezintă în detaliu, structura/modificarea organizatorică, au caracter clasificat.

Având în vedere aceste aspecte, apreciază că raportat la acest act administrative sunt incidente prevederile art.11 alin.2 lit.b din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României"" actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate."

Mai mult, în contextul în care anexele acestor acte normativ au caracter clasificat, se impune respectarea dispozițiilor în vigoare referitoare la informațiile clasificate, precum și ale art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, republicată, prin nepublicarea lor în Monitorul Oficial al României.

Totodată, chiar dacă nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, acesta a fost transmise I.G.J.R, putând fi consultat, de personalul acestuia, la sediul unității în care își desfășoară activitatea, cu respectarea dispozițiilor în vigoare referitoare la informațiile clasificate).

De asemenea, nu se poate vorbi nici despre o eventuală îngrădire ale exercitării dreptului la informație, în sensul vizat de prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât art. 12 alin. (1) lit. a) din acest act normativ exceptează de la accesul liber al cetățenilor informațiile din domeniul apărării naționale, siguranței și ordinii publice, dacă fac parte din categoria informațiilor clasificate potrivit legii.

Astfel, exceptarea prevăzută de textul de lege anterior menționat este legitimă, cu atât mai mult cu cât chiar dispozițiile art. 31 alin. (3) din Constituția României, republicată, stabilește, în mod clar, faptul că "dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze [...] securitatea națională", iar art. 53 din aceasta prevede că „exercițiul unor drepturi poate fi restrâns, numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii [...]. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. [...]. concept vizat de prevederile Legii nr. 182/2002.

Pe de altă parte, având în vedere caracterul clasificat al actelor normative în discuție, arată că, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.120 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 27 noiembrie 2008, prin care s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 25 alin. (l) și art. 34 lit. j) din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, "este firesc ca Legea nr. 182/2002, având ca obiect de reglementare protecția informațiilor clasificate, să conțină reguli specifice cu privire la accesul la astfel de informații al anumitor persoane care au calitatea de parti într-un proces, respectiv cu condiția obținerii certificatului de securitate, fiind necesar a fi îndeplinite, în prealabil, cerințele și procedura specifică de obținere a acestuia, prevăzute de aceeași lege. De vreme ce prevederile de lege criticate nu au ca efect blocarea efectivă și absolută a accesului la anumite informații, ci îl condiționează de indeplinirea anumitor pași procedurali, etape justificate prin importanța pe care asemenea informații o poartă, nu se poate susține încălcarea dreptului la un proces echitabil sau a principiului unicitătii, impartialitătii și al egalitătii justitiei pentru toti."

Prin urmare afirmația potrivit căreia „nepublicarea acestor ordine atrage ineficienta lor, inexistența practic din punct de vedere juridic", nu este sustenabilă.

In context, având în vedere elementele cauzelor supuse analizei, raportate la prevederile legale anterior menționate, apreciem că nu există motive temeinice legale care să determine anularea prevederilor O.m.a.i. nr. I/658/2011 privind reorganizarea Inspectoratului G. pentru Situații de Urgență și a unităților subordonate.

Având în vedere aspectele prezentate solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr.490/04.02.2012, Curtea de Apel București – SCAF, a admis excepția necompetenței materiale a C.A.B. în ce privește petitele acțiunii referitoare la anularea Ordinului de trecere în rezervă nr._/I din 14.09.2011 emis de IGSU V. G. și constatării nulității măsurii de trecere în rezervă și a măsurii de punere la dispoziție a reclamantului.

A fost disjunsă soluționarea cererii de anulare a OMAI nr.I/658/10.06.2011 și OIGSU nr._ din 11.06.2011 și s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen la data de 04.03.2013, cu citare părți.

În ceea ce privește anularea OMAI nr.I/658/10.06.2011 și OIGSU nr._ din 11.06.2011, s-a format dosarul nr._, în care Curtea de Apel București a scos cauza de pe rol și trimis-o la Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal.

S-au avut în vedere la luarea acestei măsuri, dispozițiile art.XXIII alin.3 din Lg. nr.2/2013 de degrevare a instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Lg. nr.134/2010, privind Codul de Procedură Civilă, apreciind că obiectul acțiunii se încadrează în dispozițiile art.IV, litigiu privind funcționarii publici.

