Anulare act administrativ. Încheierea nr. 19/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 1604/2/2014
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 19 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta ., prin administrator judiciar CCI B. S., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și AGENȚIA DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR din cadrul A.N.A.F., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde reclamanta, prin avocat G. M., cu împuternicire avocațială la fila 17 din dosar, lipsă fiind pârâtele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 din Codul de procedură civilă, Curtea pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Apărătorul reclamantei arată că această instanță este competentă general, material și teritorial, în baza dispozițiilor art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Verificându-și competența potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este competentă general, material și teritorial, având în vedere criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care se contestă în cauză decizia de soluționare a contestației administrativ fiscale formulate împotriva unor acte administrativ fiscale prin care s-au impus reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală în cuantum de peste 1.000.000 lei (în speță, 5.315.100 lei).
Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinare.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției de inadmisibilitate ca neîntemeiată, întrucât societatea a respectat prevederile art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală, formulând contestație împotriva deciziei de impunere și a raportului de inspecție fiscală, care a fost respinsă în mod greșit de către D.G.S.C. ca fiind depusă de o persoană fără calitatea de a contesta, iar această decizie a fost atacată în instanță, conform art. dispozițiilor art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală. Prin urmare, din moment a urmat procedura prealabilă obligatorie, iar D.G.S.C. nu a analizat fondul contestației, nu există niciun impediment legal pentru ca instanța de contencios administrativ să analizeze fondul raporturilor juridice fiscale. În subsidiar, în situația în care s-ar admite excepția de inadmisibilitate invocată de pârâtă, arată că înțelege să precizeze acțiunea introductivă, în sensul că solicită, urmare a anulării deciziei privind soluționarea contestației nr. 266/05.09.2013, obligarea Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației administrativ fiscale.
Curtea ia act că reclamanta formulează un capăt de cerere subsidiar, în sensul că, în măsura în care s-ar admite excepția de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare, solicită obligarea Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației administrativ fiscale.
Curtea acordă părții prezente cuvântul asupra probelor.
Apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, în baza art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată terminată cercetarea procesului și acordă părții prezente cuvântul în dezbateri asupra fondului, urmând ca excepției de inadmisibilitate, invocată de pârâta A.N.A.F. prin întâmpinare, să i se dea o dezlegare prioritară, conform dispozițiilor art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 266/05.09.2013 și, pe cale de consecință, în principal, anularea raportului de inspecție fiscală nr. 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere nr. 68/29.03.2013, iar, în subsidiar, în măsura admiterii excepției de inadmisibilitate invocate de pârâtă, obligarea D.G.S.C. să soluționeze pe fond contestația administrativ fiscală.
Arată că soluția pronunțată de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin decizia nr. 266/05.09.2013 este nelegală, având în vedere că, potrivit încheierii de ședință nr. 133/19.03.2013 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, administratorul judiciar CCI B. S. urmează să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art. 20 raportat la art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006. În consecință, dreptul de administrare al debitorului nu a fost ridicat, astfel că administratorul statutar, domnul As Bahattin, în mod legal a procedat la semnarea contestației, nefiind necesară însușirea acesteia de către administratorul judiciar, cum în mod greșit a apreciat organul de soluționare. Precizează că din chiar conținutul contestației rezultă că aceasta a fost formulată în numele societății, și nu în nume personal de către administratorul statutar.
Mai arată că administratorul judiciar nici nu avea posibilitatea de a evalua situația societății până la data de 09.04.2013, când a fost depusă contestația, având în vedere că acesta fusese numit de către instanță la data de 19.03.2013.
De asemenea, menționează că cele două confirmări de primire depuse la dosarul cauzei poartă semnături ce nu aparțin dlui B. S., nu sunt ștampilate de acesta și nu se face nicio mențiune referitoare la persoanele care le-au primit.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, va amâna pronunțarea
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 3 iulie 2014.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 iunie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 2125
Ședința publică din data de 3 iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta ., prin administrator judiciar CCI B. S., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR din cadrul A.N.A.F., având ca obiect anulare act administrativ.