În consecință, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a fost învestit în prezentul dosar cu soluționarea cererii reclamantului C. M. O. de anulare a Ordinului MAI nr.I/658/10.06.2011 și Ordinului IGSU nr._ din 11.06.2011, formându-se dosarul nr._ .

S-a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, în raport de aspectul că dispozițiile art.IV din Legea nr.2/2013 modifică art. 109 din Legea nr. 18/1999 privind funcționarii publici nu au aplicabilitate în speța de față deoarece reclamantul nu are calitatea de funcționar public ci de cadru militar conform Legii nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Prin sentința civilă nr. 4233/18.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de pârâți, conform art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:

Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile invocate în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr. 554/2004 și a măsurilor premergătoare se apreciază ca fiind neîntemeiată deoarece deși a fost emis ordinul de punere la dispoziție a reclamantului, pârâții nu au făcut dovada comunicării acestuia, fiind comunicat exclusiv ordinul de trecere în rezervă, nu și OMAI nr. I658/10.06.2011 și OIGSU nr._/11.06.2011 a căror anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată, precum și OIGSU nr. 7104/21.06.2011. În absența unor dovezi că MAI și IGSU ar fi comunicat reclamantului ordinele atacate nu poate fi limitat accesul acestuia la justiție conform art.21 din Constituția României, anexele acestor ordin fiind clasificate conform susținerilor pârâților, astfel încât nu poate fi reținută omisiunea acestuia de a solicita autorității publice emitente revocarea acestuia, termenul pentru formularea procedurii începând să curgă de la comunicarea actului administrativ astfel încât nu este întrunită această ipoteză premisă de aplicare a dispozițiilor art.7 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, urmează a fi respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată sub aspectul neîndeplinirii procedurii administrative prealabile privind ordinele contestate.

Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:

În speță reclamantul susține nulitatea absolută a ordinul MAI nr. I658/10.06.2011, a OIGSU nr._/11.06.2011 și OIGSU nr. 7104/21.05.2011, formulând critici referitoare la nelegalitatea ordinelor contestate.

Potrivit dispozițiilor art.3 din H.G. nr. 416/2007 se recunoaște Ministrului Administrației și Internelor competența de a stabili structura organizatorică a unităților proprii ministerului, precum și competența de a înființa, disloca, desființa și alte unități, institute, ateliere de reparații sau producție similare subordonate ministerului până la nivel de birou, serviciu, sector, direcție operativă, batalion inclusiv în limita costurilor și a fondurilor de salarii aprobate, aceleași competențe fiind recunoscute și prin dispozițiile art.12 alin.4 din O.U.G. nr. 30/2007.

Critica referitoare la necompetența Ministerului Administrației și Internelor de a stabili structura organizatorică a unităților proprii și de a dispune reducerea numărului de posturi din aceste unități este neîntemeiată.

Se reține că, temeiul de drept pentru trecerea în rezervă a reclamantului îl constituie prevederile art.85 alin.1 lit.e și alin.2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu mod. și compl. ult., potrivit cu care trecerea în rezervă a cadrelor militare se realizează când în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale MAPN.

Potrivit art. 109 din același act normativ, se aplică în dispozițiile legii nr. 80/1995 se aplică în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor miliari și subofițerilor aparținând MAI și MJ, respectiv serviciile de stat specializate în domeniul apărării și siguranței naționale care potrivit legii au în structurile proprii personal militar.

Se constată că nerespectarea drepturilor cuvenite cadrelor militare trecute în rezervă prin ordinele contestate nu are relevanță pentru aprecierea legalității acestora, putând face obiectul unor discuții pe marginea analizării legalității actului prin care s-a luat măsura punerii la dispoziție și ulterior a trecerii în rezervă, ceea ce nu face obiectul prezentei cauze, acest petit fiind disjuns în prezent.

Ordinele contestate în cauză nu au natura unor acte administrative cu caracter normativ ci reprezintă acte administrative cu caracter individual având ca obiect aprobarea Organigramelor unităților MAI și IGSU, nefiind supuse regimului publicării în M.Of. al României prevăzut de art.11 din Legea nr. 194/2000, regim impus numai în privința actelor cu caracter normativ.