La data de 03.07.2014, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile asupra excepției de inadmisibilitate, precum și asupra fondului au avut loc în ședința publică din 19 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezența sentință, însă Curtea, pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
- Acțiunea în anulare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.03.2014, reclamanta ., prin administrator judiciar CCI B. S., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV și DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR din cadrul A.N.A.F., anularea deciziei nr. 266/05.09.2013 privind soluționarea contestației și, pe cale de consecință, anularea RIF nr. F-IF 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013.
Reclamanta a arătat că decizia nr. 266/05.09.2013 privind soluționarea contestației este nelegală, organul de soluționare apreciind în mod greșit că a fost depusă de o persoană fără calitate de a contesta, sens în care a prezentat următoarele argumente:
Prin încheierea nr. 133/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, a fost admisă cererea debitorului ., în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fiind deschisă procedura generală și fiind desemnat administrator judiciar CCI B. S., care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 raportat la art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2006.
Având în vedere dispozițiile art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, dreptul de administrare a societății nu a fost ridicat, astfel că administratorul statutar, domnul As Bahattin, putea să-și exercite în continuare prerogativele legale, printre acestea numărându-se și dreptul de a semna în numele ., ca reprezentant legal al acesteia, contestația formulată împotriva RIF nr. F-IF 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov. Prin urmare, în mod greșit Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a considerat că domnul As Bahattin, nu avea calitatea de a semna contestația, cu consecința respingerii în mod greșit a acesteia ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitatea de a contesta actele administrativ-fiscale.
Mai mult, de vreme ce fusese numit abia la data de 19.03.2013, administratorul judiciar nu avea cum, la data formulării contestației (09.04.2013), să fi examinat situația economică a debitoarei . și să fi întocmit raport prin care să propună procedura simplificată, continuarea perioadei de observație în cadrul procedurii generale ori plan de reorganizare, în conformitate cu prevederile art. 20 din Legea 85/2006.
Conform prevederilor pct. 2.3 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din Codul de procedură fiscală pentru aplicarea art. 206 din aceste Cod, în situația în care contestația nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea în original a împuternicirii sau în copie legalizată, semnătura, precum și ștampilarea acesteia, organele de soluționare competente au obligația de a solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerințe, confirmările de primire anexându-se la dosarul cauzei. Administrator judiciar al . nu a primit nicio solicitare din partea ANAF de a comunica dacă își însușește contestația. Susținerile din decizie privind încercarea de a contacta telefonic administratorul judiciar nu corespund realității, atât numărul de telefon fix indicat, cât și numărul mobil fiind valabile și în stare de funcționare, astfel încât, dacă într-adevăr s-ar fi încercat a se lua legătura telefonic, s-ar fi reușit. De asemenea, dacă adresele nr._/20.06.2013 și nr. 17.07.2013 ar fi fost comunicate, administratorul judiciar ar fi răspuns solicitării și ar fi semnat și ștampilat contestația, însușindu-și-o.
În continuare (filele 5-8 din cererea de chemare în judecată), reclamanta a prezentat motivele de anulare a raportului de inspecție fiscală nr. F-IF 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, care, întrucât nu vor fi analizate, urmare a soluției pronunțate, nu se mai impune a fi prezentate.
În drept, reclamanta a invocat art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 21-47).
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform Legii nr. 85/2006.
- Întâmpinarea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 28.04.2014 (filele 52-56), pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca neîntemeiat și a celui de-al doilea ca inadmisibil, pentru următoarele argumente:
Prin decizia nr. 266/05.09.2013, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins în mod legal contestația ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, în temeiul art. 217 alin. 1 din Codul de procedură fiscală coroborat cu pct. 12.1 lit. b) din Ordinul președintelui ANAF nr. 450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea Titlului IX din Codul de procedură fiscală. Astfel, contestația administrativă a fost formulată de numitul As Bahattin, în calitate de fost administrator al societății reclamante, iar nu de administratorul judiciar CCI B. S..
În conformitate cu prevederile art. 3 pct. 27, art. 20, art. 47 alin. 1 și art. 49 din Legea nr. 85/2006m coroborate cu cele ale pct. 2.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 450/2013, contestația trebuia însușită prin semnătură și ștampilă de administratorul judiciar, în calitate de reprezentant legal. De asemenea, din interpretarea textelor de lege indicate, s-a reținut și faptul că, de la data la care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, persoana juridică debitoare fie nu mai are dreptul la propria administrare, aceasta fiind preluată de către administratorul judiciar numit de instanță, fie exercită această activitate sub stricta supraveghere a administratorului judiciar, în cazul în care depune o cerere de reorganizare.
Contrar susținerilor reclamantei, în sensul că administratorul judiciar nu ar fi primit nicio solicitare scrisă, prin adresele nr._/20.06.2013 și nr._/17.07.2013, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a solicitat administratorului judiciar să transmită, în termen de 5 zile de la data primirii, date despre starea juridică a societății, respectiv actul prin care a fost deschisă procedura insolvenței și a fost numit administrator judiciar, și, totodată, să comunice dacă își însușește contestația formulată de reclamanta aflată în insolventă. Aceste două adrese au fost transmise cu confirmări de primire, ce au fost semnate de administratorul judiciar la data de 21.06.2013, respectiv 19.07.2013.
Însă, până la data emiterii deciziei nr. 266/05.09.2013, nu s-a primit niciun răspuns la solicitările formulate, deși, în conformitate cu prevederile pct. 3.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui ANAF nr. 450/2013, în cazul în care își însușea contestația formulată de reclamantă, administratorul judiciar trebuia să o semneze și ștampileze.
De asemenea, în vederea ducerii la îndeplinire a demersului întreprins și recuperării contestației în original, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a solicitat, prin adresa nr._/08.08.2013, ca reclamanta să contacteze administratorul judiciar, însă adresa a fost returnată de C.N. Poșta Română cu mențiunea „lipsă domiciliu".
Mai mult, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a încercat și contactarea telefonică a CCI B. S., pe baza informațiilor furnizate de pagina de internet a U.N.P.I.R.-tabloul practicienilor definitivi organizați în cabinete, respectiv la numerele de telefon 021/_,_ și_, la care nu a răspuns nicio persoană, numărul de telefon_ fiind deținut de aproximativ trei ani de către o altă persoană.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere (anularea raportului de inspecție fiscală nr. F-IF 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013), pârâta a arătat că este inadmisibil, iar instanța nu se poate pronunța asupra acestei cereri de anulare în condițiile în care Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor nu s-a pronunțat asupra fondului contestației administrative. Cel mult instanța ar putea obliga Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor la soluționarea pe fond a contestației.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri (filele 62-78).
- Răspunsul la întâmpinare.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 19.05.2014 (filele 82-87), reclamanta a învederat următoarele aspecte suplimentare celor prezentate prin acțiune:
În ceea ce privește susținerile pârâtei referitoare la încercarea de a contacta societatea, la acea dată la sediul social nu se mai desfășura nicio activitate și nu mai exista nicio persoană, societatea fiind în procedura insolvenței și din data de 19.03.2013 fiind desemnat administrator judiciar CCI B. S..
Referitor la excepția inadmisibilității, a solicitat respingerea acesteia, întrucât, din moment ce prin decizia nr. 266/05.09.2013 contestația a fost respinsă ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, fără a se analiza fondul, instanța este în măsură că cerceteze legalitatea actelor administrativ-fiscale contestate, fiind respectare dispozițiile art. 25 și urm. din Codul de procedură fiscală.
În drept, reclamanta a invocat art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
- Soluția instanței.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a susținerilor părților, Curtea va admite excepția inadmisibilității, invocată de pârâta A.N.A.F. prin întâmpinare, și va respinge cel de-al doilea capăt de cerere (privind anularea RIF nr. F-IF 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013) ca inadmisibil; va admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, va anula decizia de soluționare a contestației nr. 266/05.09.2013 și va obliga pârâta D.G.S.C. să emită o nouă decizie, prin care să soluționeze pe fond contestația administrativă a reclamantei înregistrată sub nr._/16.05.2013.
a)prezentarea situației de fapt relevante.
Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a fost sesizată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, prin adresa nr. 1110/10.05.2013 (înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu nr._/16.05.2013), cu soluționarea contestației formulate de reclamanta . împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-IF 64/29.03.2013, având ca obiect suma totală de 5.315.100 lei.
Prin decizia nr. 226/05.09.2013 (filele 22-24), Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a respins contestația reclamantei ca fiind depusă de o persoană fără calitatea de a contesta.
În fapt, organul de soluționare a contestației a constatat că, deși prin încheierea de ședință din data de 19.03.2013, pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei ., fiind desemnat administrator judiciar CCI B. Seraiu, totuși contestația a fost formulată de domnul As Bahattin, în calitate de fost administrator al ..
Ca urmare, în temeiul art. 206 din Codul de procedură fiscală coroborat cu pct. 2.3 din OPANAF nr. 450/2013, prin adresele nr._/20.06.2013 și nr._/17.07.2013, organul de soluționare a contestației a solicitat administratorului judiciar CCI B. S. să comunice dacă își însușește contestația.
În legătură cu acest aspect, în cuprinsul deciziei se menționează următoarele:
„Deși la dosar există confirmările de primire semnate de CCI B. S. din data de 21.06.2013, respectiv 19.07.2013, până la data prezentei nu s-a primit niciun răspuns la aceste solicitări și nu a fost restituită nici contestația în original, pe care CCI B. S., în calitate de administrator judiciar, trebuia sa o semneze și ștampileze, în cazul în care își însușea contestația formulată de .. În vederea ducerii la îndeplinire a demersului întreprins și recuperării contestației în original, s-a solicitat contestatoarei, prin adresa nr._/08.08.2013, să contacteze administratorul judiciar, dar adresa a fost returnată de C.N. Poșta Română cu mențiunea „lipsă domiciliu". Mai mult, s-a încercat contactarea telefonică a CCI B. S., pe baza informațiilor furnizate de pagina de internet a U.N.P.I.R.-tabloul practicienilor definitivi organizați în cabinete, respectiv la numerele de telefon 021/_,_ și_, la care nu răspunde nicio persoană, numărul de telefon_ fiind deținut de cea 3 ani de către o altă persoană”.
În drept, organul de soluționare a contestației a menționat că sunt aplicabile prevederile art. 3 pct. 27 („administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare”), art. 20 alin. 1 lit. f („administratorul judiciar asigură conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuțiile sale și la condițiile de efectuare a plăților din contul averii debitorului”), art. 47 alin. 1 („deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea”) și art. 49 („pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i:a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare”) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Totodată, organul de soluționare a contestației a considerat că sunt aplicabile și prevederile pct. 2.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 450/2013, potrivit cărora „în situația în care contestația este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluționare competente vor verifica împuternicirea, iar, în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvență/reorganizare/faliment/lichidare, contestația va purta semnătura și ștampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz”.
Coroborând aceste dispozii legale, organul de soluționare a contestației a conchis că respectiva contestație trebuia însușită prin semnătură și ștampilată de administratorul judiciar, în calitate de reprezentant legal, întrucât, de la data la care se dispune deschiderea procedurii, persoana juridică debitoare fie nu mai are dreptul la propria administrare, aceasta fiind preluată de către administratorul judiciar numit de instanță, fie exercită această activitate sub stricta supraveghere a administratorului judiciar, în cazul în care depune o cerere de reorganizare. Așadar, organul de soluționare a contestației a apreciat că . nu poate formula contestație fără acordul administratorului judiciar, în caz contrar fiind lipsită de calitate procesuală. De asemenea, a apreciat că, în cazul în care administratorul judiciar și-ar fi însușit contestația, domnul As Bahattin, în calitate de fost administrator, ar fi avut posibilitatea introducerii unei cereri de intervenție.
b)analiza legalității deciziei nr. 266/05.09.2013.
În ceea ce privește soluția de respingere a contestației administrative ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, Curtea constată că aceasta este nelegală, întrucât organul de soluționare a contestației a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 85/2006, prin raportare la împrejurările de fapt ale speței, ajungând la concluzia eronată că societatea avea dreptul de a contesta cele două acte administrativ fiscale doar prin și/sau sub supravegherea administratorului judiciar, nu și prin administratorul statutar.
Astfel, prin încheierea nr. 133/19.03.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul_, a fost admisă cererea debitorului . formulată în temeiul art. 32 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, a deschisă procedura generală împotriva acestuia și a fost desemnat administrator judiciar CCI B. S., care urmează a îndeplini atribuțiile prevăzute de dispozițiile art. 20 raportat la art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea 85/2006 (file 46-47).
Curtea reține că, potrivit art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, „pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. 1 lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare (…)”.
Potrivit încheierii nr. 133/19.03.2013, Tribunalul Ilfov nu a ridicat dreptul de administrare al debitorului și acesta nici nu a încetat de drept, în condițiile art. 41 alin. 1 și 4 din Legea nr. 85/2006, conform cărora „deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, dacă acesta nu și-a declarat, în condițiile art. 28 alin. 1 lit. h) sau, după caz, art. 33 alin. 6, intenția de reorganizare. Dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului.”
Mai mult, potrivit prevederilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile manageriale aparțin debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Judecătorului-sindic, prin sentința de deschidere a procedurii, a desemnat administratorul judiciar, stabilind, în condițiile legii, atribuțiile acestuia.
În acest context, administratorul statutar al ., domnul As Bahattin, putea să-și exercite în continuare prerogativele legale, dreptul de administrare nefiindu-i ridicat, printre aceste atribuții numărându-se și dreptul de a semna în numele societății, ca reprezentant legal al acesteia, contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală nr. F-IF 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013.
Desfășurarea activităților curente „sub supravegherea administratorului judiciar”, astfel cum prevede art. 49 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006, nu înseamnă, în lipsa unor prevederi legale exprese, că toate actele societății, inclusiv o contestație administrativ fiscală, trebuie să fie semnate și ștampilate de administratorul judiciar, ci impune, în general, ca acesta să fie informat despre situația litigioasă. Or, o astfel de informare a existat, din moment ce prezenta cererea de chemare în judecată a fost formulată prin administrator judiciar.
Prin urmare, Curtea constată că în mod greșit Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a considerat că semnatarul contestației este „fost administrator” al ., în realitate acesta fiind administratorul statutar, care, din moment ce dreptul de administrare al deitorului nu fusese ridicat, își exercită în mod legal atribuțiile până la desemnarea unui administrator special.
De asemenea, în mod greșit organul de soluționare a contestației a apreciat că administratorul statutar a formulat contestația în nume propriu, în condițiile în care, chiar în preambulul contestației se indică faptul că aceasta este formluată de ., reprezentată legal de administrator As Bahattin. Împrejurarea că respectiva contestație nu are aplicată ștampila societății nu este de natură a conduce la concluzia că ar fi fost formulată în nume propriu de către administrator.
Pe de altă parte, organul de soluționare a contestației a făcut trimitere la prevederile pct. 2.2 din Instrucțiunile pentru aplicarea titlului IX din Codul de procedură fiscală, aprobate prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 450/2013, potrivit cărora „în situația în care contestația este formulată printr-un împuternicit al contestatorului, organele de soluționare competente vor verifica împuternicirea, iar, în cazul în care contestatorul se află în procedură de insolvență/reorganizare/faliment/lichidare, contestația va purta semnătura și ștampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz”.
Aceste dispoziții nu pot fi interpretare izolat, ci prin coroborare cu prevederile Legii nr. 85/2006 citate mai sus, astfel că, în situația în care nu a fost numit un administrator special sau când dreptul de administrare nu a fost ridicat debitorului, este evident că nu se poate solicita, pentru validitatea formală a contestației, semnătura/ștampila administratorului special, administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz.
Față de aceste considerente, reținând că soluția de respingere a contestației administrativ fiscale ca fiind depusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta este nelegală, Curtea va admite primul capăt de cerere, în sensul că va anula decizia nr. 266/05.09.2013 de soluționare a contestației.
c) soluționarea excepției inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere.
În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a celui de-al doilea capăt din cererea introductivă, invocată de pârâta ANAF prin întâmpinare, Curtea o va admite.
Astfel, prin cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a solicitat, ca o consecință a anulării deciziei nr. 266/05.09.2013, anularea raportului de inspecție fiscală nr. F-IF 64/29.03.2013 și a deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-IF 68/29.03.2013, ceea ce implică exercitarea unui control direct asupra actelor administrativ fiscale de către instanța de contencios administrativ, în condițiile în care contestația nu a fost respinsă pe fond, ci în baza unei excepții procesuale.
Or, o atare solicitare excede competenței generale a instanței de contencios administrativ,întrucât aceasta nu se poate substitui autorității publice în soluționarea contestației administrative pe fondul ei, care este atributul exclusiv al pârâtei D.G.S.C., după cum în mod corect a arătat și aceasta prin întâmpinarea depusă la dosar.
În acest context, prin raportare la petitul acțiunii astfel cum a fost formulat inițial, instanța de contencios administrativ are doar competența de a constata caracterul legal sau nelegal al soluției de respingere a contestației administrative în baza excepției de procedură, urmând ca, în situația în care constată că aceasta este greșită (cum s-a întâmplat în speță), să oblige pârâta DGSC la emiterea unei noi decizii, prin care să soluționeze pe fond contestația.
Prin urmare, autoritatea publică competentă rămâne liberă, în urma analizei apărărilor de fond ale contestatoarei, să admită sau să respingă contestația administrativ fiscală, în acest din urmă caz reclamanta, în baza art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, având deschisă calea de acces în fața instanței de contencios administrativ pentru controlul de legalitate al soluției pronunțate de pârâtă în procedura prealabilă obligatorie.
De altfel, o soluție de admitere a celui de-al doilea capăt de cerere, astfel cum a fost formulat prin acțiunea inițială, ar excede dispozițiilor art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, care prevăd obiectul acțiunii judiciare și soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, respectiv să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris.
Recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei, la care se face referire în art. 1 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, nu se concretizeză în speță prin exercitarea directă a controlului de legalitate asupra celor două administrativ fiscale. În concret, recunoașterea dreptului pretins presupune în cauză recunoașterea dreptului reclamantei de analizare de către pârâta D.G.S.C. a fondului contestației administrativ fiscale, urmând ca, în funcție de soluția definitivă ce se va pronunța, să poată fi pusă în discuție și o eventuală reparare a pagubei, concretizată de reclamantă prin exonerarea de la plata sumelor imputate.
Prin urmare, admițând excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere, Curtea va da eficiență completării în subsidiar a acțiunii, formulate de reclamantă la termenul din 19.06.2014, și va obliga pârâta D.G.S.C. să emită o nouă decizie, prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei înregistrată sub nr._/16.05.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității, invocată de pârâta A.N.A.F. prin întâmpinare, și respinge ca inadmisibil cel de-al doilea capăt din acțiunea introductivă, formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, cu sediul în București, .. 10, sectorul 3.
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta ., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Voluntari, Drumul N. nr. 56A, județul Ilfov, prin administrator judiciar CCI B. S., cu sediul în București, .. 2, ., ., sectorul 3, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR din cadrul A.N.A.F., cu sediul în București, ., sectorul 5.
Anulează decizia de soluționare a contestației nr. 266/05.09.2013 și obligă pârâta Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F. să emită o nouă decizie, prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei înregistrată cu nr_/16.05.2013.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 iulie 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. DDM/ 5 ex/ 11.07.2014.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 820/2014.... | Excepţie nelegalitate act administrativ. Decizia nr. 2794/2014.... → |
|---|