Obligația de publicare a celor 3 ordine nu subzistă nici în ipoteza în care s-ar aprecia că au caracter normativ, fiind de subliniat că, în raport de dispozițiile cuprinse în art.27 alin.3 din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 555/2001, nu sunt supuse regimului de publicare în M.of. al României Partea I dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, astfel că, argumentele reclamantului derivând din cuprinsul art.11 din Legea nr. 24/2000 ce instituie obligația publicării în M.of. al României nu pot conduce la inexistența actelor contestate pentru neîndeplinirea obligației de publicare.

Este neîntemeiată și critica privind secretizarea excesivă a ordinelor contestate dat fiind faptul că, obiectul acestora vizează reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fiind evident faptul că publicarea organigramei MAI și IGSU cu toate detaliile privitoare la unitățile existente și repartizarea posturilor în aceste unități este susceptibilă să pericliteze ordinea și siguranța publică.

OMAI nr. I/658/2011 privind reorganizarea IGSU și a unităților subordonate a fost emis în raport de Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011 și în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea MAI, fiind aprobate totodată și organigramele unităților IGSU. Stabilirea personalului care și-a încetat raporturile de serviciu motivat de reducerea efectivelor de personal s-a realizat conform Metodologiei privind organizarea și desfășurarea selecției personalului în vederea numirii în funcție ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul IGSU transmisă cu adresa nr. 7104/2011.

În limita efectivelor stabilite prin H.G. nr. 30/2007 s-a aprobat încadrarea unităților din structura Ministerului în baza OMAI nr. I/658/2011, ordinul fiind emis conform Anexei nr.3/19/06 din Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat, se observă că reclamantul nu aduce argumente valabile care să justifice cererea de anulare a măsurilor dispuse în baza OIGSU nr._/11.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale structurilor subordonate IGSU, ordinul a cărei anulare se solicită nu îi aduce prejudicii reclamantului deoarece conține dispoziții de natură organizatorică a IGSU și vizează aprobarea și . statelor de organizare ale unităților din subordine printre care se numără și IGSU „V.” a jud. G., fiind clasificat conform Anexei nr. 3 a H.G. nr. 610/2008 privind lista categoriilor de informații clasificate secret de stat, nivelul de secretizare „secret”.

În vederea încadrării cheltuielilor de personal pentru anul 2011 din Legea bugetului de stat pe anul 2011 și având în vederea posibilitatea asigurării financiare a cheltuielilor de acordare a drepturilor salariale ale categoriilor de personal plătite din fonduri publice și necesitatea asigurării încadrării în dispozițiile Legii nr. 286/2010, urmare a procesului de reorganizare a MAI și IGSU începând cu 5.06.2011 numărul de indicator prevăzute în statul de organizare a fost diminuat, reclamantul nu a făcut dovada existenței unui caz de nulitate a actelor administrative atacate, nefăcând dovada că acestea au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor. Acesta a făcut un istoric a situației de fapt care a condus la elaborarea susținerilor cererii de chemare în judecată din care nu rezultă indicii de nelegalitate și nu reprezintă argumente juridice care să facă dovada nelegalității acestora.

În ceea ce privește Ordinul de trecere în rezervă și petitele cererii referitoare la reîncadrarea acestuia și achitarea drepturilor salariale cuvenite și neacordate, acestea fac obiectul altei cauze, independent de cererea de anulare a Ordinelor contestate în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, coroborat cu dispozițiile art.1 și 8 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinsă cererea formulată de reclamant ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată.

Respinge cererea formulată de reclamantul C. M. O., domiciliat în G., . 3, ., județ G., în contradictoriu cu pârâții M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1, I. G. PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ, cu sediul în București, .. 46, sector 2, și I. JUDEȚEAN PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ V. AL JUDEȚULUI G., cu sediul în G., ., G., ca nefondată.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 13.10.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

U. D. D. C. D.

Red. U.D.

Tehnodact. C.D./6 ex

← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2001/2014....		Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 772/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 7819/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9221/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 9529/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2001/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 772/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3117/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-10-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 6283/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI